ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 896/2012

Deliberând asupra recursului de față constată și reține următoarele: Prin sentința penală nr. 131 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L.S., din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc.

pen. L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat – prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice – prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. L-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu – prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 1 (unu) lună închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere – prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. L-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la distrugere – prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat art. 217 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. L-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă – prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre: de 5 ani închisoare, de 8 luni închisoare, de 2 ani închisoare, de 1 lună închisoare, de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare pe care, inculpatul urmează să-l execute, în final, în regim de detenție, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus, din durata pedepsei aplicate, reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, din data de 1 august 2011 la zi și s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia, conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 și punctul 2 din Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și l-a încunoștințat pe acesta că, respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a dispus confiscarea specială a corpului delict – un cuțit cu mâner din metal, cu lungimea totală de 25 cm, având lama de 17 cm lungime, plicul aflându-se la fila 145 dosar. S-a admis , conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.M. și l-a obligat pe inculpat, să plătească acesteia, suma de 450 lei daune materiale. S-a admis, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „dr. Eugen Nicoară” și, conform prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, l-a obligat pe inculpat, la plata sumei de 1.390 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate părții vătămate D.M.

S-a disjuns, conform prevederilor art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., latura civilă, constând în acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.G. împotriva inculpatului L.S. și s-a fixat termen de judecată pentru data de 14 noiembrie 2011. L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În considerentele rechizitoriului s-a reținut că, în data de 30 iulie 2011, în jurul orelor 23,00, la Căminul Cultural se desfășura un bal, la care participau mai multe persoane, atât adulți cât și copii. La un moment dat, inculpatul L.S. - fiind sub influența băuturilor alcoolice și iritat de faptul că numita D.C.M.

nu dorește să danseze cu el, a tras-o de păr pe aceasta, și a încercat să-l lovească cu pumnul pe soțul ei, martorul D.M. Pentru acest comportament, inculpatul a fost scos afară din căminul cultural de mai multe persoane, lucru care l-a enervat. Inculpatul s-a dus acasă, a luat un cuțit și a pornit spre căminul cultural. Ajungând la vreo 20-30 de metri a fost întâmpinat de S.I., pe care l-a agresat, iar apoi, cu cuțitul pe care l-a avut asupra sa, l-a înjunghiat pe partea vătămată D.G. în zona toracică și în zona capului. Aceste activități s-au desfășurat pe drumul public, în fața mai multor persoane, care s-au speriat. Au intervenit mai mulți bărbați, care l-au imobilizat și dezarmat pe L.S., după care, acesta a fost dus acasă, fiind încuiat în casă, pe dinafară, tocmai pentru a nu mai ieși afară și a mai provoca alte scandaluri.

Urmare a comportamentului inculpatului, balul a fost întrerupt, persoanele prezente fiind speriate de comportamentul inculpatului și plecând acasă. În cursul aceleiași nopți, inculpatul a ieșit din casă pe geam, a pătruns fără drept în curtea lui D.M., a luat din garaj un bidon de 20 litri ce conținea ierbicid, inculpatul crezând că în interiorul canistrei este motorină, a stropit prin șopron și a încercat să dea foc șopronului. Ierbicidul nefiind inflamabil, nu s-a produs incendiul. După asta L.S. a părăsit imobilul părții vătămate D.M., după care s-a deplasat în apropierea locuinței părții vătămate D.G. și, cu un cuțit, a tăiat două cauciucuri ale căruței. Victima D.G. a fost transportată la Spitalul Reghin, fiind consultată de medicul legist la data de 1 august 2011, concluziile provizorii menționând, plăgi tăiate scalpate epicraniene fronto-parieto-temporal drept, plagă penetrantă hemitorace stg.

cu hemipneumotorax stg. (operată pleurostomie cu emanare imediată a 100 ml sânge), plăgi tăiate superficiale, leziunile putându-se produce prin corp tăietor-înțepător. Viața victimei nu a fost pusă în primejdie, dar a fost atinsă o zonă vitală, iar pentru vindecare, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, în caz de evoluție favorabilă. Raportul medico-legal a menținut concluziile inițiale, atât în ceea ce privește nr. de zile îngrijiri medicale, cât și în ceea ce privește punerea în primejdie a vieții victimei. Inculpatul a recunoscut toate acuzațiile care îi sunt aduse, având în mod constat aceeași poziție procesuală, atât cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare, cât și în faza de urmărire penală.

Inculpatul a arătat în fața instanței de judecată că, înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită ale probe și că este și de acord cu pretențiile materiale ale părților civile, mai puțin cu cele morale ale părții civile D.G., pe care le-a apreciat ca fiind prea mari (fila 29). Așadar, în raport cu afirmațiile constante ale inculpatului, ale părților vătămate și ale martorilor, dar și cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei D.G.

și cu zona vizată și lezată, instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului L.S., de a-l înjunghia, în loc public, cu un cuțit în zona capului și a toracelui pe partea vătămată D.G. în data de 30/31 iulie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat rămas în forma tentativei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. De asemenea, fapta inculpatului L.S., de a distruge în noaptea de 30/31 iulie 2011 două din roțile căruței părții vătămate D.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen. Totodată, a constatat că, fapta inculpatului L.S., de a pătrunde pe nedrept, în noaptea de 30/31 iulie 2011, în curtea locuinței părții vătămate D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.

De asemenea, a constatat că fapta inculpatului L.S., de a încerca să distrugă prin incendiere șura părții vătămate D.M., în noaptea de 30/31 iulie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere rămasă în forma tentativei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1), (4) C. pen. A constatat că fapta inculpatului L.S., de a purta asupra sa în noaptea de 30/31 iulie 2011 o armă albă – un cuțit – în public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă albă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Fapta aceluiași inculpat, de a o înjunghia, în noaptea de 30/31 iulie 2011, pe partea vătămată D.G., săvârșită în public, în prezența mai multor persoane aflate la balul organizat la căminul cultural, comisă într-o asemenea manieră încât a dus la scandalizarea martorilor și tulburarea liniștii publice, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., și s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în condițiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracțiunii pe care a comis-o cu vinovăție și că, răspunde din punct de vedere penal, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al fiecăreia din cele șase infracțiuni, dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență, acțiunile inculpatului, natura intenției sale în realizarea rezultatului dorit și urmările efectiv produse, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea și a unui drept fundamental al victimei D.G.

– dreptul la viață – printre cele patrimoniale ale părților toate acestea imprimând acțiunii sale un anumit grad de pericol social. De asemenea, s-a ținut cont și de persoana inculpatului care, este cunoscut în comunitatea unde locuiește acesta, ca o persoană care mai avusese anterior conflicte cu consătenii, o persoană impulsivă, violentă și agresivă, chiar și când nu consumă băuturi alcoolice, toate acestea putând contura personalitatea și comportamentul obișnuit al inculpatului în raport nu numai cu victimele, ci și cu ceilalți membri ai comunității. S-a apreciat că, relevantă este și atitudinea sa, în raport de infracțiunile săvârșite, faptul că a recunoscut imediat și a regretat cele petrecute, atitudine pe care a menținut-o pe întreg parcursul procesului penal; relevant este și comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal în sensul că a arătat constant că a recunoscut și a regretat cele petrecute.

De asemenea, s-a apreciat de către instanța de fond că, relevante sunt și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, respectiv cele care țin de vârsta acestuia, de mediul social și de cel familial, de relațiile sale cu victima D.G. și cu D.M., de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, dar și de celelalte probe ale cauzei, în speță declarațiile martorilor ascultați la urmărire penală, aspecte care nu justifică și reținerea de circumstanțe atenuate judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul. Împotriva acestei sentințe a formulat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin prisma dispozițiilor art. 372 și art. 378 C. proc.

pen., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului redus al pedepsei în raport de gradul de pericol social concret și inculpatul L.S. care a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii. Prin decizia penală nr. 89/a/ 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus : În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREȘ împotriva sentinței penale nr. 131 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș. S-a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza pe latura penală: În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-au majorat pedepsele principale aplicate de prima instanță inculpatului L.S.

– în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș, după cum urmează: - de la 5 ani la 6,6 ani (șase ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tetntativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. - de la 8 luni la 10 luni (zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. - de la 2 ani la 2,6 ani (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen, cu aplic. art. 320 1 C. proc.

pen. - de la 1 lună la 2 luni (două luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. - de la 1 an la 1,10 ani (un an și zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la distrugere, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1), (4) C. pen, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. - de la 2 luni la 3 luni (trei luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen, s-au contopit pedepsele majorate prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6,6 ani închisoare (șase ani și șase luni), pe care inculpatul urmează să o execute.

S-au menținut celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 381 alin. (1) teza finală C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă și perioada arestului preventiv din 21 septembrie 2011 la zi. În baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.S. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a arătat că sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea inculpatului la pedepsele principale cu închisoarea, la pedeapsa complementară, la contopirea pedepselor principale precum și la stabilirea modalității executării pedepsei rezultante în regim de detenție. Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă.

Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen., Curtea apreciază că instanța de fond a dat o eficiență prea mare circumstanțelor personale ale inculpatului și a stabilit pentru fiecare infracțiune pedeapsa la minimul special prevăzut de lege, cuantum care, în opinia instanței de control judiciar, nu este suficient pentru atingerea scopului pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. Este adevărat că acesta provine dintr-o familie modestă și dintr-un mediu social special, că este tânăr și că a recunoscut încă de la început săvârșirea faptelor. Însă, așa cum a reținut chiar și judecătorul fondului, inculpatul a mai avut anterior conflicte cu consătenii, este o persoană impulsivă, violentă și agresivă chiar și atunci când nu consumă băuturi alcoolice.

Dealtfel inculpatul a mai suferit anterior o condamnare la amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 293/2008 a Judecătoriei Reghin, infracțiune care confirmă comportamentul violent manifestat de inculpat. De aici rezultă că circumstanțele personale reținute în favoarea inculpatului nu sunt în măsură să ducă la stabilirea cuantumului pedepselor până la minimul special, șa cum a procedat prima instanță. De asemenea, Curtea a reținut mai ales modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele, respectiv pe timp de noapte, în căminul cultural de față cu întreaga comunitate cu ocazia unui bal, insistând în comiterea infracțiunilor chiar după ce a fost scos afară din local de către săteni, deplasându-se acasă nu pentru a se opri din activitatea infracțională, ci, dimpotrivă, pentru a se înarma cu un cuțit și apoi cu materiale pe care le credea inflamabile.

De asemenea, a constatat Curtea că importante sunt și urmările produse, precum și cele care s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenția participaților la petrecere care au scos victima din mâinile inculpatului și apoi intervenția chirurgicală a medicilor au dus la salvarea vieții părții vătămate, intervenții în lipsa cărora, fapta inculpatului putea duce foarte ușor la moartea victimei. Și în cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conținut motorină, incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai grave. A menționat instanța de apel că incendierea grajdului se putea produce chiar în lipsa substanței inflamabile, prin simpla aprindere cu un chibrit sau cu o altă sursă de foc, cu atât mai mult cu cât în grajd existau lucruri ușor inflamabile, astfel încât încadrarea juridică a faptei în tentativă este una corectă.

Așadar, și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, rezultă periculozitatea socială sporită a inculpatului. Curtea a mai reținut și forma concursului real în care au fost săvârșite faptele, care constituie o cauză generală de agravare a răspunderii penale, cu atât mai mult cu cât inculpatul a săvârșit un număr de șase infracțiuni, dintre care contra vieții, contra libertății persoanei, contra patrimoniului și care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială. Prima critică adusă de inculpat în apelul promovat a fost aceea că infracțiunea de omor calificat ar fi rămas în forma tentativei, iar partea vătămată a avut nevoie de numai 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Acest motiv de apel nu poate fi primit, deoarece, așa cum am arătat, doar intervenția sătenilor și ulterior intervenția medicilor au făcut ca viața victimei să-i fie salvată, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale nu vine să schimbe încadrarea juridică a faptei, atâta vreme cât prin actele medicale necontestate s-a stabilit că prin tăieturile aplicate de inculpat, i-au fost atinse zone vitale părții vătămate. Forma tentativei se regăsește în încadrarea juridică și în limitele de pedeapsă reduse la jumătate. Nici achitarea de către inculpat a amenzii penale la care a fost condamnat anterior nu modifică circumstanțele personale ale acestuia, deoarece achitarea amenzii penale este o obligație a cărei neîndeplinire atrage transformarea amenzii în închisoare.

În sfârșit, curtea a constatat că pretinsa achiesare a inculpatului la pretențiile părții civile în cauza disjunsă, nu impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen. Față de toate cele reținute, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor stabilite de prima instanță, peste minimul special, însă în cuantum orientat înspre acest minim, după cum vom arăta mai jos, cuantum care este necesar dar și suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În privința modalității de executare, pentru considerentele reținute de judecătorul fondului, și instanța de apela a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât și solicitarea inculpatului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, apare ca nefondată.

Așadar, prin prisma acestor considerente, Curtea a considerat că apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș este fondat, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul pe latura penală: Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpatul L.Ș. care a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii și aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanța de apel nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, și i-au aplicat inculpatului în raport de gradul de pericol social concret, urmările produse și valorile lezate o pedeapsă ridicată.

În subsidiar a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe întrucât aceasta instanță a aplicat corect criteriile de individualizare. Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse: Cu privire la incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 invocat de către recurentul inculpat întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanța de apel nu a avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei iar cuantumul pedepsei și modalitatea de executare aleasă nu este una adecvată situației de fapt reținută în cauză, Înalta curte apreciază că acestea nu sunt incidente în speța de față cu următoarea argumentare: Potrivit art. 52 C. pen.

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatei. Ori un astfel de scop – prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte grave îndreptate împotriva unor relații sociale care impun respect și corectitudine din partea persoanelor implicate în asemenea raporturi s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte grave sancțiunea aplicată ar fi una modică după cum și aplicarea unor pedepse excesive ar putea genera un efect contrar.

Obiectul juridic special al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat este constituit din relații sociale și valori multiple pe care inculpatul le-a ignorat în mod clar așa încât reconsiderarea circumstanțelor personale ale inculpatului așa cum de altfel a constatat și instanța de apel nu se impune. În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor ,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii: - dispozițiile din partea generala a Codului penal - limitele de pedeapsa fixate în partea specială - gradul de pericol social al faptei săvârșite - persoana infractorului - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă că instanța de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze fapta și pe inculpat. Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile supuse judecății sunt în acord cu principiul proporționalității având în vedere infracțiunile comise și urmările produse.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală ,să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luată în considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanța de apel.

Instanța de apel a considerat în mod corect că de asemenea, importante sunt și urmările produse, precum și cele care s-ar fi putut produce. Astfel, doar intervenția participaților la petrecere care au scos victima din mâinile inculpatului și apoi intervenția chirurgicală a medicilor au dus la salvarea vieții părții vătămate, intervenții în lipsa cărora, fapta inculpatului putea duce foarte ușor la moartea victimei. Și în cazul tentativei la distrugere, dacă recipientul ar fi conținut motorină, incendierea grajdului s-ar fi produs, iar urmările puteau fi dintre cele mai grave.

În cazul concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al reducerii sau schimbării modalității de executare, prin operațiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa încât constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică și urmează sa respingă ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Ș. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 august 2011 la 23 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2012.