ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4129/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4129/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 21

din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

s-a dispus achitarea inculpatului E.V., fiul lui V. și E., pentru faptele prev.

de art. 139

6

alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 8/1996, modificată

cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. și a

inculpatei N.E., fiica lui l. și D., pentru fapta prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 167/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost

trimiși în judecată inculpații E.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și

ped. de art. 139

6

alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 8/1996

modificată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și N.E. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996,

constând în aceea că la sala de internet a SC B.C. SRL Slatina au fost

identificate suporturi de memorie optică despre care O.R.D.A. a comunicat că

sunt produse pirat; totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de

numitul P.I. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 139

6

alin. (2)

din Legea nr. 8/1996, modificată.

În actul de

trimitere în judecată s-a reținut că organele de poliție din cadrul I.P.J. Olt

- Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la

faptul că inculpatul E.V., administratorul SC B.C. SRL Slatina cu sediul în

municipiul Slatina, jud. Olt, deține și închiriază în sala de internet a

acestei societăți produse pirat, soft-uri pentru sisteme de calcul și suporturi

de memorie, DVD și CD, în scopul utilizării de către public, fapt pentru care au

efectuat la data de 23 ianuarie 2006 un control pe linia respectării dreptului

de autor și a drepturilor conexe.

Cu ocazia

controlului, au fost identificate un număr de 26 calculatoare, oferite spre

închiriere clienților și un calculator server utilizat pentru administrarea și

monitorizarea activității în sală. Pe cele 26 de calculatoare a fost

identificat ca instalat soft-ul M.W.S.E. iar pe 23 de calculatoare din 26 a

fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O., cu aplicațiile W., E.,

A., P.P. și O.

Pe

calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. și pachetul de

programe M.O. cu aplicațiile W., E., A., P.P. și O.

Cu ocazia

controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD-uri și un

număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării.

Din procesul

verbal de constatare tehnico-științifică din 14 februarie 2006, întocmit de O.R.D.A.,

rezultă că cele 7 videograme tip DVD precum și cele 20 produse soft tip compact

disc, sunt produse pirat.

Cu ocazia

efectuării controlului de către inspectorii din cadrul I.P.J. Olt, la SC B.C. SRL

Slatina au fost identificate 27 calculatoare utilizate în scopul închirierii

către diferiți clienți.

Organele de

cercetare penală au înaintat procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării

controlului reprezentantului M. în România, respectiv Cabinetului de avocatură

B. și asociații, pentru a se stabili dacă SC B.C. SRL avea dreptul să utilizeze

în sala de internet programele pentru calculator achiziționate de SC B.B. al

cărei administrator era tot inculpatul E.V., legalitatea achiziției programelor

pentru calculator de către SC B.C. și dacă reprezentanții titularilor de

drepturi de autor se constituie parte civilă și cu ce sumă.

La data de 18

aprilie 2006, M.C., prin reprezentantul N.B., a comunicat faptul că

reprezentanții societății SC B.C. SRL Slatina au prezentat doar 14 licențe W.,

pentru restul de calculatoare nu sunt prezentate licențe în baza cărora ar fi

fost autorizați de titularii de drepturi să instaleze programele respective,

săvârșirea acestor fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 139

9

și art. 139

6

din Legea nr. 8/1996

modificată.

Cabinetul de

avocatură N.B. și R.O.A.C.T. București nu s-au constituit părți civile în

cauză.

Societatea M.C.

a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.118 dolar SUA.

Garda

Financiară - Secția Olt, la cererea organelor de cercetare penală, a verificat

la SC B.C. SRL Slatina modul de achiziționare a soft-urilor utilizate de către

această societate.

S-a constatat

faptul că societatea susmenționată a achiziționat un număr de 14 licențe pentru

softul M.W.H.E.

Cele 20 de

sisteme de calcul identificate la SC B.C. SRL au fost închiriate acestei

societăți de către SC B.B. SRL Slatina conform contractului de închiriere din

20 septembrie 2004.

În actul de

trimitere în judecată s-a mai reținut că deși cele 20 sisteme de calcul au fost

închiriate SC B.C. SRL printr-un contract legal, inculpatul E.V. nu putea

folosi soft-urile instalate pe acestea întrucât societatea nu achiziționase

licențe de la titularul dreptului de autor, dreptul de utilizare al acestor

licențe neputând fi transmis unei alte persoane conform art. 75 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 8/1996 modificată.

Referitor la

cele 20 CD-uri și 7 DVD-uri ridicate din sala de Internet a SC B.C. SRL

Slatina, se susține că la data controlului nu se cunoștea cui aparțineau dar

s-a stabilit ulterior că erau proprietatea inculpatei N.E. și a numitului P.I.,

client al sălii de internet.

Inculpata N.E.

era angajată în baza unui control individual de muncă cu timp parțial la

firmele SC B.C. SRL și SC B.B. SRL, iar atribuțiile acesteia erau de a depana

calculatoarele defecte, de a instala sistemele de operare și celelalte programe

necesare derulării normale a activității.

Martorul N.D.M.,

angajat al SC B.C. SRL în funcția de consilier juridic, a arătat că o parte din

suporturile CD identificate de organele de poliție aveau inscripția B. și

aparțineau inculpatei N.E., iar cu privire la cele 7 DVD-uri a arătat că în

sala de Internet nu există unitate DVD. În susținerea acestei afirmații, în

prezența organelor de cercetare, a introdus în unitatea de CD - ROM un DVD care

nu a putut fi vizionat.

În această

situație, s-a apreciat că DVD-urile nu au fost aduse de făptuitorul P.I. pentru

a fi utilizate prin comunicarea publică în sala de Internet, lipsind intenția

infracțională a făptuitorului.

Cel de al

doilea martor, T.l., supraveghetor de sală, a arătat că suporturile DVD găsite

de organele de poliție la SC B.C. SRL cu ocazia controlului efectuat, nu

aparțineau acestei societăți, ci fuseseră aduse de un client, P.I.

Suporturile

CD găsite la societatea susmenționată erau folosite de inculpata N.E. în

activitatea sălii pentru a instala soft-uri pe sisteme de calcul O. și M.,

aceasta formata calculatoare, ștergea softul existent într-un sistem de calcul

pentru că nu mai funcționa corespunzător și îl reinstala cu ajutorul CD-urilor.

La data de 10

februarie 2006, după efectuarea controlului de către organele de cercetare

penală, inculpatul E.V. a solicitat înscrierea societății SC B.C. SRL la O.R.D.A.

care, cu adresa din 27 februarie 2006, a comunicat faptul că societatea a fost

înregistrată în registrul programelor pentru calculator și desfășoară

activități de închiriere a programelor pentru calculator.

Așadar, în

actul de trimitere în judecată s-a reținut că în urma controlului efectuat la

data de 23 ianuarie 2006 pe linia respectării dreptului de autor și a

drepturilor conexe de către SC B.C. SRL Slatina, al cărei administrator a fost

inculpatul E.V., s-au găsit un număr de 20 suporturi CD și 7 DVD iar acesta a

deținut și a închiriat la punctul de lucru produse pirat, respectiv suporturi

de memorie DVD și CD în scopul utilizării către public.

Din probele

administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, prima instanță a reținut că nu a rezultat cu certitudine că

inculpatul E.V. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată,

întrucât nu a cunoscut existența în sala de Internet a suporturilor CD și DVD

pirat, motivat de faptul că, așa cum s-a reținut și în actul de trimitere în

judecată, suporturile DVD găsite de organele de poliție la SC B.C. SRL Slatina

cu ocazia controlului efectuat, nu aparțineau acestei societăți ci fuseseră

aduse de un client, respectiv P.I.

Această

situație s-a coroborat cu depoziția martorului P.I. dată în fața instanței,

care, de asemenea, a fost cercetat de organele de poliție în rechizitoriu,

reținându-se că DVD-urile nu au fost aduse de acesta pentru a fi utilizate prin

comunicare publică în sala de internet, lipsind intenția infracțională a

acestuia.

La această

concluzie s-a ajuns, așa cum s-a reținut și în rechizitoriu întrucât în sala de

Internet nu exista unitate DVD, încercându-se folosirea unui suport DVD acesta

nu a funcționat.

În susținerea

acestei afirmații, s-a precizat că în prezența organelor de poliție s-a

introdus în unitatea CD-ROM un DVD care nu a putut fi vizionat.

În acest

context și cu această motivație s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul P.I. care nu a fost audiat ca martor în cauză pe parcursul urmăririi

penale ci numai pe parcursul judecății.

Faptul că

DVD-urile nu aparțineau SC B.C. SRL Slatina a fost confirmat și de martorul T.l.,

care în depozițiile date a relatat că DVD-urile fuseseră aduse de un client al

sălii.

Așa cum s-a

arătat, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul E.V. nu știa

de existența în sala de calculatoare a celor 20 suporturi CD și a celor 7 DVD,

faptul fiind confirmat de către inculpata N.E., cu ocazia audierii de către

instanță.

Fiind audiată

de către instanța de judecată, inculpata N.E. a arătat că a lucrat cu program

parțial de numai 3 ore la cele două societăți administrate de inculpatul E.V.,

care aveau închiriate o sală de internet la C.C.T., însă cele două societăți

nu-și desfășurau activitatea în același timp.

Cu ocazia

audierii, inculpata a arătat că folosea în sala de internet numai copii de

siguranță ale CD-urilor iar originalele erau păstrate la sediul firmei pentru a

nu se deteriora, soft-urile pe care le folosea nefiind piratate; a recunoscut

că de la sala de internet au fost ridicate de organele de poliție, care nu au

verificat și hard-discurile existente în sal, un număr de 20 suporturi CD și 7

DVD din care 15 suporturi CD îi aparțineau și, de asemenea, a mai arătat că un

număr de 7 CD-uri dintre suporturile ridicate de organele de poliție fuseseră

obținute gratuit iar restul până la 20 erau copii de siguranță ale suporturilor

originale.

Martorul G.I.

a declarat că a lucrat ca supraveghetor de sală la SC B.C. SRL împreună cu

inculpata N.E., care era șefă de sală, iar în sala de internet nu puteau fi

vizionate filme pe DVD și nici pe CD și nu vindeau programe, ci vindeau

utilizatorilor timp pe internet (fila 60 dosar instanță).

Analizând

situația de fapt reținută în cazul inculpatului E.V., în raport cu dispozițiile

legale susmenționate, s-a constatat că acesta nu a săvârșit niciuna din

acțiunile enunțate de aceste dispoziții legale, situație în care s-a apreciat că

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

se impune achitarea acestuia.

S-a mai

arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul E.V. a

oferit, a distribuit, a deținut, a depozitat, a transportat sau a distribuit

mărfuri pirat și nici faptul că a deținut în scopul utilizării prin comunicare

publică a unor astfel de mărfuri.

Inculpata N.E.

a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit cărora

constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu

amendă reproducerea neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru

calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare,

rulare, executare, afișare, ori transmitere în rețea internă.

Și în cazul

inculpatei N.E., s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a

rezultat cu certitudine că a reprodus pe sisteme de calcul programe pentru

calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori

transmitere în rețea internă, situație în care s-a constatat că nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 și, în consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acesteia.

B. Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în

motivare arătând că s-a făcut o apreciere greșită a probelor administrate

deoarece O.R.D.A. a stabilit că 7 DVD-uri și 20 compact discuri sunt produse

pirat, DVD-urile conținând opere audiovizuale, iar CD-urile, programe pentru

calculator.

Pe de altă

parte, SC B.C. SRL Slatina nu a prezentat licențe sau autorizări din partea

titularilor de drepturi, pentru reproducerea și utilizarea programelor pentru

calculator în condițiile în care la punctul de lucru se desfășura activitate de

comunicare publică, cu ajutorul a 26 unități centrale de calculator, iar

potrivit art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 dreptul de utilizare al

licențelor nu poate fi transmis unei alte persoane.

Prin Decizia penală

nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Olt împotriva sentinței penale nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunțată de

Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007, s-a desființat în parte sentința

în sensul schimbării temeiului achitării inculpatei N.E. în art. 11 pct. 2 lit.

a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; s-a respins acțiunea civilă formulată

de M.C. și s-a luat act că R.A.R.O.A.C.T. și E.A.I., nu s-au constituit părți

civile în procesul penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a

decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, referitor la cele 20

CD-uri ce s-a stabilit că aparțineau inculpatei N.E., acestea erau copii de

siguranță ale programelor de calculator pentru care exista licență, unele

programe putând fi descărcate cu titlu gratuit prin intermediul internetului. În

aceste condiții, temeiul corect al achitării inculpatei N.E. este art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite

elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și al laturii subiective,

ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, iar nu art. 10 lit. c)

C. proc. pen., așa cum greșit a reținut prima instanță.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul E.V., instanța de apel a apreciat că în mod corect

instanța de fond a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată și, deși din expunerea stării de fapt

arătată în rechizitoriu rezultă că acest inculpat ar fi acuzat și pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a constatat că nu se impune schimbarea

încadrării juridice a faptelor, deoarece nu sunt întrunite elementele

constitutive atât sub aspectul laturii subiective, cât și a laturii obiective

ale acestei infracțiuni în privința nici uneia dintre inculpați.

Totodată, cu

privire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat că deoarece

pentru programele folosite exista licență, partea civilă M.C. nu a suferit

vreun prejudiciu material sau moral, astfel că a respins acțiunea civilă

formulată de aceasta, luând act și că R.A.O.A.C.T. și E.A.I. nu s-au constituit

părți civile în procesul penal.

C. Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate sub

aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunile ce au făcut

obiectul trimiterii în judecată, reiterând în esență criticile din apel.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

parchetului vizând greșita achitare a inculpatului E.V. este întemeiată, ambele

instanțe, de fond și apel, comițând o eroare gravă de fapt atunci când au

concluzionat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu

sunt săvârșite de către acesta.

Fără a face o

reapreciere a probelor, Înalta Curte constată că din materialul probator aflat

la dosar rezultă cu certitudine existența faptelor pentru care față de inculpat

a fost începută urmărirea penală și a fost trimis în judecată. Astfel, din

actul de constatare care se coroborează cu declarațiile celor doi inculpați,

reiese că la data controlului au fost identificate un număr de 26 calculatoare,

oferite spre închiriere clienților, precum și un calculator server utilizat

pentru administrarea și monitorizarea activității în sală. Pe cele 26 de

calculatoare s-a identificat ca fiind instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe 23 de

calculatoare din 26 a fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O.,

cu aplicațiile W.,E., A., P.P. și O.

Pe

calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. și pachetul de

programe M.O. cu aplicațiile W., E., A., P.P. și O.

Cu ocazia

controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD -uri și un

număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării.

Din

înscrisurile aflate la dosar, furnizate de inculpat comisarilor Gărzii

Financiare, mai rezultă că SC B.B. SRL Slatina - administrată tot de către

inculpat și care desfășura activități în aceeași sală, într-un alt interval orar

- a achiziționat 3 sisteme de calcul Pentium IV pe care erau preinstalate 2

sisteme de operare W.X.P., 1 buc. W., 3 buc. O. (filele 65-67 dosar u.pen.),

precum și 20 sisteme de calcul Pentium III pe care erau preinstalate sistemele

de operare W.S.E. și O. (filele 68 -70 dosar u.pen.).

Totodată, SC

B.C. SRL a achiziționat în anul 2000 un număr de 5 calculatoare DTK pe care era

preinstalat programul M.W. (fila 74), iar în anul 2001 a mai achiziționat 8

sisteme de calcul DTK pe care era instalat același program (filele 72-73 dosar

u.pen.). De asemenea, a mai achiziționat 8 sistemele de operare W.X.H.E. (filele

71, 83 dosar u.pen.).

Potrivit

contractului dintre cele două societăți, încheiat la data de 20 septembrie 2004,

SC B.B. SRL Slatina a închiriat SC B.C. SRL Slatina, pe o durată nederminată,

20 de sisteme de calcul P. în vederea utilizării lor în sala de internet a

ultimei societăți (filele 80- 82 dosar u.pen.).

Ca o concluzie

logică, reiese că SC B.B. SRL Slatina nu putea închiria decât calculatoarele

Pentium III pe care existau sistemele de operare W.S.E. și O., preinstalate.

Referitor la

posibilitatea deținerii, la momentul controlului, a altor calculatoare de către

SC B.C. SRL Slatina, Înalta Curte constată că potrivit raportului membrilor

comisiei de inventariere a bunurilor aflate în incinta sălii de internet a SC B.C.

SRL Slatina, întocmit la data de 31 decembrie 2005 (deci cu doar 23 de zile

înaintea controlului efectuat de organele de poliție), la această dată existau

26 de computere pe care era funcțional sistemul de operare W.S.E., precum și

unul pe care era instalat W.X.P. (deci în total 27), dintre care 20 sisteme de

calcul erau proprietatea SC B.B. SRL Slatina; s-a mai constatat că 5 sisteme de

calcul nu funcționau cu O. (fila 85 dosar u.p).

Constatarea

comisiei de inventariere nu diferă de cea a organelor de poliție (potrivit

căreia, așa cum deja s-a arătat, la 23 ianuarie 2006 au fost identificate 26 de

calculatoare pe care erau instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe calculatorul

server era instalat sistemul de operare M.W.X.P.) decât în ceea ce privește

mențiunea privind identificarea pe 23 de calculatoare din 26 a pachetului de

programe M.O. (potrivit comisiei de inventariere, O. funcționa doar pe 21 de

sisteme de calcul.

Deosebit de

important în stabilirea cât mai exactă a apartenenței sistemelor de calcul din

sala de internet a SC B.C. SRL Slatina este și procesul verbal de scoatere din

funcțiune a mijloacelor fixe, întocmit la data de 31 decembrie 2004 de comisia

de inventariere din care fac parte ambii inculpați), din care reiese că, la

această dată, s-au scos din funcțiune un nr. de 17 calculatoare și o stație de

lucru, astfel că la inventarierea de sfârșit de an s-a constatat că bunurile

menționate nu mai sunt în stare de funcționare, cu excepția a 4 sisteme de

calcul DTK, care pot funcționa prin înlocuirea unor componente ce vor fi

valorificate din sisteme nefuncționale (fila 85 verso dosar u.p).

Inculpatul E.V.

nu a făcut dovada achiziționării de către SC B.C. a altor sisteme de calcul pe

parcursul anului 2005 și până la momentul efectuării controlului. De altfel,

chiar în solicitarea pe care a făcut-o către O.R.D.A. la data de 10 februarie 2006

pentru înregistrarea în registrul programelor de calculator, inculpatul E.V. nu

a făcut referire la documente care să ateste procurarea de către SC B.C. SRL

Slatina a altor sisteme de calcul și de operare ulterior anului 2003 (fila 99

dosar u.p).

Concluzionând,

la momentul efectuării controlului de către organele de poliție - 23 ianuarie 2006

- SC B.C. SRL Slatina nu mai avea în proprietate decât cel mult 4 sisteme de

calcul DTK, ce puteau fi sau nu funcționale, pe care nu putea exista decât

programul M.W. Cum de la SC B.B. SRL Slatina a închiriat doar 20 de

calculatoarele P. pe care existau sistemele de operare W.S.E. și O., iar

potrivit celor arătate mai sus, SC B.C. SRL Slatina nu putea avea în

proprietate decât cel mult 4 sisteme de calcul DTK pe care era instalat programul

M.W., pentru diferența de 3 calculatoare, având instalate programele arătate,

inclusiv sistemul de operare M.W.P. și pachetul de programe M.O., nu este

justificată cu acte legale proveniența sistemelor de calcul și/sau a sistemelor

de operare. în plus, potrivit adresei din 9 octombrie 2006 a O.R.D.A și a

raportului de constatare tehnico-științifică din 7 septembrie 2006 întocmit de

un expert din cadrul acestei instituții, programele de calculator de pe

suporturile de memorie optică ridicate de poliție de la punctul de lucru al SC

B.C. SRL Slatina (compact discurile cu mențiunile X.P., O., W.K.B., W.B., D.F.B.)

„nu se pot identifica cu programele pentru calculator care au fost folosite

pentru instalarea pe calculatoarele din sala de internet". Totodată,

examinând anexa nr. 2 a aceluiași raport (fila 159 dosar urmărire penală), Înalta

Curte reține că CD-ului cu mențiunea O. conținea programul pentru calculator M.O.,

pentru care niciuna dintre societățile administrate de inculpat nu a deținut

vreodată licență.

Rezultă

așadar că, profitând de confuzia generată de folosirea aceluiași spațiu de

către cele două societăți pe care le administra, inculpatul E.V. a dispus

folosirea de către SC B.C. SRL Slatina a unor sisteme de calcul și programe de

calculator de la SC B.B. SRL Slatina, în afara celor menționate în contractul

de închiriere, iar pe de altă parte, nu a justificat existența licenței de

utilizare pentru unele dintre aceste programe, așa cum au fost menționate mai

sus. Totodată, CD - urile existente la punctul de lucru, considerate de către O.R.D.A.

ca fiind mărfuri - pirat, reproduc programe de calculator pentru care

inculpatul nu a prezentat documente justificative.

Chiar dacă,

de principiu, am admite că în cazul programelor preinstalate pe calculatoarele

închiriate nu sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 8/1996, iar

parte dintre CD-uri sunt copii de siguranță de pe aceste programe, Înalta Curte

apreciază că inculpatul E.V. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, întrucât, pe de o parte, SC B.C. SRL Slatina - al cărei administrator

era - a deținut, în vederea închirierii, sisteme de calcul pe care erau

instalate programe de calculator pentru care această societate nu a

achiziționat legal licențe de utilizare, iar programele preinstalate pe

calculatoarele închiriate erau reinstalate și pe alte calculatoare cu ajutorul

copiilor de siguranță; pe de altă parte, a deținut mărfuri - pirat (CD-uri

reprezentând copii de pe programe de calculator pentru care societatea nu

poseda licența de utilizare), deținere care s-a realizat în scopul utilizării

prin comunicare publică la punctul de lucru, acest scop fiind dovedit inclusiv

de poziția inculpatului care, la circa 20 zile de la constatarea faptei, în

cererea de înregistrare în registrul programelor pentru calculator, arată că

societatea desfășoară activități de închiriere a programelor de calculator.

Referitor la

scopul comercial, prev. de alin. (3) al art. 139

6

din Legea nr. 8/1996,

în conformitate cu alin. (10) din același text de lege, acesta este prezumat

dacă marfa - pirat este identificată la punctul de lucru al unui operator

economic care are obiectul de activitate prevăzut de lege, așa cum este și

cazul în speță.

În

consecință, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996,

Înalta Curte, după admiterea recursului declarat de parchet și desființarea în

parte a hotărârilor atacate, va dispune condamnarea inculpatului E.V. la o

pedeapsă cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de textele de

lege menționate, urmare reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. - în raport de atitudinea inculpatului, după săvârșirea

faptei, de a coopera cu autoritățile cărora le-a pus la dispoziție licențele de

utilizare pe care le achiziționase în timp și de a înregistra societatea în

registrul programelor pentru calculator.

Totodată, la

individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Înalta Curte,

în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., va avea în vedere

gradul de pericol social al faptei mai redus al faptei, împrejurările comiterii

acesteia și circumstanțele sale personale, apreciind totodată că sunt întrunite

condițiile prev. de art. 81 C. pen. pentru suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Sub un alt

aspect, în raport de împrejurarea dovedită în sensul că unele CD-uri

reprezentau copii ale unor programe gratuite (ex. F.) iar DVD-urile găsite la

punctul de lucru aparțineau unui client și nu puteau fi vizualizate pe

sistemele de calcul existente, nefăcându-se dovada că erau deținute în vederea

închirierii, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și cea de

apel au apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea

prev. de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce

privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în raport de

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, este justificată obligarea

acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC M.C. La

stabilirea despăgubirilor, Înalta Curte va avea în vedere constituirea de parte

civilă, majorarea pretențiilor formulate pe parcursul procesului penal dar și

împrejurarea că parte dintre programele de calculator erau preinstalate pe

calculatoarele închiriate, astfel că suma totală solicitată de partea civilă,

de 12 632 dolar SUA, va fi diminuată cu c/v acestora (3102 dolar SUA), urmând

ca în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999

C. civ., inculpatul E.V. să fie obligat la plata sumei de 9530 dolar SUA sau

echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile către

partea civilă SC M.C.

la inculpata N.E., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat,

întrucât în mod corect instanța de apel a schimbat temeiul achitării în art. 10

lit. d) C. proc. pen., neexistând probe certe că aceasta a cunoscut situația

reală a sistemelor de calcul și a programelor de calculator achiziționate legal

pentru fiecare dintre cele două societăți care funcționau în același punct de

lucru; totodată, este corectă constatarea instanțelor de fond și apel în ceea

ce privește incidența art. 77 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul

posibilității efectuării unor copii de siguranță, în speță inculpata efectuând

astfel de copii după hard - discul calculatorului server din sală (despre care

nu există date dacă a fost salvat după CD-urile de instalare originale,

anterior sau ulterior angajării inculpatei), astfel că dubiul îi profită

acesteia.

Pentru toate

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare

care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa

în parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 21 din 18 februarie

2009 a Tribunalului Olt numai în ceea ce privește achitarea inculpatului E.V. pentru

infracțiunea prev. art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996

și, rejudecând, va condamna pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea acestei

infracțiuni la o pedeapsă neprivativă de libertate, dispunând totodată, în baza

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ.,

obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Conform

dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul E.V. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea fondului, cheltuielile

judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării recursului rămânând în

sarcina acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) din

același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei

penale nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe intimații - inculpați E.V. și N.E.

Casează în

parte decizia recurată și în parte sentința penală nr. 21 din 18 februarie 2009

a Tribunalului Olt numai în ceea ce privește achitarea inculpatului E.V. pentru

infracțiunea prev. art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.

Rejudecând,

în baza art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă pe

inculpatul E.V., fiul lui V. și E., la 4 luni închisoare.

În baza art. 81

C. pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 359

C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 C. pen.

În baza art. 14

C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. obligă

inculpatul E.V. la plata nsumei de 9530 dolar SUA sau echivalentul în lei la

data executării, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.C.

Respinge ca

nefondate restul pretențiilor părții civile.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată N.E., în sumă de 300

lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul E.V. la plata sumei de 500 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 decembrie 2009.