ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 909/ F

din data de 28 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 68272/3/2011,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât astfel:

În temeiul art.

197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la

art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa

de 5 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a

contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare,

cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5

ani închisoare.în temeiul art. 189 alin. (1) și (2) cu aplic, art. 37 lit. a)

și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320

1

C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art.

61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei

Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul

București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din

această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză,

dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.în temeiul art.

202 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în

ref. la art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsă de 1 an închisoare. În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul

liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a

contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare,

cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de

384 zile închisoare. În temeiul art. 197 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37

lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320

1

C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în

temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din

executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul

rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa

aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani

închisoare.în temeiul art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) cu aplic, art. 37

lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320

1

C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.în

temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din

executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a contopit restul

rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa

aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani

închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 37 lit. a) și

art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320

1

C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art.

61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei

Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul

București, secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din

această pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză,

dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.în temeiul art.

197 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la

art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu (rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București, secția a ll-a penală) și a

contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 384 zile închisoare,

cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4

ani închisoare.în temeiul art. 197 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) și art.

33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.în temeiul art. 61 C. pen.,

a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu

(rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalul București,

secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această

pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani

închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.

A făcut

aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.în

temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.în

temeiul art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 02 mai 2011 și până la zi.în temeiul

art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A

luat act că părțile vătămate T.C.A. (prin reprezentantul său legal, T.D.), B.M.F.

(prin reprezentant său legal, P.V.), B.A.N. și G.M.P. nu s-au constituit părți

civile în cauză.

În temeiul art.

191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr.

2405/P/2010 din data de 24 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, în

sarcina acestuia reținându-se săvârșirea următoarelor fapte:

La data de 01

mai 2010, prin violență și amenințare, a întreținut acte sexuale cu partea

vătămată T.G..La aceeași dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată

minoră T.C.A., în timp ce întreținerea raporturi sexuale cu T.G., a întreținut

acte sexuale în prezența aceleiași părți vătămate minore și a acționat, cu

violență, folosindu-și sexul, asupra organelor genitale ale acesteia. La data

de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin amenințare, pe partea vătămată minoră B.M.F.

de o pereche de cercei din aur și a constrâns-o pe aceasta să-i atingă organele

sexuale.

La data de 23

mai 2010, prin constrângere, a întreținut acte sexuale cu părțile vătămate B.A.N.

și G.M.P. După sesizarea instanței, cu ocazia audierii de la termenul din data

de 22 decembrie 2011, inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.în aceste condiții, în urma

analizării probatoriului administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a

stabilit următoarea situație de fapt: 1. La data de 01 mai 2010, în jurul orei

18,30, inculpatul, aflându-se în Parcul P. din București, sectorul 3, sub

pretextul că solicită o țigară, a intrat în vorbă cu partea vătămată T.G. și

nepoata acesteia, partea vătămată T.C.A., în vârstă de 12 ani. Oferindu-se să

le ajute pe părțile vătămate să culeagă flori de liliac, inculpatul Ie-a condus

pe acestea într-o zonă mai retrasă a parcului, unde, prin exercitarea de

violențe și amenințări, Ie-a cerut să întrețină cu el raporturi

sexuale.Inculpatul a încercat să întrețină raport sexual oral cu partea

vătămată T.G., lovind-o de mai multe ori în zona feței și a corpului, timp în

care a imobilizat-o pe partea vătămată T.C.A., ținând-o de păr.Apoi, inculpatul

a întreținut raport sexual normal cu partea vătămată T.G., în prezența părții

vătămate T.C.A., căreia i-a cerut să privească la actul sexual. După

aproximativ 10 minute, inculpatul, folosind forța, a dezbrăcat-o pe partea

vătămată T.C.A. și a acționat cu penisul asupra organelor sexuale ale acesteia,

penetrându-i vaginul și ejaculând. După terminarea raportului sexual, inculpatul

a părăsit parcul, amenințându-le cu moartea pe părțile vătămate, dacă vor

dezvălui cele întâmplate. Inculpatul a fost recunoscut din planșa foto și din

grup de părțile vătămate.

Cu ocazia

recunoașterii realizate la data de 26 mai 2010, partea vătămată T.G. l-a

indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor, iar, la data de 13 iulie 2010, a

solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia. Conform Raportului de

expertiză medico-legală din 03 mai 2010, întocmit de I.N.M.L, partea vătămată T.C.A.

a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 01 mai 2010,

prin lovire cu corp dur, care nu au necesitat îngrijiri medicale. De asemenea,

la examenul serologic al secreției vaginale, s-a găsit spermă, confirmându-se

un raport sexual care poate data din 01 mai 2010. Potrivit Raportului de

expertiză medico-legală (examen A.D.N.), din 22 august 2011, analiza genetică a

urmelor de spermă din secreția vaginală a părții vătămate T.C.A. a pus în

evidență un profil genetic mixt, caracterele genetice din profilul A.D.N. de referință

al acesteia regăsindu-se în totalitate, în amestec, alături de caracterele

genetice din profilul A.D.N. de referință al inculpatului. 2. La data de 10 mai

2010, în jurul orei 16,00, partea vătămată B.M.F., în vârstă de 11 ani,

împreună cu trei colegi de clasă, B.A.l., V.A.C. și H.M.M., s-au deplasat în

Parcul P., cu intenția de a culege plante și fructe.

În timp ce

minorii culegeau fructe, inculpatul s-a apropiat de aceștia și, pe un ton

imperativ, sugerând că este angajat la întreținerea parcului, Ie-a comunicat că

vor fi amendați de „șefa sa" pentru că s-au urcat în copaci, iar apoi s-a

oferit să-i conducă într-o zonă cu mai multe fructe și plante de ierbar. Ajungând

într-o zonă necirculată a parcului și cu vegetație abundentă, inculpatul Ie-a

indicat celor trei băieți un loc unde puteau culege fructe și s-a îndepărtat de

aceștia, însoțit de partea vătămată, sub pretextul de a culege plante pentru

ierbar. După ce s-a asigurat că nu este observat, inculpatul i-a desfăcut părții

vătămate cerceii din aur de la urechi, amenințând-o că o va tăia cu cuțitul,

i-a desfăcut bluza, verificând dacă are lanț la gât, iar apoi, tot sub

amenințare, i-a cerut să-i atingă penisul. Potrivit declarației părții

vătămate, după aproximativ un minut, inculpatul, auzind trecând prin zonă alte

persoane, și-a ridicat pantalonii și a continuat să o amenințe, pentru a nu

spune cele petrecute, iar apoi a condus-o spre colegii săi.

Martorii B.A.l.,

V.A.C. și H.M.M. au apreciat timpul cât inculpatul a fost singur cu partea

vătămată la 10-15 minute. Partea vătămată a relatat colegilor ei doar faptul că

inculpatul i-a sustras cerceii, iar martorul B.A.l. a sunat la 112. La scurt

timp, a venit la fața locului un echipaj de poliție, care însă nu I-a putut

depista pe inculpat.Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată

I-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior

menționată, i-a luat cerceii pe care îi purta la urechi și a obligat-o să-i

atingă cu mâna organul genital. 3. La data de 23 mai 2010, în jurul orei 1900,

aflându-se tot în Parcul P., inculpatul s-a apropiat de părțile vătămate B.A.N.

și G.M.P., cerându-le o țigară, iar apoi telefonul mobil, pentru a face un

apel. După ce a restituit telefonul, inculpatul Ie-a prins pe părțile vătămate

de păr și, amenințându-le că le va tăia cu cuțitul, Ie-a condus spre o zonă cu

vegetație deasă, unde, exercitând asupra lor acte de violență, Ie-a cerut să

întrețină cu el acte sexuale orale. După ce a întreținut acte sexuale orale cu

ambele părți vătămate, lovindu-le și amenințându-le în mod repetat, inculpatul

a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată B.A.N. și a încercat să

întrețină raport sexual și cu partea vătămată G.M.P., rupându-i chilotul. După

consumarea raportului sexual cu partea vătămată B.A.N., inculpatul s-a șters cu

un șervețel găsit la locul faptei și s-a îndreptat spre ieșirea din parc, fiind

observat de martorul C.l., agent de pază, care a încercat să-l imobilizeze,

fără a reuși însă. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea vătămată B.A.N.

l-a indicat, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana care, la data anterior

menționată, a agresat-o fizic și a violat-o în timp ce afla în Parcul

Pantelimon. De asemenea, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, partea

vătămată G.M.P. l-a indicat și ea, din grup, pe inculpat, ca fiind persoana

care, la aceeași dată, a agresat-o fizic și a violat-o în timp ce se afla în

acel parc.Conform Raportului de expertiză medico-legală (examen A.D.N.) din 22

august 2011, analiza genetică a urmelor de sânge și spermă de la nivelul unuia

dintre șervețele a pus în evidență un profil genetic mixt, caracterele genetice

din profilul A.D.N. de referință al părții vătămate B.A.N. regăsindu-se în

totalitate. Totodată, analiza genetică a urmelor de sânge de la nivelul

celuilalt șervețel a pus în evidență un profil genetic mixt, caracterele

genetice din profilul A.D.N. de referință al inculpatului regăsindu-se în

totalitate.în raport cu această situație de fapt, Tribunalul a constatat, în

drept, următoarele: Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 01 mai

2010, prin violență și amenințare, a întreținut acte sexuale cu partea vătămată

T.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de

art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la aceeași

dată, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată minoră T.C.A., în timp ce

întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată T.G., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. Fapta inculpatului, constând în

întreținerea de acte sexuale, în prezența părții vătămate minore T.C.A.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală,

prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea

că a acționat prin violență, cu sexul, asupra organelor genitale ale părții

vătămate T.C.A., în vârstă de 12 ani, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.Fapta

inculpatului, constând în aceea că, la data de 10 mai 2010, a deposedat-o, prin

amenințare, pe partea vătămată B.M.F., de o pereche de cercei din aur

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen. Fapta inculpatului, constând în

constrângerea părții vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani, de a-i atinge

organele sexuale, în condițiile în care, prin act sexual de orice natură, se

înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea

sexului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea că,

la data de 23 mai 2010, a întreținut, prin constrângere, acte sexuale cu partea

vătămată B.A.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului, constând în aceea

că, la aceeași dată, a întreținut, prin constrângere, acte sexuale cu partea

vătămată G.M.P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile anterior

menționate, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale

prevăzute în normele de incriminare incidente, precum și criteriile generale

reglementate în art. 72 C. pen.în temeiul art. 61 C. pen., Tribunalul a revocat

beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu

(rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2008 a Tribunalului București,

secția a ll-a penală) și a contopit restul rămas neexecutat din această

pedeapsă, de 384 zile închisoare, cu fiecare dintre pedepsele aplicate acestuia

în prezenta cauză, dispunând, în fiecare caz, ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea.în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., Tribunalul

a contopit pedepsele astfel stabilite și a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa mai grea, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare.Raportat la

pedeapsa rezultantă astfel aplicată inculpatului, Tribunalul a interzis

acestuia, ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, pe o

perioadă de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă

Tribunalul București (la data de 29 decembrie 2011) și inculpatul M.D. (la data

de 05 ianuarie 2012).

Apelurile

astfel declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei

Curți la data de 23 ianuarie 2012.

Prin încheierea

de la termenul din data de 20 februarie 2012, Curtea, în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului.

În cuprinsul

motivelor scrise de apel (filele 12-16, dosar apel), Parchetul a criticat sentința

penală atacată, atât pe latură penală, sub aspectul individualizării pedepselor

aplicate inculpatului, solicitând majorarea fiecăreia dintre acestea spre

maximul special redus cu o treime și sporirea pedepsei rezultante până la

maximul permis de lege, în considerarea gravității faptelor săvârșite, a

antecedentelor penale și a împrejurării sustragerii de la urmărirea penală, cât

și pe latură civilă, sub aspectul omisiunii reparării din oficiu a prejudiciului

moral suferit de cele două părți vătămate minore, lipsite de capacitate de

exercițiu. Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 19 martie 2012

(consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată),

reprezentantul Parchetului a criticat aceeași sentință, pe latură penală, și

sub aspectul omisiunii interzicerii, atât ca pedeapsa complementară, cât și ca

pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.,

iar, pe latură civilă, și sub aspectul nesoluționării acțiunii civile formulate

de partea vătămată minoră B.M.F., prin reprezentantul său legal P.V.T., cu

privire la prejudiciul material suferit de pe urma infracțiunii de

tâlhărie.Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat, iar, cu prilejul

acelorași dezbateri, beneficiind de asistența juridică a avocatului său ales, a

solicitat schimbarea încadrării juridice, cu privire la una dintre faptele

săvârșite asupra părții vătămate minore B.M.F., din infracțiunea de viol în

infracțiunea de corupție sexuală și reducerea pedepselor aplicate pentru toate

infracțiunile, în fiecare caz, spre minimul special redus cu o treime, în

raport cu atitudinea procesuală sinceră.Curtea, din oficiu, a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice a două dintre faptele reținute în sarcina

inculpatului, din infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin.

(1) și alin. (3) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de corupție

sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (în

cazul faptei comise asupra părții vătămate T.C.A.) și respectiv din

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) cu aplic,

art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de

art. 201 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.

(în cazul faptei săvârșite asupra părții vătămate B.M.F.), reprezentantul

Parchetului fiind de acord cu aceasta, în cazul ambelor fapte, iar inculpatul

numai în privința primei fapte, în timp ce, referitor la cea de-a doua faptă, a

solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul anterior menționat,

respectiv în infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1)

cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.

Cu ocazia

judecării apelurilor, nu s-au solicitat și administrat probe noi. Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate,

precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea a constatat că

ambele apeluri cu care a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru

considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Pe latură penală, Curtea a

constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă

probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care l-a evaluat în

mod just, inclusiv prin raportare la declarația inculpatului din cursul

judecății (fila 33, d.f.), care a recunoscut-o întocmai, optând pentru

desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea

vinovăției, în condițiile reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.,

iar, în calea de atac formulată, nu a contestat-o. Astfel, realizând o analiză

proprie a declarațiilor părților vătămate T.G., în vârstă de 30 de ani (filele

28-32, 61-63 și 71, d.u.p.) și T.C.A., în vârstă de 12 ani (filele 19-24, 46 și

55, d.u.p.), a declarațiilor mamei minorei, T.D. (filele 15-17, d.u.p.), a

procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice aferente (filele

34-37, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaștere a inculpatului, realizată

de ambele părți vătămate, din planșa foto și respectiv din grup {filele 39-45,

50-54, 56-60 și 66-70, d.u.p.), a declarațiilor martorilor asistenți K.S.H. și

C.R.T. (filele 47-49 și 64-65, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză

medico-legală din 2010 (filele 25 și 205-212, d.u.p.) și a declarației

inculpatului însuși (filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea

primei instanțe, că, la data de 01 mai 2010, în jurul orei 18,30, în Parcul P.

din București, inculpatul, după ce Ie-a ademenit pe cele două părți vătămate

(mătușă și nepoată) într-o zonă mai retrasă, sub pretextul că le ajută să

culeagă flori de liliac, a încercat, prin aplicarea de lovituri în piept și

peste față, să o determine pe partea vătămată majoră să întrețină cu el un

raport sexual oral, întâmpinând însă împotrivirea acesteia, timp în care,

aproximativ 5-6 minute, a imobilizat-o și privat-o de libertate pe partea

vătămată minoră, ținând-o de păr și împiedicând-o astfel să plece de acolo, după

care, folosind în continuare violența fizică, a întreținut un raport sexual

normal cu partea vătămată majoră, în prezența părții vătămate minore, căreia

i-a cerut să privească la acesta, iar, în final, folosind tot violența fizică,

a dezbrăcat-o pe partea vătămată minoră (virgină), și-a introdus penisul în

vaginul acesteia și a ejaculat, examenul serologic al secreției vaginale a

părții vătămate punând în evidență existența de spermă cu același profil A.D.N.

ca al probei de referință recoltate de la inculpat.De asemenea, în urma

analizei proprii a declarațiilor părții vătămate B.M.F., în vârstă de 11 ani (filele

77-83, 98 și 106, d.u.p.) și tatălui acesteia, P.V.T. (filele 74-76, d.u.p.), a

procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice aferente (filele

87-90, d.u.p.), a proceselor verbale de recunoaștere a inculpatului, realizată

de partea vătămată, din planșa foto și respectiv din grup 9 filele 91-97 și

101-105, d.u.p.), a declarațiilor martorilor pe situația de fapt V.A.C.A., H.M.M.

și B.l.A. (filele 107-113, d.u.p.) și martorului asistent K.S.H. (filele

99-100, d.u.p.), precum și a declarației inculpatului însuși (filele 401-403,

d.u.p.), Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut și de prima instanță, că,

la data de 10 mai 2010, în jurul orei 16,00, în același parc din București,

inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată minoră într-o zonă necirculată și cu

vegetație abundentă, sub pretextul că o ajută să culeagă plante pentru ierbar,

după ce în prealabil a îndepărtat-o de cei trei colegi de școală cu care venise

în acel loc, iar, apoi, amenințând-o că o va tăia cu cuțitul, a deposedat-o de

cerceii din aur pe care îi purta la urechi și, dezbrăcându-se de pantaloni, a

obligat-o pe aceasta să-i atingă penisul.Totodată, realizând o analiză proprie

a declarațiilor părților vătămate B.A.N. (filele 114-120, 152 și 158, d.u.p.)

și G.M.P. (filele 123-130, 167 și 177, d.u.p.), ambele în vârstă de 20 de ani,

a procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice

aferente (filele 134-137, d.u.p.), a declarațiilor martorului pe situația de

fapt C.l. (filele 188-191, d.u.p.) și martorilor asistenți K.S.H. și C.R.

(filele 168-171, 178-179 și 192-195, d.u.p.), a proceselor verbale de

recunoaștere a inculpatului, realizată de ambele părți vătămate, din planșa

foto și respectiv din grup, precum și de martorul pe situația de fapt, numai

din planșa foto (filele 144-151, 153-157, 159-166, 172-176 și 180-187, d.u.p.),

a procesului verbal de ridicare a unui obiect de lenjerie intimă aparținând

părții vătămate G.M.P. (filele 138-140, d.u.p.), a Certificatului medico-legal din

2010 (fila 133, d.u.p.), a Rapoartelor de expertiză medico-legală din 2010

(filele 121, 131 și 205-212, d.u.p.) și a declarației inculpatului însuși

(filele 401-403, d.u.p.), Curtea a constatat, asemenea primei instanțe, că, la

data de 23 mai 2010, în jurul orei 19,00, în același parc din București,

inculpatul, după ce a intrat în vorbă cu cele două părți vătămate, cerându-le o

țigară și telefonul mobil, pe care apoi l-a restituit, Ie-a prins pe acestea de

păr și, amenințându-le că le va tăia cu cuțitul, Ie-a condus spre o zonă mai

retrasă, cu vegetație abundentă, unde, continuând să le amenințe și exercitând

asupra lor acte de violență fizică, Ie-a obligat pe fiecare să întrețină cu el

câte un raport sexual oral, iar pe partea vătămată B.A.N. (aflată în perioada

de menstruație) și un raport sexual normal, în urma căruia s-a șters pe niște

șervețele găsite acolo, analiza ulterioară a urmelor de sânge și spermă de pe

acestea evidențiind caractere genetice specifice profilului său A.D.N., fără a

reuși să procedeze astfel și cu partea vătămată G.M.P. (virgină), căreia doar

i-a rupt chilotul, după care s-a îndreptat spre ieșirea din parc, fiind văzut

de un agent de pază (martorul C.l.), care, deși a încercat, nu a putut să-l

imobilizeze. Având în vedere situația de fapt anterior menționată (necontestată

în apelurile declarate), Curtea a constatat, cu privire la încadrarea juridică

stabilită de prima instanță, că aceasta este legală, cu excepția a două fapte,

respectiv cea constând în săvârșirea de acte cu caracter obscen în prezența

părții vătămate minore T.C.A., în vârstă de 12 ani, căreia inculpatul i-a cerut

să privească la raportul sexual normal pe care îl întreținea, prin violență, cu

mătușa acesteia și cea constând în constrângerea părții vătămate minore B.M.F.,

în vârstă de 11 ani, prin amenințare, într-un loc public (parcul unde a fost

săvârșită fapta respectivă fiind un astfel de loc, în accepțiunea art. 152 lit.

a) C. pen.), să-i atingă penisul, motiv pentru care, din oficiu, în temeiul

art. 334 C. proc. pen., a și pus în discuție schimbarea încadrării juridice, în

sensul mai sus precizat. Astfel, Curtea a constatat că prima faptă întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, în varianta

simplă reglementată de art. 202 alin. (1) C. pen., reținerea, în dispozitivul

rechizitoriului și în dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță

(contrar încadrării juridice menționate în considerentele ambelor acte

procedurale), a incidenței formei agravate prevăzute în alin. (3) al aceluiași

art. fiind lipsită de fundament, în lipsa săvârșirii de către inculpat a unei

acțiuni de ademenire a unei alte persoane în vederea săvârșirii de acte sexuale

cu un minor, faptă nereținută, de altfel, vreodată, în sarcina acestuia, motiv

pentru care apelul său a fost considerat fondat, sub acest aspect.în privința

celei de-a doua fapte, Curtea a apreciat ca fiind greșită încadrarea juridică a

acesteia în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3)

C. pen., astfel cum, în mod similar rechizitoriului, se reține în sentința

primei instanțe, sens în care, raportându-se la Decizia nr. 111/2005,

pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în

interesul legii, constată că inculpatul nu a realizat vreun act sexual

susceptibil de a constitui elementul material al laturii obiective a

infracțiunii respective, întrucât nu și-a folosit propriul sex și nici nu a

acționat asupra sexului părții vătămate, ci a săvârșit o acțiune de obținere

nefirească a unei satisfacții sexuale (a constrâns-o, prin amenințare, pe

partea vătămată să-i atingă penisul, după ce s-a dezbrăcat de pantaloni), care,

fiind săvârșită în public, asupra unei minore în vârstă de 11 ani, întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni mai puțin grave, respectiv cea de

perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) C.

pen., astfel că, și sub acest aspect, apelul inculpatului a fost considerat

fondat. Referitor la aceeași faptă, Curtea a apreciat că este nefondată cererea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de corupție

sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., întrucât aceasta nu a constat

în săvârșirea, de către autorul ei, a unor acte proprii, cu caracter obscen,

asupra unui minor sau în prezența unui minor, astfel cum prevede textul de

incriminare invocat, ci în constrângerea părții vătămate minore, în

împrejurările anterior menționate, la un act menit să-i ofere, în mod nefiresc,

o satisfacție sexuală, după cum deja s-a evidențiat, acțiune care realizează

elementul material al laturii obiective a infracțiunii de perversiune

sexuală.Cu privire la pedepsele principale aplicate inculpatului, Curtea, și-a

insușit critica din apelul Parchetului, a constatat că prima instanță a

manifestat o clemență nejustificată, prin stabilirea acelor pedepse, în urma

reducerii cu o treime a limitelor speciale, potrivit art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la un nivel mediu, orientat chiar spre limitele minime

astfel reduse, deși gravitatea foarte ridicată a faptelor, împrejurările de

comitere și consecințele acestora asupra integrității fizice și psihice a celor

cinci părți vătămate (dintre care două minore), dar și comportamentul

inculpatului după săvârșirea lor și antecedentele sale penale nu au putut

motiva, în mod obiectiv, o astfel de indulgență.Sub acest aspect, Curtea a

reținut că inculpatul, liberat condiționat la data de 26 februarie 2010, din

executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

44/2008 a Judecătoriei Cornetu pentru comiterea, între altele, a unei

infracțiuni de viol, conform fișei de cazier judiciar (filele 31-32, dosar fond),

a recidivat în săvârșirea unor infracțiuni similare, dar și a altora de aceeași

natură (privitoare la viața sexuală) sau care au implicat folosirea violenței,

după numai aproximativ 2 luni de la acel moment, dovedind astfel, pe de o

parte, perseverență, dar și, mai ales, specializare infracțională, iar, pe de

altă parte, lipsa oricăror efecte ale executării pedepsei anterioare și

beneficiului acordat cu privire la aceasta asupra comportamentului său, care

s-a menținut pe aceeași linie de devianță socială.De asemenea, Curtea a reținut

că inculpatul a comis toate infracțiunile deduse judecății în decurs de numai

22 de zile, în același loc public (Parcul P.) și după același mod de operare,

bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre

care două minore, cu vârste de numai 11 și respectiv 12 ani, atragerea lor, sub

diferite pretexte, în zone puțin circulate și cu vegetație abundentă, pentru a

împiedica orice posibilă acțiune de ajutorare a acestora, amenințarea părților

vătămate cu acte grave de violență (tăierea cu cuțitul), agresarea lor fizică

(prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul feței)

și chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea constrângerii

la a întreține cu el raporturi sexuale normale și/sau orale ori la alte acte

sexuale nefirești sau de corupție sexuală, iar, în cazul celeilalte minore, și

a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur purtați la urechi),

împrejurări care imprimă faptelor săvârșite o gravitate deosebită.în același

timp, Curtea a reținut că infracțiunile deduse judecății nu sunt singurele

infracțiuni de violență comise de inculpat în timpul liberării sale

condiționate, ci, la datele de 17 și 25 mai 2010 (în aceeași perioadă cu

faptele analizate), acesta a săvârșit două infracțiuni de tâlhărie, pentru care

a fost condamnat, în mod definitiv, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare,

prin sentința penală nr. 15/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București (filele

298-301, d.u.p.). Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că, la scurtă vreme după

comiterea infracțiunilor, inclusiv a celor care fac obiectul judecății,

inculpatul a părăsit intempestiv teritoriul României, în scopul de a se

sustrage de la răspunderea penală, deplasându-se în Spania, unde a fost

depistat și predat autorităților judiciare române, în baza unui mandat european

de arestare, astfel că măsura arestării preventive, dispusă în lipsă în

prezenta cauză, a fost pusă în executare abia la data de 02 mai 2011 (fila 281,

d.u.p.).Raportat la toate aceste aspecte, evaluate prin prisma criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că, în pofida

atitudinii procesuale sincere a inculpatului (care, în speță, nu a făcut decât

să confirme evidența, în condițiile recunoașterii sale, ca autor al faptelor,

de către toate părțile vătămate și în contextul incriminării lui indubitabile

prin probele științifice administrate în cauză), s-a apreciat că se impune

condamnarea acestuia la pedepse severe, orientate spre limitele speciale maxime

prevăzute în normele de incriminare reținute a fi incidente, reduse în

prealabil cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

sens în care s-a pronunțat condamnarea inculpatului la pedepsele principale de

3 ani închisoare (în cazul infracțiunii de corupție sexuală, comisă asupra

părții vătămate minore T.C.A.), de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei

infracțiuni de viol săvârșite asupra părților vătămate majore T.G., B.A.N. și G.M.P.

și al infracțiunii de perversiune sexuală comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.),

de 8 ani închisoare (în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în

cazul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.) și

respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracțiunii de viol săvârșită asupra

părții vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării

condiționate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei  Cornetu,

potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas neexecutat

din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de executat

astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.întrucât cele opt

infracțiuni reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real, conform

art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele principale astfel stabilite au fost

contopite, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din același cod, dispunându-se

ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani

închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare, aplicat de prima

instanță, pe care Curtea l-a apreciat just în raport cu numărul mare al

infracțiunilor concurente săvârșite de inculpat într-o perioadă de timp foarte

scurtă și, totodată, necesar, pentru a nu crea impresia de impunitate a acestuia,

cu privire la infracțiunile mai puțin sever pedepsite, în final stabilindu-se

spre executare pedeapsa principală rezultantă de 17 ani închisoare. Referitor

la pedepsele complementare, Curtea a constatat, în prealabil, din oficiu, ca

fiind nelegală aplicarea acestora, direct pe lângă pedeapsa principală

rezultantă, fără a fi fost stabilite, mai întâi, pe lângă pedepsele principale

aplicate pentru infracțiunile în cazul cărora legea le prevede în mod

obligatoriu, astfel cum a procedat prima instanță. De asemenea, Curtea a

constatat că, în mod netemeinic, aceeași instanță a omis să interzică

inculpatului, cu acest titlu, în temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C.

pen., în cazul infracțiunilor săvârșite asupra celor două părți vătămate

minore, care reclamă aplicarea obligatorie a pedepselor respective, pe lângă

drepturile cetățenești prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen. (corect interzise, cu privire la toate infracțiunile și

necontestate în apelurile declarate), și drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. d) și e) C. pen. (drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau

curator), în condițiile în care inculpatul, tatăl a doi copii minori, născuți

dintr-o relație de concubinaj, potrivit propriei declarații (filele 401-403,

d.u.p.), prin înseși faptele comise, care au presupus agresarea sexuală a două

fetițe de 11 și respectiv 12 ani, se dovedește, în mod vădit, a fi nedemn să

exercite acele drepturi. Drept urmare, înlăturând această omisiune, în sensul

deja precizat și reținând, totodată, că durata pedepselor complementare, astfel

cum a fost stabilită de prima instanță, nu a fost contestată în apelurile

declarate, Curtea a interzis inculpatului, potrivit art. 35 alin. (2) C. pen.,

pe acea durată, de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, toate

drepturile anterior menționate.Cu privire la pedepsele accesorii, Curtea a

constatat, în considerarea aceluiași motiv, că se impune a-i fi interzise

inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale rezultante, toate drepturile interzise acestuia,

cu titlu de pedepse complementare, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.în consecință, având în

vedere și aplicarea unor pedepse principale mai mari decât cele stabilite de

prima instanță, Curtea a procedat la reformarea corespunzătoare, sub ambele

aspecte anterior analizate, a sentinței penale atacate, criticată, sub aceste

aspecte, și în apelul Parchetului (declarat în defavoarea inculpatului), prin

concluziile formulate în dezbateri de către reprezentantul său, și a constatat,

totodată, că nu există vreo rațiune pentru interzicerea, cu titlu de pedepse

complementare și respectiv accesorii, numai a dreptului prevăzut de art. 64 alin.

(1) lit. e) C. pen., astfel cum a solicitat acesta, iar nu a și drepturilor de

aceeași natură și, în principiu, cu același conținut prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. d) C. pen.Pe latură civilă, Curtea a constatat, în primul rând, însușindu-și

critica din dezbateri a reprezentantului Parchetului, că prima instanță a omis

să soluționeze acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră B.M.F., prin

reprezentantul său legal, P.V.T. (tatăl acesteia), care, în faza de urmărire

penală, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de

500 lei, reprezentând daune materiale pentru prejudiciul suferit prin

sustragerea din posesia fiicei sale a cerceilor din aur, care nu au fost

recuperați (fila 75, d.u.p.). Sub acest aspect, Curtea a constatat și faptul,

contrar susținerii din dezbateri a avocatului ales al inculpatului, că niciun

reprezentant legal al părții vătămate anterior menționate nu a formulat, în

cursul judecății în primă instanță, vreo declarație de renunțare la pretențiile

civile, în încheierea de la termenul din data de 24 noiembrie 2011 (singurul la

care partea vătămată în discuție s-a prezentat, însoțită de mama sa, B.E.)

nefăcându-se nicio mențiune în acest sens (filele 20-22, dosar fond). Drept

urmare, reținând și împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta de

sustragere, prin amenințare, a cerceilor din aur purtați de partea vătămată și

nu a contestat vreodată cuantumul daunelor materiale solicitate drept

contravaloare a acestora, care este una echitabilă, în raport cu valoarea de

piață a unor astfel de bunuri, Curtea, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b)

rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat la plata daunelor

respective.în al doilea rând, apreciind fondat și motivul scris din apelul Parchetului,

Curtea a constatat că, în mod nelegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 17

alin. (3) C. proc. pen., prima instanță a omis să se pronunțe, din oficiu,

asupra reparării prejudiciului moral suferit de cele două părți vătămate minore

din prezenta cauză (persoane lipsite de capacitate de exercițiu), chiar în

lipsa constituirii acestora ca părți civile, sub acest aspect.în consecință,

pentru acoperirea acestei omisiuni, în considerarea efectului integral

devolutiv al apelului formulat de Parchet, Curtea, a făcut aplicarea

dispozițiilor anterior menționate, raportate la cele ale art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și a reținut că faptele săvârșite de inculpat le-au cauzat celor

două părți vătămate minore, pe lângă urmările imediate, și evidente traume

psihice, de natură a le afecta, în mod probabil ireversibil, dezvoltarea

viitoare, l-a obligat la plata de daune morale către acestea, evaluate, în

echitate, în raport cu numărul și gravitatea concretă a infracțiunilor comise

împotriva fiecăreia, la suma de 15.000 lei, în cazul părții vătămate T.C.A. și

respectiv la suma de 5.000 lei, în cazul părții vătămate B.M.F. Față de toate

aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

a admis ambele apeluri cu care a fost sesizată, a desființat, în parte, sentința

penală atacată, în limitele deja precizate și, rejudecând cauza în fond, după

descontopirea pedepsei principale rezultante aplicate prin acea sentință, a

hotărît în sensul celor anterior menționate.Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu s-a constatat, nici din

oficiu, motive de desființa re. în temeiul art. 383 alin. (1)

1

rap.

la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, având în vedere hotărârea de condamnare pronunțată în privința

acestuia, în raport cu infracțiunile reținute a fi fost săvârșite de el, riscul

de sustragere pe care îl prezintă (dată fiind conduita sa anterioară) și

pericolul concret pe care continuă să-l prezinte pentru ordinea publică

(dovedit de perseverența și specializarea infracțională anterior analizate).

În temeiul art.

383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din

pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive a inculpatului în

prezenta cauză, începând cu data de 02 mai 2011 și până la zi.

În temeiul art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

ambelor apeluri au rămas în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D., criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin motivele

de recurs susținute și oral de apărătorul ales, s-a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond

cu privire la cuantumul pedepsei.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte

consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul

inculpat M.D., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa

aplicată inculpatului de către instanța de apel, a fost corect individualizată.

Așadar, Înalta

Curte, reține că, la individualizarea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare,

s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,respectiv,

inculpatul M.D. a comis toate infracțiunile deduse judecății în decurs de numai

22 de zile, în același loc public (Parcul P.) și după același mod de operare,

bine exersat, care a presupus acostarea a cinci persoane de sex feminin, dintre

care două minore, cu vârste de numai 11 și respectiv 12 ani, atragerea lor, sub

diferite pretexte, în zone puțin circulate și cu vegetație abundentă, pentru a

împiedica orice posibilă acțiune de ajutorare a acestora, amenințarea părților

vătămate cu acte grave de violență (tăierea cu cuțitul), agresarea lor fizică

(prin lovituri aplicate în diferite zone ale corpului, inclusiv la nivelul

feței) și chiar privarea de libertate a uneia dintre minore, în vederea

constrângerii la a întreține cu el raporturi sexuale normale și/sau orale ori

la alte acte sexuale nefirești sau de corupție sexuală, iar, în cazul

celeilalte minore, și a deposedării ei de un bun de valoare (cerceii din aur

purtați la urechi), împrejurări care imprimă faptelor săvârșite o gravitate

deosebită.

Astfel,

instanța de recurs apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate

inculpatului într-un cuantum stability de către instanța de fond.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de

individualizare și prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În ceea ce

privește circumstanțele personale ale inculpatului s-a reținut acesta este

cunoscut cu antecedente penale și în pofida atitudinii procesuale sincere a

acestuia(care, în speță, nu a făcut decât să confirme evidența, în condițiile

recunoașterii sale, ca autor al faptelor, de către toate părțile vătămate și în

contextul incriminării lui indubitabile prin probele științifice administrate

în cauză), correct s-a apreciat că se impune condamnarea acestuia la pedepse

severe, orientate spre limitele speciale maxime prevăzute în normele de

incriminare reținute a fi incidente, reduse în prealabil cu o treime, conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., sens în care s-a pronunțat

condamnarea inculpatului la pedepsele principale de 3 ani închisoare (în cazul

infracțiunii de corupție sexuală, comisă asupra părții vătămate minore T.C.A.),

de câte 6 ani închisoare (în cazul celor trei infracțiuni de viol săvârșite

asupra părților vătămate majore T.G., B.A.N. și G.M.P. și al infracțiunii de

perversiune sexuală comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.), de 8 ani

închisoare (în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal

săvârșită asupra părții vătămate minore T.C.A.), de 9 ani închisoare (în cazul

infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate minore B.M.F.) și

respectiv de 15 ani închisoare (în cazul infracțiunii de viol săvârșită asupra

părții vătămate minore T.C.A.), pedepse care, în urma revocării liberării

condiționate din executarea pedepsei principale anterioare, de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44/2008 a Judecătoriei Cornetu,

potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., vor fi contopite, pe rând, cu restul rămas

neexecutat din pedeapsa respectivă, de 384 zile închisoare, inculpatul având de

executat astfel, în fiecare caz, pedeapsa principală cea mai grea.

Astfel că Înalta

Curte apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe personale,

comportării sale sincere, instanțele au ținut cont însă de persoana

inculpatului, poziția procesuală, inculpatul a recunoscut fapta în conformitate

cu art. 320

1

C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate

fi atins numai prin aplicarea unei pedepse rezultante întru-un cuantum de 17

ani închisoare.

Astfel, Înalta

Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul

având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea

cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Așadar, Înalta

Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.D.

Față de aceste

condiserente, în baza art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei

penale nr. 97/ A din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția l-a

penală.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.D., durata reținerii și arestării

preventive de la 02 mai 2011 la 05 septembrie 2012.

Va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge