ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 280/PI din 31 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6310/30/2009, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 04 septembrie 2009 până la data de 31 mai 2010 inclusiv. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit cu următoarele dimensiuni: lungimea lamei de la mâner la vârf - 14,3 cm; lățimea lamei la bază, lângă mâner - 2,3 cm; lățimea lamei în porțiunea mijlocie - 2,1 cm; lățimea lamei la 1,5 cm de vârf - 1,5 cm - menționat în raportul de constatare medico-legală, înregistrat ca și corp delict la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la poziția nr. 30/2009. S-a luat act că partea vătămată D.G.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara iar în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara suma de 8173,36 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru victima D.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondul M.J. în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele: La data de 04 septembrie 2009, în jurul orelor 16,30, un echipaj de poliție a fost sesizat să se deplaseze pe calea T. din Timișoara, la barul N., unde se afla o persoană înjunghiată în zona gâtului.

Echipajul s-a deplasat la barul N. unde a găsit o persoană de sex masculin care prezenta două plăgi înjunghiate în zona gâtului, acesta fiind în poziție culcată pe o masă din bar. La aproximativ 2 metri de victimă a fost identificat autorul faptei, care avea asupra sa un cuțit cu mâner de lemn și lamă de aproximativ 12 centimetri și care avea pe o suprafață de aproximativ 8 centimetri o substanță de culoare brun-roșcată ce părea a fi sânge. Victima a fost identificată în persoana numitului D.G. iar agresorul în persoana numitului P.M. S-a reținut că inculpatul P.M. a declarat cu acea ocazie organelor de poliție că a fost agresat verbal de către G., căruia i-a spus să-l lase în pace, însă acesta a continuat, astfel încât a scos cuțitul și l-a înjunghiat.

Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Municipal Timișoara, prezentând două plăgi înjunghiate, una în gât și una în spatele urechii stângi. Din raportul de constatare medico-legală prima instanță a reținut că victima D.G. prezentat următoarele leziuni de violență: plagă înjunghiată latero-cervicală stg. de 2,5 cm, tangențială la vena jugulară externă, cu traiect oblig spre linia mediană prin mușchiul sternocleidomastoidian până la nivelul hioidului, cu sângerare activă din multiple ramuri arteriale musculare; plagă tăiată în regiunea zigomatică stângă de 3,5 cm, profundă, cu interesare de părți moi; plagă înjunghiată retroaricular stg. cu traiect oblic de sus în jos, de 1,5 cm; plagă transfixiantă pavilion auricular stg.

de 3 cm. Leziunile de violență pot data din 04 septembrie 2009, s-ar fi putut produce prin lovituri repetate cu un obiect înțepător-tăietor și au pus în primejdie viața victimei. Din suplimentul la raportul de constatare medico-legală a rezultat că leziunile de violență pot fi rezultatul unor loviri cu un corp înțepător-tăietor cu dimensiunile lamei similare cu ale cuțitului corp delict prezentat pentru examinare. Din declarația martorului ocular V.V., barman la barul N., prima instanță a reținut că în timp ce acesta se afla în magazia din spatele localului, în jurul orelor 16,00, a auzit strigăte provenind din bar, iar când a ajuns acolo l-a văzut pe inculpat având în mână un cuțit cu lama plină de sânge iar pe victimă stând aplecată pe masă și având o tăietură în zona gâtului în partea laterală.

Din declarația martorei oculare P.M., instanța de fond a reținut că aceasta l-a observat pe inculpat ridicându-se de la masa la care sta singur și îndreptându-se spre o masă învecinată la care se afla un bărbat care sta tot singur. L-a văzut pe inculpat lovindu-l pe celălalt bărbat în timp ce acesta din urmă sta jos. În momentul în care cel lovit s-a prăbușit peste masă, l-a văzut pe inculpat ținând în mână un cuțit și și-a dat seama că inculpatul a aplicat loviturile cu acel cuțit. Înainte de incidentul violent, a observat că între inculpat și victimă au avut loc discuții cu ocazia cărora aceștia și-au adresat glume, apoi jigniri. A mai declarat că în local, atât inculpatul cât și victima au consumat băuturi alcoolice (rom) și că victima nu l-a lovit pe inculpat.

După ce l-a lovit pe celălalt bărbat, inculpatul s-a întors la masa lui, s-a așezat pe scaun și a pus cuțitul pe masă, fără a avea intenția de a fugi de la locul incidentului. Prima instanță a mai reținut că inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, dar că în faza cercetării judecătorești nu a dorit să dea declarație. Din declarația sa, reiese că acesta a recunoscut că a aplicat victimei loviturile de cuțit, însă a susținut că a fost provocat de către victimă, care i-ar fi spus că-l va bate și chiar l-a lovit cu palmele în acea împrejurare.

Din declarația părții vătămate nu s-a reținut însă că aceasta l-ar fi amenințat sau agresat pe inculpat, iar din declarațiile martorilor oculari prima instanță a reținut că atât victima, cât și inculpatul se aflau sub influența băuturilor alcoolice și că și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare dar, cu toate acestea, victima nu l-a agresat pe inculpat, prin urmare, prima instanță a constatat că circumstanța atenuantă a provocării, invocată de inculpat, nu este confirmată de materialul probator. Tribunalul Timiș a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 04 septembrie 2009, în jurul orelor 16,00, în timp ce se afla în barul N. de pe calea T. din Timișoara, în prezența angajaților localului și a mai multor clienți, i-a aplicat părții vătămate D.G.

mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului, provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. S-a apreciat că agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. (săvârșirea faptei în public) este aplicabilă în temeiul art. 152 lit. b) C. pen., deoarece fapta a fost săvârșită într-un local în timpul programului și în prezența mai multor persoane (angajați ai localului și clienți).

La individualizarea pedepsei și a modului de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile enunțate de art. 72 C. pen., în special următoarele elemente: din fișa de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat de 5 ori pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, tâlhărie, furt calificat, iar în raport de condamnarea de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 108 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 667 din 08 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, acesta se află în stare de recidivă postexecutorie (a fost liberat condiționat în data de 25 mai 2005 cu un rest de 239 zile); acțiunea inculpatului nu a produs rezultatul letal datorită intervenției chirurgicale prompte efectuată de personalul medical care a tratat partea vătămată; împrejurarea că acțiunea de ucidere s-a desfășurat în prezența mai multor persoane; faptul că inculpatul se afla în stare de ebrietate, situație în care percepția sa asupra acțiunilor și asupra rezultatului potențial letal este afectată.

Coroborând aceste elemente, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, corespunde scopului preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. B. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.M., solicitând în scris schimbarea încadrării juridice a faptei și reducerea pedepsei aplicate, arătând de asemenea că este și bolnav de mai multe boli cronice. Prin Decizia penală nr. 117/ A din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, menținându-se starea de arest a acestuia. C. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

și, pe cale de consecință, a se reduce cuantumul pedepsei, având în vedere totodată și starea de sănătate atestată de actele medicale depuse la dosar. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că fapta imputată inculpatului se înscrie în categoria celor mai grave datorită valorii sociale deosebite căreia i se aduce atingere, cât și a rezonanței pe care o propagă în mediul social, iar circumstanțele ce caracterizează comiterea faptei dar și persoana făptuitorului evidențiază în același timp aspecte ce ar putea determina agravarea sancțiunii aplicate, astfel că în raport de toate aceste împrejurări, cărora le-a acordat semnificația impusă de criteriile de individualizare, a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de legiuitor.

La rândul rău, instanța de apel, examinând faptele prin prisma criteriilor de individualizare, a apreciat că pedeapsa este corespunzătoare. În baza propriului examen, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a se reține starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., este nejustificată, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei circumstanțe atenuante legale. Pentru reținerea provocării (art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.) drept circumstanță atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Aceasta întrucât, în speță, nu se poate reține că jignirea inculpatului de către partea vătămată, în condițiile în care ambii erau sub influența băuturilor alcoolice și și-au adresat reciproc injurii, reprezintă un act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului încât să determine săvârșirea unei agresiuni cu consecințe atât de grave asupra părții vătămate; totodată, nici unul dintre mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei nu confirmă susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată l-ar fi amenințat ori lovit, anterior agresiunii exercitate de acesta cu cuțitul.

Pe cale de consecință, nefiind aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., nu există motive pentru reducerea pedepsei stabilite care, de altfel, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, fiind aplicate corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a dozat corect pedeapsa, orientând-o peste minimul special prevăzut de lege, ținând seama atât de împrejurările săvârșirii faptei, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținând incidența antecedentelor penale ale acestuia - a mai fost condamnat de 5 ori pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, tâlhărie, furt calificat și se află în stare de recidivă postexecutorie (recidiva constituind o stare de agravare a pedepsei) - dar și starea în care a acționat inculpatul, aceasta suferind de afecțiuni psihice ce îi deformează percepția pe fondul consumului de alcool. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 117/ A din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.M., durata reținerii și arestării preventive de la 04 septembrie 2009 la 17 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.