ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1914/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48/P din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. a) din același cod. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 27 octombrie 2008 la zi. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul a întreținut de aproximativ 13 ani relații de concubinaj cu C.L., perioadă în care cei doi au fost despărțiți de mai multe ori.

Deși minora L.C., în vârstă de 10 ani, la data comiterii faptei, îl numea „tată”, nu a fost recunoscută de inculpat și nici nu i s-a stabilit paternitatea. În vara anului 2007, inculpatul și minora L.C. s-au deplasat pe islazul satului Chilia pentru a păzi vitele. După ce inculpatul a consumat circa 500 ml țuică, i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și întrucât a fost refuzat a lovit-o pe fetiță, i-a dat jos pantalonii și a întreținut cu ea un raport sexual normal consumat. În cursul aceleiași zile inculpatul a mai avut încă un raport sexual normal, după ce în prealabil, la refuzul acesteia, a lovit-o cu palma peste cap, a amenințat-o și i-a cerut să nu spună despre cele întâmplate mamei sale.

La data de 26 octombrie 2008 inculpatul, partea vătămată și mama acesteia s-au deplasat la via numitei A.F. Aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul i-a cerut minorei să-l însoțească la domiciliu și ajunși acasă i-a solicitat să se dezbrace, iar la refuzul acesteia a pălmuit-o, i-a dat jos pantalonii cu forța și a întreținut un raport anal. În momentul în care inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual normal cu minora a apărut mama acesteia, care l-a văzut pe concubinul său cu pantalonii descheiați și pe minoră agitată, ocazie cu care partea vătămată a relatat toate cele întâmplate. Au fost chemate rudele mamei părții vătămate, S.A. și S.I., care i-au aplicat inculpatului o corecție.

Potrivit raportului medico-legal întocmit la data de 27 octombrie 2008, minora L.C. a prezentat urmele unei deflorări mai vechi, a cărei dată nu a putut fi precizată. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor S.I., S.A. și A.F., raportului de constatare medico-legal, raportului de evaluare psihologică, raportului de evaluare psiho-socială, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu minora L.C. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 34A din 17 martie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel și anume faptul că nu a constrâns partea vătămată să întrețină raporturi sexuale și deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol, în cauză impunându-se schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat să se acorde o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și reducerea cuantumului pedepsei. Recursul nu este fondat. Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător fapta comisă de inculpat în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Într-adevăr, fapta inculpatului de-a avea raporturi sexuale normale și anale cu partea vătămată minoră, în vârstă de numai 10 ani, după ce în prealabil a lovit-o și a amenințat-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de textul mai sus menționat. Constrângerea victimei s-a realizat prin acțiuni violente și prin amenințare, minora fiind pălmuită de fiecare dată când refuza să se conformeze cerințelor inculpatului și amenințată să nu spună mamei sale cele întâmplate, întrucât „o vor încurca amândoi”, așa cum rezultă din declarațiile minorei și din depozițiile martorilor audiați. Vârsta minorei la data săvârșirii faptei – 10 ani – exclude ideea unei manifestări libere a voinței părții vătămate de a avea relații sexuale cu inculpatul.

De altfel, raportul de evaluare psiho-socială a părții vătămate, întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare evidențiază existența unor agresiuni de natură sexuală și abuzul sexual și psihologic produs asupra victimei. Pe de altă parte, raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare relevă că relațiile familiale sunt dominate de conflictualitate intensă, inculpatul fiind consumator de alcool, agresiv fizic atât cu concubina sa, cât și cu copii, aspecte menite să întărească dovada comportamentului agresiv al inculpatului și să circumstanțieze fapta comisă de acesta. În raport de aspectele menționate nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen.

(act sexual cu un minor), întrucât toate probele administrate atestă că inculpatul a întreținut relații sexuale cu minora prin constrângere psihică și morală. Referitor la individualizarea pedepsei, în cauză au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., instanțele ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Inculpatul a comis o infracțiune ce a vizat conceptul de libertate a vieții sexuale, ca o componentă a dreptului fundamental de libertate al omului, agravată de faptul că victima agresiunii sexuale a fost o fetiță de numai 10 ani și a determinat o situație de risc iminent în care integritatea fizică și psihică a minorei au fost periclitate.

Cu privire la persoana inculpatului se reține că acesta a conștientizat comportamentul său negativ, apreciind că a fost o răzbunare pe infidelitatea concubinei sale, este un mare consumator de alcool, violent verbal și atitudinal și nu și-a asumat responsabilitatea faptei comise. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului conduc la concluzia că pedeapsa aplicată, de 7 ani închisoare, a fost bine dozată, nefiind necesară modificarea cuantumului sancțiunii, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 17 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 octombrie 2008 la 25 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.