ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2012

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în baza art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., în referire la prevederile art. 320 1 din Legea nr. 202/2010, cu aplicarea art. 74 alin. ( 1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D.D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 219 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu, definitivă prin Decizia penală nr. 1765 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1727 din 29 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, de contopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 219 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu și prin sentința penală nr. 316 din 18 martie 2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare; pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa de 5 ani închisoare (sentință penală nr. 219 din 11 decembrie 2009) și pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (sentință penală nr. 316 din 18 martie 2011). În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în speță cu pedepsele descontopite menționate anterior repuse în individualitatea lor respectiv, pedepsele de: 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., și art. 88 C. pen., s-au dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, perioadele executare de la 10 aprilie 2008 la 06 mai 2008, de la 07 mai 2008 la 04 iunie 2008 și de la 28 aprilie 2011 la zi. S-a dispus anularea MEPI nr. 2376 din 19 iulie 2011 emis în baza sentinței penale nr. 1727 din 29 iunie 2011 de către Judecătoria Sector 4 București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa aplicată în speță. În baza art. 208 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în referire la dispozițiile art. 13 C. pen., coroborate cu prevederile art. 320 1 din Legea nr. 202/2010, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, pentru restul neexecutat de 99 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 362 din 13 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă d efinitivă prin decizia penală nr. 1681 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel București, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul D.l. să execute în final 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 417/P/2011 din 5 mai 2011, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate inculpații I.D.D. și D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., în privința inculpatului D.I. reținându-se și art. 37 lit. b) C. pen. În fapt, prin actul de sesizare s-a arătat că în noaptea de 15 aprilie 2010, orele 02,45, inculpații împreună cu C.V.R. au sustras un autoturism, înmatriculat în Franța, aparținând părții vătămate B.D.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în noaptea de 15 aprilie 2010, ora 02,45, o patrulă de jandarmi aflată în serviciu, a fost sesizată prin 112 cu privire la faptul că în parcarea din spatele blocului din Giurgiu trei persoane încearcă să sustragă autoturismul, înmatriculat in Franța, aparținând părții vătămate B.D. La apariția jandarmilor, cei trei au fugit, reușindu-se prinderea doar a inculpatului D.l. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit ca autorii furtului sunt l. D.D., C.V.R. si D.l. Astfel, în seara zilei de 15 aprilie 2010, în jurul orei 19,30, aceștia au plecat din București în mun. Giurgiu, împreuna cu martorii C.T.V. si P.M.A., cu autoturismul aparținând martorului C.T.V.

și condus de martorul P.M.A. Inculpatul D.l. l-a rugat pe martorul C.T. să-i ducă până în mun. Giurgiu, fără să-i spună motivul, convenind să-i alimenteze autoturismul cu motorină și să-i mai dea 50 de lei. O dată ajunși în mun. Giurgiu, cei trei au coborât în zona benzinăriei Petrom din șos. București. Aici, Inculpatul l.D. Ie-a propus celor doi învinuiți să fure o mașină, aceștia fiind de acord. Au mers printre blocuri pentru a găsi un autoturism pe care sa-l fure, iar in str. Decebal in parcarea din fata unui bloc au văzut un autoturism , pe care au hotărât sa-l sustragă. C.V. a rămas la coltul străzii, la circa 10 metri pentru a se asigura ca nu vine cineva care sa-i surprindă in timp ce comit furtul, iar ceilalți doi au mers la autoturismul in cauza.

Aceștia au tras de portieră până au reușit sa o deschidă, după care inculpatul l.D. s-a urcat la volan, iar inculpatul D.l. si C.V. au împins-o, deoarece inculpatul l.D. nu a reușit să o pornească. Aceștia au împins autoturismul până intr-o zonă întunecată, unde inculpații l.D.D. si D.l. au început să caute în torpedou actele autoturismului, găsind o borsetă cu mai multe obiecte in ea (un deodorant, o sticla de parfum, un plic tip husa pentru acte) pe care le-au aruncat jos, acestea fiind recuperate cu ocazia cercetării la fata locului și predate ulterior părții vătămate. Întrucât nu au reușit sa pornească autoturismul, l-au mai împins circa 200-300 metri, însă au fost surprinși de o patrulă de jandarmi și au fugit.

Cu ocazia cercetării la fata locului au fost ridicate 7 urme papilare care in urma expertizării s-a dovedit ca au fost create de către inculpatul l. D.D. și de C.V.R. Situația de fapt reținută s-a întemeiat pe procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fata locului si planșele fotografice, raportul de expertiza dactiloscopică, dovada de predare a autoturismului, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de către inculpați în fața instanței. A concluzionat instanța de fond că, astfel cum au fost săvârșite, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped.

de art. 208 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în ce-l privește pe inc. D.l. La individualizarea pedepselor, instanța de fond, conform art. 72 C. pen. , a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de circumstanțele reale faptei și personale ale inculpaților, de aspectul că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, de starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul D.l., de atitudinea Inculpaților de recunoaștere și regretare a faptei comise, fiind totodată de acord să despăgubească partea civilă, prima instanță făcând aplicarea legii penale mai favorabile, în baza art. 13 C. pen.

raportat la art. 320 1 C. proc. pen. introdus de art. XVIII din Legea nr. 202/2010, reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că prin săvârșirea faptei de către cei doi inculpați s-a cauzat un prejudiciu patrimonial părții civile B.D. reprezentând daunele cauzate autoturismului în sumă de 5.000 lei conform facturii proforma din 16 aprilie 2010 depuse la dosar, motiv pentru care a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.D., iar în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen, în referire la art. 998 - 999 C. civ, au fost obligați inculpații l. D.D. și D.l., în solidar, să plătească părții civile B.D., suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea daunelor cauzate autoturismului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații l.D. D. și D.l. Prin decizia penală nr. 1353/R din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de inculpatul D. l. împotriva sentinței penale nr. 35/2012 din data de 13 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 6288/238/2011, a fost casată în parte sentința penală atacată și în rejudecare în fond a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Totodată, în baza art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. instanța a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.D.D. împotriva aceleiași sentinței penale. Astfel, examinând sentința penală recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art. 385 6 C. proc. pen., Curtea a constatat că sentința penală atacată este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

Curtea a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul D. l. a fost condamnat prin sentința penală nr. 362 din 13 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București definitivă prin decizia penală nr. 1681 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a ll-a penală și liberat condiționat prin sentința penală nr. 2915 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București este concurentă cu infracțiunea dedusă judecății, fiind săvârșită la data de 02 februarie 2007, aplicându- se în cauză dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. Instanța de recurs a reținut totodată, că nu se poate dispune direct în calea de atac contopirea pedepselor aplicate pentru aceste infracțiuni având în vedere decizia nr. 70/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată într-un recurs în interesul legii, urmând ca recurentul-inculpat D.l.

să solicite pe cale separată contopirea pedepselor în baza art. 36 alin. (2) C. pen. Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs inculpatul D.l. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de casație și Justiție la 26 iulie 2012 sub nr. 6288/236/2011. Cererea de recurs este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Partea specială, Cap III din Titlul II al aceluiași cod, se prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. Or, recunoașterea unei-cai de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În prezenta cauză, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către inculpatul D.l. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 1353/R din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București - Secția I Penală. Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. , cererea de recurs va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D. l. împotriva deciziei penale nr. 1353/R din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București - Secția I Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând on6rariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2012.