ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 909/ F din data de 28 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 68272/3/2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât astfel: În temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.D.

la pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 189 alin. (1) și (2) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 202 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 384 zile închisoare. În temeiul art. 197 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.în temeiul art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02 mai 2011 și până la zi.în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A luat act că părțile vătămate T.C.A. (prin reprezentantul său legal, T.D.), B.M.F. (prin reprezentant său legal, P.V.), B.A.N. și G.M.P. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 2405/P/2010 din data de 24 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea următoarelor fapte: La data de 01 mai 2010, prin violență și amenințare, a întreținut acte sexuale cu partea vătămată T.G..La aceeași dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră T.C.A., în timp ce întreținerea raporturi sexuale cu T.G., a întreținut acte sexuale în prezența aceleiași părți vătămate minore și a acționat, cu violență, folosindu-și sexul, asupra organelor genitale ale acesteia.

La data de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin amenințare, pe partea vătămată minoră B.M.F. de o pereche de cercei din aur și a constrâns-o pe aceasta să-i atingă organele sexuale. La data de 23 mai 2010, prin constrângere, a întreținut acte sexuale cu părțile vătămate B.A.N. și G.M.P. După sesizarea instanței, cu ocazia audierii de la termenul din data de 22 decembrie 2011, inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.în aceste condiții, în urma analizării probatoriului administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt: 1. La data de 01 mai 2010, în jurul orei 18,30, inculpatul, aflându-se în Parcul P. din București, sectorul 3, sub pretextul că solicită o țigară, a intrat în vorbă cu partea vătămată T.G.

și nepoata acesteia, partea vătămată T.C.A., în vârstă de 12 ani. Oferindu-se să le ajute pe părțile vătămate să culeagă flori de liliac, inculpatul Ie-a condus pe acestea într-o zonă mai retrasă a parcului, unde, prin exercitarea de violențe și amenințări, Ie-a cerut să întrețină cu el raporturi sexuale.Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual oral cu partea vătămată T.G., lovind-o de mai multe ori în zona feței și a corpului, timp în care a imobilizat-o pe partea vătămată T.C.A., ținând-o de păr.Apoi, inculpatul a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată T.G., în prezența părții vătămate T.C.A., căreia i-a cerut să privească la actul sexual. După aproximativ 10 minute, inculpatul, folosind forța, a dezbrăcat-o pe partea vătămată T.C.A.

și a acționat cu penisul asupra organelor sexuale ale acesteia, penetrându-i vaginul și ejaculând. După terminarea raportului sexual, inculpatul a părăsit parcul, amenințându-le cu moartea pe părțile vătămate, dacă vor dezvălui cele întâmplate. Inculpatul a fost recunoscut din planșa foto și din grup de părțile vătămate. Cu ocazia recunoașterii realizate la data de 26 mai 2010, partea vătămată T.G. l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor, iar, la data de 13 iulie 2010, a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia. Conform Raportului de expertiză medico-legală din 03 mai 2010, întocmit de I.N.M.L, partea vătămată T.C.A. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 01 mai 2010, prin lovire cu corp dur, care nu au necesitat îngrijiri medicale.

De asemenea, la examenul serologic al secreției vaginale, s-a găsit spermă, confirmându-se un raport sexual care poate data din 01 mai 2010. Potrivit Raportului de expertiză medico-legală (examen A.D.N.), din 22 august 2011, analiza genetică a urmelor de spermă din secreția vaginală a părții vătămate T.C.A. a pus în evidență un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referință al acesteia regăsindu-se în totalitate, în amestec, alături de caracterele genetice din profilul A.D.N. de referință al inculpatului. 2. La data de 10 mai 2010, în jurul orei 16,00, partea vătămată B.M.F., în vârstă de 11 ani, împreună cu trei colegi de clasă, B.A.l., V.A.C. și H.M.M., s-au deplasat în Parcul P., cu intenția de a culege plante și fructe.

În timp ce minorii culegeau fructe, inculpatul s-a apropiat de aceștia și, pe un ton imperativ, sugerând că este angajat la întreținerea parcului, Ie-a comunicat că vor fi amendați de „șefa sa" pentru că s-au urcat în copaci, iar apoi s-a oferit să-i conducă într-o zonă cu mai multe fructe și plante de ierbar. Ajungând într-o zonă necirculată a parcului și cu vegetație abundentă, inculpatul Ie-a indicat celor trei băieți un loc unde puteau culege fructe și s-a îndepărtat de aceștia, însoțit de partea vătămată, sub pretextul de a culege plante pentru ierbar. După ce s-a asigurat că nu este observat, inculpatul i-a desfăcut părții vătămate cerceii din aur de la urechi, amenințând-o că o va tăia cu cuțitul, i-a desfăcut bluza, verificând dacă are lanț la gât, iar apoi, tot sub amenințare, i-a cerut să-i atingă penisul.

Potrivit declarației părții vătămate, după aproximativ un minut, inculpatul, auzind trecând prin zonă alte persoane, și-a ridicat pantalonii și a continuat să o amenințe, pentru a nu spune cele petrecute, iar apoi a condus-o spre colegii săi. Martorii B.A.l., V.A.C. și H.M.M. au apreciat timpul cât inculpatul a fost singur cu partea vătămată la 10-15 minute. Partea vătămată a relatat colegilor ei doar faptul că inculpatul i-a sustras cerceii, iar martorul B.A.l. a sunat la 112. La scurt timp, a venit la fața locului un echipaj de poliție, care însă nu I-a putut depista pe inculpat.Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată I-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior menționată, i-a luat cerceii pe care îi purta la urechi și a obligat-o să-i atingă cu mâna organul genital.

3. La data de 23 mai 2010, în jurul orei 1900, aflându-se tot în Parcul P., inculpatul s-a apropiat de părțile vătămate B.A.N. și G.M.P., cerându-le o țigară, iar apoi telefonul mobil, pentru a face un apel. După ce a restituit telefonul, inculpatul Ie-a prins pe părțile vătămate de păr și, amenințându-le că le va tăia cu cuțitul, Ie-a condus spre o zonă cu vegetație deasă, unde, exercitând asupra lor acte de violență, Ie-a cerut să întrețină cu el acte sexuale orale. După ce a întreținut acte sexuale orale cu ambele părți vătămate, lovindu-le și amenințându-le în mod repetat, inculpatul a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată B.A.N. și a încercat să întrețină raport sexual și cu partea vătămată G.M.P., rupându-i chilotul.

După consumarea raportului sexual cu partea vătămată B.A.N., inculpatul s-a șters cu un șervețel găsit la locul faptei și s-a îndreptat spre ieșirea din parc, fiind observat de martorul C.l., agent de pază, care a încercat să-l imobilizeze, fără a reuși însă. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată B.A.N. l-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior menționată, a agresat-o fizic și a violat-o în timp ce afla în Parcul Pantelimon. De asemenea, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată G.M.P. l-a indicat și ea, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la aceeași dată, a agresat-o fizic și a violat-o în timp ce se afla în acel parc.Conform Raportului de expertiză medico-legală (examen A.D.N.) din 22 august 2011, analiza genetică a urmelor de sânge și spermă de la nivelul unuia dintre șervețele a pus în evidență un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N.

de referință al părții vătămate B.A.N. regăsindu-se în totalitate. Totodată, analiza genetică a urmelor de sânge de la nivelul celuilalt șervețel a pus în evidență un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referință al inculpatului regăsindu-se în totalitate.în raport cu această situație de fapt, Tribunalul a constatat, în drept, următoarele: Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 01 mai 2010, prin violență și amenințare, a întreținut acte sexuale cu partea vătămată T.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la aceeași dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră T.C.A., în timp ce întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată T.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

Fapta inculpatului, constând în întreținerea de acte sexuale, în prezența părții vătămate minore T.C.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că a acționat prin violență, cu sexul, asupra organelor genitale ale părții vătămate T.C.A., în vârstă de 12 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin amenințare, pe partea vătămată B.M.F., de o pereche de cercei din aur întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului, constând în constrângerea părții vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani, de a-i atinge organele sexuale, în condițiile în care, prin act sexual de orice natură, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 23 mai 2010, a întreținut, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată B.A.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la aceeași dată, a întreținut, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată G.M.P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile anterior menționate, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale prevăzute în normele de incriminare incidente, precum și criteriile generale reglementate în art. 72 C. pen.în temeiul art. 61 C. pen., Tribunalul a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu fiecare dintre pedepsele aplicate acestuia în prezenta cauză, dispunând, în fiecare caz, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., Tribunalul a contopit pedepsele astfel stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare.Raportat la pedeapsa rezultantă astfel aplicată inculpatului, Tribunalul a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București (la data de 29 decembrie 2011) și inculpatul M.D. (la data de 05 ianuarie 2012). Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 23 ianuarie 2012. Prin încheierea de la termenul din data de 20 februarie 2012, Curtea, în temeiul art. 300 2 rap. la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 12-16, dosar apel), Parchetul a criticat sentința penală atacată, atât pe latură penală, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, solicitând majorarea fiecăreia dintre acestea spre maximul special redus cu o treime și sporirea pedepsei rezultante până la maximul permis de lege, în considerarea gravității faptelor săvârșite, a antecedentelor penale și a împrejurării sustragerii de la urmărirea penală, cât și pe latură civilă, sub aspectul omisiunii reparării din oficiu a prejudiciului moral suferit de cele două părți vătămate minore, lipsite de capacitate de exercițiu.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 19 martie 2012 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată), reprezentantul Parchetului a criticat aceeași sentință, pe latură penală, și sub aspectul omisiunii interzicerii, atât ca pedeapsa complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., iar, pe latură civilă, și sub aspectul nesoluționării acțiunii civile formulate de partea vătămată minoră B.M.F., prin reprezentantul său legal P.V.T., cu privire la prejudiciul material suferit de pe urma infracțiunii de tâlhărie.Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat, iar, cu prilejul acelorași dezbateri, beneficiind de asistența juridică a avocatului său ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice, cu privire la una dintre faptele săvârșite asupra părții vătămate minore B.M.F., din infracțiunea de viol în infracțiunea de corupție sexuală și reducerea pedepselor aplicate pentru toate infracțiunile, în fiecare caz, spre minimul special redus cu o treime, în raport cu atitudinea procesuală sinceră.Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a două dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) și alin. (3) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.

în infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul faptei comise asupra părții vătămate T.C.A.) și respectiv din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul faptei săvârșite asupra părții vătămate B.M.F.), reprezentantul Parchetului fiind de acord cu aceasta, în cazul ambelor fapte, iar inculpatul numai în privința primei fapte, în timp ce, referitor la cea de-a doua faptă, a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul anterior menționat, respectiv în infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.

Cu ocazia judecării apelurilor, nu s-au solicitat și administrat probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea a constatat că ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Pe latură penală, Curtea a constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declarația inculpatului din cursul judecății (fila 33, d.f.), care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea vinovăției, în condițiile reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen., iar, în calea de atac formulată, nu a contestat-o. Astfel, realizând o analiză proprie a declarațiilor părților vătămate T.G., în vârstă de 30 de ani (filele 28-32, 61-63 și 71, d.u.p.) și T.C.A., în vârstă de 12 ani (filele 19-24, 46 și 55, d.u.p.), a declarațiilor mamei minorei, T.D. (filele 15-17, d.u.p.), a procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice aferente (filele 34-37, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaștere a inculpatului, realizată de ambele părți vătămate, din planșa foto și respectiv din grup {filele 39-45, 50-54, 56-60 și 66-70, d.u.p.), a declarațiilor martorilor asistenți K.S.H. și C.R.T.

(filele 47-49 și 64-65, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză medico-legală din 2010 (filele 25 și 205-212, d.u.p.) și a declarației inculpatului însuși (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea primei instanțe, că, la data de 01 mai 2010, în jurul orei 18,30, în Parcul P. din București, inculpatul, după ce Ie-a ademenit pe cele două părți vătămate (mătușă și nepoată) într-o zonă mai retrasă, sub pretextul că le ajută să culeagă flori de liliac, a încercat, prin aplicarea de lovituri în piept și peste față, să o determine pe partea vătămată majoră să întrețină cu el un raport sexual oral, întâmpinând însă împotrivirea acesteia, timp în care, aproximativ 5-6 minute, a imobilizat-o și privat-o de libertate pe partea vătămată minoră, ținând-o de păr și împiedicând-o astfel să plece de acolo, după care, folosind în continuare violența fizică, a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată majoră, în prezența părții vătămate minore, căreia i-a cerut să privească la acesta, iar, în final, folosind tot violența fizică, a dezbrăcat-o pe partea vătămată minoră (virgină), și-a introdus penisul în vaginul acesteia și a ejaculat, examenul serologic al secreției vaginale a părții vătămate punând în evidență existența de spermă cu același profil A.D.N.

ca al probei de referință recoltate de la inculpat.De asemenea, în urma analizei proprii a declarațiilor părții vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani (filele 77-83, 98 și 106, d.u.p.) și tatălui acesteia, P.V.T. (filele 74-76, d.u.p.), a procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice aferente (filele 87-90, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaștere a inculpatului, realizată de partea vătămată, din planșa foto și respectiv din grup 9 filele 91-97 și 101-105, d.u.p.), a declarațiilor martorilor pe situația de fapt V.A.C.A., H.M.M. și B.l.A. (filele 107-113, d.u.p.) și martorului asistent K.S.H.

(filele 99-100, d.u.p.), precum și a declarației inculpatului însuși (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut și de prima instanță, că, la data de 10 mai 2010, în jurul orei 16,00, în același parc din București, inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată minoră într-o zonă necirculată și cu vegetație abundentă, sub pretextul că o ajută să culeagă plante pentru ierbar, după ce în prealabil a îndepărtat-o de cei trei colegi de școală cu care venise în acel loc, iar, apoi, amenințând-o că o va tăia cu cuțitul, a deposedat-o de cerceii din aur pe care îi purta la urechi și, dezbrăcându-se de pantaloni, a obligat-o pe aceasta să-i atingă penisul.Totodată, realizând o analiză proprie a declarațiilor părților vătămate B.A.N.

(filele 114-120, 152 și 158, d.u.p.) și G.M.P. (filele 123-130, 167 și 177, d.u.p.), ambele în vârstă de 20 de ani, a procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice aferente (filele 134-137, d.u.p.), a declarațiilor martorului pe situația de fapt C.l. (filele 188-191, d.u.p.) și martorilor asistenți K.S.H. și C.R. (filele 168-171, 178-179 și 192-195, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaștere a inculpatului, realizată de ambele părți vătămate, din planșa foto și respectiv din grup, precum și de martorul pe situația de fapt, numai din planșa foto (filele 144-151, 153-157, 159-166, 172-176 și 180-187, d.u.p.), a procesului verbal de ridicare a unui obiect de lenjerie intimă aparținând părții vătămate G.M.P.

(filele 138-140, d.u.p.), a Certificatului medico-legal din 2010 (fila 133, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză medico-legală din 2010 (filele 121, 131 și 205-212, d.u.p.) și a declarației inculpatului însuși (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea primei instanțe, că, la data de 23 mai 2010, în jurul orei 19,00, în același parc din București, inculpatul, după ce a intrat în vorbă cu cele două părți vătămate, cerându-le o țigară și telefonul mobil, pe care apoi l-a restituit, Ie-a prins pe acestea de păr și, amenințându-le că le va tăia cu cuțitul, Ie-a condus spre o zonă mai retrasă, cu vegetație abundentă, unde, continuând să le amenințe și exercitând asupra lor acte de violență fizică, Ie-a obligat pe fiecare să întrețină cu el câte un raport sexual oral, iar pe partea vătămată B.A.N.

(aflată în perioada de menstruație) și un raport sexual normal, în urma căruia s-a șters pe niște șervețele găsite acolo, analiza ulterioară a urmelor de sânge și spermă de pe acestea evidențiind caractere genetice specifice profilului său A.D.N., fără a reuși să procedeze astfel și cu partea vătămată G.M.P. (virgină), căreia doar i-a rupt chilotul, după care s-a îndreptat spre ieșirea din parc, fiind văzut de un agent de pază (martorul C.l.), care, deși a încercat, nu a putut să-l imobilizeze.

Având în vedere situația de fapt anterior menționată (necontestată în apelurile declarate), Curtea a constatat, cu privire la încadrarea juridică stabilită de prima instanță, că aceasta este legală, cu excepția a două fapte, respectiv cea constând în săvârșirea de acte cu caracter obscen în prezența părții vătămate minore T.C.A., în vârstă de 12 ani, căreia inculpatul i-a cerut să privească la raportul sexual normal pe care îl întreținea, prin violență, cu mătușa acesteia și cea constând în constrângerea părții vătămate minore B.M.F., în vârstă de 11 ani, prin amenințare, într-un loc public (parcul unde a fost săvârșită fapta respectivă fiind un astfel de loc, în accepțiunea art. 152 lit. a) C. pen.), să-i atingă penisul, motiv pentru care, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., a și pus în discuție schimbarea încadrării juridice, în sensul mai sus precizat.

Astfel, Curtea a constatat că prima faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, în varianta simplă reglementată de art. 202 alin. (1) C. pen., reținerea, în dispozitivul rechizitoriului și în dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță (contrar încadrării juridice menționate în considerentele ambelor acte procedurale), a incidenței formei agravate prevăzute în alin. (3) al aceluiași art. fiind lipsită de fundament, în lipsa săvârșirii de către inculpat a unei acțiuni de ademenire a unei alte persoane în vederea săvârșirii de acte sexuale cu un minor, faptă nereținută, de altfel, vreodată, în sarcina acestuia, motiv pentru care apelul său a fost considerat fondat, sub acest aspect.în privința celei de-a doua fapte, Curtea a apreciat ca fiind greșită încadrarea juridică a acesteia în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., astfel cum, în mod similar rechizitoriului, se reține în sentința primei instanțe, sens în care, raportându-se la Decizia nr. 111/2005, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, constată că inculpatul nu a realizat vreun act sexual susceptibil de a constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii respective, întrucât nu și-a folosit propriul sex și nici nu a acționat asupra sexului părții vătămate,

ci a săvârșit o acțiune de obținere nefirească a unei satisfacții sexuale (a constrâns-o, prin amenințare, pe partea vătămată să-i atingă penisul, după ce s-a dezbrăcat de pantaloni), care, fiind săvârșită în public, asupra unei minore în vârstă de 11 ani, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni mai puțin grave, respectiv cea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) C. pen., astfel că, și sub acest aspect, apelul inculpatului a fost considerat fondat.

Referitor la aceeași faptă, Curtea a apreciat că este nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., întrucât aceasta nu a constat în săvârșirea, de către autorul ei, a unor acte proprii, cu caracter obscen, asupra unui minor sau în prezența unui minor, astfel cum prevede textul de incriminare invocat, ci în constrângerea părții vătămate minore, în împrejurările anterior menționate, la un act menit să-i ofere, în mod nefiresc, o satisfacție sexuală, după cum deja s-a evidențiat, acțiune care realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de perversiune sexuală.Cu privire la pedepsele principale aplicate inculpatului, Curtea, și-a insușit critica din apelul Parchetului, a constatat că prima instanță a manifestat o clemență nejustificată, prin stabilirea acelor pedepse, în urma reducerii cu o treime a limitelor speciale, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., la un nivel mediu, orientat chiar spre limitele minime astfel reduse, deși gravitatea foarte ridicată a faptelor, împrejurările de comitere și consecințele acestora asupra integrității fizice și psihice a celor cinci părți vătămate (dintre care două minore), dar și comportamentul inculpatului după săvârșirea lor și antecedentele sale penale nu au putut motiva, în mod obiectiv, o astfel de indulgență.Sub acest aspect, Curtea a reținut că inculpatul, liberat condiționat la data de 26 februarie 2010, din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu pentru comiterea, între altele, a unei infracțiuni de viol, conform fișei de cazier judiciar (filele 31-32, dosar fond), a recidivat în săvârșirea unor infracțiuni similare, dar și a altora de aceeași natură (privitoare la viața sexuală) sau care au implicat folosirea violenței, după numai aproximativ 2 luni de la acel moment, dovedind astfel, pe de o parte, perseverență, dar și, mai ales, specializare infracțională, iar, pe de altă parte, lipsa oricăror efecte ale executării pedepsei anterioare și beneficiului acordat cu privire la aceasta asupra comportamentului său, care s-a menținut pe aceeași linie de devianță socială.De asemenea, Curtea a reținut că inculpatul a comis toate infracțiunile deduse judecății în decurs de numai 22 de zile,

în același loc public (Parcul P.) și după același mod de operare, bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre care două minore, cu vârste de numai 11 și respectiv 12 ani, atragerea lor, sub diferite pretexte, în zone puțin circulate și cu vegetație abundentă, pentru a împiedica orice posibilă acțiune de ajutorare a acestora, amenințarea părților vătămate cu acte grave de violență (tăierea cu cuțitul), agresarea lor fizică (prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul feței) și chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea constrângerii la a întreține cu el raporturi sexuale normale și/sau orale ori la alte acte sexuale nefirești sau de corupție sexuală, iar, în cazul celeilalte minore, și a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur purtați la urechi), împrejurări care imprimă faptelor săvârșite o gravitate deosebită.în același timp, Curtea a reținut că infracțiunile deduse judecății nu sunt singurele infracțiuni de violență comise de inculpat în timpul liberării sale condiționate, ci, la datele de 17 și 25 mai 2010 (în aceeași perioadă cu faptele analizate), acesta a săvârșit două infracțiuni de tâlhărie, pentru care a fost condamnat, în mod definitiv, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, prin sentința penală nr. 15/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București (filele 298-301,

d.u.p.).

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că, la scurtă vreme după comiterea infracțiunilor, inclusiv a celor care fac obiectul judecății, inculpatul a părăsit intempestiv teritoriul României, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală, deplasându-se în Spania, unde a fost depistat și predat autorităților judiciare române, în baza unui mandat european de arestare, astfel că măsura arestării preventive, dispusă în lipsă în prezenta cauză, a fost pusă în executare abia la data de 02 mai 2011 (fila 281, d.u.p.).Raportat la toate aceste aspecte, evaluate prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că, în pofida atitudinii procesuale sincere a inculpatului (care, în speță, nu a făcut decât să confirme evidența, în condițiile recunoașterii sale, ca autor al faptelor, de către toate părțile vătămate și în contextul incriminării lui indubitabile prin probele științifice administrate în cauză), s-a apreciat că se impune condamnarea acestuia la pedepse severe, orientate spre limitele speciale maxime prevăzute în normele de incriminare reținute a fi incidente, reduse în prealabil cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., sens în care s-a pronunțat condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 3 ani închisoare (în cazul infracțiunii de corupție sexuală, comisă asupra părții vătămate minore T.C.A.), de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei infracțiuni de viol săvârșite asupra părților vătămate majore T.G., B.A.N. și G.M.P.

și al infracțiunii de perversiune sexuală comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.), de 8 ani închisoare (în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în cazul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.) și respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracțiunii de viol săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării condiționate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de executat astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.întrucât cele opt infracțiuni reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele principale astfel stabilite au fost contopite, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din același cod, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare, aplicat de prima instanță, pe care Curtea l-a apreciat just în raport cu numărul mare al infracțiunilor concurente săvârșite de inculpat într-o perioadă de timp foarte scurtă și,

totodată, necesar, pentru a nu crea impresia de impunitate a acestuia, cu privire la infracțiunile mai puțin sever pedepsite, în final stabilindu-se spre executare pedeapsa principală rezultantă de 17 ani închisoare. Referitor la pedepsele complementare, Curtea a constatat, în prealabil, din oficiu, ca fiind nelegală aplicarea acestora, direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă, fără a fi fost stabilite, mai întâi, pe lângă pedepsele principale aplicate pentru infracțiunile în cazul cărora legea le prevede în mod obligatoriu, astfel cum a procedat prima instanță.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod netemeinic, aceeași instanță a omis să interzică inculpatului, cu acest titlu, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., în cazul infracțiunilor săvârșite asupra celor două părți vătămate minore, care reclamă aplicarea obligatorie a pedepselor respective, pe lângă drepturile cetățenești prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. (corect interzise, cu privire la toate infracțiunile și necontestate în apelurile declarate), și drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. (drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator), în condițiile în care inculpatul, tatăl a doi copii minori, născuți dintr-o relație de concubinaj, potrivit propriei declarații (filele 401-403, d.u.p.), prin înseși faptele comise, care au presupus agresarea sexuală a două fetițe de 11 și respectiv 12 ani, se dovedește, în mod vădit, a fi nedemn să exercite acele drepturi.

Drept urmare, înlăturând această omisiune, în sensul deja precizat și reținând, totodată, că durata pedepselor complementare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță, nu a fost contestată în apelurile declarate, Curtea a interzis inculpatului, potrivit art. 35 alin. (2) C. pen., pe acea durată, de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, toate drepturile anterior menționate.Cu privire la pedepsele accesorii, Curtea a constatat, în considerarea aceluiași motiv, că se impune a-i fi interzise inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante, toate drepturile interzise acestuia, cu titlu de pedepse complementare, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.în consecință, având în vedere și aplicarea unor pedepse principale mai mari decât cele stabilite de prima instanță, Curtea a procedat la reformarea corespunzătoare, sub ambele aspecte anterior analizate, a sentinței penale atacate, criticată, sub aceste aspecte, și în apelul Parchetului (declarat în defavoarea inculpatului), prin concluziile formulate în dezbateri de către reprezentantul său, și a constatat, totodată, că nu există vreo rațiune pentru interzicerea, cu titlu de pedepse complementare și respectiv accesorii, numai a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.,

astfel cum a solicitat acesta, iar nu a și drepturilor de aceeași natură și, în principiu, cu același conținut prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen.Pe latură civilă, Curtea a constatat, în primul rând, însușindu-și critica din dezbateri a reprezentantului Parchetului, că prima instanță a omis să soluționeze acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră B.M.F., prin reprezentantul său legal, P.V.T. (tatăl acesteia), care, în faza de urmărire penală, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei, reprezentând daune materiale pentru prejudiciul suferit prin sustragerea din posesia fiicei sale a cerceilor din aur, care nu au fost recuperați (fila 75, d.u.p.).

Sub acest aspect, Curtea a constatat și faptul, contrar susținerii din dezbateri a avocatului ales al inculpatului, că niciun reprezentant legal al părții vătămate anterior menționate nu a formulat, în cursul judecății în primă instanță, vreo declarație de renunțare la pretențiile civile, în încheierea de la termenul din data de 24 noiembrie 2011 (singurul la care partea vătămată în discuție s-a prezentat, însoțită de mama sa, B.E.) nefăcându-se nicio mențiune în acest sens (filele 20-22, dosar fond). Drept urmare, reținând și împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta de sustragere, prin amenințare, a cerceilor din aur purtați de partea vătămată și nu a contestat vreodată cuantumul daunelor materiale solicitate drept contravaloare a acestora, care este una echitabilă, în raport cu valoarea de piață a unor astfel de bunuri, Curtea, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) rap.

la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat la plata daunelor respective.în al doilea rând, apreciind fondat și motivul scris din apelul Parchetului, Curtea a constatat că, în mod nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., prima instanță a omis să se pronunțe, din oficiu, asupra reparării prejudiciului moral suferit de cele două părți vătămate minore din prezenta cauză (persoane lipsite de capacitate de exercițiu), chiar în lipsa constituirii acestora ca părți civile, sub acest aspect.în consecință, pentru acoperirea acestei omisiuni, în considerarea efectului integral devolutiv al apelului formulat de Parchet, Curtea, a făcut aplicarea dispozițiilor anterior menționate, raportate la cele ale art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. și a reținut că faptele săvârșite de inculpat le-au cauzat celor două părți vătămate minore, pe lângă urmările imediate, și evidente traume psihice, de natură a le afecta, în mod probabil ireversibil, dezvoltarea viitoare, l-a obligat la plata de daune morale către acestea, evaluate, în echitate, în raport cu numărul și gravitatea concretă a infracțiunilor comise împotriva fiecăreia, la suma de 15.000 lei, în cazul părții vătămate T.C.A. și respectiv la suma de 5.000 lei, în cazul părții vătămate B.M.F. Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis ambele apeluri cu care a fost sesizată, a desființat, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, rejudecând cauza în fond, după descontopirea pedepsei principale rezultante aplicate prin acea sentință, a hotărît în sensul celor anterior menționate.Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu s-a constatat, nici din oficiu, motive de desființa re. în temeiul art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere hotărârea de condamnare pronunțată în privința acestuia, în raport cu infracțiunile reținute a fi fost săvârșite de el, riscul de sustragere pe care îl prezintă (dată fiind conduita sa anterioară) și pericolul concret pe care continuă să-l prezinte pentru ordinea publică (dovedit de perseverența și specializarea infracțională anterior analizate).

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, începând cu data de 02 mai 2011 și până la zi. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea ambelor apeluri au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute și oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat M.D., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel, a fost corect individualizată. Așadar, Înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv, inculpatul M.D.

a comis toate infracțiunile deduse judecății în decurs de numai 22 de zile, în același loc public (Parcul P.) și după același mod de operare, bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre care două minore, cu vârste de numai 11 și respectiv 12 ani, atragerea lor, sub diferite pretexte, în zone puțin circulate și cu vegetație abundentă, pentru a împiedica orice posibilă acțiune de ajutorare a acestora, amenințarea părților vătămate cu acte grave de violență (tăierea cu cuțitul), agresarea lor fizică (prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul feței) și chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea constrângerii la a întreține cu el raporturi sexuale normale și/sau orale ori la alte acte sexuale nefirești sau de corupție sexuală, iar, în cazul celeilalte minore, și a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur purtați la urechi), împrejurări care imprimă faptelor săvârșite o gravitate deosebită.

Astfel, instanța de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului într-un cuantum stability de către instanța de fond. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare și prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut acesta este cunoscut cu antecedente penale și în pofida atitudinii procesuale sincere a acestuia(care, în speță, nu a făcut decât să confirme evidența, în condițiile recunoașterii sale, ca autor al faptelor, de către toate părțile vătămate și în contextul incriminării lui indubitabile prin probele științifice administrate în cauză), correct s-a apreciat că se impune condamnarea acestuia la pedepse severe, orientate spre limitele speciale maxime prevăzute în normele de incriminare reținute a fi incidente, reduse în prealabil cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., sens în care s-a pronunțat condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 3 ani închisoare (în cazul infracțiunii de corupție sexuală, comisă asupra părții vătămate minore T.C.A.), de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei infracțiuni de viol săvârșite asupra părților vătămate majore T.G., B.A.N.

și G.M.P. și al infracțiunii de perversiune sexuală comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.), de 8 ani închisoare (în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în cazul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.) și respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracțiunii de viol săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării condiționate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de executat astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.

Astfel că Înalta Curte apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe personale, comportării sale sincere, instanțele au ținut cont însă de persoana inculpatului, poziția procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse rezultante întru-un cuantum de 17 ani închisoare. Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Așadar, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 14 C. proc.

pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.D. Față de aceste condiserente, în baza art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 97/ A din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.D., durata reținerii și arestării preventive de la 02 mai 2011 la 05 septembrie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge