ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de
Tribunalul Călărași a fost respinsă cererea formulată de inculpatul l.I. privind
schimbarea încadrării juridice a faptei și de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit.
b) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen. a fost
condamnat inculpatul l.I. la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i
s-a dedus prevenția de la 24 mai 2009 la zi.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe
durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),
b) C. pen.
S-a luat act că
partea vătămată l.G. nu s-a constituit parte
civilă în cauză.
Pentru a se
pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, ca situație
de fapt,
pe baza probatoriilor administrate, că între inculpatul l.I. și tatăl său, l.B.,
în vârstă de 70 de ani, a existat, pe
parcursul
anului 2009, o stare conflictuală marcată de mai multe certuri și
agresiuni.
Ei au locuit în
aceeași casă în comuna Roseți, județul Călărași, iar în
perioada
2003-2008 l.I. a trăit în concubinaj cu numita M.N. În urma acestei relații s-a
născut minora D.A., care a fost recunoscută de inculpat. în luna septembrie
2008 cei doi s-au despărțit, minora fiind încredințată tatălui prin hotărâre
judecătorească.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul lanache Ion
a motivat despărțirea de fosta sa concubină prin faptul că tatăl său i-ar fi
mărturisit că ar fi întreținut și el raporturi sexuale cu aceasta, ceea ce a
determinat mai multe scandaluri între tată și fiu.
La data de 23 mai 2009, după amiaza, inculpatul se
afla la un bar din comună, și, după ce a consumat băuturi alcoolice, l-a sunat
la telefon pe tatăl său, cerându-i să vină și el acolo.
l.B. a venit însoțit de minora D.A.
Inculpatul și tatăl său au consumat băuturi alcoolice
până în jurul orelor 22
00
.
Pe drumul de întoarcere spre casă, între inculpat și tatăl
său au
reînceput certurile mai vechi legate
de fosta concubină, astfel încât, atunci
când au ajuns acasă, l.B. a
spus că merge la celălalt fiu al său, l.G., a cărui locuință se afla în
apropiere, de teamă ca starea conflictuală să nu degenereze.
În această situație, inculpatul a lăsat-o pe minoră
în curte și a pornit după tatăl său, ajungându-l foarte aproape de locuința lui
l.G. El i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste
față, trântindu-l la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe toracele lui
și a continuat să-l lovească peste față și să-i aplice apoi mai multe lovituri
cu picioarele în zona teraco-abdominală.
Toate aceste acte de violență au fost văzute de
martorii E.F. și T.D.C., care l-au rugat pe inculpat să nu mai lovească
victima. Acesta Ie-a spus să-l lase în pace și să plece, iar martorii s-au
îndepărtat și au sunat imediat la numărul de urgență 112, anunțând cele
întâmplate. În scurt timp, la locul faptei au ajuns organele de poliție, care
l-au reținut pe inculpat, cât și ambulanța. Victima a fost transportată la
spital, însă a decedat în foarte scurt timp.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că
moartea „a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, urmare
a unui politraumatism cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi și rupturi
de organe interne, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu
corp dur și comprimare între două planuri dure".
Pe tot parcursul procesului inculpatul a recunoscut
săvârșirea actelor de violență fizică asupra tatălui său, arătând că nu a
intenționat să-i suprime viața, ci doar să îi aplice o corecție, în raport de
relațiile anterioare cu concubina sa, care deveniseră notorii în comunitate. În
raport de aceste susțineri, el a solicitat schimbarea încadrării juridice în
infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,
precum și reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare (art. 73 lit.
b) C. pen.).
Tribunalul a respins aceste cereri, reținând, sub un
prim aspect, că este certă forma de vinovăție a intenției, specifică
infracțiunii de omor, și ea rezultă din numărul și intensitatea loviturilor
aplicate, zonele vizate, mai ales că victima era o persoană în vârstă, cu o
scăzută capacitate de a se apăra.
În privința
stării de provocare, în sentință s-a motivat că aceasta ar fi
trebuit să
existe la momentul comiterii faptei ori imediat anterior acesteia, ceea ce în
cauză este cert că nu poate fi reținut.
B.
împotriva
hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul, reiterând susținerile
din apel privind schimbarea încadrării juridice și reținerea circumstanței
atenuante a stării de provocare. A mai arătat că regretă foarte mult fapta
săvârșită și solicită aplicarea unei pedepse minime.
Prin Decizia penală nr. 68/ A din 17 martie 2010 a
Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de
familie, s-a
admis apelul declarat de
inculpatul l.I. împotriva sentinței penale
menționate, care a fost
desființată în parte și, rejudecând în fond, s-a redus pedeapsa aplicată
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. c),
i) C. pen., ca urmare a aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.
a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței
penale apelate, precum și starea de arest a inculpatului.
C.
împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie
și solicitând reducerea pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut în
mod permanent fapta, că a conștientizat că a greșit, precum și față de
circumstanțele sale personale și împrejurarea că instanța i-a încredințat spre
creștere și educare copilul minor în considerarea calităților sale morale.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma
cazului de
casare invocat, prevăzut de art.
385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta
Curte constată că
circumstanțele personale invocate de inculpat -constând în atitudinea sa
sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa
antecedentelor
penale și comportamentul corespunzător anterior săvârșirii
faptei - au
fost avute în vedere de instanța de apel care a apreciat că este incidență în
cauză circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu raportare
la art. 76 lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, a redus pedeapsa de la 15
ani la 10 ani închisoare.
Împrejurarea că inculpatul a manifestat căință și
regret și are un copil minor în întreținere, alături de celelalte circumstanțe
deja arătate, nu justifică solicitarea acestuia de a i se reduce și mai mult
pedeapsa, întrucât fapta comisă este de o gravitate deosebită, atât prin
consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire. Astfel, luând în
considerare faptul că inculpatul a exercitat violențe repetate asupra victimei
(aplicând mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste față, trântind-o la
pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe torace și a continuat să o lovească
peste față și să-i aplice apoi mai multe
lovituri cu picioarele în zona toraco-
abdominală), lipsa de respect a
acestuia față de una din valorile umane fundamentale - viața unui persoane,
care în plus îi era și tată, precum și împrejurarea că a profitat de
capacitatea redusă de a se apăra a victimei, în vârstă înaintată, de cca. 70 de
ani, Curtea constată că fapta inculpatului prezintă în concret un ridicat
pericol social ce nu justifică reducerea în continuare a cuantumului pedepsei
stabilită de instanța de apel, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de
executare, aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării
legii penale.
Recursul este însă întemeiat pentru motivul invocat
de reprezentantul parchetului, ce va fi luat în considerare din oficiu,
respectiv cel referitor la greșita individualizare a pedepsei accesorii și
complementare, ambele instanțe dispunând interzicerea exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., fără a motiva această limitare a
drepturilor cetățenești. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că
activitățile ilicit-penale desfășurate de inculpat, așa cum au fost descrise
anterior, generează o nedemnitate doar sub aspectul exercitării drepturilor de
natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ce vor
fi interzise pe durata pedepsei accesorii precum și a celei complementare, așa
cum a fost stabilită de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul
că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,
conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,
în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul
formulat de inculpat numai în ceea ce privește pedepsele accesorie și
complementară, pe care le limitează la interzicerea
drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.
pen., menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Conform dispozițiilor art.
385
16
alin. (2) C. proc. pen. se va
computa durata arestării
preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile
judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei
penale nr. 68/ A din 17
martie 2010 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr.
125 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Călărași, numai în ceea ce privește
pedepsele accesorie și complementară, pe care le limitează la interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menține restul
dispozițiilor hotărârilor atacate.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului l.I.,
durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2009 la 23 iunie 2010.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în
sarcina
statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va suporta din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.