ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față

În baza actelor

și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală

nr. 35 din 13 ianuarie

2012 pronunțată de

Judecătoria

Giurgiu, în baza art. 208

alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g),

și i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13

C. pen., în referire la

prevederile art.

320

1

din Legea nr. 202/2010, cu aplicarea art. 74 alin. (

1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen., a fost condamnat

inculpatul

I.D.D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că

infracțiunea pentru care

inculpatul

a fost condamnat prin prezenta sentință este concurentă cu

infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat

prin sentința penală nr. 219

din 11

decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu, definitivă prin Decizia

penală nr. 1765 din 11 noiembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția I penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare aplicată

prin sentința

penală nr. 1727 din 29 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Sector 4

București,

de contopire a pedepselor aplicate prin sentința penală

nr. 219 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu și prin

sentința penală

nr. 316 din 18

martie 2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în

pedepsele componente, pe care Ie-a repus în

individualitatea lor respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare; pedeapsa de 3 ani

închisoare, pedeapsa de 5

ani

închisoare (sentință penală nr. 219 din 11 decembrie 2009) și pedeapsa de 1 an

închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (sentință penală

nr.

316 din 18 martie 2011).

În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost

contopită pedeapsa de 1 an

și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului în speță cu pedepsele descontopite menționate

anterior repuse în individualitatea lor respectiv, pedepsele de: 5

ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani

închisoare, 1 an închisoare și 2 ani și 6

luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5

ani

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., și art. 88 C.

pen., s-au dedus din

pedeapsa de 5

ani închisoare aplicată inculpatului, perioadele executare de la

10 aprilie 2008 la 06 mai 2008, de la 07 mai 2008

la 04 iunie 2008 și de la 28 aprilie 2011

la zi.

S-a dispus anularea MEPI nr. 2376 din 19 iulie 2011

emis în baza sentinței penale nr. 1727 din 29 iunie 2011 de către Judecătoria

Sector 4 București și

emiterea unui

nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa aplicată

în speță.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art.

209 alin. (1) lit. a), e), g), i)

C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în referire la dispozițiile art. 13

C. pen., coroborate cu prevederile art. 320

1

din Legea nr.

202/2010, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., raportat la art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen., și art. 80 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul

D.I., la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de

furt calificat.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus

revocarea liberării

condiționate

dispuse prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Sector 4 București, pentru restul neexecutat de 99 de zile

închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința

penală

nr. 362 din 13 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă d

efinitivă

prin decizia penală nr. 1681 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de

1 an și 6 luni închisoare

aplicată

în cauză, urmând ca inculpatul D.l. să execute în final 1

an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

exercitarea

drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata

executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu

nr. 417/P/2011 din 5 mai 2011, au fost trimiși în

judecată, în stare de libertate

inculpații

I.D.D. și D.I. pentru săvârșirea

infracțiunii

de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g)

și i) C. pen., în privința inculpatului D.I. reținându-se și art. 37 lit. b) C.

pen.

În

fapt, prin actul de sesizare s-a arătat că în noaptea de

15 aprilie 2010, orele 02,45, inculpații împreună

cu C.V.R. au

sustras un autoturism,

înmatriculat în Franța, aparținând

părții vătămate B.D.

Analizând materialul probator administrat în

cauză, instanța de fond a

reținut că

în noaptea de 15 aprilie 2010, ora 02,45, o patrulă de jandarmi

aflată în serviciu, a fost sesizată prin 112 cu

privire la faptul că în parcarea din

spatele

blocului din Giurgiu trei persoane încearcă

să sustragă autoturismul, înmatriculat in Franța, aparținând

părții

vătămate B.D.

La apariția jandarmilor, cei trei au fugit, reușindu-se

prinderea doar a

inculpatului D.l.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit ca

autorii furtului sunt l.

D.D., C.V.R.

si D.l.

Astfel, în seara zilei de

15 aprilie 2010, în jurul orei 19,30, aceștia au plecat

din București în mun. Giurgiu, împreuna cu

martorii C.T.V. si

P.M.A., cu

autoturismul aparținând martorului

C.T.V.

și condus de martorul P.M.A.

Inculpatul D.l. l-a rugat

pe martorul C.T. să-i

ducă până în

mun. Giurgiu, fără să-i spună motivul, convenind să-i alimenteze

autoturismul

cu motorină și să-i mai dea 50 de lei.

O dată ajunși în mun. Giurgiu, cei trei au coborât

în zona benzinăriei Petrom din șos. București. Aici, Inculpatul l.D. Ie-a

propus celor doi

învinuiți să fure o mașină, aceștia fiind de acord.

Au mers printre blocuri pentru a găsi un

autoturism pe care sa-l fure, iar

in

str. Decebal in parcarea din fata unui bloc au văzut un autoturism

, pe

care au hotărât sa-l sustragă.

C.V. a rămas la coltul străzii, la circa 10 metri

pentru a se

asigura ca nu vine cineva

care sa-i surprindă in timp ce comit furtul, iar ceilalți

doi au mers la

autoturismul in cauza.

Aceștia au tras de portieră până au reușit sa o

deschidă, după care

inculpatul l.D. s-a

urcat la volan, iar inculpatul D.l. si

C.V.

au împins-o, deoarece inculpatul l.D. nu a reușit să o

pornească. Aceștia au împins autoturismul până

intr-o zonă întunecată, unde

inculpații

l.D.D. si D.l. au început să caute în

torpedou

actele autoturismului, găsind o borsetă cu mai multe obiecte in ea

(un deodorant, o sticla de parfum, un plic tip

husa pentru acte) pe care le-au

aruncat

jos, acestea fiind recuperate cu ocazia cercetării la fata locului și

predate

ulterior părții vătămate.

Întrucât nu au reușit sa pornească autoturismul,

l-au mai împins circa 200-300 metri, însă au fost surprinși de o patrulă de

jandarmi și au fugit.

Cu ocazia cercetării la fata locului au fost

ridicate 7 urme papilare care

in

urma expertizării s-a dovedit ca au fost create de către inculpatul l.

D.D.

și de C.V.R.

Situația de fapt reținută s-a întemeiat pe

procesul verbal de constatare

a

infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor,

procesul verbal de cercetare la fata locului si

planșele fotografice, raportul de

expertiza

dactiloscopică, dovada de predare a autoturismului, coroborate cu declarațiile

de recunoaștere date de către inculpați în fața instanței.

A concluzionat instanța de fond că, astfel cum au

fost săvârșite, faptele

inculpaților

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și

ped. de art. 208 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit.

b) C. pen. în ce-l privește pe inc. D.l.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond,

conform art. 72 C. pen.

, a avut în

vedere pericolul social concret al faptei săvârșite determinat

atât de modul de producere cât și de importanța

valorilor sociale încălcate, de circumstanțele reale faptei și personale ale

inculpaților, de aspectul că aceștia

sunt cunoscuți cu antecedente

penale, de starea de recidivă

postexecutorie

în care se află inculpatul D.l., de atitudinea

Inculpaților de recunoaștere și regretare a faptei comise, fiind

totodată de

acord să despăgubească

partea civilă, prima instanță făcând aplicarea legii penale mai favorabile, în

baza art. 13 C. pen. raportat la art. 320

1

C. proc. pen.

introdus de art. XVIII din Legea nr. 202/2010,

reducând cu o

treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

instanța de fond a reținut că

prin

săvârșirea faptei de către cei doi inculpați s-a cauzat un prejudiciu

patrimonial

părții civile B.D. reprezentând daunele cauzate autoturismului în sumă de 5.000

lei conform facturii proforma

din 16

aprilie 2010 depuse la dosar, motiv pentru care a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă B.D., iar în

baza art. 14 și art. 346

alin. (1)

C. proc. pen, în referire la art. 998 - 999 C. civ, au fost obligați inculpații

l.

D.D. și D.l., în solidar, să

plătească părții civile

B.D., suma

de 5000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând

contravaloarea daunelor

cauzate autoturismului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

inculpații l.D.

D. și D.l.

Prin decizia penală nr. 1353/R din 29 iunie 2012

pronunțată de Curtea

de Apel

București - secția I penală în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen.

a fost admis recursul

declarat de inculpatul D.

l. împotriva

sentinței penale nr. 35/2012 din data de 13 ianuarie 2012 pronunțată

de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 6288/238/2011,

a fost casată în parte

sentința

penală atacată și în rejudecare în fond a fost înlăturată aplicarea

dispozițiilor

art. 61 alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea liberării

condiționate dispuse prin sentința penală nr. 2915

din 23 noiembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria

Sectorului 4 București, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței

penale atacate.

Totodată, în baza art. 385

4

alin. (2) C.

proc. pen. raportat la art.

369 C.

proc. pen. instanța a luat act de retragerea recursului

declarat de inculpatul M.D.D. împotriva aceleiași

sentinței penale.

Astfel, examinând sentința penală recurată, față

de motivele invocate și

din oficiu,

conform art. 385

6

C. proc. pen., Curtea a constatat că

sentința penală atacată este nelegală sub

aspectul aplicării dispozițiilor art. 61

alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea liberării condiționate

dispuse prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 4

București.

Curtea a constatat că infracțiunea pentru care

inculpatul D.

l. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 362 din 13 aprilie 2010 pronunțată de

Judecătoria

Sectorului 1 București definitivă prin decizia penală

nr. 1681 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București-secția a ll-a

penală și

liberat condiționat prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011

pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București

este concurentă cu

infracțiunea

dedusă judecății, fiind săvârșită la data de 02 februarie 2007, aplicându-

se

în cauză dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen.

Instanța de recurs a reținut totodată, că nu se

poate dispune direct în

calea de atac

contopirea pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni având

în vedere decizia nr. 70/2007 a înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secțiile Unite

pronunțată

într-un recurs în interesul legii, urmând ca recurentul-inculpat D.l. să solicite

pe cale separată contopirea pedepselor în baza

art. 36 alin. (2) C. pen.

Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat

recurs inculpatul

D.l. care a

criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate,

dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți

de casație și Justiție la 26 iulie

2012 sub nr. 6288/236/2011.

Cererea de recurs este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129

din Constituția României,

revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale,

precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea

procesual

penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane

aflate în situații identice.

Revine

așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de

judecată în condițiile legii procesual penale,

prin exercitarea căilor de atac

apte a provoca un control judiciar al

hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială,

Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I

și

II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este

condiționată de exercitarea acestora potrivit

dispozițiilor legii procesual

penale,

prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse

examinării, căile de atac și ierarhia acestora,

termenele de declarare și

motivele

pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel,

potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt

susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile

judecătorești

nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 417 C.

proc. pen., cu

referire la dispozițiile înscrise în Partea specială, Cap

III din Titlul II al

aceluiași cod, se

prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici

unei alte căi ordinare de atac, ele fiind

definitive și executorii.

Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv

la hotărârile

nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură

penală a stabilit

principiul unicității

acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai

multor recursuri este exclusă, dreptul la această

cale procesuală stingându-se

prin exercitare.

Or, recunoașterea

unei-cai de atac în alte condiții decât cele prevăzute

de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de

drept.

În prezenta cauză, Secția Penală a înaltei Curți

de Casație și Justiție a

fost sesizată cu recursul declarat de către

inculpatul D.l.

împotriva unei hotărâri

definitive, respectiv decizia penală nr. 1353/R din 29

iunie 2012 a

Curții de Apel București - Secția I Penală.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

, cererea

de recurs va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul

D.

l. împotriva deciziei penale nr. 1353/R

din 29 iunie 2012 a Curții de Apel

București - Secția I Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300

lei cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând on6rariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie

2012.