ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința nr. 307 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtele D.G.F.P.

Prahova și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii

Prahova și a respins acțiunea, având ca obiect anulare act administrativ,

formulată de reclamanta SC M. SA, prin administratorul judiciar SC R. SPRL, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut că reclamanta SC M. SA a solicitat pârâtei D.G.F.P. Prahova, conform

adresei nr. 1289 din 18 septembrie 2009, anularea accesoriilor calculate de

pârâtă pentru perioada 3 iulie 2006 - 11 iunie 2007 pentru debitul în sumă de

2.773.182 lei, înscris la masa credală a societății aflate în procedura

insolvenței, invocând Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, iar

prin adresa nr. 220 din 15 februarie 2010 pârâta a respins cererea reclamantei

ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că în speță este vorba de

un refuz al pârâtei de a anula accesoriile calculate pentru un debit fiscal,

refuz considerat de reclamantă ca fiind nejustificat, în raport de Decizia nr.

1/2008 mai sus menționată, ulterioară stabilirii accesoriilor și că în raport

de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, acțiunea reclamantei este admisibilă.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, prin Sentința

nr. 308 din 11 iunie 2007, judecătorul-sindic de la Tribunalul Prahova a deschis

procedura generală a insolvenței față de reclamantă, iar prin Sentința nr. 138

din 11 februarie 2008 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare;

că pârâta D.G.F.P. Prahova a formulat la data de 2 august 2007 cerere de

admitere a creanței pentru suma de 13.817.084 lei, compusă din debit de

2.773.182 lei și 11.043.902 lei accesorii, calculate până la data de 11 iunie

2007, iar ulterior, la data de 27 septembrie 2007, pârâta și-a precizat creanța

la suma de 13.516.378 lei, compusă din 2.773.182 lei debit și 10.743.196 lei

accesorii, creanță cu care a fost înscrisă în tabelul creanțelor împotriva

averii debitoarei și avută în vedere în planul de reorganizare al societății.

Curtea a reținut că Decizia nr. 1/2008 a Comisiei de

proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al Președintelui

A.N.A.F., invocată de către reclamantă, a fost emisă pentru interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 122

1

din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru creanțele născute

anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență nu se

datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii

procedurii insolvenței.

Instanța a apreciat că această decizie trebuie

interpretată, la rândul său, raportat la ansamblul legislației specifice

aplicabile, inclusiv la reglementarea dată de Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, neputând modifica dispoziții legale cu forță juridică

superioară și că, sub acest aspect, conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din

Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori

cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor

născute anterior datei deschiderii procedurii.

S-a reținut în considerentele sentinței recurate că, în

raport de dispozițiile art. 102 alin. (1) din lege, reiese în mod neechivoc

faptul că, după confirmarea planului de reorganizare, creanțele admise la masa

credală urmează a fi acoperite în cuantumul prevăzut în plan, fără a suferi alte

modificări.

Instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 1/2008 nu

poate fi interpretată în sensul indicat de reclamantă, deoarece, pe de o parte,

dispozițiile art. 122

1

din O.G. nr. 92/2003 se referă la accesorii

calculate după data deschiderii procedurii de insolvență, numai stabilirea

acestor accesorii constituind obiectul interpretării date de Comisia de

proceduri fiscale, iar, pe de altă parte, decizia se referă la " creanțe

înscrise la masa credală", ceea ce implică un calcul al accesoriilor ce ar

fi efectuat ulterior acestei înscrieri în tabel.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta

SC M. SA, prin administrator judiciar, criticând hotărârea atacată motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a

legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta arată

că instanța nu a ținut seama de interpretarea corectă, unitară a Legii nr.

85/2006, astfel cum a fost stabilită de Comisia de proceduri fiscale prin

Decizia nr. 1/2008, decizie potrivit căreia "începând cu data intrării în

vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în cazul

contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a

insolvenței, după caz, nu se mai datorează și nu se mai calculează obligații

fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele

rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei

proceduri". Această decizie este obligatorie pentru toate instituțiile

aflate în subordine, inclusiv pentru pârâtele din prezenta cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum

și motivul de recurs invocat, instanța de control judiciar constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă a solicitat aplicarea Deciziei nr.

1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale, aprobată prin Ordinul nr. 1537/2008 al

Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru anularea

accesoriilor în cuantum de 955.150 le - stabilite pentru perioada 20 iulie 2006

- 11 iunie 2007, respectiv până la data deschiderii procedurii insolvenței.

Potrivit art. 122

1

C. proc. fisc. în vigoare

la data deschiderii procedurii insolvenței "pentru creanțele fiscale

născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se

datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii

procedurii insolvenței".

Totodată, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței "Nici o dobândă, majorare sau penalitate de

orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată

creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii".

Din normele cu putere de lege citate rezultă, prin

interpretarea per a contrario că accesoriile calculate anterior deschiderii

procedurii insolvenței se datorează, iar Decizia nr. 1/2008 nu poate fi

aplicată, fiind un act normativ cu forță juridică inferioară.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art.

312 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de SC M. SA, prin

administrator judiciar SC R. SPRL, împotriva Sentinței nr. 307 din 3 noiembrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012

.

Procesat de GGC - GV