ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 896/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 896/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului de față constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 21

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a dispus următoarele:

A respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L.S.,

din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., art.

174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. și de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin.

(1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.

20 C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen., conform

prevederilor art. 334 C. proc. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul L.S. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2

ani interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)) C. pen.,

pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat – prevăzută și pedepsită

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul L.S. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare

,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniștii publice – prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

L-a condamnat pe

același inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare

,

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu –

prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul L.S. la pedeapsa de 1 (unu) lună închisoare

,

pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere – prevăzută și

pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

L-a condamnat pe

același inculpat, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare

,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la distrugere –

prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat art. 217 alin. (1), (4) C.

pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

L-a condamnat pe

inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare

,

pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă –

prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, cu

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 34 lit.

b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit

pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre: de 5 ani închisoare, de 8 luni

închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 lună închisoare, de 1 an închisoare și de

2 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare

pe care, inculpatul urmează să-l execute, în final, în regim de detenție,

alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest

articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

S-a dedus, din durata

pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, din data

de 1 august 2011 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia,

conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a făcut

aplicațiunea

dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 și punctul 2 din

Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice

și l-a încunoștințat pe acesta că, respectivele probe vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a dispus

confiscarea specială a corpului delict – un cuțit cu mâner din metal, cu lungimea

totală de 25 cm, având lama de 17 cm lungime, plicul aflându-se la fila 145

dosar.

S-a admis

, conform

prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.M. și l-a obligat pe inculpat, să

plătească acesteia, suma de 450 lei daune materiale.

S-a admis, conform

prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „dr.

Eugen Nicoară” și, conform prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, l-a obligat

pe inculpat, la plata sumei de 1.390 lei cu titlu de daune materiale,

reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării

acordate părții vătămate D.M.

S-a disjuns, conform

prevederilor art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., latura civilă,

constând în acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.G. împotriva

inculpatului L.S. și s-a fixat termen de judecată pentru data de 14 noiembrie

2011.

L-a obligat pe

inculpat la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În considerentele

rechizitoriului s-a reținut că, în data de 30 iulie 2011, în jurul orelor

23,00, la Căminul Cultural se desfășura un bal, la care participau mai multe

persoane, atât adulți cât și copii. La un moment dat, inculpatul L.S. - fiind

sub influența băuturilor alcoolice și iritat de faptul că numita D.C.M. nu

dorește să danseze cu el, a tras-o de păr pe aceasta, și a încercat să-l

lovească cu pumnul pe soțul ei, martorul D.M. Pentru acest comportament,

inculpatul a fost scos afară din căminul cultural de mai multe persoane, lucru

care l-a enervat. Inculpatul s-a dus acasă, a luat un cuțit și a pornit spre

căminul cultural. Ajungând la vreo 20-30 de metri a fost întâmpinat de S.I., pe

care l-a agresat, iar apoi, cu cuțitul pe care l-a avut asupra sa, l-a

înjunghiat pe partea vătămată D.G. în zona toracică și în zona capului. Aceste

activități s-au desfășurat pe drumul public, în fața mai multor persoane, care

s-au speriat. Au intervenit mai mulți bărbați, care l-au imobilizat și dezarmat

pe L.S., după care, acesta a fost dus acasă, fiind încuiat în casă, pe

dinafară, tocmai pentru a nu mai ieși afară și a mai provoca alte scandaluri.

Urmare a comportamentului

inculpatului, balul a fost întrerupt, persoanele prezente fiind speriate de

comportamentul inculpatului și plecând acasă.

În cursul aceleiași

nopți, inculpatul a ieșit din casă pe geam, a pătruns fără drept în curtea lui D.M.,

a luat din garaj un bidon de 20 litri ce conținea ierbicid, inculpatul crezând

că în interiorul canistrei este motorină, a stropit prin șopron și a încercat

să dea foc șopronului. Ierbicidul nefiind inflamabil, nu s-a produs incendiul.

După asta L.S. a părăsit imobilul părții vătămate D.M., după care s-a deplasat

în apropierea locuinței părții vătămate D.G. și, cu un cuțit, a tăiat două

cauciucuri ale căruței.

Victima D.G. a fost

transportată la Spitalul Reghin, fiind consultată de medicul legist la data de

1 august 2011, concluziile provizorii menționând, plăgi tăiate scalpate

epicraniene fronto-parieto-temporal drept, plagă penetrantă hemitorace stg. cu

hemipneumotorax stg. (operată pleurostomie cu emanare imediată a 100 ml sânge),

plăgi tăiate superficiale, leziunile putându-se produce prin corp

tăietor-înțepător. Viața victimei nu a fost pusă în primejdie, dar a fost

atinsă o zonă vitală, iar pentru vindecare, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri

medicale, în caz de evoluție favorabilă.

Raportul medico-legal

a menținut concluziile inițiale, atât în ceea ce privește nr. de zile îngrijiri

medicale, cât și în ceea ce privește punerea în primejdie a vieții victimei.

Inculpatul a

recunoscut toate acuzațiile care îi sunt aduse, având în mod constat aceeași

poziție procesuală, atât cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare, cât

și în faza de urmărire penală.

Inculpatul a arătat

în fața instanței de judecată că, înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost

ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că

dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, că nu solicită ale probe și că este și de acord cu pretențiile

materiale ale părților civile, mai puțin cu cele morale ale părții civile D.G.,

pe care le-a apreciat ca fiind prea mari (fila 29).

Așadar, în raport cu

afirmațiile constante ale inculpatului, ale părților vătămate și ale

martorilor, dar și cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra

victimei D.G. și cu zona vizată și lezată, instanța de fond a apreciat că în

drept, fapta inculpatului L.S., de a-l înjunghia, în loc public, cu un cuțit în

zona capului și a toracelui pe partea vătămată D.G. în data de 30/31 iulie 2011,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat rămas în

forma tentativei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, fapta

inculpatului L.S., de a distruge în noaptea de 30/31 iulie 2011 două din roțile

căruței părții vătămate D.G., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C.

pen.

Totodată, a constatat

că, fapta inculpatului L.S., de a pătrunde pe nedrept, în noaptea de 30/31

iulie 2011, în curtea locuinței părții vătămate D.M., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.

De asemenea, a

constatat că fapta inculpatului L.S., de a încerca să distrugă prin incendiere

șura părții vătămate D.M., în noaptea de 30/31 iulie 2011, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere rămasă în forma

tentativei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art.

217 alin. (1), (4) C. pen.

A constatat că fapta

inculpatului L.S., de a purta asupra sa în noaptea de 30/31 iulie 2011 o armă

albă – un cuțit – în public, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de port ilegal de armă albă, faptă prevăzută și pedepsită de art.

2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Fapta aceluiași

inculpat, de a o înjunghia, în noaptea de 30/31 iulie 2011, pe partea vătămată D.G.,

săvârșită în public, în prezența mai multor persoane aflate la balul organizat

la căminul cultural, comisă într-o asemenea manieră încât a dus la

scandalizarea martorilor și tulburarea liniștii publice, s-a constatat că

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de

art. 321 alin. (1) C. pen., și s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, în condițiile în care s-a stabilit pe bază de

probe că acesta este autorul infracțiunii pe care a comis-o cu vinovăție și că,

răspunde din punct de vedere penal, instanța a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., și anume - gradul de pericol social concret,

ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al fiecăreia din

cele șase infracțiuni, dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență,

acțiunile inculpatului, natura intenției sale în realizarea rezultatului dorit

și urmările efectiv produse, locul și timpul comiterii activității

infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea și a unui drept

fundamental al victimei D.G. – dreptul la viață – printre cele patrimoniale ale

părților toate acestea imprimând acțiunii sale un anumit grad de pericol

social.

De asemenea, s-a

ținut cont și de persoana inculpatului care, este cunoscut în comunitatea unde

locuiește acesta, ca o persoană care mai avusese anterior conflicte cu

consătenii, o persoană impulsivă, violentă și agresivă, chiar și când nu

consumă băuturi alcoolice, toate acestea putând contura personalitatea și

comportamentul obișnuit al inculpatului în raport nu numai cu victimele, ci și

cu ceilalți membri ai comunității.

S-a apreciat că,

relevantă este și atitudinea sa, în raport de infracțiunile săvârșite, faptul

că a recunoscut imediat și a regretat cele petrecute, atitudine pe care a

menținut-o pe întreg parcursul procesului penal; relevant este și

comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal în sensul că a

arătat constant că a recunoscut și a regretat cele petrecute.

De asemenea, s-a

apreciat de către instanța de fond că, relevante sunt și celelalte circumstanțe

personale ale inculpatului, respectiv cele care țin de vârsta acestuia, de

mediul social și de cel familial, de relațiile sale cu victima D.G. și cu D.M.,

de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate

acestea fiind conturate de probele cauzei, dar și de celelalte probe ale

cauzei, în speță declarațiile martorilor ascultați la urmărire penală, aspecte

care nu justifică și reținerea de circumstanțe atenuate judiciare prevăzute de

art. 74 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin

prisma dispozițiilor art. 372 și art. 378 C. proc. pen., care a criticat

soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului redus al pedepsei în raport de

gradul de pericol social concret și inculpatul L.S. care a solicitat redozarea

pedepsei în sensul reducerii.

Prin decizia penală

nr. 89/a/ 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus :

În temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE

LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREȘ împotriva sentinței penale nr. 131 din 21 septembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Mureș.

S-a desființat

parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza pe latura penală:

În baza art. 345 alin.

(1), (2) C. proc. pen., s-au majorat pedepsele principale aplicate de prima

instanță inculpatului L.S. – în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș, după

cum urmează:

- de la 5 ani la 6,6

ani (șase ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tetntativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen rap. la art. 174, art.

175 lit. i) C. pen, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

- de la 8 luni la 10

luni (zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin.

(1) C. pen, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

- de la 2 ani la 2,6

ani (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

- de la 1 lună la 2

luni (două luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev.

de art. 217 alin. (1) C. pen, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

- de la 1 an la 1,10

ani (un an și zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la distrugere, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1), (4) C. pen,

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

- de la 2 luni la 3

luni (trei luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de

armă albă, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep, cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 34 lit.

b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen, s-au contopit pedepsele majorate prin

prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6,6 ani

închisoare (șase ani și șase luni), pe care inculpatul urmează să o execute.

S-au menținut

celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 381 alin.

(1) teza finală C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă și perioada

arestului preventiv din 21 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 383 alin.

(1)

1

rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul L.S. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a arătat că sub aspectul stării de fapt, care

a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator

administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe

– hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă

soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea inculpatului

la pedepsele principale cu închisoarea, la pedeapsa complementară, la

contopirea pedepselor principale precum și la stabilirea modalității executării

pedepsei rezultante în regim de detenție. Pentru a face o asemenea apreciere,

instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator

administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat

de comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă.

Sub aspectul

aplicării disp. art. 72 C. pen., Curtea apreciază că instanța de fond a dat o

eficiență prea mare circumstanțelor personale ale inculpatului și a stabilit

pentru fiecare infracțiune pedeapsa la minimul special prevăzut de lege,

cuantum care, în opinia instanței de control judiciar, nu este suficient pentru

atingerea scopului pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. Este adevărat că acesta

provine dintr-o familie modestă și dintr-un mediu social special, că este tânăr

și că a recunoscut încă de la început săvârșirea faptelor.

Însă, așa cum a

reținut chiar și judecătorul fondului, inculpatul a mai avut anterior conflicte

cu consătenii, este o persoană impulsivă, violentă și agresivă chiar și atunci

când nu consumă băuturi alcoolice. Dealtfel inculpatul a mai suferit anterior o

condamnare la amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte

violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr.

293/2008 a Judecătoriei Reghin, infracțiune care confirmă comportamentul

violent manifestat de inculpat.

De aici rezultă că

circumstanțele personale reținute în favoarea inculpatului nu sunt în măsură să

ducă la stabilirea cuantumului pedepselor până la minimul special, șa cum a

procedat prima instanță.

De asemenea, Curtea a

reținut mai ales modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele,

respectiv pe timp de noapte, în căminul cultural de față cu întreaga comunitate

cu ocazia unui bal, insistând în comiterea infracțiunilor chiar după ce a fost

scos afară din local de către săteni, deplasându-se acasă nu pentru a se opri

din activitatea infracțională, ci, dimpotrivă, pentru a se înarma cu un cuțit

și apoi cu materiale pe care le credea inflamabile.

De asemenea, a

constatat Curtea că importante sunt și urmările produse, precum și cele care

s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenția participaților la petrecere

care au scos victima din mâinile inculpatului și apoi intervenția chirurgicală

a medicilor au dus la salvarea vieții părții vătămate, intervenții în lipsa

cărora, fapta inculpatului putea duce foarte ușor la moartea victimei. Și în

cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conținut motorină,

incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai grave.

A menționat instanța de apel că incendierea grajdului se putea produce chiar în

lipsa substanței inflamabile, prin simpla aprindere cu un chibrit sau cu o altă

sursă de foc, cu atât mai mult cu cât în grajd existau lucruri ușor

inflamabile, astfel încât încadrarea juridică a faptei în tentativă este una

corectă.

Așadar, și din

modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, rezultă periculozitatea socială

sporită a inculpatului.

Curtea a mai reținut

și forma concursului real în care au fost săvârșite faptele, care constituie o

cauză generală de agravare a răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât

inculpatul a săvârșit un număr de șase infracțiuni, dintre care contra vieții,

contra libertății persoanei, contra patrimoniului și care aduc atingere unor relații

privind conviețuirea socială.

Prima critică adusă

de inculpat în apelul promovat a fost aceea că infracțiunea de omor calificat

ar fi rămas în forma tentativei, iar partea vătămată a avut nevoie de numai

16-18 zile de îngrijiri medicale. Acest motiv de apel nu poate fi primit,

deoarece, așa cum am arătat, doar intervenția sătenilor și ulterior intervenția

medicilor au făcut ca viața victimei să-i fie salvată, iar numărul zilelor de

îngrijiri medicale nu vine să schimbe încadrarea juridică a faptei, atâta vreme

cât prin actele medicale necontestate s-a stabilit că prin tăieturile aplicate

de inculpat, i-au fost atinse zone vitale părții vătămate. Forma tentativei se

regăsește în încadrarea juridică și în limitele de pedeapsă reduse la jumătate.

Nici achitarea de

către inculpat a amenzii penale la care a fost condamnat anterior nu modifică

circumstanțele personale ale acestuia, deoarece achitarea amenzii penale este o

obligație a cărei neîndeplinire atrage transformarea amenzii în închisoare.

În sfârșit, curtea a

constatat că pretinsa achiesare a inculpatului la pretențiile părții civile în

cauza disjunsă, nu impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.

b) C. pen.

Față de toate cele

reținute, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor stabilite de

prima instanță, peste minimul special, însă în cuantum orientat înspre acest

minim, după cum vom arăta mai jos, cuantum care este necesar dar și suficient

pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În privința

modalității de executare, pentru considerentele reținute de judecătorul

fondului, și instanța de apela a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins

numai prin executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât și

solicitarea inculpatului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei,

apare ca nefondată.

Așadar, prin prisma

acestor considerente, Curtea a considerat că apelul declarat Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mureș este fondat, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a fost admis apelul pe latura penală:

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs în termen legal inculpatul L.Ș. care a invocat

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și a

solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii și aplicării dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. întrucât în cadrul operațiunii de individualizare

instanța de apel nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de

art. 72 C. pen., sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, și

i-au aplicat inculpatului în raport de gradul de pericol social concret,

urmările produse și valorile lezate o pedeapsă ridicată.

În subsidiar a

solicitat menținerea hotărârii primei instanțe întrucât aceasta instanță a

aplicat corect criteriile de individualizare.

Înalta Curte analizând

actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cu privire la

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 invocat de

către recurentul inculpat întrucât în cadrul operațiunii de individualizare

instanța de apel nu a avut în vedere gradul de pericol social concret raportat

la modul și mijloacele de săvârșire a faptei iar cuantumul pedepsei și

modalitatea de executare aleasă nu este una adecvată situației de fapt reținută

în cauză, Înalta curte apreciază că acestea nu sunt incidente în speța de față

cu următoarea argumentare:

Potrivit art. 52 C.

pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a

altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatei. Ori un

astfel de scop – prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni – nu poate

fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relații sociale care

impun respect și corectitudine din partea persoanelor implicate în asemenea

raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la

caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte

similare este crescut dacă pentru fapte grave sancțiunea aplicată ar fi una

modică după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect

contrar.

Obiectul

juridic special al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este

constituit din relații sociale și valori multiple pe care inculpatul le-a

ignorat în mod clar așa încât reconsiderarea circumstanțelor personale ale

inculpatului așa cum de altfel a constatat și instanța de apel nu se impune.

În acord cu

prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepselor ,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama

de cinci criterii:

- dispozițiile din

partea generala a Codului penal

- limitele de

pedeapsa fixate în partea specială

- gradul de pericol

social al faptei săvârșite

- persoana

infractorului

- împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând

considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de

individualizare, se observă că instanța de apel a făcut în mod pertinent

aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedeapsa aplicată a fost

corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret și toate

celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze fapta și pe inculpat.

Modalitatea de

executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile supuse

judecății sunt în acord cu principiul proporționalității având în vedere infracțiunile

comise și urmările produse.

La individualizarea

pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social

al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală ,să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori

gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod

corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în

expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luată în considerare

rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul

întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de

instanța de apel.

Instanța de apel a

considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt și urmările produse,

precum și cele care s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenția participaților

la petrecere care au scos victima din mâinile inculpatului și apoi intervenția

chirurgicală a medicilor au dus la salvarea vieții părții vătămate, intervenții

în lipsa cărora, fapta inculpatului putea duce foarte ușor la moartea victimei.

Și în cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conținut motorină,

incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai

grave.

În cazul concret față

de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea

cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al

reducerii sau schimbării modalității de executare, prin operațiunea de

individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub

acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa

încât constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

Pentru toate aceste

motive, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea recurată

este legală și temeinică și urmează sa respingă ca nefondat recursul formulat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul L.Ș. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 16 decembrie 2011 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 1 august 2011 la 23 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie

2012.