ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3336/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/D din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 169/110/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A.D., cetățean român, domiciliat în mun. Slobozia str. C.D.G., fără forme legale în com. S. sat S. jud. Bacău, aflat în Penitenciarul Bacău, la-o pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 din C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 88 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei. În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către partea civilă A.C. (13.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale). În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către stat reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1803/P/2012 din 07 ianuarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.A.D., fără forme legale în com. S. sat S., jud.Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. constând în aceea că în noaptea de 9 din 10 noiembrie 2012, prin escaladarea gardului, a pătruns fără drept în curtea locuinței numitului A.D. din com. S., sat S. jud. Bacău cu intenția de a sustrage bunuri și bani,dar în timp ce forța un geam de la o cameră, a fost surprins de victimă pe care înjunghiat-o cu un cuțit în zona toracelui și în alte părți ale corpului, iar în urma acestor lovituri, A.D.

a decedat. Înaintea citirii actului de sesizare inculpatul B.A.D. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, aplicându-se astfel procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 din C. proc. pen. Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt în seara zilei de 09 noiembrie 2012, în jurul orei 22 : 30, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a hotărât să sustragă o drujbă și cartofi de la numitul A.D., persoană la care lucrase anterior și cunoștea că deține aceste bunuri în bucătărie.

S-a deplasat la locuința victimei din loc. S. având asupra sa un cuțit de bucătărie cu o lamă de aprox. 25 cm. A pătruns pe poarta neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie fără a aprinde lumina, dar nu a găsit nici drujba, nici cartofii. A insistat și a pătruns în locuința propriu-zisă înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie, a scos siguranțele de la panoul electric din hol, și a spart un geam de la o altă cameră moment în care A.D. s-a trezit și a încercat să-l prindă. Inculpatul a reușit să scape, a fugit în curte, dar a fost ajuns din urmă în spațiul verde de lângă aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul a înjunghiat victima cu cuțitul pe care-l avea asupra sa, de mai multe ori inclusiv în zona toracală, reușind astfel să fugă.

În urma acestor lovituri victima a decedat, reușind anterior să ajungă până la un scaun auto de pe prispă, loc în care a fost găsit de organele de poliție. Inculpatul Ie-a spus martorilor R.V., O.A. și R.E. la care s-a dus în acea noapte, că l-a omorât pe A.D. Chiar dacă martorul R.V. l-a sfătuit să se predea organelor de poliție, inculpatul a fugit în loc. M. jud.Galați, revenind la domiciliu abia în data de 13 noiembrie 2013 la solicitarea concubinei sale R.E. care i-a spus că a anunțat organele de poliție cu privire la fapta sa. În urma necropsiei efectuate, medicii legiști au stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie prin hemoragie acută determinată de o plagă tăiată, penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea plămânului stâng și cordului, hemopericard și hemitorax stâng consecutiv, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor și au fost sigur și direct tanatogeneratoare.

La cadavru s-au mai identificat s-au identificat plăgi tăiate superficiale la nivelul coapsei stângi, a membrelor superioare precum și a degetelor. Fapta descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal, declarația acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor R.V., O.A. și R.E. cărora Ie-a spus ce l-a omorât pe A.D., cu procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare medico-legală. În drept, fapta inculpatului B.A.D. de a-l ucide pe numitul A.D. prin aplicare unor lovituri cu un cuțit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) din C. pen. Astfel, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc.

pen. a dispus condamnarea acestuia. La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acestora instanța, conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În concret instanța a constatat că fapta inculpatului este de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viață, un drept fundamental a cărei încălcare reprezintă acțiunea cea mai reprobabilă și odioasă a ființei umane.

În același timp instanța a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu avea ocupație și un loc de muncă. Totodată instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 174 din C. pen. și art. 192 din C. pen. reduse cu o treime conform art. 320 1 alin. (7) din C. proc. pen. întrucât s-a aplicat procedura simplificată prev. de art. 320 1 din C. proc. pen. Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă principală de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracțiunea de omor și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev de art. 52 din C. pen.

Constatând existența unui concurs de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 din C. pen. a contopit cele două pedepse principale și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reține că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest, fiind reținut și arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 14 noiembrie 2012 astfel încât, având în vedere și condamnarea acestuia prin prezenta hotărâre, conform art. 350 instanța a menținut această măsură și a dedus perioada executată de la 14 noiembrie 2012 la zi, conform art. 88 din C. pen. S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, conform art. 109 din C. proc. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii. În ceea ce privește latura civilă instanța a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu moral însemnat fratelui victimei - A.C.

care a suportat și cheltuielile de înmormântare, astfel încât, art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către partea civilă A.C. (13.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale), sumă solicitată de acesta și acceptată de inculpat. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. să plătească statului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul B.A.D., solicitările apelanților și criticile exprimate la adresa sentinței apelate fiind expuse în preambulul prezentei decizii. În raport de împrejurarea că faptele expuse în actul de sesizare pot fi încadrate în conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de grav, în apel s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, prin audierea martorilor din lucrări.

Tot în raport de această încadrare, față de dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. a fost efectuată în cauză de către I.N.M.L „M.M." o expertiză medico - legală psihiatrică a inculpatului, raportul de expertiză fiind atașat la dosar. Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate, luând în considerare probele administrate în cauză, inclusiv în mod nemijlocit de către instanța de apel, Curtea a reținut următoarele: Ca situație de fapt rezultă următoarele:în seara zilei de 09 noiembrie 2012, în jurul orei 22:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a hotărât să sustragă o drujbă și cartofi de la numitul A.D., persoană la care lucrase anterior și cunoștea că deține aceste lucruri în bucătărie.

S-a deplasat la locuința victimei din comuna S., județul Bacău, având asupra sa un cuțit de bucătărie cu o lamă de aproximativ 25 cm. A pătruns pe poarta neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie, fără a aprinde lumina, dar nu a găsit nici drujba și nici cartofii. A insistat și a pătruns în locuința propriu-zisă, înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie, a scos siguranțele de la panoul electric din hol, a spart un geam de la o altă cameră, moment în care A.D. s-a trezit și a încercat să-l prindă. Inculpatul a reușit să scape, a fugit în curte, dar a fost ajuns din urmă în spațiul verde de lângă aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul a înjunghiat victima cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, de mai multe ori, inclusiv în zona toracală, reușind astfel să fugă.

În urma acestor lovituri, victima a decedat, reușind anterior să ajungă până la un scaun auto de pe prispă, loc în care a fost găsit de organele de poliție. În urma necropsiei efectuate s-a stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie prin hemoragie acută, determinată de o plagă tăiată, penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea plămânului stâng și cordului, hemopericard și hemotorax stâng consecutiv, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor și au fost sigur și direct tanato - generatoare. La cadavru s-au mai identificat plăgi tăiate superficial la nivelul coapsei stângi, a membrelor superioare, precum și a degetelor. Împrejurările de fapt mai sus expuse au rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului, raport de necropsie, proces-verbal de căutare a inculpatului, declarații de martor, declarațiile părții civile, precum și declarațiile inculpatului.

În speță, faptele mai sus expuse, s-a apreciat că, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni, toate săvârșite cu intenție directă: - violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul pătrunzând fără drept în locuința victimei, pe timp de noapte și înarmat cu un cuțit. - tentativa la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a pătruns noaptea in locuința părții vătămate pentru a sustrage bani și bunuri, acțiune care nu s-a materializat întrucât a fost surprins de către victimă, iar pentru a-și asigura scăparea a întrebuințat violențe asupra victimei.

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât violențele exercitate asupra victimei au culminat cu aplicarea unor lovituri cu cuțitul în zona toracică, care au condus la decesul victimei, omorul fiind săvârșit pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rămasă în faza tentativei. Prin urmare, s-a apreciat ca fiind fondate criticile exprimate de parchet cu privire la modalitatea de soluționare a laturii penale, și s-a impus admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale apelate în sensul celor mai sus menționate. Ca urmare a reținerii cauzei spre rejudecare în ceea ce privește soluționarea laturii penale s-a procedat, în temeiul art. 334 C. proc.

pen. la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de violare de domiciliu și omor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 174 C. pen. în infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tentativa la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 alin. lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările de fapt expuse demonstrând periculozitatea crescută a inculpatului și generând unui grad de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise.

Pe de altă parte, în sens favorabil inculpatului, trebuie avut în vedere că acesta s-a predat organelor de poliție la câteva zile de la data săvârșirii faptelor și a avut pe întreg parcursul procesului penal o poziție procesuală cooperantă, recunoscând faptele comise. Față de aceste aspecte, s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante față de inculpatjnsă limitele de pedeapsă au fost orientate totuși spre minimele speciale prevăzute de textele legale incriminatoare. În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat, în conformitate cu art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen. Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv s-a procedat la deducerea acestei perioade de la data pronunțării sentinței apelate, respectiv 05 februarie 2013 la zi. Ca o consecință a menținerii soluției de condamnare, a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului - inculpat. În ceea ce privește apelul formulat de către inculpat, s-a reținut că acesta nu a contestat situația de fapt reținută în prima instanță iar cu ocazia dezbaterilor apelurilor apărătorul inculpatului nu s-a opus schimbării încadrării juridice solicitată de parchet.

În condițiile în care unica critica formulată de inculpat asupra sentinței apelate s-a referit la cuantumul pedepsei rezultante în mod evident, față de aspectele mai sus reținute,defavorabile apelantului - inculpat, s-a impus respingerea apelului ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând următoarele: - schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunile prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., art. 20 rap.

la art. 208 alin. (1) - 209 lit. b), g) și i) și art. 174, 175 lit. h) C. pen. - reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., și reducerea cuantumului pedepsei de 16 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului. Examinând recursul declarat de inculpatul B.A.D. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, la data de 05 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data de 22 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 9 C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I , al art. 385 9 C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.