ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 307 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtele D.G.F.P. Prahova și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova și a respins acțiunea, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC M. SA, prin administratorul judiciar SC R. SPRL, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta SC M. SA a solicitat pârâtei D.G.F.P.

Prahova, conform adresei nr. 1289 din 18 septembrie 2009, anularea accesoriilor calculate de pârâtă pentru perioada 3 iulie 2006 - 11 iunie 2007 pentru debitul în sumă de 2.773.182 lei, înscris la masa credală a societății aflate în procedura insolvenței, invocând Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, iar prin adresa nr. 220 din 15 februarie 2010 pârâta a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată. Instanța de fond a constatat că în speță este vorba de un refuz al pârâtei de a anula accesoriile calculate pentru un debit fiscal, refuz considerat de reclamantă ca fiind nejustificat, în raport de Decizia nr. 1/2008 mai sus menționată, ulterioară stabilirii accesoriilor și că în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea reclamantei este admisibilă.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, prin Sentința nr. 308 din 11 iunie 2007, judecătorul-sindic de la Tribunalul Prahova a deschis procedura generală a insolvenței față de reclamantă, iar prin Sentința nr. 138 din 11 februarie 2008 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare; că pârâta D.G.F.P. Prahova a formulat la data de 2 august 2007 cerere de admitere a creanței pentru suma de 13.817.084 lei, compusă din debit de 2.773.182 lei și 11.043.902 lei accesorii, calculate până la data de 11 iunie 2007, iar ulterior, la data de 27 septembrie 2007, pârâta și-a precizat creanța la suma de 13.516.378 lei, compusă din 2.773.182 lei debit și 10.743.196 lei accesorii, creanță cu care a fost înscrisă în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei și avută în vedere în planul de reorganizare al societății.

Curtea a reținut că Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al Președintelui A.N.A.F., invocată de către reclamantă, a fost emisă pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 122 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru creanțele născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței.

Instanța a apreciat că această decizie trebuie interpretată, la rândul său, raportat la ansamblul legislației specifice aplicabile, inclusiv la reglementarea dată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, neputând modifica dispoziții legale cu forță juridică superioară și că, sub acest aspect, conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. S-a reținut în considerentele sentinței recurate că, în raport de dispozițiile art. 102 alin. (1) din lege, reiese în mod neechivoc faptul că, după confirmarea planului de reorganizare, creanțele admise la masa credală urmează a fi acoperite în cuantumul prevăzut în plan, fără a suferi alte modificări.

Instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 1/2008 nu poate fi interpretată în sensul indicat de reclamantă, deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 122 1 din O.G. nr. 92/2003 se referă la accesorii calculate după data deschiderii procedurii de insolvență, numai stabilirea acestor accesorii constituind obiectul interpretării date de Comisia de proceduri fiscale, iar, pe de altă parte, decizia se referă la " creanțe înscrise la masa credală", ceea ce implică un calcul al accesoriilor ce ar fi efectuat ulterior acestei înscrieri în tabel. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar, criticând hotărârea atacată motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta arată că instanța nu a ținut seama de interpretarea corectă, unitară a Legii nr. 85/2006, astfel cum a fost stabilită de Comisia de proceduri fiscale prin Decizia nr. 1/2008, decizie potrivit căreia "începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a insolvenței, după caz, nu se mai datorează și nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei proceduri". Această decizie este obligatorie pentru toate instituțiile aflate în subordine, inclusiv pentru pârâtele din prezenta cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta reclamantă a solicitat aplicarea Deciziei nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru anularea accesoriilor în cuantum de 955.150 le - stabilite pentru perioada 20 iulie 2006 - 11 iunie 2007, respectiv până la data deschiderii procedurii insolvenței. Potrivit art. 122 1 C. proc. fisc.

în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței "pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței". Totodată, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței "Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii". Din normele cu putere de lege citate rezultă, prin interpretarea per a contrario că accesoriile calculate anterior deschiderii procedurii insolvenței se datorează, iar Decizia nr. 1/2008 nu poate fi aplicată, fiind un act normativ cu forță juridică inferioară.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC M. SA, prin administrator judiciar SC R. SPRL, împotriva Sentinței nr. 307 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012 . Procesat de GGC - GV