ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 252 din 19

iunie 2008, Tribunalul Botoșani

l-a condamnat pe

inculpatul B.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat

la art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 64 lit. a) teza II și

b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 26 august 2007 la zi.

S-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict, indisponibilizat la

Camera de corpuri delicte a instanței la poziția nr. 46.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părților civile C.F.

A. și C.V. suma de 6.000 lei daune

materiale și 10.000 lei daune morale, iar S.J.A. Botoșani suma de 163,2 lei,

reprezentând c/val transport.

Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 1.300 lei

cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile apărătorilor oficiu,

din ambele faze procesuale precum și c/val. expertizelor medico - legale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că fapta inculpatului,

constând în aceea că, în

noaptea de 26 august 2007, în jurul orelor 1,30, pe fondul unui conflict

spontan la care au participat mai mulți tineri, pe un drum public din comuna

Broscăuți, județul Botoșani, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a

aplicat victimei C.M.V., în vârstă de 16 ani, o lovitură de cuțit în zona

toraco-abdominală dreapta, cauzându-i leziuni traumatice grave, cu șoc

hemoragie sever și lezarea organelor interne, care au condus la decesul

acesteia, recunoscută de acesta și dovedită cu probatoriul administrat,

întrunește elementele

constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175

lit.

i) C. pen., așa încât a procedat la condamnarea sa la pedeapsa închisorii, cu

executare în regim de detenție, la individualizarea judiciară ținând seama de

criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., cu referire la gravitatea faptei,

împrejurările comiterii acesteia și persoana inculpatului,

tânăr, infractor primar, cu o conduită procesuală

corectă.

Prin prisma acestor criterii, s-a apreciat că o pedeapsă stabilită în

cuantumul minim prevăzut de lege este de natură

a-și atinge scopul, acela

de prevenție generală și specială.

Soluționând latura civilă a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe

inculpat să plătească părinților victimei, C.F.A. și C.V., care s-au constituit

în cauză părți civile, sumele

solicitate de

acestea cu titlu de daune materiale și morale.

A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor ocazionate de

transportarea victimei la spital precum și la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus

confiscarea corpului delict.

B. Împotriva sentinței primei instanțe, în termenul legal, au declarat

apel inculpatul B.I.A. și părțile civile C.F.A. și C.V.

Inculpatul a solicitat, în scris,

redozarea pedepsei aplicate, susținând

că părinții săi

sunt bolnavi și au nevoie de ajutor, cerere susținută și de apărătorul desemnat

din oficiu, cu mențiunea că reindividualizarea pedepsei se justifică și

ținându-se seama de circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, inculpatul fiind

atacat de 7 persoane, dintre care una avea un cuțit asupra sa.

Părțile civile au criticat sentința atât sub aspectul modului de

soluționare a laturii penale, cât și a celei civile, susținând că pedeapsa

aplicată inculpatului este prea blândă în raport de împrejurările comiterii

faptei și gravitatea acesteia, iar privitor la despăgubirile civile acordate,

sumele stabilite cu acest titlu sunt prea mici, în condițiile în care, până în

prezent, au mai fost organizate parastase în memoria victimei și s-a amenajat

mormântul.

Prin decizia penală nr. 15 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția minori și familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpatul B.I.A. și părțile civile

C.

F.A. și C.V. împotriva sentinței penale sus menționate.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în

continuare, din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive de la

19 iunie 2008 la zi.

A fost obligat inculpatul, apelant să plătească statului suma de 250

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă

onorariu avocat oficiu, fiind obligată totodată fiecare parte civilă, apelantă

la câte 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile C.F.A. și

C.V., fără a-l motiva în scris sau oral, deși au solicitat și li s-a acordat un

termen în vederea angajării unui apărător și a pregătirii apărării.

Examinând recursurile declarate de părțile civile prin prisma

motivelor de casare ce pot fi luate în

considerare din oficiu, în conformitate

cu dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în raport și de

criticile

formulate în apel, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Pe de o parte, sub aspectul

individualizării pedepsei, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aprecierea instanțelor de fond

și de apel este corectă, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just și

proporțional individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzută de art. 72 C.

pen., nefiind cazul modificării acesteia, în sensul majorării cuantumului,

întrucât au fost avut în vedere împrejurările și gravitatea faptei săvârșite de

inculpat, dar și persoana acestuia, tânăr, fără antecedente penale și cu o

poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptei comise.

Pe de altă parte, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, ce

poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de casare se ia în

considerare din oficiu numai când a influențat asupra

hotărârii în defavoarea inculpatului. Cum despăgubirile civile s-au

acordat

integral, în cuantumul solicitat, instanțele au apreciat corect

că pentru daunele născute ulterior, parastase și amenajarea mormântului, sunt

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. pen., ce prevăd

posibilitatea acționării separate la instanța civilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca

nefondate

recursurile formulate de părțile

civile, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. (2)

acestea vor fi

obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile

C.F.A. și C.V. împotriva deciziei penale

nr.

15 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie,

privind pe inculpatul B.l.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării

preventive de la 26 august

2007 la 14 ianuarie 2009.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei fiecare,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte

100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

ianuarie 2009.