ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4277/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4277/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 281/28 martie 2011
pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr.
10920/3/2011 s-au dispus următoarele:
În temeiul
dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 74
alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.A.P.
la 1 an închisoare.
În temeiul
dispozițiilor art. 110
1
alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 83
și 86
4
C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin Sentința penală 3/F/05
ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin
neapelare la 26 ianuarie 2010 și s-a dispus executarea acestei pedepse alături
de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză, inculpatul I.P.A. având de
executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepsei pronunțate
reținerea și arestarea preventivă de la 06 august 2009 la 05 ianuarie 2010
(Sentința penală 3 din 05 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția I
penală) și de la 25 ianuarie 2011 la zi.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului I.A.P.
În temeiul
dispozițiilor art. 118 lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) și art. 18
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii
a cantității de 72,04 gr canabis rămase în urma analizelor de laborator și
depuse la camera corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada
din 03 februarie 2011.
În temeiul
dispozițiilor art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul
la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25
ianuarie 2011, organele de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog - Birou sector 1 s-au
sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona Crângași din sectorul 6 al
Municipiului București acționează o rețea de traficanți de cannabis din care
face parte numitul „T." precum și alte persoane neidentificate până în
prezent.
Pentru a beneficia de
prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la data de 25 ianuarie 2011,
numitul T.L., cercetat în altă cauză, s-a prezentat la sediul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
Serviciul Teritorial București unde a formulat un denunț împotriva numiților
„T. și P." cu privire la care, a declarat că se ocupă cu comercializarea
de cannabis fiind de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în
vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate.
Prin Ordonanța nr.
33A din 12 aprilie 2010 s-a autorizat introducerea în cauză a investigatorului
sub acoperire „T.M." nume de cod, în vederea procurării cantității de 150
gr cannabis de la numitul „T." precum și de la alte persoane cu care
acesta are legături infracționale.
În vederea realizării
flagrantului, la data de 25 ianuarie 2011, în prezența martorului asistent
C.M.S., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un
proces-verbal a seriilor a 10 bancnote la cupiura de 100 euro.
Lucrătorii de poliție
au efectuat o percheziție corporală asupra martorului denunțător T.L. precum și
asupra autoturismului acestuia, ocazie cu care nu s-au descoperit bani, bunuri,
înscrisuri, valori ori substanțe interzise de lege la deținere.
În prezența lucrătorilor
de poliție, martorul denunțător T.L. l-a contactat pe inculpatul I.A.P. zis
„T." spunându-i că dorește să cumpere 100 gr cannabis. Inculpatul I.A.P.
zis „T." a fost de acord și i-a solicitat denunțătorului să se întâlnească
în zona Crângași, în fața unei săli de jocuri de noroc.
În continuare,
investigatorul sub acoperire „T.M." - nume de cod împreună cu martorul
denunțător T.L., sub supravegherea organelor de urmărire penală aflate în
dispozitiv de supraveghere, s-au deplasat la locul de întâlnire, unde, după
câteva minute, în autoturism s-a urcat inculpatul I.A.P. care i-a solicitat
martorului denunțător T.L. să se deplaseze cu autoturismul către strada Z.N. și
să oprească în dreptul imobilului cu numărul 6.
În prezența
investigatorului sub acoperire și a martorului denunțător, inculpatul I.A.P.
zis „T." l-a contactat telefonic pe coinculpatul P.G. zis „G."
anunțându-I că a sosit.
După câteva minute, a
coborât coinculpatul P.G. zis „G." care a urcat în autoturism, pe bancheta
din spate. Acesta avea în mână o plantă de cannabis cu trei muguri pe care a
înmânat-o investigatorului în vederea verificării calității. Investigatorul sub
acoperire, după ce a verificat planta, i-a solicitat inculpatului P.G. zis
„G." să-i vândă 100 gr de cannabis. Acesta a fost de acord, a coborât din
autoturism și a intrat în scară de unde a revenit după aproximativ 5 - 7 minute
cu o pungă din plastic transparent ce conținea mai multe resturi vegetale de
culoare brun verzui cu un miros puternic, înțepător, pe care a înmânat-o investigatorului
spunându-i că aceasta conține doar 80 gr cannabis,
Investigatorul sub
acoperire, la rândul său, i-a înmânat suma de 800 euro inculpatului P.G. zis
„G." care, după ce i-a numărat, a ieșit din autoturism, moment în care a
fost imobilizat de către organele de cercetare penală.
Conform raportului de
constatare tehnico-științific din 26 ianuarie 2011 proba litigiu conținea
cantitatea de 73,84 gr cannabis, drog de risc prev. în Tabelul Anexă nr. III
din Legea nr. 143/2000.
În prezența
martorului asistent C.M.S., inculpatul P.G. zis „G." a fost percheziționat
corporal ocazie cu care, în mâna sa dreaptă, a fost descoperită suma de 800
euro formată din 8 bancnote la cupiura de 100 euro.
Procedându-se la
compararea seriilor acestor bancnote s-a constatat că acestea corespundeau cu
cele consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal
și folosite la realizarea flagrantului.
Ambii inculpați au
recunoscut comiterea faptelor, descriind în declarațiile date modul în care au
acționat și împrejurările săvârșirii faptelor, declarațiile lor coroborându-se
cu faptele și împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă
administrate în cauza, respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu,
denunțul și declarațiile martorului sub denunțător „T.L." procesul-verbal
de constatare a flagrantului, procesul-verbal de percheziție corporală,
procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce alcătuiesc suma de
1.000 euro, procesul-verbal de consemnare a declarațiilor investigatorului sub
acoperire cu nume de cod „T.M.", declarațiile martorului asistent C.M.S.,
raportul de constatare tehnico-științifică.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpatul I.A.P., criticând hotărârea sub aspectul
cuantumul pedepsei, prea sever în opinia sa, cât și modalitatea de executare.
Prin Decizia penală
nr. 220/A din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut
starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului
durata arestării preventive.
Prin recursul
declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea unei pedepse cu executare în condițiile art.
86
1
C. pen., pentru motivele arătate în partea introductivă a
hotărârii.
Recursul inculpatului
nu este fondat.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și
vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor
legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul
cuantumului, cât și al modalității de executare.
În raport de gradul
de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite, reflectat de modul
în care inculpatul a realizat complicitatea la infracțiunea de traficul de
droguri (a introdus fără drept, în România aproximativ 400 gr de hașiș - drog
de risc, cantitate pe care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, a deținut-o și oferit-o spre vânzare și consum), care relevă
periculozitatea infracțională și socială a acestuia, precum și de datele ce
caracterizează persoana inculpatului (în minorat, a mai fost condamnat la o
pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor
prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. pentru care
s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, iar în cursul termenului de
încercare de 6 ani a comis prezenta faptă), rezultă că instanțele au
individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficiență
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea
acestora.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpatului, instanțele au dat eficiență prevederilor art.
320
1
C. proc. pen. și datelor referitoare la persoana inculpatului
(care a urmat cursurile unei școli de arte și meserii, dobândind un certificat
de calificare profesională, este elev la liceul Ion Ghica în clasa a XI-a, are
caracterizări pozitive), cărora le-au atribuit, în mod corect, valoarea de
circumstanțe atenuante judiciare și le-au reținut în favoarea inculpatului,
individualizând just cuantumul pedepsei, pe care l-a redus sub minimul special,
astfel că nu se mai impune coborârea pedepsei.
În ce privește
modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la
circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanțele au apreciat în
mod corect că reeducarea acestuia poate fi realizată doar prin executarea
efectivă a pedepsei, astfel că nu se impune schimbarea modalității de
executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că
hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se impune casarea ei în
limitele motivului de recurs invocat de recurentul inculpat.
Neexistând nici alte
temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca
recursul declarat de recurentul inculpat I.A.P. împotriva Deciziei penale nr.
220/A din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală să fie
respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
recurentul inculpat I.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din 17 iunie
2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 6
august 2009 la 5 ianuarie 2010 și de la 25 ianuarie 2011 la 15 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON
cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 decembrie 2011.