ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3336/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3336/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32/D din

05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr.

169/110/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A.D., cetățean român, domiciliat

în mun. Slobozia str. C.D.G., fără forme legale în com. S. sat S. jud. Bacău, aflat

în Penitenciarul Bacău, la-o pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și

lit. b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. o

pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul

art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 din C. pen. s-au contopit cele două pedepse

principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a

adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a)

teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C.

pen.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul

art. 88 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și

arestul preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 109

C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera

de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul

art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către partea civilă A.C. (13.000

RON daune materiale și 20.000 RON daune morale).

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat

că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către

stat reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău nr. 1803/P/2012 din 07 ianuarie 2012 s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului B.A.D., fără forme legale în com. S. sat S., jud.Bacău,

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. și

violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33

lit. a) din C. pen. constând în aceea că în noaptea de 9 din 10 noiembrie 2012,

prin escaladarea gardului, a pătruns fără drept în curtea locuinței numitului A.D.

din com. S., sat S. jud. Bacău cu intenția de a sustrage bunuri și bani,dar în timp

ce forța un geam de la o cameră, a fost surprins de victimă pe care înjunghiat-o

cu un cuțit în zona toracelui și în alte părți ale corpului, iar în urma acestor

lovituri, A.D. a decedat.

Înaintea citirii

actului de sesizare inculpatul B.A.D. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, fiind

de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi

penale, aplicându-se astfel procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

din C. proc. pen. Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză,

instanța a reținut următoarea situație de fapt în seara zilei de 09 noiembrie 2012,

în jurul orei 22

:

30, după ce a consumat băuturi alcoolice,

s-a hotărât să sustragă o drujbă și cartofi de la numitul A.D., persoană la care

lucrase anterior și cunoștea că deține aceste bunuri în bucătărie.

S-a deplasat la

locuința victimei din loc. S. având asupra sa un cuțit de bucătărie cu o lamă de

aprox. 25 cm. A pătruns pe poarta neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie

fără a aprinde lumina, dar nu a găsit nici drujba, nici cartofii. A insistat și

a pătruns în locuința propriu-zisă înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie,

a scos siguranțele de la panoul electric din hol, și a spart un geam de la o altă

cameră moment în care A.D. s-a trezit și a încercat să-l prindă. Inculpatul a reușit

să scape, a fugit în curte, dar a fost ajuns din urmă în spațiul verde de lângă

aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul a înjunghiat victima cu cuțitul pe care-l

avea asupra sa, de mai multe ori inclusiv în zona toracală, reușind astfel să fugă.

În urma acestor

lovituri victima a decedat, reușind anterior să ajungă până la un scaun auto de

pe prispă, loc în care a fost găsit de organele de poliție.

Inculpatul Ie-a

spus martorilor R.V., O.A. și R.E. la care s-a dus în acea noapte, că l-a omorât

pe A.D. Chiar dacă martorul R.V. l-a sfătuit să se predea organelor de poliție,

inculpatul a fugit în loc. M. jud.Galați, revenind la domiciliu abia în data de

13 noiembrie 2013 la solicitarea concubinei sale R.E. care i-a spus că a anunțat

organele de poliție cu privire la fapta sa.

În urma necropsiei

efectuate, medicii legiști au stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă

și s-a datorat șocului hemoragie prin hemoragie acută determinată de o plagă tăiată,

penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea plămânului stâng și cordului,

hemopericard și hemitorax stâng consecutiv, iar leziunile s-au putut produce prin

lovire cu un corp tăietor și au fost sigur și direct tanatogeneratoare. La cadavru

s-au mai identificat s-au identificat plăgi tăiate superficiale la nivelul coapsei

stângi, a membrelor superioare precum și a degetelor.

Fapta descrisă

mai sus a fost recunoscută de inculpat în declarațiile date pe tot parcursul procesului

penal, declarația acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor R.V., O.A. și R.E.

cărora Ie-a spus ce l-a omorât pe A.D., cu procesul verbal de cercetare la fața

locului și raportul de constatare medico-legală.

În drept, fapta

inculpatului B.A.D. de a-l ucide pe numitul A.D. prin aplicare unor lovituri cu

un cuțit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de

art. 174 alin. (1) din C. pen.

Astfel, constatând

că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și

a fost săvârșită de inculpat, instanța, în temeiul art. 345 alin. (2) din C.

proc. pen. a dispus condamnarea acestuia.

La alegerea pedepsei,

precum și la individualizarea cuantumului acestora instanța, conform art. 72 din

C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat

atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele

de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta infracțiune, datele ce caracterizează

persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală. În concret instanța a constatat că fapta inculpatului este de o gravitate

deosebită, aducând atingere dreptului la viață, un drept fundamental a cărei încălcare

reprezintă acțiunea cea mai reprobabilă și odioasă a ființei umane.

În același timp

instanța a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar a încercat

să se sustragă de la urmărirea penală, nu avea ocupație și un loc de muncă.

Totodată instanța

a avut în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 174 din C. pen. și art. 192

din C. pen. reduse cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) din C.

proc. pen. întrucât s-a aplicat procedura simplificată prev. de art. 320

1

din C. proc. pen.

Având în vedere

aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă principală de 11 ani închisoare

la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. art. 64

lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp

de 5 ani pentru infracțiunea de omor și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea

de violare de domiciliu sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev de

art. 52 din C. pen.

Constatând existența

unui concurs de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 din

C. pen. a contopit cele două pedepse principale și a aplicat pedeapsa cea mai grea

de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie, s-a reține că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale

ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor

de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., cu excepția dreptului

de a alege.

Inculpatul a fost

cercetat în stare de arest, fiind reținut și arestat preventiv în prezenta cauză

începând cu data de 14 noiembrie 2012 astfel încât, având în vedere și condamnarea

acestuia prin prezenta hotărâre, conform art. 350 instanța a menținut această măsură

și a dedus perioada executată de la 14 noiembrie 2012 la zi, conform art. 88 din

C. pen.

S-a dispus păstrarea

mijloacelor materiale de probă la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău,

conform art. 109 din C. proc. pen.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce privește

latura civilă instanța a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat

un prejudiciu moral însemnat fratelui victimei - A.C. care a suportat și cheltuielile

de înmormântare, astfel încât, art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) și art. 346

din C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către

partea civilă A.C. (13.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale), sumă

solicitată de acesta și acceptată de inculpat.

Conform art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. să plătească statului suma de

1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul B.A.D.,

solicitările apelanților și criticile exprimate la adresa sentinței apelate fiind

expuse în preambulul prezentei decizii.

În raport de împrejurarea

că faptele expuse în actul de sesizare pot fi încadrate în conținutul constitutiv

al infracțiunii de omor deosebit de grav, în apel s-a procedat la efectuarea cercetării

judecătorești, prin audierea martorilor din lucrări. Tot în raport de această încadrare,

față de dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. a fost efectuată în cauză

de către I.N.M.L „M.M." o expertiză medico - legală psihiatrică a inculpatului,

raportul de expertiză fiind atașat la dosar.

Procedând la verificarea

sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel

invocate, luând în considerare probele administrate în cauză, inclusiv în mod nemijlocit

de către instanța de apel, Curtea a reținut următoarele:

Ca situație de

fapt rezultă următoarele:în seara zilei de 09 noiembrie 2012, în jurul orei 22:30,

după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a hotărât să sustragă o drujbă

și cartofi de la numitul A.D., persoană la care lucrase anterior și cunoștea că

deține aceste lucruri în bucătărie. S-a deplasat la locuința victimei din comuna

S., județul Bacău, având asupra sa un cuțit de bucătărie cu o lamă de aproximativ

25 cm.

A pătruns pe poarta

neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie, fără a aprinde lumina, dar nu a

găsit nici drujba și nici cartofii. A insistat și a pătruns în locuința propriu-zisă,

înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie, a scos siguranțele de la panoul

electric din hol, a spart un geam de la o altă cameră, moment în care A.D. s-a trezit

și a încercat să-l prindă. Inculpatul a reușit să scape, a fugit în curte, dar a

fost ajuns din urmă în spațiul verde de lângă aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul

a înjunghiat victima cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, de mai multe ori, inclusiv

în zona toracală, reușind astfel să fugă. În urma acestor lovituri, victima a decedat,

reușind anterior să ajungă până la un scaun auto de pe prispă, loc în care a fost

găsit de organele de poliție. În urma necropsiei efectuate s-a stabilit că moartea

numitului A.D. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie prin hemoragie acută,

determinată de o plagă tăiată, penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea

plămânului stâng și cordului, hemopericard și hemotorax stâng consecutiv, iar leziunile

s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor și au fost sigur și direct tanato

- generatoare. La cadavru s-au mai identificat plăgi tăiate superficial la nivelul

coapsei stângi, a membrelor superioare, precum și a degetelor.

Împrejurările

de fapt mai sus expuse au rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului,

raport de necropsie, proces-verbal de căutare a inculpatului, declarații de martor,

declarațiile părții civile, precum și declarațiile inculpatului.

În speță, faptele

mai sus expuse, s-a apreciat că, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor

infracțiuni, toate săvârșite cu intenție directă:

- violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul pătrunzând fără drept în locuința

victimei, pe timp de noapte și înarmat cu un cuțit.

- tentativa la

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul

a pătruns noaptea in locuința părții vătămate pentru a sustrage bani și bunuri,

acțiune care nu s-a materializat întrucât a fost surprins de către victimă, iar

pentru a-și asigura scăparea a întrebuințat violențe asupra victimei.

- omor deosebit

de grav prevăzută de art. 174- 176 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât violențele

exercitate asupra victimei au culminat cu aplicarea unor lovituri cu cuțitul în

zona toracică, care au condus la decesul victimei, omorul fiind săvârșit pentru

a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, rămasă în faza tentativei.

Prin urmare, s-a

apreciat ca fiind fondate criticile exprimate de parchet cu privire la modalitatea

de soluționare a laturii penale, și s-a impus admiterea apelului și desființarea

în parte a sentinței penale apelate în sensul celor mai sus menționate.

Ca urmare a reținerii

cauzei spre rejudecare în ceea ce privește soluționarea laturii penale s-a procedat,

în temeiul art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunile de violare de domiciliu și omor prevăzute de art. 192 alin. (2) C.

pen. și art. 174 C. pen. în infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., tentativa la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 alin. lit.

d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., împrejurările de fapt expuse demonstrând periculozitatea crescută

a inculpatului și generând unui grad de pericol social extrem de ridicat al faptelor

comise.

Pe de altă parte,

în sens favorabil inculpatului, trebuie avut în vedere că acesta s-a predat organelor

de poliție la câteva zile de la data săvârșirii faptelor și a avut pe întreg parcursul

procesului penal o poziție procesuală cooperantă, recunoscând faptele comise.

Față de aceste

aspecte, s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante față de inculpatjnsă

limitele de pedeapsă au fost orientate totuși spre minimele speciale prevăzute de

textele legale incriminatoare.

În conformitate

cu prevederile art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a procedat la

contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat, în

conformitate cu art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

și

b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Au fost interzise,

ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

și b) C. pen.

Având în vedere

că inculpatul se află în stare de arest preventiv s-a procedat la deducerea acestei

perioade de la data pronunțării sentinței apelate, respectiv 05 februarie 2013 la

zi.

Ca o consecință

a menținerii soluției de condamnare, a fost menținută starea de arest preventiv

a apelantului - inculpat.

În ceea ce privește

apelul formulat de către inculpat, s-a reținut că acesta nu a contestat situația

de fapt reținută în prima instanță iar cu ocazia dezbaterilor apelurilor apărătorul

inculpatului nu s-a opus schimbării încadrării juridice solicitată de parchet. În

condițiile în care unica critica formulată de inculpat asupra sentinței apelate

s-a referit la cuantumul pedepsei rezultante în mod evident, față de aspectele mai

sus reținute,defavorabile apelantului - inculpat, s-a impus respingerea apelului

ca nefondat.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub

aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise

de recurs, invocând cazul de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând următoarele:

- schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunile

prev. de

art. 192 alin. (1), (2) C. pen., art. 20 rap. la

art. 208 alin. (1) - 209 lit. b), g) și i) și art. 174, 175 lit. h) C. pen.

- reținerea circumstanțelor

atenuante

prev.de

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art.

76 lit. a) C. pen., și reducerea cuantumului pedepsei de 16 ani închisoare ce a

fost aplicată inculpatului.

Examinând recursul

declarat de inculpatul B.A.D. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de

Apel Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, la data de 05 iunie 2013,

deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art.

II

din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data

de 22 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie

2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

În speța de față,

instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul

inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice

dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al

art. 385

9

C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută

în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I

,

al art. 385

9

C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2013.