ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4745/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 461

din 14 decembrie 2006, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul B.C., la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută  de art.

183 C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile M.A. suma de 1000 lei daune materiale, Spitalul Clinic

de Urgență „Sf. Treime” Iași suma de 340,01 lei cheltuieli spitalizare, iar

Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani suma de 565,70 lei.

În temeiul art. 118 lit. b)

C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat sub nr. 18 în

registrul corpuri delicte al tribunalului.

S-a reținut, că inculpatul B.C.

a lucrat ca barman la barul SC Șt.D. SRL din com. Cordăreni, jud. Botoșani, iar

în noaptea de 6 august 2005, când era de serviciu în acest bar a fost

organizată o discotecă.

În jurul orelor 4,00,

victima M.C., împreună cu martorii A.C., L.F.M., R.S.A., T.A., B.I. și D.A.D. s-au

deplasat la discoteca din com. Broscăuți.

În timpul discotecii,

inculpatul a purtat discuții contradictorii atât cu victima cât și cu martorul L.F.M.,

pe motiv că fiind sub influența băuturilor alcoolice, el a refuzat să-i mai

servească cu băutură.

Victima și martorul au ieșit

din bar, intenționând să plece cu autoturismul condus de martorul A.C., dar în

stradă, martorul L. l-a lovit cu piciorul pe A.I. și acesta a început să țipe.

În apropiere erau martorii P.,

P.G.A., P.C.I. și P.M., care strigau la martorul L.F. să-l lase în pace pe A.I.

În acest moment, inculpatul

a ieșit din bar, a luat o bâtă de pe geamul de la bar, cu care, după ce a ajuns

în stradă, a lovit victima în cap.

Inculpatul, văzând că

victima a căzut și sângerează a spălat-o cu apă dintr-o baltă, după care le-a

spus celorlalți tineri, care o însoțeau să o ia și să plece.

Victima a fost ajutată să

urce în autoturismul condus de A.C. și transportată la locuința sa din com.

Broscăuți.

Întrucât starea victimei s-a

înrăutățit, aceasta a fost transportată la Spitalul municipiului Dorohoi,

Spitalul jud. Botoșani și de aici la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime”

Iași, unde, pe data de 10 august 2005, a decedat.

Cu ocazia necropsiei s-a

constatat; pe cap la nivelul regiunii temporo - occipitale stg. o placă contuză

suturată chirurgical, de 6 cm. lungime, pe față, la nivelul regiunii zigomatice

dr. o excoriație acoperită cu o crustă hematică maronie de 1/1.

Din raportul de autopsie

medico - legală nr. 1140/ C din 27 septembrie al S.M.L. Iași, rezultă că

moartea victimei a fost violentă și ea s-a datorat traumatismului cranio -

cerebral cu fractură de calotă, contuzie, dilacerare cerebrală gravă a

hematomului subdural emisferic drept, între leziunile cauzate și deces,

existând legătură de cauzalitate.

După săvârșirea faptelor,

inculpatul, a predat organelor de poliție o bâtă și a declarat că ea este cea

cu care a lovit victima în noaptea de 6/7 august 2005.

Imediat după comiterea

faptelor, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

cercetat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului,

inculpatul arată că împrejurările comiterii faptei nu au fost corect stabilite

de prima instanță, probele produse în apărarea sa nefiind analizate suficient

și înlăturate motivat, probe care justificau recunoașterea circumstanței legale

a provocării. Se mai susține că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de

împrejurările comiterii faptei, circumstanțele personale pledând în favoarea

sa, iar deosebit de aceasta existau suficiente motive pentru a se dispune executarea

pedepsei la locul de muncă, pentru a se putea atinge scopul pedepsei, având

posibilitatea să achite și despăgubirile civile.

Curtea de Apel Suceava, prin

decizia penală nr. 60 din 16 mai 2007, a admis apelul inculpatului și a

desființat în parte sentința atacată, în sensul că s-a făcut în cauză aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. (în loc de art. 71 și art. 64 lit.

a) – c) C. pen.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile M.A. suma de 6.500 lei cu titlu de daune materiale ( în

loc de 10.000).

S-a constatat că inculpatul

a achitat părții civile suma de 3.500 lei reprezentând daune materiale.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare acestei decizii, iar cheltuielile

judiciare din apel, s-a dispus să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul B.C. care prin apărătorul său a cerut desființarea hotărârilor

pronunțate și prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 lit. b) și

c) C. pen., reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat

în raport de criticile formulate se constată că nu este fondat.

În raport de probatoriul

administrat  judicios apreciat, starea de fapt reținută este în deplină

concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptei este legală iar

vinovăția inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Pentru a putea conchide că

instanțele au comis o gravă eroare de fapt prin nereținerea scuzei provocări în

favoarea inculpatului ar trebui, în urma examinării probelor să se constate că acesta

a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere

gravă a demnității persoanei, sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Așadar, una din condițiile

esențiale pentru situația provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

este ca tulburarea sau emoția să fi fost determinată de o provocare din partea

victimei, iar altă condiție este ca provocarea să se fi produs printr-o

violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei, sau printr-o altă

acțiune gravă.

Or, în cauză pe baza

declarațiilor martorilor care au asistat la conflict, nu rezultă că între inculpat

și victimă, anterior momentului lovirii ar fi existat vreun conflict. De

altfel, chiar dacă ar fi existat vreun incident acesta trebuia să-i provoace

inculpatului o tulburare sau emoție care să justifice acțiunea sa agresivă.

Din aceste declarații

rezultă că acțiunea inculpatului a fost spontană, iar lovitura aplicată victimei

a fost directă și cu consecințe fatale.

În cauză, nu pot fi reținute

nici alte împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, astfel cum a

solicitat inculpatul.

În ceea ce privește modalitatea

de executare a pedepsei având în vedere gradul de pericol social al faptei,

executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să asigure

îndreptarea inculpatului.

În concluzie, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Urmează a fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 16

mai 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2007.