ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secția penală, a fost condamnat inculpatul C.G. în baza art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare și s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de interzicere de drepturi, conform art. 76 alin. (3) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., iar conform art. 88 alin. (1) din același cod s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii de la 10 aprilie 2007 la 11 aprilie 2007 și cel al arestării preventive de la 15 mai 2007 la 12 septembrie 2007. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale și 65 lei despăgubiri civile către partea civilă M.I.
și la 2.437,85 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean nr. 1 Craiova. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între părțile în proces există relații de dușmănie, ca urmare a faptului că martora S.M., soția părții vătămate M.I. se afla în relații de concubinaj cu inculpatul C.G. În baza probelor administrate instanța a stabilit că în ziua de 13 octombrie 2006 partea vătămată a mers la stația CFR Balș pentru a o aștepta la tren pe soția sa în condițiile în care aceasta avea serviciul în municipiul Craiova și făcea naveta zilnic între cele două localități. Observând că soția sa nu mai vine, partea vătămată s-a deplasat către capătul peronului, unde știa că inculpatul deține o locuință de serviciu în baza calității de angajat al Regionalei CFR Craiova.
În timp ce se afla la capătul peronului, în condiții de întuneric, lângă o drezină, partea vătămată a fost lovită în cap cu un corp contondent de către inculpat, fără ca acesta din urmă să fie observat de partea vătămată. Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a căzut, având însă posibilitatea să-1 observe la față pe inculpat atunci când acesta s-a aplecat asupra sa. S-a mai reținut că partea vătămată a identificat pe inculpat și după voce, întrucât îl cunoștea. După aceasta, impiegatul de mișcare din gara CFR Balș a anunțat organele de poliție, după care partea vătămată a fost transportată în spatele gării și de aici la Spitalul Județean nr. 1 Craiova.
Potrivit raportului medico-legal aflat în dosar, ca urmare a agresiunii partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză și fractură înfundată parietal dreapta, care i-au pus în primejdie viața și i-au creat infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă la nivelul craniului, necesitând pentru vindecare circa 80 zile de îngrijiri medicale. Prin noua expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse cu cea mai mare probabilitate prin loviri cu corpuri contondente, că au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale, că i-au pus în primejdie viața și că lipsa de substanță osoasă de la nivelul craniului reprezintă o infirmitate fizică permanentă.
Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi agresat-o pe partea vătămată întrucât aceasta intenționa să sustragă motorina dintr-un rezervor aflat în gara CFR Balș - locul de muncă al inculpatului și că ar fi incidente dispozițiile circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au fost înlăturate de instanță reținându-se că, inculpatul a adoptat hotărârea infracțională datorită raporturilor personale ale părților cu martora S.M. soția părții vătămate și concubina inculpatului, independent de vreo acțiune a părții vătămate. În favoarea inculpatului au fost recunoscute circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale și atitudinea cooperantă din timpul procesului.
Sub aspectul laturii civile instanța a considerat ca sumele acordate părții vătămate de 5.000 lei daune morale și 65 lei daune materiale și civile reprezintă o justă și integrală despăgubire pentru prejudiciul moral și cel material suferit. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate, a rapoartelor medico-legale arătate, a declarațiilor martorilor M.C., S.M., N.M., C.F.T., R.F.P., S.M. și S.E., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpatul C.G., a desființat în parte sentința atacată.
Rejudecând instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și în baza acestui text, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen. și înlăturarea art. 74 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Totodată, au fost reduse despăgubirile stabilite la sumele de 2.500 lei daune morale și 32,5 lei despăgubiri către partea civilă M.I. și de 1.218,92 lei plus dobânzi aferente către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar privind criticile din apelul procurorului și cel al inculpatului a considerat că fapta a fost comisă în loc public și sub imperiul provocării din partea victimei. În acest sens, s-a constatat că agresiunea s-a consumat la capătul peronului stației CFR Balș, în loc public, în sensul art. 152 C. pen. și că premergător victima a încercat să îl lovească pe inculpat cu un patent, acesta a dezarmat-o și cu același obiect i-a aplicat lovitura în zona capului. Ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a dispus reducerea la jumătate a dispozițiilor acordate, conform culpei concurente de 50% a victimei.
S-a mai apreciat de către instanța de apel că nu se justifica recunoașterea în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. și ca pedeapsă accesorie ce se impune a fi aplicată este cea prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei conform art. 71 alin. (2) C. pen. Referitor la solicitarea din recursul inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. s-a considerat că aceasta este neîntemeiată, că lovirea victimei s-a făcut cu intenția indirectă de ucidere, caracteristica infracțiunii de omor și că astfel fapta întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat, săvârșit în loc public, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.G. În recursul procurorului întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. s-a susținut că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) combinat cu art. 20 alin. (1) teza I C. pen., că în mod greșit a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării și că pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă în raport cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârșirii ei și cu persoana inculpatului. La rândul său inculpatul a susținut în baza acelorași motive de casare că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.
și că pedeapsa a fost greșit individualizată impunându-se coborârea sub minimul legal, prin aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și schimbarea modalității de executare într-una neprivativă de libertate, prin aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată întemeiat recursul declarat de procuror, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare și nefondat recursul declarat de inculpat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că partea vătămată M.I. a fost căsătorit cu numita S.M. în perioada 1985 - 2003, rezultând din căsătorie 4 copii. În anul 2003 cei doi au divorțat, iar S.M. a intrat în relații de concubinaj cu inculpatul C.G. Ulterior, în anul 2006, partea vătămată s-a recăsătorit cu S.M. și aceasta a revenit la domiciliul comun. Ca urmare a legăturilor de concubinaj ale soției, între inculpat și partea vătămată existau raporturi încordate și o stare de dușmănie.
În seara zilei de 13 octombrie 2006 partea vătămată s-a deplasat la stația CFR Balș pentru a o aștepta la tren pe soția sa, aceasta având serviciu în Craiova, unde făcea naveta zilnic. Deoarece soția nu mai venea, partea vătămată s-a deplasat spre capătul peronului, unde inculpatul deținea o locuință de serviciu. În acest loc, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un corp contondent (băț din lemn) potrivit primei declarații, în zona capului, cu o deosebită intensitate cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietal dreaptă, respectiv fractură cominutivă cu înfundare parietală dreapta, cu contuzie hemoragică practicându-se eschilectomie parietală dreapta, leziuni care i-au pus viața în primejdie viața și au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale. Aceste leziuni prin lipsa de substanță osoasă de la nivelul craniului au determinat o infirmitate fizică permanentă.
Din analiza probelor administrate a rezultat că premergător acestei loviri partea vătămată nu a comis nici un act ori gest, violent ori ilicit, care să determine în cugetul inculpatului o stare de tulburare sau emoție, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii. În cauză nu s-a dovedit că victima ar fi încercat să sustragă motorina din recipientul aflat în zonă, rezultând că această apărare a inculpatului a fost invocată pentru ca persoanele aflate în zonă să creadă că el a acționat pentru protejarea integrității patrimoniului căii ferate și a fi exonerat de răspundere penală.
Așa fiind, gestul violent al inculpatului, este explicabil numai prin prisma raporturilor încordate pe care acesta le avea cu victima, a cărui soție întreținuse raporturi notorii de concubinaj cu recurentul C.G. În consecință, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, nefiind incidente dispozițiile circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În drept fapta inculpatului de a aplica victimei cu un corp contondent, o lovitură deosebit de intensă în zona capului, cu intenția indirectă de ucidere a acesteia, fapta comisă în loc public, în zona peronului stației CFR Balș - loc care prin natura sau destinație este totdeauna accesibil publicului - în sensul art. 152 lit. a) C. pen., întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din același cod, încadrare corect stabilită de instanța de apel. Susținerea din recursul inculpatului în sensul că infracțiunea trebuia încadrată în dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită întrucât pe plan subiectiv așa cum rezultă din materialitatea faptei, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere, caracteristica omorului nicidecum numai cu intenția de a-i provoca o vătămare corporală.
Apărarea din recurs a inculpatului în sensul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că agresiunea s-a comis în loc public și că astfel fapta trebuia încadrată în dispozițiile tentativei la infracțiunea de omor simplu nu este întemeiată, întrucât conform declarațiilor martorilor oculari, a declarațiilor persoanei vătămate și a procesului-verbal de constatare, locul faptei, a fost în zona de la capătul peronului stația CFR Balș, unde opreau trenurile, accesibilă totdeauna publicului și unde nu existau restricții de pătrundere ori de acces.
Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet și a casa în parte decizia atacată, numai cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și la soluționarea laturii civile.
Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va dispune înlăturarea aplicării dispozițiilor art.73 lit. b) C. pen. și condamnarea inculpatului C.G. în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. La aplicarea pedepsei principale, situată chiar la minimul prevăzut de lege Curtea are în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei, urmările asupra părții vătămate și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale și a avut anterior o conduită general bună la locul de muncă. Totodată, se mai constată de către Curte, că această pedeapsă este de natură a asigura constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a acestuia. Pe cale de consecință critica din recursul inculpatului în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitarea de schimbare a modalității de executare, nu sunt fondate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, nefîind aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., se va dispune înlăturarea dispoziției de reducere a despăgubirilor stabilite în favoarea părților civile M.I. și Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și menținerea despăgubirilor stabilite prin sentința penală nr. 58 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secția penală.
Potrivit art. 385 15 pct.1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat și nereținând existența vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) din același cod, care poate fi luat în examinare din oficiu, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat în care va fi inclus onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia atacată numai cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și la modul de soluționare a laturii civile. Rejudecând , înlătură aplicarea dispoziției art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. Înlătură dispoziția de reducere a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile M.I.
și Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și menține despăgubirile civile stabilite prin sentința penală nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secția penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.