ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 521/RC/2016

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 79/P din 13 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuțit de bucătărie, în lungime de 22,5 cm, cu lungimea lamei de 12,5 cm și lățimea de 1,8 cm, cu mâner din material plastic de culoare neagră, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligată inculpata să achite Spitalului Municipal de Urgență Roman suma de 2.111,41 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate.

S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să achite statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Neamț a reținut că în ziua de 25 martie 2015 a aplicat surorii sale B. o lovitură cu un cuțit în zona toracică, provocându-i o plagă înjunghiată penetrantă, cu hemopneumotorax, ce a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În ziua de 25 martie 2015, părțile au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 13

00

, persoana vătămată a mers în camera sa pentru a se odihni. La scurt timp, inculpata a început să-și caute pachetul cu țigări și, bănuind că a fost ascuns de persoana vătămată, a intrat în camera în care se afla mama sa, a luat un cuțit de pe masă și a pătruns în camera victimei. Martora C. a observat că inculpata a luat cuțitul însă nu s-a dus după ea să vadă ce face.

Inculpata a găsit-o pe sora sa odihnindu-se, a trezit-o și, în timpul discuției purtate, a lovit-o cu cuțitul în zona toracică. Ulterior, inculpata a intrat din nou în camera mamei sale și aceasta văzând că nu mai are cuțitul asupra ei, a mers în camera victimei și a văzut-o pe aceasta că sângera și că se ținea cu mâinile de piept.

În aceste condiții, martora a apelat Serviciul de urgență 112 de pe telefonul inculpatei, însă întrucât suna de pe un număr internațional, conexiunea nu a permis preluarea datelor, aspect care rezultă din adresa din 7 mai 2015 a Inspectoratului de Poliție a Județului Neamț.

Datorită acestui fapt, C. s-a deplasat la domiciliul martorului D., pentru a-i solicita să anunțe evenimentul la 112 și să solicite intervenția serviciului de ambulanță.

Transportată cu un echipaj Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare, la Spitalul Municipal de Urgență Roman, persoana vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a fost externată după câteva zile de spitalizare.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 2015 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, persoana vătămată a suferit o plagă înjunghiată penetrantă în zona feței anterioare a hemitoracelui drept, cu hemopneumotorax, intervenția chirurgicală punând în evidență interesarea pleurei. Leziunile suferite s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător, au necesitat 25-30 de zile pentru vindecare și nu au pus în pericol viața victimei.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv, cercetarea la fața locului, declarațiile persoanei vătămate, acte medicale privind internarea și tratamentul persoanei vătămate, raportul de expertiză medico-legală cu privire la leziunile persoanei vătămate, declarațiile martorii C. și D. și declarația inculpatei.

Raportat la probatoriul administrat, prima instanță a constatat că lovirea cu intensitate a victimei în zona toracică cu un obiect apt să producă decesul dovedește că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. În consecință, fapta inculpatei de a lovi persoana vătămată cu un cuțit în zona toracică, provocându-i leziuni grave, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată de instanța de fond au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., respectiv împrejurarea că fapta a fost comisă prin violență, urmările produse, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei. Având în vedere relațiile bune dintre inculpată și persoana vătămată anterior comiterii faptei, aspect ce rezultă din împrejurarea că fiul inculpatei este crescut de victimă, faptul că principalul întreținător al familiei este inculpata care lucrează în mod legal în Italia, că ambele părți regretă conflictul avut, prima instanță a apreciat că gravitatea faptei și periculozitatea inculpatei sunt mult diminuate, astfel că în favoarea inculpatei au fost reținute aceste aspecte ca circumstanțe atenuante.

II. Prin

Decizia

penală

nr.

440/2016 din 14 april

ie 2016 a Curții de Apel Bacău,

secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, î

n temeiul

art.

421

alin. (2)

lit. a) N.C.P.P.

, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și apelanta inculpata

A.

împotriva sentinței penale

nr. 79/P din

13

octombrie

2015 pronunțată de Tribunalul Neamț, cu privire la cuantumul pedepsei principale, cuantumul pedepsei rezultante de executat, și respectiv, modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei

A.

A desființat, în parte, sentința penală atacată, sub aceste aspecte, a reținut cauza spre rejudecare și în fond.

A redus cuantumul pedepsei principale de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei.

În temeiul art. 92 alin. (2) C. pen. C. pen., a fixat în sarcina inculpatei un termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței penale.

S-a stabilit ca, în temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata urmează să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune Neamț, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat de supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune Neamț sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 60 de zile și în condițiile legii de executare a pedepselor.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. a stabilit ca obligația impusă inculpatei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile să se realizeze în condițiile art. 50 din Legea nr. 253/2013, în cadrul Primăriei Săbăoani.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., dispozițiile prezentei decizii penale vor fi comunicate Serviciul de probațiune Neamț care va aduce la îndeplinire măsurile de supraveghere necesare pentru asigurarea executării obligațiilor impuse de instanță.

În temeiul art. 96 alin. (1) C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării și executarea pedepsei în condițiile în care pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) N.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, a dat faptei săvârșite de inculpată o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a dat o judicioasă rezolvare și laturii civile a cauzei.

Din punct de vedere doctrinar, sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii de lovire, infractorul acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 C. pen. acesta acționează cu intenția de a ucide. Prin urmare, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul cum este cazul de față, relevă - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise că inculpata apelantă a avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

Această convingere rezultă și din împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită prin întrebuințarea cu un obiect apt de a produce moartea (un cuțit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (torace), și cu intensitate, chiar dacă leziunile cauzate nu au fost de natură să pună în pericol viața victimei. Aceste aspecte au fost recunoscute de către inculpată și sunt confirmate inclusiv de actele medicale aflate la dosarul cauzei.

Indubitabil, forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă, așa cum deja s-a arătat, din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpată și victimă - părțile sunt surori și nu se aflau în relații tensionate, din obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, zona anatomică vizată și comportamentul ulterior al inculpatei. Or, toate aceste elemente, obiect al analizei și interpretării juridice, au convins instanța de control judiciar de caracterul nejustificat al faptei săvârșite, de vinovăția inculpatei în comiterea unei infracțiuni grave și imputabile de tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, care justifică pe deplin condamnarea sa la pedeapsa închisorii.

Cu privire la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, instanța de control judiciar a considerat că prima instanță a făcut o aplicare riguroasă a disp. art. 74 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar în raport de situația nouă apărută în fața instanței de apel și care privește atitudinea de regret manifestată de inculpată, relațiile de rudenie apropiate între inculpată și persoana vătămată, împăcarea intervenită între părți în condițiile procedurii medierii, instanța de control judiciar a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.

Pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare al condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept si față de regulile de conviețuire sociala.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Astfel, numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, și din această perspectivă, în opinia instanței de apel, în cazul de fața, cea mai adecvată pedeapsă este cea a închisorii însă într-un cuantum redus față de cel stabilit de instanța de fond și fără a se dispune executarea efectivă a pedepsei, dar sub condiția stabilirii unui termen de supraveghere.

s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere stabilite de instanța de judecată și va executa obligațiile prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) I alin. (3) C. pen., reținându-se faptul că inculpata apelantă a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

Neexecutarea cu rea credință a măsurilor stabilite și a obligațiilor impuse a determinat instanța să aplice dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării și executarea pedepsei.

III. Împotriva hotărârii definitive pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs în casație

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău

,

invocând cazul de casare prevăzut în

art.

438

alin.

(1)

pct.

12

C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor reliefate în susținerea cererii de recurs în casație,

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău

a invocat

cazul de casare prevăzut în

art.

438

alin.

(1)

pct.

12

C. proc. pen.

Criticele s-au raportat atât la pedeapsa stabilită, cât și la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, s-a menționat că, în mod greșit a fost admis apelul parchetului din moment ce nu a înlăturat circumstanța atenuantă reținută în favoarea inculpatei.

Prin Încheierea nr. 309/RC din data de 15 septembrie 2016, Dosar nr. x/103/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău

, împotriva Deciziei nr.

nr. 440/2016 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C9, s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2016.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de recurs în casație invocat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău

, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevede că o hotărâre este supusă casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În cauză, în raport cu situația de fapt reținută de cele două instanțe, a rezultat că inculpata A. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen.

Infracțiunea de omor este prev. de art. 188 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10-20 ani închisoare. Reținându-se în sarcina inculpatei forma tentată a infracțiunii de omor, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, respectiv fiind cuprinse între 5-10 ani închisoare.

În cauză, s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de

art.

75

alin. (2)

lit. b)

C. pen.

, astfel că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, prin urmare, minimul special la care se poate coborî pedeapsa este de 3 ani și 4 luni. În acest context, Înalta Curte reține că, în mod greșit, instanța de apel a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Una dintre condițiile stabilite de

art.

91

C. pen.

pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este aceea ca pedeapsa stabilită de instanță să fie de cel mult 3 ani. În acest context, față de împrejurarea că minimul special care poate fi aplicat inculpatei este de 3 ani și 4 luni închisoare rezultă că, modalitatea de executare a pedepsei nu poate

fi decât în regim de detenție.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va a

dmite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva

Deciziei

penale

nr.

440/2016 din 14 april

ie 2016 a Curții de Apel Bacău,

secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

Dosarul nr. x/103/2015.

Va desființa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 79/P din 13 octombrie 2015 a Tribunalului Neamț, și rejudecând, numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei

A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., va condamna pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va înlătura dispozițiile art. 91 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatei prin decizia penală atacată.

Va înlătura dispozițiile art. 92 alin. (2) C. pen., art. 93 alin. (1) C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., art. 85 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., art. 94 alin. (1) C. pen., precum și ale art. 96 alin. (1) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 440/2016 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/103/2015.

Desființează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 79/P din 13 octombrie 2015 a Tribunalului Neamț, și rejudecând, numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei

A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 91 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatei prin decizia penală atacată.

Înlătură dispozițiile art. 92 alin. (2) C. pen., art. 93 alin. (1) C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., art. 85 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., art. 94 alin. (1) C. pen., precum și ale art. 96 alin. (1) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2016.