ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Neamț, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului D.V.S. din art. 192 alin. (2) C. pen., art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 201 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul D.V.S. a fost condamnat la următoarele pedepse: - 12 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea executării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003, ora 20,30 până la data pronunțării sentinței – 13 februarie 2004. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu 40 zile, de la 13 februarie 2004 până la 24 martie 2004. S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare statului în sumă de 3.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul minor T.B.C. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru aceleași fapte penale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 18 noiembrie 2003, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, la inițiativa inculpatului minor, D.V.S. și T.B.C. au hotărât să pătrundă în casa părții vătămate B.M. Inculpatul minor T.B.C. cunoștea faptul că partea vătămată, în vârstă de 68 ani, locuia singură și încasase, chiar în acea zi, ajutorul social de la primărie. Prin violențe și amenințări, inculpații i-au solicitat victimei banii, dar aceasta le-a spus că nu deține nici o sumă în casă. Inculpații au constrâns victima la întreținerea de raporturi sexuale normale și orale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1505 din 12 noiembrie 2003, întocmit de Serviciul de medicină legală Piatra-Neamț rezultă că victima B.M. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu mijloace contondente care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului D.V.S. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor B.I., B.A., T.C., T.C., declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 120 din 20 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, a desființat în parte sentința instanței de fond și, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 192 alin. (2) și art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și din art. 201 alin. (1) C. pen., în art. 201 alin. (4) C. pen., pentru ambii inculpați. În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul D.V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 201 alin. (4) C. pen., cu art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 12 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelul inculpatului D.V.S. a fost respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, din care 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a considerat că inculpații, săvârșind acte de perversiune sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra și prin constrângere, au comis infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., aceste fapte nefiind absorbite în latura materială a infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

Pentru existența infracțiunii de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., nu se cere a fi îndeplinită condiția ca fapta să fi fost săvârșită în public sau să fi produs scandal public, așa cum, în mod greșit, a considerat prima instanță. Cât privește faptul că inculpatul D.V.S. a revenit în mod nejustificat la declarațiile date în faza urmăririi penale, acesta nu împietează asupra tragerii sale la răspundere penală, vinovăția sa fiind pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.V.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susținut că este nevinovat și a solicitat rejudecarea cauzei de instanța de fond. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului D.V.S. Săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de viol, perversiuni sexuale și tentativei la infracțiunea de tâlhărie este pe deplin dovedită prin declarațiile părții vătămate B.M. și ale martorilor B.A., B.I. și T.C. cărora victima le-a relatat faptele comise de cei doi inculpați.

Susținerile victimei sunt confirmate și de actul medico-legal existent la dosarul cauzei prin care se constată existența de echimoze pe membrele inferioare ale acesteia, produse prin lovire cu mijloace contondente, dar și de declarațiile coinculpatului minor T.B.C. care, cu sinceritate, a detaliat în ce a constat activitatea infracțională a sa și a recurentului D.V.S. Acesta a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, declarațiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Revenirea sa ulterioară și susținerea neimplicării sale în faptele comise este nedovedită și nesinceră, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurentul inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, neimpunându-se achitarea acestuia.

Nici critica privind modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.V.S. nu este fondată. Pedeapsa dispusă corespunde criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 C. pen., dând eficiența necesară împrejurărilor și datelor referitoare atât la pericolul social sporit și gravitatea faptelor comise, cât și la persoana inculpatului. recidivist, nesincer și autor, alături de un minor, a unor fapte reprobabile împotriva unei femei în vârstă de 68 de ani și lipsită de orice apărare. Curtea constată că scopul punitiv și preventiv al pedepsei nu poate fi atins prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului D.V.S., astfel că respinge critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Timpul reținerii și arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 12 noiembrie 2003 la 22 iunie 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.S. împotriva deciziei penale nr. 120 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 noiembrie 2003, la 22 iunie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.