ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 58 din 14 februarie
2008 pronunțată în Dosarul nr. 4582/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 139
6
alin. (2), alin. (3), alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.
(2), art. 42 C. pen., a condamnat inculpatul K.A.D., la pedeapsa de 5 (cinci)
ani închisoare pentru oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii
de mărfuri pirat, săvârșite în scop comercial în formă continuată, cu
consecințe deosebit de grave.
În baza art. 139
6
alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru
promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, în formă
continuată.
În baza art. 33 lit.
a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa
cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de
executat de 5 (cinci) ani și 6 luni închisoare.
Pe durata și în
condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, în
scopul distrugerii, următoarele hard-uri ridicate cu dovada seria C, nr.
0008454 din 12 09 2007 a Poliției Arad: HDD W. 4398140, HDD W. 4395812, HDD W.
76846090.
În baza art. 14 din
C. proc. pen., art. 998 din C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de
191.745 RON către partea vătămată M.C. București, la plata sumei de 282.870 RON
către partea vătămată A.I. București și 2.444,04 RON către partea vătămată
U.P.F.R. - constituite părți civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.
A constatat că
părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au constituit părți civile în
cauză.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON,
cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din fondurile Ministerului
Justiției către Baroul de Avocați Arad a sumei de 100 RON, onorariu pentru
avocat din oficiu.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul K.A.D. a
fost cercetat în Dosarul nr. 1264/P/ 2004 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Arad pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b) și k)
din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003 a
fost depistat în Piața Obor din mun. Arad în timp ce oferea spre vânzare un
număr de 27 CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate, cu un prejudiciu de
10.065.432 lei (ROL) iar prin ordonanța din 23 aprilie 2004 s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. l lit. b) art. 10 lit. b
1
)
C. proc. pen. și i-a fost aplicată sancțiunea amenzii cu caracter administrativ
de 10.000.000 lei ROL.
Cu toate acestea,
inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, ceea ce a dus la sesizarea
de către U.P.F.R. a organelor de poliție cu privire la comiterea de către
inculpat a infracțiunii prev. de art. 139
6
alin. (2), (3), (5) din
Legea nr. 8/1996 la data de 5 octombrie 2006.
În urma descoperirii
de către inspectorii departamentului antipiraterie pe site-ul www.k..tk
aparținând inculpatului, o ofertă de vânzare a unui număr mare de produse
contrafăcute (fonograme tip CD și videograme tip DVD-uri) cu tarife variabile,
sub prețul real de comercializare al produselor originale și care conțineau
înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft, la aceeași dată a fost
înregistrat și denunțul lui B.I.R. împotriva inculpatului, prin care se sesiza
faptul că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința
sa în mod direct precum și prin poștă, CD-uri și DVD-uri cu muzică, jocuri,
filme, soft-uri etc. menționând că a cumpărat de la inculpat în nenumărate
rânduri astfel de produse cu prețuri între 3,5 și 7,5 RON pe bucată.
În urma efectuării
percheziției domiciliare la adresa inculpatului, au fost găsite două unități
centrale de calculator și un număr de 50 bucăți DVD-uri neinscripționate
(blank-uri), precum și un număr de 20 de plicuri - percheziția domiciliară
având loc la 10 octombrie 2006.
În urma efectuării
percheziției asupra mediilor de stocare a datelor în format digital, ridicate
cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 10 octombrie 2006 la
domiciliul inculpatului, au fost găsite un număr de 7 fișiere în format XLS
care conțineau liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme, jocuri și
programe de calculator, constatându-se totodată că era instalat programul
„O." care era folosit de inculpat pentru a descărca prin satelit diverse
filme, muzică sau programe de calculator. Pe mediile de stocare au fost
depistate filme în format Mpeg.2 și Mpeg.4, jocuri în format DVD și un număr de
1049 fișiere tip mp3. Toate aceste informații au fost salvate pe CDROM-ul
atașat procesului-verbal întocmit, semnat de către inculpat.
Cu ocazia efectuării
percheziției în sistem informatic, au fost ridicate un număr de 5 unități
centrale HDD, fiind restituite ulterior un număr de două (HDD W. 2189112 și HDD
S/N W.C. 1013223), fiind ridicate și rămânând la dosarul cauzei un număr de 3
HDD-uri marca W. digital, S/N W. 4395812, S/N W. 4398140 și S/N W.C. 76846090
(dovada seria C nr. 0008454 din 12 09 2007). Aceste ultime 3 HDD-uri conțineau
toate informațiile cuprinzând listele de ofertă întocmite de inculpat și
transmise prin mijloacele electronice de comunicare (site-ul personal și
e-mail-uri). Totodată, Oficiul Județean de Poștă Arad, cu Adresa din 21
noiembrie 2006, a confirmat faptul că inculpatul a expediat în perioadele 12
mai 2006 și 12 iulie 2006 destinatarului M.V. din Baia Mare, un număr de 2
colete în greutate de 235 g și respectiv 241 g care în realitate conțineau
CD-uri și DVD-uri piratate de inculpat, după cum acesta recunoaște.
În urma identificării
părților vătămate, urmare a examinării listelor de oferte găsite cu ocazia
percheziției în sistem informatic a HDD-urilor încorporate din unitățile
centrale ridicate, acestea s-au constituit părți civile în cauză. Cu această
ocazie s-a stabilit totodată opera de creație intelectuală identificată în
listele de oferte întocmite de inculpat în scopul promovării acesteia spre
comercializare și care face obiectul dreptului de autor potrivit art. 7 din
Legea nr. 8/1996 fiind totodată identificați titularii drepturilor de autor și
ai drepturilor conexe după cum urmează: U.P.F.R. care s-a constituit parte
civilă cu suma de 2.444,04 RON; M.C. cu suma de 191.745 RON; A.I. - cu suma de
282.870 RON; Cabinet av. N.B. și asociații (reprezentant al R.A.R. București și
E.A.) nu s-au constituit părți civile în cauză .
Această stare de fapt
a fost reținută de instanță din mijloacele de probă descrise mai sus,
coroborate cu declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor T.D.L.
Tribunalul a apreciat
că fapta inculpatului care în perioada 2004 - octombrie 2006, în mod repetat și
în realizarea unei rezoluții infracționale unice, prin site-ul personal ori
prin e-mail, a oferit, a deținut și a depozitat în scopul distribuirii de
mărfuri-pirat respectiv, produse contrafăcute (fonograme tip CD și videograme
tip DVD conținând muzică, jocuri, filme, soft-uri etc.), în scop comercial sub
prețul lor real, și care prin valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate
enunțate mai sus, a produs consecințe deosebit de grave (valoarea totală a
prejudiciului fiind de 477.059,04 RON), întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prev. de art. 139
6
alin. (2), alin. (3), alin. (6) din
Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat care în perioada enunțată mai sus, în mod repetat și în realizarea
unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă a promovat
mărfurile-pirat enunțate mai sus, prin utilizarea mijloacelor electronice de
comunicare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.
139
6
alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2),
art. 42 C. pen.
La individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile de
individualizare a pedepsei prev. prin art. 72 C. pen., respectiv
periculozitatea socială a faptelor comise apreciată în concret, precum și
persoana inculpatului, conduita sa procesuală și faptul că nu este cunoscut cu
antecedente penale.
Apărările
inculpatului în sensul că faptele au fost comise anterior perioadei enunțate
mai sus, precum și contestațiile acestuia cu privire la cuantumul prejudiciului
încercat de părțile vătămate, au fost respinse, dat fiind faptul că, pe de o
parte, perioada în care au fost comise aceste fapte este probată prin analiza
mediilor de stocare a datelor aflate în cele 7 fișiere în care se găseau
listele de ofertă a acestor albume, și, pe de altă parte, modalitatea de calcul
a prejudiciului respectiv a despăgubirilor stabilite de părțile vătămate nu a
fost contestată.
Împotriva sentinței
Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul K.A.D., criticând-o pentru
netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că fapta inculpatului nu prezintă
pericolul social al unei infracțiuni, iar în subsidiar se solicită aplicarea
unei pedepse orientate sub minimul special prev. de lege cu suspendarea
condiționată a executării.
S-a arătat că la
dosarul cauzei există un denunț formulat de numitul B.I.R. care sesizează
organele de cercetare penală că inculpatul produce în mod neautorizat și
comercializează de la locuința sa CD și DVD cu muzică, jocuri, filme și
soft-uri și că el a cumpărat de mai multe ori astfel de produse, neprecizând
însă perioada în care a făcut aceste achiziții. Denunțătorul este și el
inculpat în altă cauză în care sunt aceleași părți vătămate, fiind trimis în
judecată pentru același fel de fapte. Inculpatul recunoaște că a vândut
denunțătorului DVD-uri și CD-uri, dar în cursul anului 2005, faptă pentru care
a fost sancționat cu amendă administrativă.
S-a mai arătat că la
percheziția domiciliară s-au găsit 50 DVD-uri neinscripționate, 7 fișiere XLS,
care înseamnă fișiere EXCEL, care conțineau doar liste cu albume de muzică,
filme, jocuri, însă nimeni nu susține că aceste liste ar fi fost făcute pentru
comercializare. S-a mai găsit și programul O. la care inculpatul avea abonament
și programul W.A., care poate fi descărcat de pe internet în mod gratuit și
care se folosește pentru conversia fișierelor. Se mai susține că inculpatul ar
deține domeniul K..Tk, ceea ce este fals.
Inculpatul a
recunoscut că a mai inscripționat pentru prieteni CD-uri dar cărora le percepea
doar contravaloarea CD-ului gol, ceea ce demonstrează lipsa de pericol social
al infracțiunii.
Prin Decizia penală
nr. 43/A din 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul
nr. 4582/108/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis
apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58/2008
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007, desființată
sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10
lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 139
6
alin. (2), (3), (6) din Legea nr.
8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 139
6
alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr.
123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen.
Au fost respinse
pretențiile civile formulate de părțile civile M.C. București, A.I. București,
U.P.F.R. și s-a constatat că părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au
constituit părți civile, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a se pronunța
astfel Curtea, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub
toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc.
pen. a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele
considerente:
Potrivit actului de
sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două
infracțiuni: cea prev. de art. 139
9
alin. (2) din Legea nr. 8/1996
respectiv oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în
scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul
utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor
juridice și cea prev. de art. 139
5
alin. (6) din Legea nr. 8/1996 și
respectiv promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloace și în orice mod,
inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de
comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a
cataloagelor de produse.
Din analiza materialului
probator existent în dosarul de urmărire penală și a probelor administrate în
fața instanței de judecată nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, menționate
mai sus, în niciuna din ipotezele prevăzute de normele incriminare.
Cu privire la infracțiunea
prev. de art. 139
9
alin. (2) din Legea nr. 8/1996 s-a observat că în
cursul urmăririi penale B.I.R. a dat un denunț împotriva inculpatului arătând
că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința sa
direct și prin poștă CD-uri și DVD-uri cu filme, muzică, jocuri, soft-uri etc.
la prețul de 35.000 lei CD-ul și 75.000 DVD-ul. A mai arătat că inculpatul își
făcea reclamă prin ziar și prin pagină internet www.K..tk și că personal a
cumpărat de la acestea CD-uri din Piața Obor din Arad unde se afla cu ele la
vânzare, fără a preciza însă perioada în care s-a desfășurat activitatea
infracțională a inculpatului.
Tot în cursul
urmăririi penale a fost audiat inculpatul prilej cu care el a recunoscut că a
avut pe net un site personal prin intermediul căruia a lansat ofertă de vânzare
de muzică, filme, jocuri sau programe de calculator, dar aceasta s-a întâmplat
pentru o perioadă scurtă de timp după care obișnuia să trimită liste cu oferte
prin e-mail persoanelor cunoscute.
În cursul cercetării
judecătorești inculpatul și-a precizat declarația dată în cursul urmăririi
penale arătând că pentru activitatea sa infracțională, privind încălcarea
drepturilor de autor, a fost sancționat cu 1.000 RON și că listele de oferte
găsite pe calculatorul său au fost întocmite în trecut înainte de a fi
sancționat cu aceea amendă, perioadă în care a vândut și denunțătorului B.I.R.
CD-uri și DVD-uri.
Recunoașterea
inculpatului din cursul urmăririi penale nu se coroborează cu nicio altă probă
de la dosar.
În cursul urmăririi
penale s-a efectuat o percheziție asupra calculatoarelor găsite la domiciliul
inculpatului și în procesul-verbal întocmit cu acel prilej se consemnează că au
fost găsite 7 fișiere în format XLS care conțin liste de ofertă a mai multor albume
de muzică, filme pe CD DVD, jocuri și programe de calculator, din nicio probă
însă nu rezultă că inculpatul a distribuit aceste mărfuri pirat pentru a fi
îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139
6
alin. (2) C. proc. pen.
Este adevărat că în
trecut inculpatul a avut asemenea preocupări ilicite care au fost dovedite și
pentru care a fost sancționat cu o amendă administrativă de 1.000 RON, potrivit
Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 1264/P/2004, însă așa cum
s-a arătat nu s-a dovedit că după această dată inculpatul a perseverat în
activitatea sa infracțională de același tip.
De menționat că în
cursul judecării cauzei în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice
informatice având ca obiectiv, printre altele, și "stabilirea unui
prejudiciu creat de deținerea listelor cu titluri de programe din cele 7
fișiere XLS".
În raportul întocmit,
expertul tehnic judiciar B.G. a concluzionat că din analiza celor 3 discuri
fixe ridicate pentru expertiză nu s-a găsit niciun fișier și nicio arhivă care
să conțină formele de instalare ale programelor de aplicație sau ale sistemelor
de operare la care se face referire în cele 7 fișiere xls.
Expertul mai arată
că, potrivit legii, deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme
de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor.
Cu privire la
infracțiunea prev. de art. 139
5
alin. (6) din Legea nr. 8/1996 s-a
reținut din actul de sesizare că inspectorii departamentului antipiraterie,
exercitând acțiuni de verificare pe internet au descoperit pe site-ul www.k.tk
aparținând inculpatului o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de produse
contrafăcute cu tarife variabile, dar sub prețul real de comercializare al
produselor originale, conținând înregistrări de muzică, filme, jocuri și
produse soft.
Această susținere nu
are niciun suport în materialul probator administrat întrucât potrivit
Raportului de expertiză efectuat de același expert judiciar domeniul www.K..tk
este disponibil nefiind utilizat de nimeni, fiind gestionat de Societatea mixtă
D.TK formată prin asocierea Guvernului Tokelau din Pacificul de Sud, companiei
naționale de telecomunicații T. și companiei privată BV D.TK cu sediul în
Olanda, astfel că nu este dovedită existența unei oferte de comercializare pe
acest site de către inculpat.
Prin urmare sub
aspectul laturii obiective nu s-a dovedit săvârșirea celor două infracțiunii de
către inculpat astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea
inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 379, pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
a fost admis apelul declarat de inculpat, desființată sentința apelată și
rejudecând cauza în baza art. 11(2) lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a
dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.
139
6
, alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin
O.U.G. nr. 123/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 139
6
,
alin. (5) din același act normativ cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33
lit. b) C. pen.
În ce privește latura
civilă a cauzei s-a constatat că, așa cum s-a menționat mai sus, nu s-a dovedit
ce fel de mărfuri pirat au fost distribuite sau au fost deținute în scopul
distribuirii pentru a se putea stabili paguba cauzată părților vătămate, așa
cum prevede art. 6 din Legea nr. 8/1996 mod. prin O.U.G. nr. 123/2005 având în
vedere și concluziile expertului B.G. care a arătat că, potrivit legii,
deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme de operare nu creează
un prejudiciu titularilor de drepturi de autor astfel că au fost respinse
pretențiile formulate de părțile civile M.C. București, A.I. București,
U.P.F.R. și s-a constatat că părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au
constituit părți civile.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și
părțile civile M.C. și A.I.
În recursul
parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18
C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința pronunțării unei
hotărâri greșite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanței apelului de a
dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției
domiciliare, respectiv a trei hard-uri.
În recursul părții
civile decizia instanței de apel este criticată pentru greșita achitare,
solicitându-se casarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond,
inclusiv cu privire la despăgubiri.
Prin Decizia penală
nr. 4235 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în Dosarul nr. 4582/108/2007, au fost admise recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile M.C. și
A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, privind pe inculpatul K.A.D., casată decizia atacată și s-a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a se pronunța
astfel Înalta Curte a reținut că recursurile sunt fondate pentru următoarele
motive.
Potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o
eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite
de achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanța nu s-a pronunțat
asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau
cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru
părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția
procesului.
Înalta Curte a
constatat că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată și condamnat de
instanța fondului pentru infracțiunea continuată prevăzută de art. 139
6
alin. (2) săvârșită în condițiile art. 3 și 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop
comercial și cu consecințe deosebit de grave) și pentru infracțiunea prevăzută
de art. 139
6
alin. (5) din aceeași lege infracțiune referitoare la
promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare.
Înalta Curte a
observat că obiectul material al infracțiunilor prevăzute în art. 139
6
din Legea nr. 8/1996 îl formează "mărfurile-pirat" definite în alin.
(8) al articolului.
Instanța fondului a
făcut puține referiri la mărfurile pirat deținute, distribuite, oferite ori
comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ținut cont în
mod exclusiv de pretențiile formulate de părțile civile fără a administra probe
sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părțile civile.
Pe de altă parte
Înalta Curte a observat că instanța de apel a făcut un control superficial al
hotărârii fondului.
Relevantă în acest
sens este împrejurarea că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 139
6
alin. (5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în
tot conținutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 139
6
alin. (6)
ceea ce este evident inexact.
Cât privește probele,
instanța de apel a invocat în soluționarea fondului cauzei exclusiv concluziile
expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a
elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declarații martori sau
expedierea unor colete conținând CD-uri și DVD-uri către destinatarul M.V. și
nu le-a coroborat cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului.
Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la dosar. Nu s-au făcut
aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul Brigăzii
de Combaterea Criminalități Organizate cu privire la cele 7 fișiere tip XLS
găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.
Așa fiind, Înalta
Curte a apreciat că instanța apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea
examinării și analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la
stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității.
În consecință în baza
art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și art. 389
15
pct. 2 lit.
c) C. proc. pen. au fost admise recursurile parchetului și părților civile,
casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la
Curtea de Apel Timișoara.
Pentru rejudecarea
apelului declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 14
februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din
04 decembrie 2007, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,
secția penală, sub nr. 4582.1/108/2007 din 02 iunie 2010.
Au fost respectate
dispozițiile deciziei de casare, fiind audiat martorul denunțător B.I.R.
Prin Decizia penală
nr. 89/A din 9 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de
inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din 04 decembrie
2007.
S-a desființat în
latura penală, în privința pedepsei accesorii, sentința primei instanțe și
rejudecând, s-a înlăturat interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. c) C. pen. S-au menținut în rest
dispozițiile sentinței apelate.
În temeiul art. 192
alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare
avansate de acesta în apel.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a constatat că apelul este fondat în privința
pedepsei accesorii, respectiv a greșitei interziceri a exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. c) C. pen., cauza fiind
rejudecată sub acest aspect.
În primul rând,
instanța de apel a observat că apelul inculpatului este singurul declarat în
cauză și vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 18
1
C. pen.
reducerea pedepsei, modul de individualizare a executării pedepsei și latura
civilă.
Așadar, discuția nu
s-a purtat asupra altor aspecte, intrate în puterea lucrului judecat.
S-a arătat că
potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune
fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din
valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod
vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alin. (2) al
aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol
social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul
urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau
care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului,
dacă este cunoscut.
S-a arătat că faptele
inculpatului prezintă pericolul social al unor infracțiuni. Astfel, fapta de
oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat a
fost comisă în formă continuată și a produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul
fiind în sumă totală de 477.059,04 RON, de peste 2 ori mai mare decât plafonul
instituit de art. 146 C. pen. Fapta de promovare de mărfuri pirat prin mijloace
electronice a fost comisă și ea în formă continuată, împrejurare ce denotă
obișnuința. Mai mult, prin Ordonanța nr. 1264/P/2004 din 23 aprilie 2004 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad inculpatul a fost scos de sub urmărire
penală și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă
de 10.000.000 lei vechi pentru infracțiunea de difuzare de opere și de
prestații artistice prevăzută de art. 142 lit. b) și k) din Legea nr. 8/1996,
constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003, a expus spre vânzare 27
CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate.
Referitor la sancțiuni,
s-a remarcat faptul că pedeapsa principală pentru infracțiunea de oferire,
distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat, în formă
continuată, cu consecințe deosebit de grave a fost stabilită în cuantumul minim
prevăzut de lege (5 ani închisoare), iar pedeapsa principală pentru
infracțiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice, în formă
continuată, a fost stabilită în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege
(1 an închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la
3 ani sau amenda). Aceste pedepse sunt bine individualizate, corespunzătoare
gradului de pericol social al faptelor și al făptuitorului. Pentru infracțiunea
de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice în formă continuată în
mod justificat a fost aleasă pedeapsa închisorii și aceasta într-un cuantum
superior minimului special, având în vedere perseverența infracțională de care
a dat dovadă inculpatul atât prin săvârșirea faptei în forma continuată, cât și
prin comiterea ei după ce anterior fusese sancționat prin ordonanța
procurorului pentru fapte similare. Și sporul de 6 luni închisoare a fost în
mod just aplicat, în raport de numărul și cuantumul pedepselor individuale.
Cuantumul pedepsei
rezultante (5 ani și 6 luni închisoare) exclude orice discuție asupra altui mod
de individualizare a executării decât cel conform naturii sale, în detenție.
În privința pedepsei
accesorii, prin Decizia nr. 74 (LXXIV) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în M. Of. nr. 545/18.07.2008,
s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii
se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii,
ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în
art. 71 alin. (3) C. pen.
Prima instanță a
interzis în mod corect inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii,
deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat,
inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de
stat.
Însă, în legătură cu
interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I C. pen.,
în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor
deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din
Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția
votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor.
Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este
absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o
largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este
nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie
apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție
generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și
care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă
oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1
al Convenției.
În cauza de față,
instanța de apel a considerat că, față de infracțiunile săvârșite de inculpat
(oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat;
promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice) și circumstanțele
concrete ale comiterii acesteia (faptele neavând vreo repercusiune asupra
valorilor sociale apărate de lege în materie electorală), nu se impune a se
aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.
De asemenea, nu se
poate interzice exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C.
pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit infracțiunile în virtutea unei funcții
ocupate sau a unei profesii exercitate ori a unei activități legal desfășurate.
În ce privește
acțiunile civile, s-a reținut că acestea au fost soluționate în mod corect,
fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar
pretențiile părților civile M.C., A.I. și U.P.F.R. întemeiate. Prejudiciile au
fost dovedite atât ca existență, cât și ca întindere. Sumele solicitate au fost
explicitate și nu există vreun motiv de a le pune la îndoială. De altfel,
inculpatul nu a criticat în mod explicit soluția dată acțiunii civile,
rezumându-se la a arăta că din raportul de expertiză reiese că nu s-au cauzat
prejudicii. Instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză
tehnică efectuată în cursul judecății în apel în primul ciclu procesual,
întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și conține
aprecieri ale expertului care nu pot fi însușite. Astfel, nu se poate reține că
faptele inculpatului nu ar fi producătoare de prejudicii sau că inculpatul nu
putea avea site-ul www.k..tk pentru că acest domeniu ar fi indisponibil, câtă
vreme chiar inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a inscripționat
CD-uri cu filme și jocuri și că le oferea spre vânzare pe o pagină de internet
ce o avea în anul 2005. Totodată din înscrisul din dosarul de urmărire penală
rezultă că domeniul k..tk era disponibil.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul K.A.D. criticând-o cu privire la greșita
condamnare a sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,
întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, solicitând în principal
achitarea, iar în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere a cauzei spre
rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unor
probe solicitate cu privire la soluționarea acțiunii civile, fapt de natură a
aduce grave prejudicii inculpatului și de a influența soluția pronunțată în
cauză precum și reducerea pedepsei și aplicarea art. 86
1
C. pen.
Au fost invocate
temeiurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18, pct. 10 și pct.
14 C. proc. pen.
Examinând decizia
recurată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul
inculpatului este fondat pentru existența cazului de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 10 C. proc. pen.
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul K.A.D. a fost trimis în
judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea în formă continuată
a infracțiunilor prevăzute de art. 139
6
alin. (2), alin. (3) și
alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial și cu consecințe deosebit de
grave) și art. 139
6
alin. (5) din aceeași lege infracțiune
referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de
comunicare, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 58 din 14 februarie 2008 a
Tribunalului Arad, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 14 C.
proc. pen., art. 998 din C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
191.745 RON către partea vătămată M.C. București, la plata sumei de 282.870 RON
către partea vătămată A.I. București și 2.444,04 RON către partea vătămată
U.P.F.R. - constituite părți civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.
Prin Decizia penală
nr. 43/A DIN 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost
admis apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr.
58/2008 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a desființat sentința apelată și
rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen.
a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
139
6
alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G.
nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 139
6
alin.
(5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art.
41 alin. (2) din C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.
Totodată, au fost
respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M.C. București, A.I.
București, U.P.F.R.
Această decizie a
fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmare a admiterii, prin
Decizia nr. 4235 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, a recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara și de părțile civile M.C. și A.I..
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de recurs a reținut în esență că instanța de apel a
omis să examineze și să analizeze toate elementele de fapt care pot conduce la
stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității.
În acest sens,
instanța de trimitere a făcut referiri concrete la probatoriul relevant în
cauză, ce trebuia analizat corespunzător cu ocazia soluționării apelului,
respectiv expertiza tehnică, declarațiile martorilor (cu referire expresă la
martorul B.I.R.), precum și constatările efectuate cu privire la fișierele
găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.
Pe de altă parte,
examinând dosarul instanței de rejudecare, Înalta Curte constată că prin
concluziile scrise la care inculpatul a făcut referire cu ocazia soluționării
apelului, acesta a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc.
pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei. De asemenea, s-a solicitat
respingerea pretențiilor civile ca nedovedite.
Or, examinând decizia
pronunțată de instanța de apel, după rejudecarea cauzei, Curtea constată că
aceasta nu s-a pronunțat asupra criticii principale formulate de inculpat și
nici nu s-a conformat hotărârii instanței de trimitere, ignorând disp. art. 385
18
C. proc. pen.
Astfel, instanța de
rejudecare s-a mărginit la a analiza apelul inculpatului, prin raportare însă
la criticile cuprinse în motivele de apel formulate cu ocazia primei judecăți
în această cale ordinară de atac, care nu au mai fost susținute cu ocazia
rejudecării.
În aceste condiții,
Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.
385
9
pct. 10 C. proc. pen. cu referire la omisiunea instanței de
apel de a se pronunța cu privire la unele probe administrate și asupra unuia
dintre motivele de apel formulate și susținute de inculpat, ce pune în discuție
vinovăția sa pentru infracțiunile ce-i sunt imputate și care evident este de
natură a influența soluția procesului.
În același timp,
ignorând hotărârea instanței de trimitere, instanța de rejudecare a pronunțat o
hotărâre contrară legii, fiind astfel incident și cazul de casare prev. de art.
385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., ce poate fi luat în
considerare din oficiu conform art. 385
9
alin. (3).
În consecință, în
baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul
declarat de inculpatul K.A.D., se va casa decizia atacată și se va trimite
cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 9 mai 2011
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Casează decizia
atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea
apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 3 noiembrie 2011.