ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1914/2009

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48/P

din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost condamnat

inculpatul T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea pe timp de 5

ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. a) din

același cod.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și a fost computată perioada arestării preventive cu

începere de la 27 octombrie 2008 la zi.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul a întreținut de

aproximativ 13 ani relații de concubinaj cu C.L., perioadă în care cei doi au

fost despărțiți de mai multe ori.

Deși minora L.C., în vârstă

de 10 ani, la data comiterii faptei, îl numea „tată”, nu a fost recunoscută de

inculpat și nici nu i s-a stabilit paternitatea.

În vara anului 2007,

inculpatul și minora L.C. s-au deplasat pe islazul satului Chilia pentru a păzi

vitele.

După ce inculpatul a

consumat circa 500 ml țuică, i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și

întrucât a fost refuzat a lovit-o pe fetiță, i-a dat jos pantalonii și a

întreținut cu ea un raport sexual normal consumat. În cursul aceleiași zile

inculpatul a mai avut încă un raport sexual normal, după ce în prealabil, la

refuzul acesteia, a lovit-o cu palma peste cap, a amenințat-o și i-a cerut să

nu spună despre cele întâmplate mamei sale.

La data de 26 octombrie 2008

inculpatul, partea vătămată și mama acesteia s-au deplasat la via numitei A.F. Aflat

sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul i-a cerut minorei să-l

însoțească la domiciliu și ajunși acasă i-a solicitat să se dezbrace, iar la

refuzul acesteia a pălmuit-o, i-a dat jos pantalonii cu forța și a întreținut

un raport anal.

În momentul în care

inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual normal cu minora a apărut

mama acesteia, care l-a văzut pe concubinul său cu pantalonii descheiați și pe

minoră agitată, ocazie cu care partea vătămată a relatat toate cele întâmplate.

Au fost chemate rudele mamei

părții vătămate, S.A. și S.I., care i-au aplicat inculpatului o corecție.

Potrivit raportului

medico-legal întocmit la data de 27 octombrie 2008, minora L.C. a prezentat

urmele unei deflorări mai vechi, a cărei dată nu a putut fi precizată.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor S.I.,

S.A. și A.F., raportului de constatare medico-legal, raportului de evaluare psihologică,

raportului de evaluare psiho-socială, probe coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu minora L.C.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 34A din 17 martie 2009, a respins ca nefondat apelul

formulat de inculpat, apel ce a vizat nelegalitatea sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel și anume faptul că nu

a constrâns partea vătămată să întrețină raporturi sexuale și deci nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de viol, în cauză impunându-se

schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat să se acorde o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea sa și reducerea cuantumului pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a stabilit

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând

corespunzător fapta comisă de inculpat în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Într-adevăr, fapta

inculpatului de-a avea raporturi sexuale normale și anale cu partea vătămată

minoră, în vârstă de numai 10 ani, după ce în prealabil a lovit-o și a

amenințat-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

prevăzută de textul mai sus menționat.

Constrângerea victimei s-a

realizat prin acțiuni violente și prin amenințare, minora fiind pălmuită de

fiecare dată când refuza să se conformeze cerințelor inculpatului și amenințată

să nu spună mamei sale cele întâmplate, întrucât „o vor încurca amândoi”, așa

cum rezultă din declarațiile minorei și din depozițiile martorilor audiați.

Vârsta minorei la data

săvârșirii faptei – 10 ani – exclude ideea unei manifestări libere a voinței

părții vătămate de a avea relații sexuale cu inculpatul.

De altfel, raportul de

evaluare psiho-socială a părții vătămate, întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare

evidențiază existența unor agresiuni de natură sexuală și abuzul sexual și psihologic

produs asupra victimei.

Pe de altă parte, raportul

de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu

Mare relevă că relațiile familiale sunt dominate de conflictualitate intensă,

inculpatul fiind consumator de alcool, agresiv fizic atât cu concubina sa, cât

și cu copii, aspecte menite să întărească dovada comportamentului agresiv al

inculpatului și să circumstanțieze fapta comisă de acesta.

În raport de aspectele

menționate nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în

infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen. (act sexual cu un minor), întrucât

toate probele administrate atestă că inculpatul a întreținut relații sexuale cu

minora prin constrângere psihică și morală.

Referitor la

individualizarea pedepsei, în cauză au fost avute în vedere dispozițiile art. 52

și art. 72 C. pen., instanțele ținând seama atât de pericolul social concret al

faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Inculpatul a comis o

infracțiune ce a vizat conceptul de libertate a vieții sexuale, ca o componentă

a dreptului fundamental de libertate al omului, agravată de faptul că victima

agresiunii sexuale a fost o fetiță de numai 10 ani și a determinat o situație

de risc iminent în care integritatea fizică și psihică a minorei au fost

periclitate.

Cu privire la persoana

inculpatului se reține că acesta a conștientizat comportamentul său negativ,

apreciind că a fost o răzbunare pe infidelitatea concubinei sale, este un mare

consumator de alcool, violent verbal și atitudinal și nu și-a asumat

responsabilitatea faptei comise.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului conduc la concluzia că pedeapsa

aplicată, de 7 ani închisoare, a fost bine dozată, nefiind necesară modificarea

cuantumului sancțiunii, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi

respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va computa perioada

arestării preventive, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va

fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

T.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 17 martie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 27 octombrie 2008 la 25 mai 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.