ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC J.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, anularea Deciziei nr. 145 din 3 iunie 2010 emisă de aceasta din urmă, prin care s-a respins contestația împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere înregistrate la 25 februarie 2010 pentru suma totală de 1.562.962 RON (T.V.A. stabilită suplimentar de plată 1.559.557 RON și majorări de întârziere aferente T.V.A. - 3.395 RON), precum și suspendarea actului administrativ-fiscal, Decizia de impunere din data de 25 februarie 2010, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a invocat excepția necompetenței materiale, iar prin Sentința nr. 399 pronunțată în data de 30 septembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC J.C. SRL, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comerciala și de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea pronunțată în data de 23 noiembrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC J.C.

SRL, societate în reorganizare judiciară sub supravegherea administratorului judiciar D., U. și Asociații SPRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și a dispus suspendarea Deciziei nr. 145 din 3 iunie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut așa cum reiese din considerente încheierii, următoarele: Instanța a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conținutul actului administrativ.

S-a mai reținut totodată că, în cauză este vorba de o societate aflată în procedura de reorganizare, iar procedura insolvenței este o procedură specială și în acest context, instanța a apreciat că în această situație există un caz bine justificat care să determine consecințe iremediabile a intereselor societății și a creditorilor săi. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova. În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât din motivarea acesteia nu rezultă îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv nu rezultă în ce constă cazul bine justificat și nici nu s-a făcut dovada posibilității producerii unei pagube iminente.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Intimata SC J.C. SRL - societate în reorganizare - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale privind acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal contestat, având în vedere faptul că societatea se află în procedura de reorganizare, iar punerea în executare ar echivala cu intrarea în faliment a intimatei-contestatoare. Analizând încheierea de ședință atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Criticile recurentei-pârâte vizează în principal neîndeplinirea condițiilor legale prevăzute de lege, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ privind „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”. Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 252/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită această condiție legală, întrucât din examinarea sumară a probatoriului administrat în cauză și fără antamarea fondului, în raport de conținutul actului atacat, ca și de faptul că în cauză intimata-reclamantă se află în procedură de reorganizare, condiția cazului bine justificat este îndeplinită. În ceea ce privește cea de-a doua condiție legală, aceea a prevenirii unei pagube iminente, din probele administrate în cauză rezultă că și aceasta este îndeplinită, întrucât este evident că prin punerea în executare silită a actului administrativ fiscal, societatea contestatoare ar intra definitiv în procedura falimentului.

Pe de altă parte. din definiția legală prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, ceea ce presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ, ceea ce în cauza de față se justifică, având în vedere consecințele iremediabile ale intereselor societății, cât și ale creditorilor săi. În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că sunt nefondate motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ. și în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva încheierii pronunțată în data de 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.