ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3849/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 458 din 30 octombrie 2008 Tribunalul Dolj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul L.C.N.

În baza dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.C.N.,  la 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de o zi.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.I.,  la 1.000 RON amendă penală.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

A respins acțiunile civile formulate de părțile vătămate, inculpați L.C.N. și C.I.

A obligat inculpatul L.C.N. la 955,96 RON despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății, către partea civilă S.J.U. Craiova.

A compensat cheltuielile judiciare solicitate de părți.

A obligat inculpații părți vătămate la câte 300 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În ziua de 7 iulie 2006 inculpatul C.I. însoțit de concubina sa, numita S.A., oprindu-se la un bar de pe raza orașului Craiova, a început o altercație verbală cu inculpatul parte vătămată L.C.N., în legătură cu faptul că acesta din urmă ar fi jignit-o pe concubina sa. Considerându-se jignit de afirmațiile făcute la adresa concubinei sale, inculpatul C.I., a mers la căruța pe care o lăsase în fața barului de unde a luat o furcă cu care l-a lovit peste corp de mai multe ori pe L.C.N., după care, însoțit de concubină, a părăsit locul faptei.

Inculpatul parte vătămată L.C.N. cunoscând traseul pe unde urma să se deplaseze atacatorul său, l-a așteptat în poarta locuinței sale, unde la lovit de mai multe ori cu lopata pe C.I., după care a intrat în locuința sa.

Partea vătămată inculpat C.I. a fost internat în S.U. Craiova, fiind diagnosticat ca având "traumatism cranio-cerebral, dilacerare frontal dreapta și frontal cu înfundare frontală dreapta", leziuni ce au necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, și care i-au pus viața în pericol.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul parte civilă L.C.N. solicitând schimbarea încadrării juridice date faptei în infracțiune de vătămare corporală gravă și reducerea pedepsei. S-au solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., considerând că este prea blândă.

Inculpatul parte vătămată C.I. a solicitat achitarea sa, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen., iar pe de altă parte pedeapsa aplicată inculpatului L.C.N. este prea mică și în mod nejustifcat a fost respinsă acțiunea sa civilă privind daunele morale.

Prin Sentința penală nr. 93 din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul inculpatului parte civilă C.I. fiind obligat inculpatul L.C.N. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale, către acesta.

Apelul inculpatului L.C.N. a fost respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva hotărârii sus-menționate inculpatul parte vătămată L.C.N. a declarat recurs, solicitându-se schimbarea încadrării juridice date faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei cât și înlăturarea obligării sale la plata daunelor morale acordate inculpatului parte civilă C.I.

Recursul declarat este nefondat.

Motivele de recurs invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14, dar ele nu subzistă în cauză.

Probele administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile date de inculpatul parte vătămată L.C.N. cât și de inculpatul parte civilă C.I., actele medicale și declarațiile martorilor audiați în cauză, pe care le-au avut în vedere instanțele, au arătat că în speță conflictul a avut 2 faze, în prima inculpatul parte civilă C.I. l-a lovit pe inculpatul parte vătămată L.C.N. cu o furcă în zone nevitale ale corpului, provocându-i leziuni ce au necesitat un număr mic de zile de îngrijiri medicale, faptă ce constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, iar în cea de-a doua fază inculpatul parte vătămată L.C.N., după ce a pândit întoarcerea inculpatului parte civilă C.I., înarmat cu o lopată l-a lovit pe acesta cu brutalitate în zona capului.

Acționând în modul descris, inculpatul L.C.N. a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale, - suprimarea vieții victimei -, rezultat pe care dacă nu l-a urmărit l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune - o lopată - zona vitală vizată, intensitatea deosebită a loviturilor ducând la un traumatism cranio-cerebral, acesta rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide, și numai intervenția în timp util pe cale chirurgicală împiedicând producerea decesului inculpatului parte civilă C.I.

Se constată, așadar că încadrarea juridică corectă a faptei este cea stabilită de instanțe și nu cea solicitată de inculpatul parte vătămată L.C.N.

Cât privește critica privitoare la pedeapsa prea mare aplicată invocată de inculpatul recurent L.C.N. Înalta Curte constată că instanțele au avut în vedere în procesul de individualizare gradul de pericol social al faptei comise poziția inculpatului care a regretat, fapta săvârșită, cât și reținerea în mod justificat în favoarea acestuia a stării de provocare, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să justifice cerințele prevăzute de art. 52 C. pen. cu privire la scopul pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată se impune a se menține în cuantumul fixat.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se înlătura obligarea sa la plata daunelor morale se constată că în raport de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că inculpatul parte vătămată C.I. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, critica formulată este nefondată.

Așa fiind, în raport de considerentele prezentate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpatul parte vătămată L.C.N. se va respinge ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul parte civilă L.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 93 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.