ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 53/P din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzute de art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 30 august 2018 la zi.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner din material plastic de culoare neagră, având lungimea totală de 22,5 cm, din care lama de 12,5 cm lungime și mâner de 10 cm lungime, aflat în coletul nr. 1 depus la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

În temeiul art. 163 din C. proc. pen., s-a dispus conservarea mijloacelor de probă aflate în plicul ce conține un suport optic tip CD-R marca x, înregistrat cu nr. x/2018.

În temeiul art. 19, art. 23 și art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de B. și C.. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. suma de 16.000 RON, cu titlu de daune materiale și părții civile C. suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale. S-au respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 260 RON, s-a dispus a fi achitat Baroului Neamț, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 700 RON din faza de urmărire penală).

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel inculpatul A. și partea civilă C..

Prin decizia penală nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de apelanta parte civilă C. împotriva Sentinței penale nr. 53/P din 9 aprilie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, referitor la apelul părții civile, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale.

În baza art. 422 din C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestul preventiv, de la 9 aprilie 2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, fiind expuse argumentele faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 403 din C. proc. pen.

Instanța de apel a reținut că, în ziua de 29 august 2018, A. a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie, în partea dreaptă a toracelui victimei D., care îi era frate, producându-i o plagă penetrantă, rezultând astfel moartea violentă a victimei, datorită insuficienței cardio-circulatorii acute, cu hemotorax masiv. Fapta a fost săvârșită la domiciliul comun al părților, din comuna Săvinești, sat Săvinești, județul Neamț, pe fondul nemulțumirii inculpatului cu privire la condițiile de coabitare cu victima.

Totodată, curtea de apel a constatat că, în baza art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen. și a dispozițiilor art. 396 din C. proc. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă ale cărei limite s-au redus urmare a aplicării procedurii simplificate, la individualizarea căreia au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen., respectiv împrejurarea că fapta a fost comisă prin violență, reprezentând o "ieșire" a inculpatului față de comportamentul victimei, dar și comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei, concretizat în privarea victimei de acordarea primului ajutor și anunțarea decesului ca și cum s-ar fi produs din cauze naturale.

Astfel, instanța de apel a stabilit limitele speciale de pedeapsă, rezultate potrivit cauzei de reducere a pedepsei cu o treime, cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 16 ani și 8 luni închisoare și a considerat necesară aplicarea unei pedepse mai aspre, proporțională și cu gravitatea faptei și cu valorile sociale importante lezate, majorând pedeapsa prin orientarea spre media limitelor de pedeapsă.

Împotriva Deciziei penale nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a formulat recurs în casație recurentul A., indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii și pedeapsa ce i-a fost aplicată se află în alte limite, deși a fost judecat în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

În motivarea recursului în casație, inculpatul a mai arătat că instanța de apel i-a majorat pedeapsa cu 4 ani închisoare, fără a se descoperi alte probe, de care prima instanță nu ar fi avut cunoștință.

Cu prilejul examinării admisibilității, în principiu, a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

În raport de motivele de recurs în casație, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul A., s-a considerat că acestea se justifică a fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în ceea ce privește susținerea că pedeapsa a fost aplicată în alte limite de pedeapsă (excepție făcând critica referitoare la individualizarea acesteia).

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Dispozițiile art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen., în același sens fiind și dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și cele ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen. care fac trimitere la cazurile de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din această dispoziție legală, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanța de apel, se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, limitele de pedeapsă de la 10 la 25 de ani închisoare prevăzute pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., au fost reduse ca efect al aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. privind procedura recunoașterii învinuirii, așa încât pedeapsa aplicată de curtea de apel, de 12 ani închisoare, este cuprinsă între limita minimă specială de 6 ani și 8 luni închisoare și limita maximă specială de 16 ani și 8 luni închisoare.

Ca atare, pedeapsa stabilită de instanța de apel este legală, în raport de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel, care a majorat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, ca și evaluarea circumstanțelor personale și reale, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

După cum s-a menționat, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 682 din data de 04 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Față de soluția dispusă, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682 din data de 4 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM