ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, reclamanta SC J.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, anularea Deciziei nr.

145 din 3 iunie 2010 emisă de aceasta din urmă, prin care s-a respins

contestația împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere

înregistrate la 25 februarie 2010 pentru suma totală de 1.562.962 RON (T.V.A.

stabilită suplimentar de plată 1.559.557 RON și majorări de întârziere aferente

T.V.A. - 3.395 RON), precum și suspendarea actului administrativ-fiscal,

Decizia de impunere din data de 25 februarie 2010, până la soluționarea

irevocabilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate. Pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a invocat excepția necompetenței

materiale, iar prin Sentința nr. 399 pronunțată în data de 30 septembrie 2010,

Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a

declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC J.C.

SRL, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comerciala și de contencios

administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea

554/2004.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin Încheierea pronunțată în data de 23 noiembrie

2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC J.C. SRL,

societate în reorganizare judiciară sub supravegherea administratorului

judiciar D., U. și Asociații SPRL, în contradictoriu cu intimata Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova și a dispus suspendarea Deciziei nr. 145

din 3 iunie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Prahova.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut așa cum reiese din considerente încheierii,

următoarele:

Instanța a apreciat

că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în raport de conținutul actului administrativ.

S-a mai reținut

totodată că, în cauză este vorba de o societate aflată în procedura de

reorganizare, iar procedura insolvenței este o procedură specială și în acest

context, instanța a apreciat că în această situație există un caz bine

justificat care să determine consecințe iremediabile a intereselor societății

și a creditorilor săi.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată de

către instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât din motivarea

acesteia nu rezultă îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv nu rezultă în ce constă

cazul bine justificat și nici nu s-a făcut dovada posibilității producerii unei

pagube iminente.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata SC J.C. SRL

- societate în reorganizare - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, susținând, în esență, că în cauză sunt îndeplinite

condițiile legale privind acordarea suspendării executării actului

administrativ fiscal contestat, având în vedere faptul că societatea se află în

procedura de reorganizare, iar punerea în executare ar echivala cu intrarea în

faliment a intimatei-contestatoare.

Analizând încheierea

de ședință atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Criticile

recurentei-pârâte vizează în principal neîndeplinirea condițiilor legale

prevăzute de lege, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a

contenciosului administrativ privind „cazul bine justificat” și „paguba

iminentă”.

Conform dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr.

252/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ atacat.

Din această

perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat

ca fiind îndeplinită această condiție legală, întrucât din examinarea sumară a

probatoriului administrat în cauză și fără antamarea fondului, în raport de

conținutul actului atacat, ca și de faptul că în cauză intimata-reclamantă se

află în procedură de reorganizare, condiția cazului bine justificat este

îndeplinită.

În ceea ce privește

cea de-a doua condiție legală, aceea a prevenirii unei pagube iminente, din

probele administrate în cauză rezultă că și aceasta este îndeplinită, întrucât

este evident că prin punerea în executare silită a actului administrativ

fiscal, societatea contestatoare ar intra definitiv în procedura falimentului.

Pe de altă parte. din

definiția legală prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea

contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, ceea ce

presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act

administrativ, ceea ce în cauza de față se justifică, având în vedere

consecințele iremediabile ale intereselor societății, cât și ale creditorilor

săi.

În consecință, având

în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că sunt nefondate

motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ. și în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la

art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva

încheierii pronunțată în data de 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.