ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Călărași a fost respinsă cererea formulată de inculpatul l.I. privind

schimbarea încadrării juridice a faptei și de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen. a fost

condamnat inculpatul l.I. la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i

s-a dedus prevenția de la 24 mai 2009 la zi.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe

durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen.

S-a luat act că

partea vătămată l.G. nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Pentru a se

pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, ca situație

de fapt,

pe baza probatoriilor administrate, că între inculpatul l.I. și tatăl său, l.B.,

în vârstă de 70 de ani, a existat, pe

parcursul

anului 2009, o stare conflictuală marcată de mai multe certuri și

agresiuni.

Ei au locuit în

aceeași casă în comuna Roseți, județul Călărași, iar în

perioada

2003-2008 l.I. a trăit în concubinaj cu numita M.N. În urma acestei relații s-a

născut minora D.A., care a fost recunoscută de inculpat. în luna septembrie

2008 cei doi s-au despărțit, minora fiind încredințată tatălui prin hotărâre

judecătorească.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul lanache Ion

a motivat despărțirea de fosta sa concubină prin faptul că tatăl său i-ar fi

mărturisit că ar fi întreținut și el raporturi sexuale cu aceasta, ceea ce a

determinat mai multe scandaluri între tată și fiu.

La data de 23 mai 2009, după amiaza, inculpatul se

afla la un bar din comună, și, după ce a consumat băuturi alcoolice, l-a sunat

la telefon pe tatăl său, cerându-i să vină și el acolo.

l.B. a venit însoțit de minora D.A.

Inculpatul și tatăl său au consumat băuturi alcoolice

până în jurul orelor 22

00

.

Pe drumul de întoarcere spre casă, între inculpat și tatăl

său au

reînceput certurile mai vechi legate

de fosta concubină, astfel încât, atunci

când au ajuns acasă, l.B. a

spus că merge la celălalt fiu al său, l.G., a cărui locuință se afla în

apropiere, de teamă ca starea conflictuală să nu degenereze.

În această situație, inculpatul a lăsat-o pe minoră

în curte și a pornit după tatăl său, ajungându-l foarte aproape de locuința lui

l.G. El i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste

față, trântindu-l la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe toracele lui

și a continuat să-l lovească peste față și să-i aplice apoi mai multe lovituri

cu picioarele în zona teraco-abdominală.

Toate aceste acte de violență au fost văzute de

martorii E.F. și T.D.C., care l-au rugat pe inculpat să nu mai lovească

victima. Acesta Ie-a spus să-l lase în pace și să plece, iar martorii s-au

îndepărtat și au sunat imediat la numărul de urgență 112, anunțând cele

întâmplate. În scurt timp, la locul faptei au ajuns organele de poliție, care

l-au reținut pe inculpat, cât și ambulanța. Victima a fost transportată la

spital, însă a decedat în foarte scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că

moartea „a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, urmare

a unui politraumatism cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi și rupturi

de organe interne, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu

corp dur și comprimare între două planuri dure".

Pe tot parcursul procesului inculpatul a recunoscut

săvârșirea actelor de violență fizică asupra tatălui său, arătând că nu a

intenționat să-i suprime viața, ci doar să îi aplice o corecție, în raport de

relațiile anterioare cu concubina sa, care deveniseră notorii în comunitate. În

raport de aceste susțineri, el a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,

precum și reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare (art. 73 lit.

b) C. pen.).

Tribunalul a respins aceste cereri, reținând, sub un

prim aspect, că este certă forma de vinovăție a intenției, specifică

infracțiunii de omor, și ea rezultă din numărul și intensitatea loviturilor

aplicate, zonele vizate, mai ales că victima era o persoană în vârstă, cu o

scăzută capacitate de a se apăra.

În privința

stării de provocare, în sentință s-a motivat că aceasta ar fi

trebuit să

existe la momentul comiterii faptei ori imediat anterior acesteia, ceea ce în

cauză este cert că nu poate fi reținut.

B.

împotriva

hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul, reiterând susținerile

din apel privind schimbarea încadrării juridice și reținerea circumstanței

atenuante a stării de provocare. A mai arătat că regretă foarte mult fapta

săvârșită și solicită aplicarea unei pedepse minime.

Prin Decizia penală nr. 68/ A din 17 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a

admis apelul declarat de

inculpatul l.I. împotriva sentinței penale

menționate, care a fost

desființată în parte și, rejudecând în fond, s-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. c),

i) C. pen., ca urmare a aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate, precum și starea de arest a inculpatului.

C.

împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie

și solicitând reducerea pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut în

mod permanent fapta, că a conștientizat că a greșit, precum și față de

circumstanțele sale personale și împrejurarea că instanța i-a încredințat spre

creștere și educare copilul minor în considerarea calităților sale morale.

Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma

cazului de

casare invocat, prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată că

circumstanțele personale invocate de inculpat -constând în atitudinea sa

sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa

antecedentelor

penale și comportamentul corespunzător anterior săvârșirii

faptei - au

fost avute în vedere de instanța de apel care a apreciat că este incidență în

cauză circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu raportare

la art. 76 lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, a redus pedeapsa de la 15

ani la 10 ani închisoare.

Împrejurarea că inculpatul a manifestat căință și

regret și are un copil minor în întreținere, alături de celelalte circumstanțe

deja arătate, nu justifică solicitarea acestuia de a i se reduce și mai mult

pedeapsa, întrucât fapta comisă este de o gravitate deosebită, atât prin

consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire. Astfel, luând în

considerare faptul că inculpatul a exercitat violențe repetate asupra victimei

(aplicând mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste față, trântind-o la

pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe torace și a continuat să o lovească

peste față și să-i aplice apoi mai multe

lovituri cu picioarele în zona toraco-

abdominală), lipsa de respect a

acestuia față de una din valorile umane fundamentale - viața unui persoane,

care în plus îi era și tată, precum și împrejurarea că a profitat de

capacitatea redusă de a se apăra a victimei, în vârstă înaintată, de cca. 70 de

ani, Curtea constată că fapta inculpatului prezintă în concret un ridicat

pericol social ce nu justifică reducerea în continuare a cuantumului pedepsei

stabilită de instanța de apel, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de

executare, aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării

legii penale.

Recursul este însă întemeiat pentru motivul invocat

de reprezentantul parchetului, ce va fi luat în considerare din oficiu,

respectiv cel referitor la greșita individualizare a pedepsei accesorii și

complementare, ambele instanțe dispunând interzicerea exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., fără a motiva această limitare a

drepturilor cetățenești. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că

activitățile ilicit-penale desfășurate de inculpat, așa cum au fost descrise

anterior, generează o nedemnitate doar sub aspectul exercitării drepturilor de

natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ce vor

fi interzise pe durata pedepsei accesorii precum și a celei complementare, așa

cum a fost stabilită de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul

că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

formulat de inculpat numai în ceea ce privește pedepsele accesorie și

complementară, pe care le limitează la interzicerea

drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va

computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile

judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei

penale nr. 68/ A din 17

martie 2010 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr.

125 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Călărași, numai în ceea ce privește

pedepsele accesorie și complementară, pe care le limitează la interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Menține restul

dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului l.I.,

durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2009 la 23 iunie 2010.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în

sarcina

statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va suporta din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.