ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3417/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109 din 02 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș s-a dispus în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului M.G., la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului M.G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore din data de 26 mai 2009. S-a luat act că partea vătămată S.R. prin reprezentant legal S.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat, iar în baza art. 349 C. proc. pen. raportat la art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1040 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Această soluție a instanței de fond, înlăuntrul termenului imperativ reglementat de disp. art. 385 C. proc. pen., a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.G.. în declarația de recurs depusă la data de 11 februarie a.c, la Judecătoria Tg.Mureș, inculpatul a înțeles să solicite reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicate, deoarece aceasta era prea aspră, dat fiind faptul că este infractor primar și a manifestat sinceritate în cauză.

Analizând recursul astfel declarat, prin prisma disp. art. 385 9 C. proc. pen. s-a reținut că acesta are caracter nefondat, pentru considerentele expuse în continuare: Cauza ce a format obiectul dosarului nr. 14072/320/2010 al Judecătoria Tg.Mureș a fost instrumentată, din punctul de vedere al competenței materiale și teritoriale, de instanța competentă să soluționeze astfel de spețe, la toate termenele de judecată participând și procurorul. Pe întregul parcurs al instrumentării cauzei, inculpatului i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor și garanțiilor procesuale ce-i reveneau în această calitate.

Pe baza unei judicioase interpretări a probatoriului cauzei (probatoriu constând în proces-verbal de efectuare a unor acte premergătoare proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de identificare, proces-verbal de control corporal, proces-verbal de depistare și conducere la sediul poliției, dovezile de ridicare-predare a telefonului mobil marca Nokia, declarațiile învinuitului /inculpatului, declarațiile părții vătămate S.R., declarațiile martorilor V.H. și E.R.) s-a stabilit o stare de fapt corectă, ce a primit adecvata încadrare juridică. S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu, faptul că, în după amiaza zilei de 25 mai 2009, în jurul orelor 18,30 prin exercitarea de violențe, în loc public, inculpatul M.G., împreună cu persoana ce-l însoțea, au deposedat-o pe victima S.R.

de telefonul mobil, marca Nokia 3100, pe care aceasta îl avea asupra sa. Pentru a această infracțiune, cu grad de pericol ridicat, o infracțiune complexă, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prev. art. 52, art. 72 C. pen. fiind corect interpretate și aplicate. Făcându-se o corectă evaluare a circumstanțelor reale (săvârșirea faptei împreună cu o altă persoană, în loc public, prin exercitarea de violențe fizice și verbale, cu caracter repetat, asupra unei victime în vârstă de 12 ani, pentru a- și însuși bunul acesteia) dar și a celor personale (inculpatul este infractor primar, a comis fapta în stare de intoxicație voluntară - inhalare vapori de prenadez, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză) s-a pășit la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special al pedepsei prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune.

De menționat că, și la acest nivel jurisdicțional, inculpatul a învederat faptul că împăcându-se cu mama victimei sale, se poate dispune alinarea regimului sancționator deja aplicat. O asemenea susținere este lipsită de fundament, deoarece circumstanțele reale și personale prezentate mai sus și faptul că, în cauză, prejudiciul produs a fost recuperat, integral, prin restituire au condus, așa cum s- a mai arătat, la aplicarea unei pedepse privative de libertate egale cu minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de disp. art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen. În cazul unor astfel de infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, împăcarea inculpatului cu victima sa nefiind de natură a conduce la o atenuare a pedepsei ce se impune a-i fi aplicată inculpatului pentru comiterea unei asemenea grave infracțiuni.

Constatându-se că hotărârea judecătorească atacată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, fiind la adăpost de orice critică, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat, recursul promovat M.G. împotriva sentinței penale nr. 109 din 2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș în dosarul nr. 14072/320/2010. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.G. La termenul de azi, 5 octombrie 2011, Curtea, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a combinat cu art. 417 C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de inculpat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive, fiind arătate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. c) și lit. e) C. proc. pen. , pot fi atacate cu recurs numai sentințele pronunțate, ca instanțe de fond de curțile de apel și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel. Printre acestea nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanță de recurs, de către Curțile de apel, cum este cea atacată în cazul de fată. Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În prezenta cauză, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către inculpatul M.G. , împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 358/R din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins ca nefondat, recursul promovat M.G. împotriva sentinței penale nr. 109 din 2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș în dosarul nr. 14072/320/2010.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. , Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 358/R din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 358/R din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.