ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1946/2012

Asupra

recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din

21 februarie 2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe

inculpata B.F. la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

omor împotriva părții vătămate S.V. și interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă

complementară.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 02 noiembrie 2011 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată,

după rămânerea definitivă a sentinței în vederea introducerii acestora în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată un cuțit cu mâner din plastic

de culoare maron, cu lungimea totală de 17,5 cm. și lungimea lamei de 9,5 cm., depus

la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 109

alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea următoarele obiecte inculpatei depuse

la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj: o miniagendă; un telefon mobil,

un cuțit fără mâner; un cuțit cu plasele din textolit de culoare neagră și un pahar

de sticlă, după rămânerea definitivă a sentinței.

S-a disjuns latura

civilă a cauzei.

A fost obligată

inculpata la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpata B.F.

a trăit în relații de concubinaj până la 01 noiembrie 2011 cu martorul P.G., relație

ce a durat aproximativ 8 ani. Inculpata a locuit la domiciliul concubinului său

situat în comuna B., sat B., județul Gorj.

Victima S.V. a

cunoscut-o pe inculpată înaintea martorului P.G. cu care, de asemeni, a trăit în

relații de concubinaj circa 6 luni.

În data de 01

noiembrie 2011 victima a sunat-o pe inculpată, solicitându-i acesteia să se deplaseze

în comuna B., sat P. la locuința sa pentru a-i da o sumă de bani, respectiv o datorie

mai veche.

Inculpata s-a

întâlnit seara cu martorul O.C. cu care s-a deplasat la locuința victimei. Ajunși

la locuința victimei, inculpata a discutat cu aceasta câteva minute și întrucât

S.V. nu a avut suma de bani promisă, inculpata a luat hotărârea să plece acasă,

fiind însoțită de victimă. Când au ajuns la locuința concubinului său, P.G., martorul

O.C. împreună cu victima S.V., au așteptat afară, în timp ce inculpata a discutat

cu concubinul său.

Între inculpată

și victimă au intervenit discuții contradictorii cauzate de starea de gelozie a

fostului concubin S.V. și a încercării victimei de a relua relația de concubinaj,

situație în care inculpata B.F. a luat de pe masă un cuțit și i-a aplicat victimei

S.V. o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă producându-i o plagă înjunghiată,

penetrantă, în cavitatea toracică, cu intersectarea cordului și a plămânului stâng,

ce a avut ca urmare decesul acestuia. Când a revenit în locuință, martorul P.G.

a găsit inculpata în cameră având în mână cuțitul pe lama căruia se observa sânge

iar victima se afla lângă sobă, în picioare, însă aceasta imediat s-a prăbușit la

podea.

Inculpata a aruncat

cuțitul într-o cutie de carton aflată sub masa de lângă fereastră spunându-i concubinului

său că l-a înjunghiat pe S.V. cu cuțitul.

La scurt timp,

inculpata și concubinul său, în scopul de a înlătura urmele infracțiunii, au transportat

victima în marginea drumului comunal în dreptul locuinței martorului U.C., în ideea

de a incrimina alte persoane. Cei doi au rugat martorii O.D., inițial, și pe N.A.,

să apeleze serviciul unic de urgență 112.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, care a invocat critici

de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, referitoare la reținerea dispozițiilor

art 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. S-a motivat

că reținerea acestor dispoziții legale nu se impunea, fapta fiind comisă după intrarea

în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Prin decizia penală

nr. 121 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Gorj, împotriva sentinței penale nr. 34 din 21 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul

Gorj, în Dosarul nr. 682/95/2012, privind pe inculpata B.F. (fostă Be.), a fost

desființată în parte sentința penală, în sensul că s-a înlăturat aplicarea dispoz.

art. 13 C. pen.

A fost majorată

pedeapsa la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A fost înlăturată

dispoziția privind restituirea către inculpată a unui telefon mobil.

În baza art. 109

alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea unui telefon mobil marca N., cu

acumulator, fără cartelă, către moștenitorii victimei S.A., S.P.L., M.E.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 88

C. pen. și 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 21 februarie

2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei.

Prin recursul

declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special

prevăzut de lege, prin reținerea art. 73 lit. a) C. pen.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția

inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și

au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, făcând în mod corect aplicarea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește

cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat,

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel având în

vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul

în care inculpata a conceput și realizat infracțiunea de omor (pe fondul unor relații

conflictuale, a pătruns în curtea părții vătămate, a strâns-o de gât, punându-i

viața în primejdie prin insuficiența respiratorie acută cauzată, supraviețuirea

datorându-se tratamentului administrat imediat după agresiune), precum și datele

ce caracterizează persoana inculpatei, care a avut o viață dezorganizată, în special

din cauza consumului frecvent de alcool, prezentând mari dificultăți de integrare

socială, fără instrucție școlară și loc de muncă și fără o familie care s-o susțină.

Instanța a mai avut în vedere și celelalte date care caracterizează negativ persoana

inculpatei, ca fiind o persoană agresivă, cu reacții violente, față de persoanele

apropiate. De asemenea, din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpata a mai

fost condamnată prin două sentințe pentru infracțiuni de furt, pedepse pe care Ie-a

executat în regim de detenție, însă față de acestea s-a împlinit termenul de reabilitare

judecătorească.

Raportat la toate

aceste date, instanța a apreciat în mod just că scopul pedepsei nu poate fi atins

prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță și că nu se impune

reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante, dată fiind gravitatea

faptei săvârșite.

Cât privește atitudinea

de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, Curtea reține că aceasta nu justifică

reținerea de circumstanțe atenuante, în contextul existenței probelor de vinovăție,

aceasta fiind însă valorificată prin aplicarea procedurii simplificate reglementată

de art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește

solicitarea inculpatei, de reținere în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit.

a) C. pen., Înalta Curte constată că o astfel de cerere este incompatibilă cu dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., raportat la poziția procesuală a inculpatei

de a recunoaște fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare. De altfel,

hotărârea instanței de apel nu poate fi supusă acestor critici omisso medio, dat

fiind că inculpata nu a exercitat calea de atac a apelului.

Neexistând nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurenta

inculpată B. (fostă Be.) F. împotriva deciziei penale nr. 121 din 5 aprilie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins,

ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta inculpată B. (fostă Be.) F. împotriva deciziei penale

nr. 121 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentei inculpate, durata reținerii și a arestării preventive, de la

2 noiembrie 2011 la 7 iunie 2012.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 7 iunie 2012.