ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4129/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E.V., fiul lui V. și E., pentru faptele prev. de art. 139 6 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatei N.E., fiica lui l. și D., pentru fapta prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 167/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost trimiși în judecată inculpații E.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 139 6 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și N.E. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că la sala de internet a SC B.C. SRL Slatina au fost identificate suporturi de memorie optică despre care O.R.D.A. a comunicat că sunt produse pirat; totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de numitul P.I. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată. În actul de trimitere în judecată s-a reținut că organele de poliție din cadrul I.P.J. Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul E.V., administratorul SC B.C.

SRL Slatina cu sediul în municipiul Slatina, jud. Olt, deține și închiriază în sala de internet a acestei societăți produse pirat, soft-uri pentru sisteme de calcul și suporturi de memorie, DVD și CD, în scopul utilizării de către public, fapt pentru care au efectuat la data de 23 ianuarie 2006 un control pe linia respectării dreptului de autor și a drepturilor conexe. Cu ocazia controlului, au fost identificate un număr de 26 calculatoare, oferite spre închiriere clienților și un calculator server utilizat pentru administrarea și monitorizarea activității în sală. Pe cele 26 de calculatoare a fost identificat ca instalat soft-ul M.W.S.E. iar pe 23 de calculatoare din 26 a fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O., cu aplicațiile W., E., A., P.P.

și O. Pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. și pachetul de programe M.O. cu aplicațiile W., E., A., P.P. și O. Cu ocazia controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD-uri și un număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării. Din procesul verbal de constatare tehnico-științifică din 14 februarie 2006, întocmit de O.R.D.A., rezultă că cele 7 videograme tip DVD precum și cele 20 produse soft tip compact disc, sunt produse pirat. Cu ocazia efectuării controlului de către inspectorii din cadrul I.P.J. Olt, la SC B.C. SRL Slatina au fost identificate 27 calculatoare utilizate în scopul închirierii către diferiți clienți. Organele de cercetare penală au înaintat procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării controlului reprezentantului M. în România, respectiv Cabinetului de avocatură B. și asociații, pentru a se stabili dacă SC B.C.

SRL avea dreptul să utilizeze în sala de internet programele pentru calculator achiziționate de SC B.B. al cărei administrator era tot inculpatul E.V., legalitatea achiziției programelor pentru calculator de către SC B.C. și dacă reprezentanții titularilor de drepturi de autor se constituie parte civilă și cu ce sumă. La data de 18 aprilie 2006, M.C., prin reprezentantul N.B., a comunicat faptul că reprezentanții societății SC B.C. SRL Slatina au prezentat doar 14 licențe W., pentru restul de calculatoare nu sunt prezentate licențe în baza cărora ar fi fost autorizați de titularii de drepturi să instaleze programele respective, săvârșirea acestor fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 139 9 și art. 139 6 din Legea nr. 8/1996 modificată.

Cabinetul de avocatură N.B. și R.O.A.C.T. București nu s-au constituit părți civile în cauză. Societatea M.C. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.118 dolar SUA. Garda Financiară - Secția Olt, la cererea organelor de cercetare penală, a verificat la SC B.C. SRL Slatina modul de achiziționare a soft-urilor utilizate de către această societate. S-a constatat faptul că societatea susmenționată a achiziționat un număr de 14 licențe pentru softul M.W.H.E. Cele 20 de sisteme de calcul identificate la SC B.C. SRL au fost închiriate acestei societăți de către SC B.B. SRL Slatina conform contractului de închiriere din 20 septembrie 2004. În actul de trimitere în judecată s-a mai reținut că deși cele 20 sisteme de calcul au fost închiriate SC B.C.

SRL printr-un contract legal, inculpatul E.V. nu putea folosi soft-urile instalate pe acestea întrucât societatea nu achiziționase licențe de la titularul dreptului de autor, dreptul de utilizare al acestor licențe neputând fi transmis unei alte persoane conform art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 modificată. Referitor la cele 20 CD-uri și 7 DVD-uri ridicate din sala de Internet a SC B.C. SRL Slatina, se susține că la data controlului nu se cunoștea cui aparțineau dar s-a stabilit ulterior că erau proprietatea inculpatei N.E. și a numitului P.I., client al sălii de internet. Inculpata N.E. era angajată în baza unui control individual de muncă cu timp parțial la firmele SC B.C. SRL și SC B.B.

SRL, iar atribuțiile acesteia erau de a depana calculatoarele defecte, de a instala sistemele de operare și celelalte programe necesare derulării normale a activității. Martorul N.D.M., angajat al SC B.C. SRL în funcția de consilier juridic, a arătat că o parte din suporturile CD identificate de organele de poliție aveau inscripția B. și aparțineau inculpatei N.E., iar cu privire la cele 7 DVD-uri a arătat că în sala de Internet nu există unitate DVD. În susținerea acestei afirmații, în prezența organelor de cercetare, a introdus în unitatea de CD - ROM un DVD care nu a putut fi vizionat. În această situație, s-a apreciat că DVD-urile nu au fost aduse de făptuitorul P.I. pentru a fi utilizate prin comunicarea publică în sala de Internet, lipsind intenția infracțională a făptuitorului.

Cel de al doilea martor, T.l., supraveghetor de sală, a arătat că suporturile DVD găsite de organele de poliție la SC B.C. SRL cu ocazia controlului efectuat, nu aparțineau acestei societăți, ci fuseseră aduse de un client, P.I. Suporturile CD găsite la societatea susmenționată erau folosite de inculpata N.E. în activitatea sălii pentru a instala soft-uri pe sisteme de calcul O. și M., aceasta formata calculatoare, ștergea softul existent într-un sistem de calcul pentru că nu mai funcționa corespunzător și îl reinstala cu ajutorul CD-urilor. La data de 10 februarie 2006, după efectuarea controlului de către organele de cercetare penală, inculpatul E.V. a solicitat înscrierea societății SC B.C.

SRL la O.R.D.A. care, cu adresa din 27 februarie 2006, a comunicat faptul că societatea a fost înregistrată în registrul programelor pentru calculator și desfășoară activități de închiriere a programelor pentru calculator. Așadar, în actul de trimitere în judecată s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 23 ianuarie 2006 pe linia respectării dreptului de autor și a drepturilor conexe de către SC B.C. SRL Slatina, al cărei administrator a fost inculpatul E.V., s-au găsit un număr de 20 suporturi CD și 7 DVD iar acesta a deținut și a închiriat la punctul de lucru produse pirat, respectiv suporturi de memorie DVD și CD în scopul utilizării către public. Din probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că nu a rezultat cu certitudine că inculpatul E.V.

a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a cunoscut existența în sala de Internet a suporturilor CD și DVD pirat, motivat de faptul că, așa cum s-a reținut și în actul de trimitere în judecată, suporturile DVD găsite de organele de poliție la SC B.C. SRL Slatina cu ocazia controlului efectuat, nu aparțineau acestei societăți ci fuseseră aduse de un client, respectiv P.I. Această situație s-a coroborat cu depoziția martorului P.I. dată în fața instanței, care, de asemenea, a fost cercetat de organele de poliție în rechizitoriu, reținându-se că DVD-urile nu au fost aduse de acesta pentru a fi utilizate prin comunicare publică în sala de internet, lipsind intenția infracțională a acestuia.

La această concluzie s-a ajuns, așa cum s-a reținut și în rechizitoriu întrucât în sala de Internet nu exista unitate DVD, încercându-se folosirea unui suport DVD acesta nu a funcționat. În susținerea acestei afirmații, s-a precizat că în prezența organelor de poliție s-a introdus în unitatea CD-ROM un DVD care nu a putut fi vizionat. În acest context și cu această motivație s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.I. care nu a fost audiat ca martor în cauză pe parcursul urmăririi penale ci numai pe parcursul judecății. Faptul că DVD-urile nu aparțineau SC B.C. SRL Slatina a fost confirmat și de martorul T.l., care în depozițiile date a relatat că DVD-urile fuseseră aduse de un client al sălii.

Așa cum s-a arătat, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul E.V. nu știa de existența în sala de calculatoare a celor 20 suporturi CD și a celor 7 DVD, faptul fiind confirmat de către inculpata N.E., cu ocazia audierii de către instanță. Fiind audiată de către instanța de judecată, inculpata N.E. a arătat că a lucrat cu program parțial de numai 3 ore la cele două societăți administrate de inculpatul E.V., care aveau închiriate o sală de internet la C.C.T., însă cele două societăți nu-și desfășurau activitatea în același timp.

Cu ocazia audierii, inculpata a arătat că folosea în sala de internet numai copii de siguranță ale CD-urilor iar originalele erau păstrate la sediul firmei pentru a nu se deteriora, soft-urile pe care le folosea nefiind piratate; a recunoscut că de la sala de internet au fost ridicate de organele de poliție, care nu au verificat și hard-discurile existente în sal, un număr de 20 suporturi CD și 7 DVD din care 15 suporturi CD îi aparțineau și, de asemenea, a mai arătat că un număr de 7 CD-uri dintre suporturile ridicate de organele de poliție fuseseră obținute gratuit iar restul până la 20 erau copii de siguranță ale suporturilor originale. Martorul G.I. a declarat că a lucrat ca supraveghetor de sală la SC B.C.

SRL împreună cu inculpata N.E., care era șefă de sală, iar în sala de internet nu puteau fi vizionate filme pe DVD și nici pe CD și nu vindeau programe, ci vindeau utilizatorilor timp pe internet (fila 60 dosar instanță). Analizând situația de fapt reținută în cazul inculpatului E.V., în raport cu dispozițiile legale susmenționate, s-a constatat că acesta nu a săvârșit niciuna din acțiunile enunțate de aceste dispoziții legale, situație în care s-a apreciat că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se impune achitarea acestuia. S-a mai arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul E.V. a oferit, a distribuit, a deținut, a depozitat, a transportat sau a distribuit mărfuri pirat și nici faptul că a deținut în scopul utilizării prin comunicare publică a unor astfel de mărfuri.

Inculpata N.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit cărora constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare, executare, afișare, ori transmitere în rețea internă. Și în cazul inculpatei N.E., s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că a reprodus pe sisteme de calcul programe pentru calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă, situație în care s-a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 și, în consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acesteia. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în motivare arătând că s-a făcut o apreciere greșită a probelor administrate deoarece O.R.D.A. a stabilit că 7 DVD-uri și 20 compact discuri sunt produse pirat, DVD-urile conținând opere audiovizuale, iar CD-urile, programe pentru calculator. Pe de altă parte, SC B.C. SRL Slatina nu a prezentat licențe sau autorizări din partea titularilor de drepturi, pentru reproducerea și utilizarea programelor pentru calculator în condițiile în care la punctul de lucru se desfășura activitate de comunicare publică, cu ajutorul a 26 unități centrale de calculator, iar potrivit art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 dreptul de utilizare al licențelor nu poate fi transmis unei alte persoane.

Prin Decizia penală nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007, s-a desființat în parte sentința în sensul schimbării temeiului achitării inculpatei N.E. în art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; s-a respins acțiunea civilă formulată de M.C. și s-a luat act că R.A.R.O.A.C.T. și E.A.I., nu s-au constituit părți civile în procesul penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, referitor la cele 20 CD-uri ce s-a stabilit că aparțineau inculpatei N.E., acestea erau copii de siguranță ale programelor de calculator pentru care exista licență, unele programe putând fi descărcate cu titlu gratuit prin intermediul internetului.

În aceste condiții, temeiul corect al achitării inculpatei N.E. este art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și al laturii subiective, ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, iar nu art. 10 lit. c) C. proc. pen., așa cum greșit a reținut prima instanță.

În ceea ce îl privește pe inculpatul E.V., instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și, deși din expunerea stării de fapt arătată în rechizitoriu rezultă că acest inculpat ar fi acuzat și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii subiective, cât și a laturii obiective ale acestei infracțiuni în privința nici uneia dintre inculpați. Totodată, cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat că deoarece pentru programele folosite exista licență, partea civilă M.C.

nu a suferit vreun prejudiciu material sau moral, astfel că a respins acțiunea civilă formulată de aceasta, luând act și că R.A.O.A.C.T. și E.A.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, reiterând în esență criticile din apel. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Critica parchetului vizând greșita achitare a inculpatului E.V.

este întemeiată, ambele instanțe, de fond și apel, comițând o eroare gravă de fapt atunci când au concluzionat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt săvârșite de către acesta. Fără a face o reapreciere a probelor, Înalta Curte constată că din materialul probator aflat la dosar rezultă cu certitudine existența faptelor pentru care față de inculpat a fost începută urmărirea penală și a fost trimis în judecată. Astfel, din actul de constatare care se coroborează cu declarațiile celor doi inculpați, reiese că la data controlului au fost identificate un număr de 26 calculatoare, oferite spre închiriere clienților, precum și un calculator server utilizat pentru administrarea și monitorizarea activității în sală.

Pe cele 26 de calculatoare s-a identificat ca fiind instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe 23 de calculatoare din 26 a fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O., cu aplicațiile W.,E., A., P.P. și O. Pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. și pachetul de programe M.O. cu aplicațiile W., E., A., P.P. și O. Cu ocazia controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD -uri și un număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării. Din înscrisurile aflate la dosar, furnizate de inculpat comisarilor Gărzii Financiare, mai rezultă că SC B.B. SRL Slatina - administrată tot de către inculpat și care desfășura activități în aceeași sală, într-un alt interval orar - a achiziționat 3 sisteme de calcul Pentium IV pe care erau preinstalate 2 sisteme de operare W.X.P., 1 buc.

W., 3 buc. O. (filele 65-67 dosar u.pen.), precum și 20 sisteme de calcul Pentium III pe care erau preinstalate sistemele de operare W.S.E. și O. (filele 68 -70 dosar u.pen.). Totodată, SC B.C. SRL a achiziționat în anul 2000 un număr de 5 calculatoare DTK pe care era preinstalat programul M.W. (fila 74), iar în anul 2001 a mai achiziționat 8 sisteme de calcul DTK pe care era instalat același program (filele 72-73 dosar u.pen.). De asemenea, a mai achiziționat 8 sistemele de operare W.X.H.E. (filele 71, 83 dosar u.pen.). Potrivit contractului dintre cele două societăți, încheiat la data de 20 septembrie 2004, SC B.B. SRL Slatina a închiriat SC B.C. SRL Slatina, pe o durată nederminată, 20 de sisteme de calcul P. în vederea utilizării lor în sala de internet a ultimei societăți (filele 80- 82 dosar u.pen.).

Ca o concluzie logică, reiese că SC B.B. SRL Slatina nu putea închiria decât calculatoarele Pentium III pe care existau sistemele de operare W.S.E. și O., preinstalate. Referitor la posibilitatea deținerii, la momentul controlului, a altor calculatoare de către SC B.C. SRL Slatina, Înalta Curte constată că potrivit raportului membrilor comisiei de inventariere a bunurilor aflate în incinta sălii de internet a SC B.C. SRL Slatina, întocmit la data de 31 decembrie 2005 (deci cu doar 23 de zile înaintea controlului efectuat de organele de poliție), la această dată existau 26 de computere pe care era funcțional sistemul de operare W.S.E., precum și unul pe care era instalat W.X.P. (deci în total 27), dintre care 20 sisteme de calcul erau proprietatea SC B.B.

SRL Slatina; s-a mai constatat că 5 sisteme de calcul nu funcționau cu O. (fila 85 dosar u.p). Constatarea comisiei de inventariere nu diferă de cea a organelor de poliție (potrivit căreia, așa cum deja s-a arătat, la 23 ianuarie 2006 au fost identificate 26 de calculatoare pe care erau instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.X.P.) decât în ceea ce privește mențiunea privind identificarea pe 23 de calculatoare din 26 a pachetului de programe M.O. (potrivit comisiei de inventariere, O. funcționa doar pe 21 de sisteme de calcul. Deosebit de important în stabilirea cât mai exactă a apartenenței sistemelor de calcul din sala de internet a SC B.C.

SRL Slatina este și procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, întocmit la data de 31 decembrie 2004 de comisia de inventariere din care fac parte ambii inculpați), din care reiese că, la această dată, s-au scos din funcțiune un nr. de 17 calculatoare și o stație de lucru, astfel că la inventarierea de sfârșit de an s-a constatat că bunurile menționate nu mai sunt în stare de funcționare, cu excepția a 4 sisteme de calcul DTK, care pot funcționa prin înlocuirea unor componente ce vor fi valorificate din sisteme nefuncționale (fila 85 verso dosar u.p). Inculpatul E.V. nu a făcut dovada achiziționării de către SC B.C. a altor sisteme de calcul pe parcursul anului 2005 și până la momentul efectuării controlului.

De altfel, chiar în solicitarea pe care a făcut-o către O.R.D.A. la data de 10 februarie 2006 pentru înregistrarea în registrul programelor de calculator, inculpatul E.V. nu a făcut referire la documente care să ateste procurarea de către SC B.C. SRL Slatina a altor sisteme de calcul și de operare ulterior anului 2003 (fila 99 dosar u.p). Concluzionând, la momentul efectuării controlului de către organele de poliție - 23 ianuarie 2006 - SC B.C. SRL Slatina nu mai avea în proprietate decât cel mult 4 sisteme de calcul DTK, ce puteau fi sau nu funcționale, pe care nu putea exista decât programul M.W. Cum de la SC B.B. SRL Slatina a închiriat doar 20 de calculatoarele P. pe care existau sistemele de operare W.S.E.

și O., iar potrivit celor arătate mai sus, SC B.C. SRL Slatina nu putea avea în proprietate decât cel mult 4 sisteme de calcul DTK pe care era instalat programul M.W., pentru diferența de 3 calculatoare, având instalate programele arătate, inclusiv sistemul de operare M.W.P. și pachetul de programe M.O., nu este justificată cu acte legale proveniența sistemelor de calcul și/sau a sistemelor de operare. în plus, potrivit adresei din 9 octombrie 2006 a O.R.D.A și a raportului de constatare tehnico-științifică din 7 septembrie 2006 întocmit de un expert din cadrul acestei instituții, programele de calculator de pe suporturile de memorie optică ridicate de poliție de la punctul de lucru al SC B.C.

SRL Slatina (compact discurile cu mențiunile X.P., O., W.K.B., W.B., D.F.B.) „nu se pot identifica cu programele pentru calculator care au fost folosite pentru instalarea pe calculatoarele din sala de internet". Totodată, examinând anexa nr. 2 a aceluiași raport (fila 159 dosar urmărire penală), Înalta Curte reține că CD-ului cu mențiunea O. conținea programul pentru calculator M.O., pentru care niciuna dintre societățile administrate de inculpat nu a deținut vreodată licență. Rezultă așadar că, profitând de confuzia generată de folosirea aceluiași spațiu de către cele două societăți pe care le administra, inculpatul E.V. a dispus folosirea de către SC B.C. SRL Slatina a unor sisteme de calcul și programe de calculator de la SC B.B.

SRL Slatina, în afara celor menționate în contractul de închiriere, iar pe de altă parte, nu a justificat existența licenței de utilizare pentru unele dintre aceste programe, așa cum au fost menționate mai sus. Totodată, CD - urile existente la punctul de lucru, considerate de către O.R.D.A. ca fiind mărfuri - pirat, reproduc programe de calculator pentru care inculpatul nu a prezentat documente justificative. Chiar dacă, de principiu, am admite că în cazul programelor preinstalate pe calculatoarele închiriate nu sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 8/1996, iar parte dintre CD-uri sunt copii de siguranță de pe aceste programe, Înalta Curte apreciază că inculpatul E.V. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, întrucât, pe de o parte, SC B.C.

SRL Slatina - al cărei administrator era - a deținut, în vederea închirierii, sisteme de calcul pe care erau instalate programe de calculator pentru care această societate nu a achiziționat legal licențe de utilizare, iar programele preinstalate pe calculatoarele închiriate erau reinstalate și pe alte calculatoare cu ajutorul copiilor de siguranță; pe de altă parte, a deținut mărfuri - pirat (CD-uri reprezentând copii de pe programe de calculator pentru care societatea nu poseda licența de utilizare), deținere care s-a realizat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctul de lucru, acest scop fiind dovedit inclusiv de poziția inculpatului care, la circa 20 zile de la constatarea faptei, în cererea de înregistrare în registrul programelor pentru calculator, arată că societatea desfășoară activități de închiriere a programelor de calculator.

Referitor la scopul comercial, prev. de alin. (3) al art. 139 6 din Legea nr. 8/1996, în conformitate cu alin. (10) din același text de lege, acesta este prezumat dacă marfa - pirat este identificată la punctul de lucru al unui operator economic care are obiectul de activitate prevăzut de lege, așa cum este și cazul în speță. În consecință, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, Înalta Curte, după admiterea recursului declarat de parchet și desființarea în parte a hotărârilor atacate, va dispune condamnarea inculpatului E.V. la o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de textele de lege menționate, urmare reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

- în raport de atitudinea inculpatului, după săvârșirea faptei, de a coopera cu autoritățile cărora le-a pus la dispoziție licențele de utilizare pe care le achiziționase în timp și de a înregistra societatea în registrul programelor pentru calculator. Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Înalta Curte, în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., va avea în vedere gradul de pericol social al faptei mai redus al faptei, împrejurările comiterii acesteia și circumstanțele sale personale, apreciind totodată că sunt întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen. pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei. Sub un alt aspect, în raport de împrejurarea dovedită în sensul că unele CD-uri reprezentau copii ale unor programe gratuite (ex.

F.) iar DVD-urile găsite la punctul de lucru aparțineau unui client și nu puteau fi vizualizate pe sistemele de calcul existente, nefăcându-se dovada că erau deținute în vederea închirierii, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, este justificată obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC M.C.

La stabilirea despăgubirilor, Înalta Curte va avea în vedere constituirea de parte civilă, majorarea pretențiilor formulate pe parcursul procesului penal dar și împrejurarea că parte dintre programele de calculator erau preinstalate pe calculatoarele închiriate, astfel că suma totală solicitată de partea civilă, de 12 632 dolar SUA, va fi diminuată cu c/v acestora (3102 dolar SUA), urmând ca în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., inculpatul E.V. să fie obligat la plata sumei de 9530 dolar SUA sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.C. 2. Referitor la inculpata N.E., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat, întrucât în mod corect instanța de apel a schimbat temeiul achitării în art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neexistând probe certe că aceasta a cunoscut situația reală a sistemelor de calcul și a programelor de calculator achiziționate legal pentru fiecare dintre cele două societăți care funcționau în același punct de lucru; totodată, este corectă constatarea instanțelor de fond și apel în ceea ce privește incidența art. 77 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul posibilității efectuării unor copii de siguranță, în speță inculpata efectuând astfel de copii după hard - discul calculatorului server din sală (despre care nu există date dacă a fost salvat după CD-urile de instalare originale, anterior sau ulterior angajării inculpatei), astfel că dubiul îi profită acesteia. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 21 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Olt numai în ceea ce privește achitarea inculpatului E.V. pentru infracțiunea prev. art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 și, rejudecând, va condamna pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea acestei infracțiuni la o pedeapsă neprivativă de libertate, dispunând totodată, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile. Conform dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul E.V.

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea fondului, cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării recursului rămânând în sarcina acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații - inculpați E.V. și N.E. Casează în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 21 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Olt numai în ceea ce privește achitarea inculpatului E.V. pentru infracțiunea prev. art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996. Rejudecând, în baza art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul E.V., fiul lui V. și E., la 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile prev. de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. obligă inculpatul E.V. la plata nsumei de 9530 dolar SUA sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.C. Respinge ca nefondate restul pretențiilor părții civile. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată N.E., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul E.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009.