ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1628/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secția penală, a fost condamnat

inculpatul C.G. în baza art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. la 4 ani închisoare și s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de

interzicere de drepturi, conform art. 76 alin. (3) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., iar conform

art. 88 alin. (1) din același cod s-a dedus din durata pedepsei închisorii

timpul reținerii de la 10 aprilie 2007 la 11 aprilie 2007 și cel al arestării

preventive de la 15 mai 2007 la 12 septembrie 2007.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 5.000 lei daune morale și 65 lei despăgubiri civile

către partea civilă M.I. și la 2.437,85 lei despăgubiri civile reprezentând

cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean nr. 1 Craiova.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că între părțile în proces există

relații de dușmănie, ca urmare a faptului că martora S.M., soția părții

vătămate M.I. se afla în relații de concubinaj cu inculpatul C.G.

În baza

probelor administrate instanța a stabilit că în ziua de 13 octombrie 2006

partea vătămată a mers la stația CFR Balș pentru a o aștepta la tren pe soția

sa în condițiile în care aceasta avea serviciul în municipiul Craiova și făcea

naveta zilnic între cele două localități.

Observând că

soția sa nu mai vine, partea vătămată s-a deplasat către capătul peronului,

unde știa că inculpatul deține o locuință de serviciu în baza calității de

angajat al Regionalei CFR

Craiova. În timp ce se afla la capătul

peronului, în condiții de întuneric, lângă o drezină, partea vătămată a fost

lovită în cap cu un corp contondent de către inculpat, fără ca acesta din urmă să

fie observat de partea vătămată.

Ca urmare a

agresiunii, partea vătămată a căzut, având însă posibilitatea să-1 observe la

față pe inculpat atunci când acesta s-a aplecat asupra sa. S-a mai reținut că

partea vătămată a identificat pe inculpat și după voce, întrucât îl cunoștea.

După aceasta,

impiegatul de mișcare din gara CFR Balș a anunțat organele de poliție, după

care partea vătămată a fost transportată în spatele gării și de aici la

Spitalul Județean nr. 1 Craiova.

Potrivit

raportului medico-legal aflat în dosar, ca urmare a agresiunii partea vătămată

a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză și fractură înfundată

parietal dreapta, care i-au pus în primejdie viața și i-au creat infirmitate

fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă la nivelul craniului,

necesitând pentru vindecare circa 80 zile de îngrijiri medicale.

Prin noua

expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile suferite de partea

vătămată au fost produse cu cea mai mare probabilitate prin loviri cu corpuri

contondente, că au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale,

că i-au pus în primejdie viața și că lipsa de substanță osoasă de la nivelul

craniului reprezintă o infirmitate fizică permanentă.

Apărările

formulate de inculpat în sensul că ar fi agresat-o pe partea vătămată întrucât

aceasta intenționa să sustragă motorina dintr-un rezervor aflat în gara CFR

Balș - locul de muncă al inculpatului și că ar fi incidente dispozițiile

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au

fost înlăturate de instanță reținându-se că, inculpatul a adoptat hotărârea

infracțională datorită raporturilor personale ale părților cu martora S.M.

soția părții vătămate și concubina inculpatului, independent de vreo acțiune a

părții vătămate.

În favoarea

inculpatului au fost recunoscute circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.

(1) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa

antecedentelor penale și atitudinea cooperantă din timpul procesului.

Sub aspectul

laturii civile instanța a considerat ca sumele acordate părții vătămate de

5.000 lei daune morale și 65 lei daune materiale și civile reprezintă o justă

și integrală despăgubire pentru prejudiciul moral și cel material suferit.

Situația de

fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza declarațiilor părții

vătămate, a rapoartelor medico-legale arătate, a declarațiilor martorilor M.C.,

S.M., N.M., C.F.T., R.F.P., S.M. și S.E., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului.

Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr.

12 din 22 ianuarie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt și de inculpatul C.G., a desființat în parte sentința atacată.

Rejudecând

instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și în baza acestui text, cu

aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen. și înlăturarea art.

74 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, au fost

reduse despăgubirile stabilite la sumele de 2.500 lei daune morale și 32,5 lei

despăgubiri către partea civilă M.I. și de 1.218,92 lei plus dobânzi aferente

către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Pentru a

decide astfel, instanța de control judiciar privind criticile din apelul

procurorului și cel al inculpatului a considerat că fapta a fost comisă în loc

public și sub imperiul provocării din partea victimei.

În acest sens, s-a

constatat că agresiunea s-a consumat la capătul peronului stației CFR Balș, în

loc public, în sensul art. 152 C. pen. și că premergător victima a încercat să

îl lovească pe inculpat cu un patent, acesta a dezarmat-o și cu același obiect

i-a aplicat lovitura în zona capului.

Ca urmare a

incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a dispus reducerea

la jumătate a dispozițiilor acordate, conform culpei concurente de 50% a

victimei.

S-a mai apreciat de

către instanța de apel că nu se justifica recunoașterea în favoarea

inculpatului, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C.

pen. și ca pedeapsă accesorie ce se impune a fi aplicată este cea prevăzută de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

conform art. 71 alin. (2) C. pen.

Referitor la solicitarea

din recursul inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. s-a considerat că aceasta este

neîntemeiată, că lovirea victimei s-a făcut cu intenția indirectă de ucidere,

caracteristica infracțiunii de omor și că astfel fapta întrunește elementele

tentativei la infracțiunea de omor calificat, săvârșit în loc public, prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

inculpatul C.G.

În recursul

procurorului întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

și 14 C. proc. pen. s-a susținut că fapta trebuia încadrată în dispozițiile

art. 20 alin. (1) raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2)

combinat cu art. 20 alin. (1) teza

I

C. pen., că în mod greșit a fost reținută

circumstanța atenuantă a provocării și că pedeapsa nu a fost corect

individualizată, fiind prea blândă în raport cu pericolul social grav al

faptei, cu împrejurările săvârșirii ei și cu persoana inculpatului.

La rândul său

inculpatul a susținut în baza acelorași motive de casare că fapta trebuia

încadrată în dispozițiile art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen. și că

pedeapsa a fost greșit individualizată impunându-se coborârea sub minimul

legal, prin aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și schimbarea modalității de

executare într-una neprivativă de libertate, prin aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Examinând

hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată întemeiat recursul

declarat de procuror, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare și

nefondat recursul declarat de inculpat.

1.

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului se constată că partea vătămată M.I. a fost căsătorit cu

numita S.M. în perioada 1985 - 2003, rezultând din căsătorie 4 copii. În anul

2003 cei doi au divorțat, iar S.M. a intrat în relații de concubinaj cu

inculpatul C.G.

Ulterior, în anul 2006, partea

vătămată s-a recăsătorit cu S.M. și aceasta a revenit la domiciliul comun.

Ca urmare a

legăturilor de concubinaj ale soției, între inculpat și partea vătămată existau

raporturi încordate și o stare de dușmănie.

zilei de 13 octombrie 2006 partea vătămată s-a deplasat la stația CFR Balș

pentru a o aștepta la tren pe soția sa, aceasta având serviciu în Craiova, unde

făcea naveta zilnic.

Deoarece soția

nu mai venea, partea vătămată s-a deplasat spre capătul peronului, unde

inculpatul deținea o locuință de serviciu.

În acest loc,

inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un corp contondent (băț din lemn)

potrivit primei declarații, în zona capului, cu o deosebită intensitate

cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parietal dreaptă,

respectiv fractură cominutivă cu înfundare parietală dreapta, cu contuzie

hemoragică practicându-se eschilectomie parietală dreapta, leziuni care i-au

pus viața în primejdie viața și au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Aceste leziuni prin

lipsa de substanță osoasă de la nivelul craniului au determinat o infirmitate

fizică permanentă.

administrate a rezultat că premergător acestei loviri partea vătămată nu a

comis nici un act ori gest, violent ori ilicit, care să determine în cugetul

inculpatului o stare de tulburare sau emoție, care să fie determinantă în

declanșarea agresiunii.

În cauză nu s-a

dovedit că victima ar fi încercat să sustragă motorina din recipientul aflat în

zonă, rezultând că această apărare a inculpatului a fost invocată pentru ca

persoanele aflate în zonă să creadă că el a acționat pentru protejarea

integrității patrimoniului căii ferate și a fi exonerat de răspundere penală.

violent al inculpatului, este explicabil numai prin prisma raporturilor

încordate pe care acesta le avea cu victima, a cărui soție întreținuse raporturi

notorii de concubinaj cu recurentul C.G.

În consecință, agresiunea

este imputabilă în totalitate inculpatului, nefiind incidente dispozițiile

circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

inculpatului de a aplica victimei cu un corp contondent, o lovitură deosebit de

intensă în zona capului, cu intenția indirectă de ucidere a acesteia, fapta

comisă în loc public, în zona peronului stației CFR Balș - loc care prin natura

sau destinație este totdeauna accesibil publicului - în sensul art. 152 lit. a)

C. pen., întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) din

același cod, încadrare corect stabilită de instanța de apel.

Susținerea din

recursul inculpatului în sensul că infracțiunea trebuia încadrată în

dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită întrucât pe plan

subiectiv așa cum rezultă din materialitatea faptei, inculpatul a acționat cu

intenția indirectă de ucidere, caracteristica omorului nicidecum numai

cu intenția de a-i provoca o vătămare corporală.

6.

Apărarea din recurs a inculpatului în sensul că în

mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că agresiunea s-a comis în loc

public și că astfel fapta trebuia încadrată în dispozițiile tentativei la

infracțiunea de omor simplu nu este întemeiată, întrucât conform declarațiilor

martorilor oculari, a declarațiilor persoanei vătămate și a procesului-verbal

de constatare, locul faptei, a fost în zona de la capătul peronului stația CFR

Balș, unde opreau trenurile, accesibilă totdeauna publicului și unde nu existau

restricții de pătrundere ori de acces.

7.

Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul

declarat de parchet și a casa în parte decizia atacată, numai cu privire la

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și la

soluționarea laturii civile.

8.

Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va dispune înlăturarea

aplicării dispozițiilor art.73 lit. b) C. pen. și condamnarea inculpatului C.G.

în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

La aplicarea pedepsei

principale, situată chiar la minimul prevăzut de lege Curtea are în vedere

conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările

săvârșirii ei, urmările asupra părții vătămate și persoana inculpatului care nu

posedă antecedente penale și a avut anterior o conduită general bună la locul

de muncă.

Totodată, se mai

constată de către Curte, că această pedeapsă este de natură a asigura

constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a acestuia.

Pe cale de

consecință critica din recursul inculpatului în sensul greșitei individualizări

a pedepsei și solicitarea de schimbare a modalității de executare, nu sunt

fondate.

9.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, nefîind

aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., se va

dispune înlăturarea dispoziției de reducere a despăgubirilor stabilite în

favoarea părților civile M.I. și Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și

menținerea despăgubirilor stabilite prin sentința penală nr. 58 din 8 mai 2008

a Tribunalului Olt, secția penală.

art. 385

15

pct.1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Curtea constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat și nereținând

existența vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) din același cod, care poate fi luat în examinare din oficiu, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat în care va fi inclus onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 12 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia atacată numai cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzute

de art. 73 lit. b) C. pen. și la modul de soluționare a laturii civile.

Rejudecând , înlătură

aplicarea dispoziției art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art.

20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.G. la 7

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen.

Înlătură dispoziția

de reducere a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile M.I. și

Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova și menține despăgubirile civile

stabilite prin sentința penală nr. 53 din 8 mai 2008 a Tribunalului Olt, secția

penală.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleași decizii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.