ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3173/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1674/P/2008 din 14 aprilie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul unic de Dosar nr. 2943/30/2010, a fost trimis în judecată inculpatul S.A. (cercetat în stare de libertate) pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse, prev. și ped. de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată; realizarea, oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea de mărfuri pirat, săvârșite în scop comercial, prev. de art. 139

6

alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator, prev. și ped. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 27 noiembrie 2008 lucrători de poliție judiciară din cadrul J.P.F. Timiș, au constatat că învinuitul S.A. a vândut de la domiciliul său, martorului J.A.G., un număr de 5 DVD-uri cu suma de 50 RON, (10 RON bucata), după ce inițial martorul a găsit anunțul pe site-ul A și convenise telefonic cu învinuitul pentru pregătirea produselor. Cele cinci discuri optice au fost ridicate de la martor în vederea cercetărilor, de către organele de poliție, care s-au sesizat anterior că învinuitul postase din data de 14 noiembrie 2007 în Rețeaua Internet pe site-ul B un anunț de comercializare de CD-uri și DVD-uri inscripționate cu copii fără licență pentru jocuri, filme, softuri la prețul de 10 RON/bucată, având telefon de contact X și adresa Y.

Prin Sentința penală nr. 607/PI din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2943/30/2010, în baza art. 139

6

alin. (1) lit. a) raportat la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de realizare, în scop comercial, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri-pirat.

În baza art. 139

6

alin. (2) raportat la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distribuire de mărfuri pirat în scop comercial și deținere de mărfuri pirat în scop comercial.

În baza art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc și în orice mod.

În baza art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului.

În baza art. 86

2

alin. (1) C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. s-a dispus că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte odată la șase luni, în prima zi lucrătoare a fiecărui interval de timp, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: 5 DVD-uri cu datele de identificare menționate în dovada de ridicare a bunurilor întocmită la data de 27 noiembrie 2008; 211 discuri optice de tip CD și DVD, ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa nr. 1 la raportul de constatare tehnico-științifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; 65 discuri optice de tip CD și DVD ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa 2 la raportul de constatare tehnico-științifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; 80 discuri optice de tip CD și DVD ale căror elemente de identificare sunt prezentate în anexa 3 la raportul de constatare tehnico-științifică din 3 martie 2009 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; un disc optic marca D. cu mențiunea Alte HDD 2004; un DVD marca T. cu mențiunea Lista DVD Filme.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: un hard disc marca W.D., capacitate 80 GB; un hard disc, capacitate 80 GB; un DVD-ROM marca T. și un DVD-RW marca A.

S-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: 13 CD-uri cu elementele de identificare menționate la dosarul de UP; 21 CD-uri cu elementele de identificare menționate la dosarul de UP; 36 discuri optice cu elementele de identificare menționate din dosarul de UP; 5 discuri optice defecte cu elementele de identificare menționate din dosarul de UP; 4 CD-uri cu elementele de identificare menționate la dosarul de UP; un laptop ridicat cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 19 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, aprobate prin H.G. nr. 731/2007, discurile optice confiscate (de tip CD și DVD), precum și cele două hard discuri confiscate, s-au depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea distrugerii.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile următoarele sume cu titlu de despăgubiri: 95,4 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea V.G.; 237,6 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea E.A.I.; 8240 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea M.C.; 23.814 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea A.S.I.; 3.950 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea A.I.; 3.650 euro, în echivalentul monedei naționale la cursul B.N.R. de la data plății efective, în favoarea G.R.D.

Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile promovate de părțile civile A.I.M.R., B.E., S.E., U.C.M.R. - A.D.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii o copie certificată a dispozitivului să se comunice condamnatului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș și secției de poliție din localitatea unde domiciliază condamnatul, în vederea îndeplinirii măsurilor de supraveghere.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

În data de 31 iulie 2008 organele poliției judiciare au descoperit în rețeaua internet, pe site-ul C anunțul unei persoane care utiliza pentru contact numărul de telefon X, anunț care avea următorul cuprins: „inscripționez dvd-uri jocuri, filme soft 2008". În acest sens s-a încheiat un proces-verbal și a fost imprimat pe suport de hârtie anunțul făcut pe internet.

În aceeași dată a fost identificat tot în rețeaua internet, pe site-ul B, un anunț gratuit postat la data de 14 noiembrie 2007, cu următorul conținut: „vând nfs pro street, caii of duty4, crysis, alte jocuri, seriale, filme format dvd; preț 10 lei/dvd; tel: X; trimit și prin poștă". În acest sens s-a încheiat un proces-verbal și a fost imprimat pe suport de hârtie anunțul făcut pe internet.

În data de 4 august 2008 organele poliției judiciare au identificat denumirea căsuței de poștă electronică (e-mail) utilizată de persoana care a postat pe internet anunțurile menționate și care a indicat pentru contact nr. de telefon X, respectiv Y. în acest sens a fost încheiat un proces-verbal.

În data de 5 august 2008 a fost identificată persoana care a postat anunțurile, folosind pentru contact numărul de telefon și adresa de e-mail menționate, în persoana numitului S.A.,

În data de 6 august 2008 organele de poliție au constatat că aceeași persoană a utilizat pentru contact, cu ocazia anunțurilor postate pe internet, și numărul de telefon Z.

În data de 27 noiembrie 2008, ora 10

30

, organele poliției judiciare au surprins momentul în care inculpatul S.A. i-a înmânat martorului J.A.G. un număr de 5 DVD-uri, inscripționate cu programe și jocuri, pentru care martorul i-a dat inculpatului suma totală de 50 RON (conform procesului-verbal). Seriile constructive ale celor 5 DVD-uri sunt menționate în dovada de ridicare, iar conținutul acestora, potrivit declarației martorului J., este menționat în procesul-verbal de constatare.

Martorul J. a declarat că în data de 24 noiembrie 2008 a intrat pe site-ul A unde a găsit postat un anunț prin care o persoană comercializa DVD-uri, fiind indicat pentru contact numărul de telefon X. A sunat la acest număr și a vorbit cu un bărbat care i-a spus că îi poate oferi orice dorește: muzică, filme, jocuri, programe. În data de 26 noiembrie 2008 martorul a revenit cu un telefon și s-a înțeles cu interlocutorul să cumpere 5 DVD-uri inscripționate cu programe și jocuri, la prețul de 10 RON bucata, bunurile urmând să-i fie predate în ziua următoare. În data de 27 noiembrie 2008 s-a întâlnit cu vânzătorul la ora 11

30

în fața blocului unde locuia acesta (vânzătorul), situat pe str. S., în zona S. din Timișoara, ocazie cu care a primit 5 DVD-uri pentru care a plătit în total suma de 50 RON. După ce s-a despărțit de cel care i le vânduse a fost oprit și legitimat de organele de poliție. Această declarație a fost menținută de martor cu ocazia audierii sale de către instanță.

Numărul de telefon menționat de martorul J. este confirmat de martorul S.V.D. (tatăl inculpatului) ca fiind numărul de telefon mobil al fiului său. Același martor confirmă și adresa de poștă electronică (e-mail) a fiului său, ca fiind Y (conform declarației dată în fața instanței).

S-a reținut că în data de 10 decembrie 2008 s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului, în prezența inculpatului și a doi martori asistenți, ocazie cu care s-au constatat următoarele: apartamentul se compune din 4 camere, o bucătărie și două băi, fiind folosite în exclusivitate de inculpat și familia sa. Au fost descoperite, printre altele, următoarele bunuri: o unitate centrală de calculator marca A., alcătuită din mai multe componente; un laptop; un hard-disk pentru laptop; 12 bucăți DVD-uri neinscripționate; 14 DVD-uri inscripționate; 7 CD-uri inscripționate; 79 DVD-uri; 325 CD-uri. Bunurile au fost introduse în saci și sigilate cu sigiliul nr. 44839. Toate aceste bunuri au fost ridicate pe bază de dovadă.

În data de 20 ianuarie 2009 reprezentanții Oficiului Român pentru Drepturile de Autor au deschis sacul de plastic pe care era aplicat sigiliul MI nr. 44839, constatând că sigiliul era integru. În sac au fost găsite două hard-diskuri și un laptop. Totodată au fost predate către această instituție un număr total de 442 discuri optice ambalate în două cutii de carton. S-a constatat că cele două hard-diskuri au următoarele elemente de identificare: hard-disk marca W.D., capacitate 80 GB; hard-disk marca F. 80 GB; laptop marca C. S-a constatat, în urma demontării, că laptopul nu conține montat nici un hard-disk (conform procesului-verbal de constatare tehnico-științifică preliminară).

Inculpatul S.A. a fost informat de organele de poliție în legătură cu dreptul său de a asista la efectuarea percheziției informatice, fiind de acord ca această operațiune să se facă în lipsa sa (conform declarației olografe dată la data de 16 ianuarie 2009).

Prima instanță a reținut din raportul de constatare tehnico-științifică din 3 martie 2009 că hard-disk marca W.D., capacitate 80 GB are instalate sistemul de operare M.W.X.P. și un program pentru calculator tip divertisment/joc ce poartă denumirea S.4. De asemenea hard-diskul conține reproduse (stocate) un număr de 696 fișiere ce reprezintă opere muzicale (prezentate în detaliu în anexa 6 la raport). Se menționează că pentru reproducerea (instalarea/stocarea) sistemului de operare și a jocului este necesară autorizarea titularilor de drepturi. Operele muzicale sunt supuse reglementărilor legislației privind protecția drepturilor de autor (conform adresei de la dosar).

Din același raport s-a reținut că hard-diskul marca F. 80 GB are instalate sistemul de operare M.W.X.P. și un număr de 3 programe pentru calculator tip producție/afacere/creație: C.D. 12 (instalat), M.O.X. (instalat), B.D.P. (kit). De asemenea hard-diskul conține reproduse (stocate) un număr de 2329 fișiere ce reprezintă opere muzicale (prezentate în detaliu în anexa 7 la raport). Se menționează că pentru reproducerea (instalarea/stocarea) sistemului de operare și a celor 3 programe este necesară autorizarea titularilor de drepturi. Operele muzicale sunt supuse reglementărilor legislației privind protecția drepturilor de autor (conform adresei de la dosar).

Urmare a verificării celor 442 discuri optice s-au constatat următoarele: 211 discuri optice (CD-uri și DVD-uri) sunt produse soft pirat și conțin 101 programe pentru calculator tip producție/afacere/creație și 88 programe pentru calculator tip divertisment/joc (redate în detaliu în anexa 1 la raport); un număr de 65 discuri optice (CD-uri și DVD-uri) sunt videograme pirat și conțin un număr total de 57 opere audiovizuale (identificate la pct. A2 din raport); un număr de 80 discuri optice (CD-uri și DVD-uri) sunt fonograme pirat și conțin în total 23098 opere muzicale (identificate la pct. A3 din raport); 13 CD-uri sunt produse soft originale (identificate la pct. A4 din raport); 21 CD-uri conțin date stocate ce nu sunt supuse reglementărilor legislației privind protecția drepturilor de autor (identificate la pct. A5 din raport); un număr de 36 discuri optice sunt neînregistrate (identificate la pct. A6 din raport); un număr de 5 discuri optice sunt defecte, neputând fi identificat conținutul acestora (identificate la pct. A7 din raport); un număr de 4 CD-uri conțin stocate informații cu caracter personal ce nu sunt supuse reglementărilor legislației privind protecția drepturilor de autor (identificate la pct. A8 din raport); un număr de două discuri optice conțin stocate liste tip ofertă de CD-uri și DVD-uri înregistrate cu programe pentru calculator, opere audiovizuale și opere muzicale, însoțite de date de contact (identificate în anexa 5 la raport); un număr de 5 DVD-uri (ridicate de la martorul J.A.) sunt produse soft pirat și conțin două programe pentru calculator tip producție/afacere/creație și 3 programe pentru calculator tip divertisment/joc (identificate în anexa 10 la raport). Având în vedere volumul anexelor la raport, acestea au fost stocate în format electronic pe CD-ul cu inscripția ORDA-RCTS 3 martie 2009, predat Tribunalului Timiș la data de 11 mai 2010.

Din coroborarea mijloacelor de probă analizate, prima instanță a reținut că situația de fapt expusă în rechizitoriu se confirmă.

S-a constatat că inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, având o atitudine parțial sinceră, în sensul că nu a recunoscut inițial că a inscripționat CD-uri și DVD-uri în scopul de a le comercializa și nici că a postat anunțuri de vânzare pe internet, însă ulterior a revenit asupra unora dintre aceste aspecte (declarația din 19 martie 2010) și anume că o parte din discurile optice găsite la percheziție au fost inscripționate de el, sistemul de operare din calculatorul său și din laptopul aparținând tatălui său au fost instalate de el, a vândut unor persoane necunoscute CD-uri sau DVD-uri cu filme, muzică sau jocuri și nu mai reține cu ce sumă a vândut cele 5 DVD-uri martorului J.A.

Tribunalul Timiș a apreciat însă că mijloacele de probă sunt edificatoare în ceea ce privește acțiunile inculpatului de inscripționare a mai multor discuri optice și de instalare pe două hard-diskuri a unor programe de calculator cu diferite destinații și a unui număr foarte mare de opere muzicale, de vânzare a unor astfel de produse, precum și în ceea ce privește scopul urmărit de inculpat prin reproducerea pe suport electronic a unor produse informatice (softuri) și opere muzicale, respectiv de comercializare a acestor produse.

Prima instanță a constatat că fapta inculpatului S.A., care în cursul anilor 2007 - 2008 a inscripționat mai multe sute de discuri optice (CD-uri și DVD-uri) cu programe de calculator și opere muzicale, fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, în scop comercial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (1) lit. a) raportat la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare (realizare, în scop comercial, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri-pirat).

S-a constatat că fapta aceluiași inculpat de a deține la domiciliul său, în scop comercial, în cursul anilor 2007 - 2008, mai multe sute de discuri optice (CD-uri și DVD-uri) cu programe de calculator și opere muzicale, ce constituie mărfuri-pirat în sensul Legii nr. 8/1996, și de a distribui o parte din acestea către mai multe persoane (dintre care a fost identificat până în prezent doar martorul J.A.), în scop comercial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (2) raportat la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare (distribuire de mărfuri pirat în scop comercial și deținere de mărfuri pirat în scop comercial).

De asemenea, prima instanță a reținut că fapta aceluiași inculpat de a publica în cursul anilor 2007 și 2008 mai multe anunțuri pe diferite pagini de internet, prin care oferea spre vânzare produse informatice ce constituie mărfuri-pirat în sensul Legii nr. 8/1996, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare (promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc și în orice mod).

S-a apreciat că fapta aceluiași inculpat de a instala și stoca pe două hard-diskuri mai multe programe pentru calculator, fără a avea acordul titularilor drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare (reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator).

La individualizarea pedepselor și a modului de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile enunțate de art. 72 C. pen. și, în special, următoarele elemente: vârsta inculpatului la data comiterii faptelor (19 ani); numărul relativ ridicat de mărfuri-pirat (au fost identificate și ridicate câteva sute de discuri optice); valoarea ridicată a pagubei materiale (aproximativ 40.000 euro); împrejurarea că inculpatul provine dintr-o familie organizată, iar supravegherea părinților poate corija un astfel de comportament din partea acestuia; lipsa antecedentelor penale; atitudinea parțial sinceră a inculpatului și prezentarea acestuia în fața autorităților judiciare pe parcursul întregului proces penal.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că persoanele juridice titulare ale drepturilor de autor sau organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și-au precizat pretențiile civile în faza de urmărire penală.

S-a reținut că A.I.M.R. a solicitat suma de 4.032 RON, fără însă a preciza ce reprezintă această sumă și cum a fost calculată, situație în care instanța de fond a apreciat că prejudiciul nu este cert, astfel încât a respins acțiunea civilă ca nefondată.

S-a mai reținut că persoanele juridice V.G., B.E., S.E. s-au constituit împreună parte civilă cu suma totală de 95,4 euro, deși din constituirea de parte civilă rezultă că asupra celor 4 jocuri de calculator piratate deține drepturi de proprietate intelectuală doar societatea V.G., situație în care despăgubirile au fost acordate doar acestei societăți. În legătură cu valoarea despăgubirilor pretinse, prima instanță a constatat că au fost avute în vedere de partea civilă prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

În speță, raportat la valoarea pe unitate în cazul fiecăruia din cele 4 jocuri de calculator, având în vedere și numărul de copii identificate pentru fiecare program, s-au calculat despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate, valoarea totală fiind de 95,4 euro.

S-a reținut că persoana juridică E.A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 237,6 euro, reprezentând de 3 ori sumele care ar fi fost legal datorate pentru achiziționarea unui număr de 7 jocuri de calculator pentru care această societate deține drepturi de proprietate intelectuală, sumă care a fost acordată de prima instanță.

S-a mai reținut că U.C.M.R. - A.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 RON, fără însă a preciza ce reprezintă această sumă și cum a fost calculată, situație în care prima instanță a apreciat că prejudiciul nu este cert, astfel încât a respins acțiunea civilă ca nefondată.

Persoana juridică M.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 8240 euro reprezentând contravaloarea a 15 programe de calculator pentru care deține drepturi de proprietate intelectuală, la prețurile de vânzare practicate de producător, precum și daune morale (300 euro), sumă care a fost acordată de prima instanță.

S-a constatat că persoana juridică A.S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 23.814 euro reprezentând contravaloarea a 7 programe de calculator pentru care deține drepturi de proprietate intelectuală, la prețurile de vânzare practicate de producător, precum și daune morale (300 euro), sumă care a fost acordată de prima instanță.

În ceea ce privește persoana juridică A.I., s-a reținut că s-a constituit parte civilă cu suma de 3950 euro reprezentând contravaloarea unui program de calculator pentru care deține drepturi de proprietate intelectuală, la prețul de vânzare practicat de producător, precum și daune morale (50 euro) sumă care a fost acordată de prima instanță.

S-a reținut că persoana juridică G.R.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3650 euro reprezentând contravaloarea unui program de calculator pentru care deține drepturi de proprietate intelectuală, la prețul de vânzare practicat de producător, precum și daune morale (50 euro), sumă care a fost acordată de prima instanță.

În toate situațiile în care au fost acordate despăgubiri civile, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 C. civ., și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Tot sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că prin notele de ședință depuse de avocatul ales al inculpatului, s-a invocat aspectul procedural referitor la lipsa mandatului în cazul constituirilor de parte civilă, invocându-se prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la procura specială și necesitatea legalizării semnăturii, aspecte care ar atrage nulitatea constituirilor de parte civilă.

S-a apreciat că excepția invocată este neîntemeiată deoarece art. 139

1

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, permite reprezentarea în baza unei procuri speciale, fără a impune condiția suplimentară a legalizării sau autentificării, procuri care există la dosarul de UP pentru fiecare dintre reprezentanții părților civile.

S-a mai reținut că în privința părții civile U.C.M.R. - A.D.A., acesta este un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și prin urmare nu trebuie să indice nominal partea civilă pentru care exercită dreptul de constituire, situația fiind identică și în cazul părții civile A.I.M.R.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul S.A., criticând individualizarea judiciară a pedepselor raportat la toate circumstanțele cauzei, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse minime prevăzute de lege, urmând să fie aplicată o pedeapsă rezultantă mai mică de 3 ani închisoare, care să fie suspendată sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen.

Sentința primei instanțe a fost criticată și prin prisma laturii civile a cauzei, apreciindu-se că prin menținerea dispozițiilor prime instanțe s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a părților civile, întrucât sumele obținute sunt mai mari decât prețurile obținute prin vânzarea acestor programe de jocuri de calculator, prețurile cu care s-au făcut calculele privind despăgubirile materiale fiind mult superioare decât cele practicate în comerț.

Prin Decizia penală nr. 98/A din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.A. împotriva Sentinței penale nr. 607/PI din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2943/30/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost. obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.

S-a constatat că din examinarea întregului material probator existent în cauză, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecății, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor, concursul de infracțiuni, împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, valoarea prejudiciului creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciindu-se astfel că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere conform dispozițiilor art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că aceasta a fost corect evaluată, în raport cu probele existente la dosar, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 - 999 C. civ., astfel că despăgubirile acordate în favoarea părților civile „V.G." „E.A.I.", „M.C.", „A.S.I." „A.I." și „G.R.D." sunt conforme cu pagubele suferite de către acestea, neputând fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză, așa cum a invocat inculpatul.

Totodată, s-a constatat că instanța de fond în mod judicios a respins acțiunile civile promovate de părțile civile „A.I.M.R.", „B.E.", „S.E." și „U.C.M.R. - A.D.A.", deoarece pretențiile acestor părți civile nu au fost dovedite și prejudiciile suferite de acestea nu sunt certe, motiv pentru care nu au putut fi acordate despăgubiri.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.A., solicitând admiterea căii de atac promovate și reținerea în sarcina inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minim, până la o amendă penală, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 139

6

alin. (1) lit. a) rap. la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, constând în aceea că în cursul anilor 2007 - 2008 a inscripționat mai multe discuri optice (CD, DVD), cu programe de calculator și opere muzicale, fără a avea acordul titularilor dreptului de autor, în scop comercial, art. 139

6

alin. (2) rap. la art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată, constând în aceea de a deține la domiciliul său, în scop comercial, în aceeași perioadă, mai multe discuri optice cu programe de calculator și opere muzicale, ce constituie mărfuri pirat în sensul Legii nr. 8/1996, de a distribui o parte dintre acestea către mai multe persoane în scop comercial, art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996, constând în aceea de a publica în cursul anilor 2007 - 2008 mai multe anunțuri pe diferite pagini de internet prin care oferea spre vânzare produse informatice ce constituie mărfuri pirat în sensul Legii nr. 8/1996 și art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea de a instala și stoca pe două hard-diskuri mai multe programe de calculator fără a avea acordul titularilor dreptului de autor.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, care este o persoană tânără (19 ani la data comiterii faptelor), nu are antecedente penale, provine dintr-un mediu familial organizat, s-a prezentat în fața autorităților judiciare și a avut o atitudine parțial sinceră.

Pe de altă parte, nu trebuie ignorate nici aspectele legate de prejudiciul creat părților civile, care este ridicat, precum și de concursul de infracțiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.

Cât privește solicitarea recurentului inculpat de reținere în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, cât și prejudiciul produs.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului - care a fost orientată de către instanța de fond spre minimul special prevăzut de legea penală - este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp. art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.