ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5176/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 286 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure, prin administrator judiciar R. SPRL - Ploiești, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Florești și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, a anulat: - Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Florești privind soluționarea contestației formulată de S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure; - Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Florești.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut, în esență, așa cum rezultă din considerentele sentinței următoarele: Prin Adresa nr. 14619 din 18 septembrie 2009, Administrația Finanțelor Publice Florești a adus la cunoștința administratorului judiciar R. SPRL - spre știință S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure că, în conformitate cu prevederile art. 115, art. 169 C. proc. fisc., s-a efectuat distribuirea din contul S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure, a sumei de 550.000 RON, reprezentând sumă achitată cu O.P. nr. 15 din 30 iunie 2009 de către lichidator, societatea aflându-se în procedură de insolvență din data de 11 iunie 2007. Această distribuire s-a făcut cu respectarea ordinii de stingere a obligațiilor fiscale ale contribuabililor aflați în insolvență, așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 46/2009 și anume: obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare. De asemenea, prin Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor obligații către bugetul general consolidat emisă de aceeași instituție, s-a transferat suma de 550.000 RON achitată, în contul obligațiilor de plată scadente și neachitate de către debitoarea S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure, potrivit adresei anterioare, sumă ce reprezintă TVA, CAS angajator, șomaj angajator, impozit pe profit, CASS angajator, fond risc și accidente, vărsăminte de la PJ neîncadrate.

Prin Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva Notei nr. 14617 din 18 septembrie 2009. Pentru a hotărî astfel, pârâta a motivat că plata a stins, în ordinea vechimii, obligații fiscale scadente după data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 11 iunie 2007, în sumă de 550.000 RON formată din obligații fiscale în sumă de 293.473 RON reprezentând impozite și contribuții neachitate cu scadență în perioada de la data deschiderii procedurii de insolvență până la data aprobării planului de reorganizare, precum și parte din impozitul pe profit aferent trimestrului I 2009 (în sumă de 256.257 RON) cu termen de plată 25 aprilie 2009, potrivit art. 115 alin. (3) C. proc.

fisc., republicat. Această modalitate de stingere a obligațiilor fiscale efectuate de pârâtă nu respectă însă dispozițiile legale, așa cum susține reclamanta, deoarece societatea se află în procedură de insolvență, iar judecătorul-sindic a confirmat un plan de reorganizare și un grafic de plăți, care trebuia respectat întocmai. Astfel, pârâtele nu au posibilitatea legală de distribuire a sumei de 500.000 RON din contul în care a fost vărsată de către administratorul judiciar, în alt cont, în vederea stingerii obligațiilor fiscale în ordinea dorită de organul fiscal.

Ca atare, suma în discuție a avut o destinație precisă, și anume stingerea unor creanțe prevăzute în planul de reorganizare și în graficul de plăți confirmat de judecătorul-sindic, organul fiscal având numai posibilitatea legală de contestare a celor stabilite potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar nicidecum de a proceda la redistribuirea sumei de 500.000 RON, așa cum greșit s-a întâmplat. Procedând astfel, pârâtele au încălcat măsurile votate și aprobate de adunarea creditorilor și confirmate de judecătorul-sindic, iar eventualele distribuiri în alt cont a sumelor vărsate, se puteau face numai în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii curții de apel au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Administrația Finanțelor Publice a Comunei Florești, invocând generic dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Recurentele critică sentința prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 115 alin. (3) din C. proc. fisc., în forma modificată prin O.U.G. nr. 46/2009, susținând că legiuitorul a acordat prioritate în ceea ce privește stingerea obligațiilor, acelor datorii cu termen de plată scadent după data deschiderii procedurii insolvenței în raport cu cele prevăzute în programele de plăți incluse în planurile de reorganizare judiciară. 3. Apărările formulate de S.C. „M.” S.A. - Filipeștii de Pădure, prin administrator judiciar R. SPRL - Ploiești Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 octombrie 2011, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a insistat asupra ideii că prevederile art. 115 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 nu pot fi interpretate în sensul dorit de recurente întrucât trebuie coroborate cu cele cuprinse în art. 114 alin. (2 7 ) din același act normativ. Schimbarea destinației precise a plății de către recurente a determinat încălcarea măsurilor votate și aprobate de Adunarea creditorilor în care organul fiscal deține procentul majoritar, încălcându-și, practic, propria voință exprimată în Adunarea creditorilor. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații către bugetul general consolidat precum și Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009 de respingere ca neîntemeiată a contestației administrative, emise de Administrația Finanțelor Publice a Comunei Florești - Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova. SC M. SA se află în procedură de insolvență potrivit Sentinței nr. 308 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Prahova și și-a manifestat opțiunea de reorganizare judiciară, propunând un plan de reorganizare și un grafic de plăți ce au fost votate și aprobate de Adunarea creditorilor, planul fiind confirmat de judecătorul-sindic prin Sentința nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova.

În acest cadru, conform graficului de plăți din planul de reorganizare judiciară, la data de 30 iunie 2009, intimata a plătit cu O.P. nr. 15 suma de 550.000 RON, în contul special „Venituri obținute în procesul de stingere a creanțelor bugetare” dar organul fiscal teritorial, prin nota atacată, a schimbat destinația plății, invocând prevederile art. 115 alin. (3) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 în forma modificată prin O.U.G. nr. 46/2009. Acest text are următorul cuprins: „(3) Pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea: a) obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat.” Prima instanță a interpretat și aplicat corect cadrul normativ aplicabil speței, dezlegarea dată fiind însușită și de instanța de recurs.

Într-adevăr, chiar din dispoziția legală citată, invocată de recurente, rezultă că ordinea de preferință stabilită în text nu funcționează („cu excepția”) în situația existenței unui plan de reorganizare confirmat, adică exact situația în care se găsește intimata. Pe de altă parte, prevederea normativă în discuție a fost introdusă prin O.U.G. nr. 46/2009, act normativ care a intrat în vigoare după data pronunțării Sentinței nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Biroul Faliment prin care judecătorul-sindic a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. „M.” S.A., așa încât în cazul concret nu poate avea eficiență.

Nu în ultimul rând, din procesul-verbal din data de 11 februarie 2008 întocmit cu prilejul Adunării creditorilor intimatei, rezultă că planul de reorganizare propus de aceasta a fost votat în unanimitate de creditorii bugetari. Or, schimbând destinația sumelor plătite de debitoare, creditorii bugetari n-au făcut decât să-și încalce voința exprimată în Adunarea creditorilor și aceasta fără o motivare pertinentă, mai ales că, necontestat, S.C. „M.” S.A. și-a îndeplinit planul asumat, suma în discuție reprezentând rata a IV-a din graficul de plăți ce face obiectul planului de reorganizare.

Conchizând, Înalta Curte reține la fel ca judecătorul fondului, în acord cu concluziile expertizei contabile extrajudiciare, că plata sumei de 550.000 RON a avut o destinație precisă: stingerea unor creanțe prevăzute în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, ea neintrând sub incidența art. 114 alin. (2 2 ), (2 7 ) întrucât nu a vizat un cont unic ori a art. 115 alin. (3) lit. a) teza I din O.G. nr. 92/2003, creditorul bugetar, la fel ca toți creditorii, având posibilitatea de contestare a celor astfel stabilite numai în termenele și condițiile impuse prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Florești, împotriva Sentinței civile nr. 286 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.