ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 613/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din 27 septembrie 2007, Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la 8 ani închisoare; - în baza art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la 23 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa, urmare contopirii pedepselor, pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an închisoare, în total 24 ani închisoare. A interzis inculpatului pe durata de 8 ani, ca pedeapsă complimentară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, de asemenea, a interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie, conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei.

A menținut arestarea preventivă inculpatului și a dedus durata prevenției de la 23 aprilie 2007 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile materiale către partea civilă J.V. în sumă de 7.000 lei și daune morale în sumă de 15.000 lei, precum și la plata contribuției lunare de 150 lei întreținere pentru minora J.R.M. și, respectiv, de 140 lei pentru minorul J.V.F., până la majoratul acestora. Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul P.D. obișnuia să frecventeze localurile din localitatea de domiciliu, respectiv comuna Mănăstirea C., provocând scandaluri datorită consumului de alcool. Din acest motiv, în luna martie 2007 a și fost sancționat contravențional, scandalul fiind provocat în barul A.F.S., unde barmaniță era victima J.M.L.

În după amiaza de 22 aprilie 2007, inculpatul a venit, sub influența alcoolului, în barul A.F.S., cerându-i socoteală victimei, pentru declarația nefavorabilă dată anterior la poliție și întrucât i-a fost refuzată cererea de a-i da băutură pe datorie, în cearta ce a urmat i-a dat o palmă barmaniței. Victima și-a chemat telefonic soțul J.V.C. la bar și datorită comportamentului obraznic al inculpatului, i-a dat acestuia din urmă o palmă. Deși conflictul a fost aplanat, datorită amenințărilor inculpatului, numitul J.V.C. și-a trimis soția acasă de la bar, rămânând în loc. Pe drumul spre casă victima J.M.L. a fost văzută de inculpat. În aceste împrejurări inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă, cunoscând că în locuința acesteia nu mai pot fi decât cei doi copii minori ai familiei J. Spre seară inculpatul a trecut pe la bunicul său, de unde a luat un cuțit și apoi a mers la domiciliul victimei, intrând în locuință și găsind-o pe J.M.L.

într-o încăpere, împreună cu cei doi copii privind la televizor. La cererea victimei de a părăsi locuința, inculpatul a devenit violent, lovind-o cu pumnii și continuând agresiunea și pe hol pentru a o împiedica să strige după ajutor, unde i-a aplicat mai multe lovituri și cu cuțitul, după care a fugit. Astfel, căzută pe hol, în balta de sânge, victima a fost văzută de cei doi copii, în vârstă de 10 și respectiv, 12 ani precum și de vecinii alertați de strigătele de ajutor. Conform raportului de constatare medico-legală de autopsie, moartea numitei J.M.L. a fost violentă, datorată insuficienței cardio-respiratorii și circulatorii acute instalate după plaga penetrantă lob pulmonar superior stâng cu hemoragie externă și internă consecutive unor multiple plăgi tăiate toracice, braț stâng și coapsă stânga.

După comiterea faptei inculpatul a stat ascuns într-o cabană părăsită din zonă, fiind convins telefonic a doua zi de către bunicul său să se predea poliției, când a și indicat locul unde a abandonat cuțitul. Deși trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor în condițiile art. 174 C. pen., instanța, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică prin reținerea circumstanței agravante legale speciale a premeditării, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., apreciind ca întrunite condițiile existenței acesteia, respectiv trecerea unui interval de timp de la luarea hotărârii infracționale până la punerea acesteia în executare, chibzuirea, meditarea asupra acțiunii propuse în acest interval precum și pregătirea în vederea asigurării reușitei.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.D. a declarat apel, criticând-o pentru greșita schimbare a încadrării juridice prin reținerea împrejurării circumstanțiale de agravare prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., pentru greșita încadrare prin neconstatarea că fapta realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., greșita condamnare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, date fiind relațiile anterioare apropiate cu victima și pentru reținerea nejustificată a circumstanței agravante legale generale prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.

Prin decizia penală nr. 230 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului, desființând hotărârea cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și, în rejudecare, în baza art. 174 C. pen., l-a condamnat la 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunând să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară sus menționată, făcând aplicația art. 75 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța de control judiciar a reținut că, în raport de împrejurările concrete care au procedat și însoțit activitatea infracțională, nu sunt absorbite în cauză agravanta legală specială, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.

și cea legală generală, prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen., procedând, de urmare, la o nouă individualizare a pedepsei. A fost înlăturată, motivat, și critica referitoare la menținerea încadrării juridice în prevederile art. 183 C. pen. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, prin motivele scrise și susținerile orale, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat. Instanțele în precedent au stabilit o corectă situație de fapt, inculpatul recunoscând atât la urmărirea penală cât și la judecată săvârșirea infracțiunilor.

Declarațiile acestuia se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, procesul verbal de identificare a inculpatului și de recuperare a cuțitului, planșele foto, raportul de constatare medico-legală (autopsie) precum și cu declarațiile martorilor. Încadrarea juridică reținută este legală. La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Fără îndoială că faptele, în împrejurările concrete de săvârșire, prezintă un ridicat grad de pericol social, reținut ca atare, alături de celelalte criterii, la stabilirea pedepselor și aplicarea celei rezultante. Conduita anterioară conformă normelor de conviețuire, de care se prevalează inculpatul, a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor între limitele legale speciale.

Pedeapsa aplicată este și justificată și necesară realizării atât a funcțiilor, de constrângere și reeducare, sancțiunii, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului P.D. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată urmează să fie deduse reținerea și arestarea preventivă de la 23 aprilie 2007 la 20 februarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 230 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la 20 februarie 2008. Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.