ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58 din 14 februarie

2008 pronunțată în Dosarul nr. 4582/108/2007, Tribunalul Arad, în baza art. 139

6

alin. (2), alin. (3), alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 42 C. pen., a condamnat inculpatul K.A.D., la pedeapsa de 5 (cinci)

ani închisoare pentru oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii

de mărfuri pirat, săvârșite în scop comercial în formă continuată, cu

consecințe deosebit de grave.

În baza art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru

promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, în formă

continuată.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de

executat de 5 (cinci) ani și 6 luni închisoare.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, în

scopul distrugerii, următoarele hard-uri ridicate cu dovada seria C, nr.

0008454  din 12 09 2007 a Poliției Arad: HDD W. 4398140, HDD W. 4395812, HDD W.

76846090.

În baza art. 14 din

C. proc. pen., art. 998 din C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de

191.745 RON către partea vătămată M.C. București, la plata sumei de 282.870 RON

către partea vătămată A.I. București și 2.444,04 RON către partea vătămată

U.P.F.R. - constituite părți civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.

A constatat că

părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON,

cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din fondurile Ministerului

Justiției către Baroul de Avocați Arad a sumei de 100 RON, onorariu pentru

avocat din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul K.A.D. a

fost cercetat în Dosarul nr. 1264/P/ 2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b) și k)

din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003 a

fost depistat în Piața Obor din mun. Arad în timp ce oferea spre vânzare un

număr de 27 CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate, cu un prejudiciu de

10.065.432 lei (ROL) iar prin ordonanța din 23 aprilie 2004 s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. l lit. b) art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. și i-a fost aplicată sancțiunea amenzii cu caracter administrativ

de 10.000.000 lei ROL.

Cu toate acestea,

inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, ceea ce a dus la sesizarea

de către U.P.F.R. a organelor de poliție cu privire la comiterea de către

inculpat a infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2), (3), (5) din

Legea nr. 8/1996 la data de 5 octombrie 2006.

În urma descoperirii

de către inspectorii departamentului antipiraterie pe site-ul www.k..tk

aparținând inculpatului, o ofertă de vânzare a unui număr mare de produse

contrafăcute (fonograme tip CD și videograme tip DVD-uri) cu tarife variabile,

sub prețul real de comercializare al produselor originale și care conțineau

înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft, la aceeași dată a fost

înregistrat și denunțul lui B.I.R. împotriva inculpatului, prin care se sesiza

faptul că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința

sa în mod direct precum și prin poștă, CD-uri și DVD-uri cu muzică, jocuri,

filme, soft-uri etc. menționând că a cumpărat de la inculpat în nenumărate

rânduri astfel de produse cu prețuri între 3,5 și 7,5 RON pe bucată.

În urma efectuării

percheziției domiciliare la adresa inculpatului, au fost găsite două unități

centrale de calculator și un număr de 50 bucăți DVD-uri neinscripționate

(blank-uri), precum și un număr de 20 de plicuri - percheziția domiciliară

având loc la 10 octombrie 2006.

În urma efectuării

percheziției asupra mediilor de stocare a datelor în format digital, ridicate

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 10 octombrie 2006 la

domiciliul inculpatului, au fost găsite un număr de 7 fișiere în format XLS

care conțineau liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme, jocuri și

programe de calculator, constatându-se totodată că era instalat programul

„O." care era folosit de inculpat pentru a descărca prin satelit diverse

filme, muzică sau programe de calculator. Pe mediile de stocare au fost

depistate filme în format Mpeg.2 și Mpeg.4, jocuri în format DVD și un număr de

1049 fișiere tip mp3. Toate aceste informații au fost salvate pe CDROM-ul

atașat procesului-verbal întocmit, semnat de către inculpat.

Cu ocazia efectuării

percheziției în sistem informatic, au fost ridicate un număr de 5 unități

centrale HDD, fiind restituite ulterior un număr de două (HDD W. 2189112 și HDD

S/N W.C. 1013223), fiind ridicate și rămânând la dosarul cauzei un număr de 3

HDD-uri marca W. digital, S/N W. 4395812, S/N W. 4398140 și S/N W.C. 76846090

(dovada seria C nr. 0008454 din 12 09 2007). Aceste ultime 3 HDD-uri conțineau

toate informațiile cuprinzând listele de ofertă întocmite de inculpat și

transmise prin mijloacele electronice de comunicare (site-ul personal și

e-mail-uri). Totodată, Oficiul Județean de Poștă Arad, cu Adresa din 21

noiembrie 2006, a confirmat faptul că inculpatul a expediat în perioadele 12

mai 2006 și 12 iulie 2006 destinatarului M.V. din Baia Mare, un număr de 2

colete în greutate de 235 g și respectiv 241 g care în realitate conțineau

CD-uri și DVD-uri piratate de inculpat, după cum acesta recunoaște.

În urma identificării

părților vătămate, urmare a examinării listelor de oferte găsite cu ocazia

percheziției în sistem informatic a HDD-urilor încorporate din unitățile

centrale ridicate, acestea s-au constituit părți civile în cauză. Cu această

ocazie s-a stabilit totodată opera de creație intelectuală identificată în

listele de oferte întocmite de inculpat în scopul promovării acesteia spre

comercializare și care face obiectul dreptului de autor potrivit art. 7 din

Legea nr. 8/1996 fiind totodată identificați titularii drepturilor de autor și

ai drepturilor conexe după cum urmează: U.P.F.R. care s-a constituit parte

civilă cu suma de 2.444,04 RON; M.C. cu suma de 191.745 RON; A.I. - cu suma de

282.870 RON; Cabinet av. N.B. și asociații (reprezentant al R.A.R. București și

E.A.) nu s-au constituit părți civile în cauză .

Această stare de fapt

a fost reținută de instanță din mijloacele de probă descrise mai sus,

coroborate cu declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor T.D.L.

Tribunalul a apreciat

că fapta inculpatului care în perioada 2004 - octombrie 2006, în mod repetat și

în realizarea unei rezoluții infracționale unice, prin site-ul personal ori

prin e-mail, a oferit, a deținut și a depozitat în scopul distribuirii de

mărfuri-pirat respectiv, produse contrafăcute (fonograme tip CD și videograme

tip DVD conținând muzică, jocuri, filme, soft-uri etc.), în scop comercial sub

prețul lor real, și care prin valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate

enunțate mai sus, a produs consecințe deosebit de grave (valoarea totală a

prejudiciului fiind de 477.059,04 RON), întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2), alin. (3), alin. (6) din

Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat care în perioada enunțată mai sus, în mod repetat și în realizarea

unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă a promovat

mărfurile-pirat enunțate mai sus, prin utilizarea mijloacelor electronice de

comunicare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 42 C. pen.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile de

individualizare a pedepsei prev. prin art. 72 C. pen., respectiv

periculozitatea socială a faptelor comise apreciată în concret, precum și

persoana inculpatului, conduita sa procesuală și faptul că nu este cunoscut cu

antecedente penale.

Apărările

inculpatului în sensul că faptele au fost comise anterior perioadei enunțate

mai sus, precum și contestațiile acestuia cu privire la cuantumul prejudiciului

încercat de părțile vătămate, au fost respinse, dat fiind faptul că, pe de o

parte, perioada în care au fost comise aceste fapte este probată prin analiza

mediilor de stocare a datelor aflate în cele 7 fișiere în care se găseau

listele de ofertă a acestor albume, și, pe de altă parte, modalitatea de calcul

a prejudiciului respectiv a despăgubirilor stabilite de părțile vătămate nu a

fost contestată.

Împotriva sentinței

Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul K.A.D., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că fapta inculpatului nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni, iar în subsidiar se solicită aplicarea

unei pedepse orientate sub minimul special prev. de lege cu suspendarea

condiționată a executării.

S-a arătat că la

dosarul cauzei există un denunț formulat de numitul B.I.R. care sesizează

organele de cercetare penală că inculpatul produce în mod neautorizat și

comercializează de la locuința sa CD și DVD cu muzică, jocuri, filme și

soft-uri și că el a cumpărat de mai multe ori astfel de produse, neprecizând

însă perioada în care a făcut aceste achiziții. Denunțătorul este și el

inculpat în altă cauză în care sunt aceleași părți vătămate, fiind trimis în

judecată pentru același fel de fapte. Inculpatul recunoaște că a vândut

denunțătorului DVD-uri și CD-uri, dar în cursul anului 2005, faptă pentru care

a fost sancționat cu amendă administrativă.

S-a mai arătat că la

percheziția domiciliară s-au găsit 50 DVD-uri neinscripționate, 7 fișiere XLS,

care înseamnă fișiere EXCEL, care conțineau doar liste cu albume de muzică,

filme, jocuri, însă nimeni nu susține că aceste liste ar fi fost făcute pentru

comercializare. S-a mai găsit și programul O. la care inculpatul avea abonament

și programul W.A., care poate fi descărcat de pe internet în mod gratuit și

care se folosește pentru conversia fișierelor. Se mai susține că inculpatul ar

deține domeniul K..Tk, ceea ce este fals.

Inculpatul a

recunoscut că a mai inscripționat pentru prieteni CD-uri dar cărora le percepea

doar contravaloarea CD-ului gol, ceea ce demonstrează lipsa de pericol social

al infracțiunii.

Prin Decizia penală

nr. 43/A din 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 4582/108/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis

apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58/2008

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007, desființată

sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10

lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2), (3), (6) din Legea nr.

8/1996 modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr.

123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen.

Au fost respinse

pretențiile civile formulate de părțile civile M.C. București, A.I. București,

U.P.F.R. și s-a constatat că părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au

constituit părți civile, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunța

astfel Curtea, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit actului de

sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două

infracțiuni: cea prev. de art. 139

9

alin. (2) din Legea nr. 8/1996

respectiv oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în

scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul

utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor

juridice și cea prev. de art. 139

5

alin. (6) din Legea nr. 8/1996 și

respectiv promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloace și în orice mod,

inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de

comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a

cataloagelor de produse.

Din analiza materialului

probator existent în dosarul de urmărire penală și a probelor administrate în

fața instanței de judecată nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, menționate

mai sus, în niciuna din ipotezele prevăzute de normele incriminare.

Cu privire la infracțiunea

prev. de art. 139

9

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 s-a observat că în

cursul urmăririi penale B.I.R. a dat un denunț împotriva inculpatului arătând

că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința sa

direct și prin poștă CD-uri și DVD-uri cu filme, muzică, jocuri, soft-uri etc.

la prețul de 35.000 lei CD-ul și 75.000 DVD-ul. A mai arătat că inculpatul își

făcea reclamă prin ziar și prin pagină internet www.K..tk și că personal a

cumpărat de la acestea CD-uri din Piața Obor din Arad unde se afla cu ele la

vânzare, fără a preciza însă perioada în care s-a desfășurat activitatea

infracțională a inculpatului.

Tot în cursul

urmăririi penale a fost audiat inculpatul prilej cu care el a recunoscut că a

avut pe net un site personal prin intermediul căruia a lansat ofertă de vânzare

de muzică, filme, jocuri sau programe de calculator, dar aceasta s-a întâmplat

pentru o perioadă scurtă de timp după care obișnuia să trimită liste cu oferte

prin e-mail persoanelor cunoscute.

În cursul cercetării

judecătorești inculpatul și-a precizat declarația dată în cursul urmăririi

penale arătând că pentru activitatea sa infracțională, privind încălcarea

drepturilor de autor, a fost sancționat cu 1.000 RON și că listele de oferte

găsite pe calculatorul său au fost întocmite în trecut înainte de a fi

sancționat cu aceea amendă, perioadă în care a vândut și denunțătorului B.I.R.

CD-uri și DVD-uri.

Recunoașterea

inculpatului din cursul urmăririi penale nu se coroborează cu nicio altă probă

de la dosar.

În cursul urmăririi

penale s-a efectuat o percheziție asupra calculatoarelor găsite la domiciliul

inculpatului și în procesul-verbal întocmit cu acel prilej se consemnează că au

fost găsite 7 fișiere în format XLS care conțin liste de ofertă a mai multor albume

de muzică, filme pe CD DVD, jocuri și programe de calculator, din nicio probă

însă nu rezultă că inculpatul a distribuit aceste mărfuri pirat pentru a fi

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2) C. proc. pen.

Este adevărat că în

trecut inculpatul a avut asemenea preocupări ilicite care au fost dovedite și

pentru care a fost sancționat cu o amendă administrativă de 1.000 RON, potrivit

Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 1264/P/2004, însă așa cum

s-a arătat nu s-a dovedit că după această dată inculpatul a perseverat în

activitatea sa infracțională de același tip.

De menționat că în

cursul judecării cauzei în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice

informatice având ca obiectiv, printre altele, și "stabilirea unui

prejudiciu creat de deținerea listelor cu titluri de programe din cele 7

fișiere XLS".

În raportul întocmit,

expertul tehnic judiciar B.G. a concluzionat că din analiza celor 3 discuri

fixe ridicate pentru expertiză nu s-a găsit niciun fișier și nicio arhivă care

să conțină formele de instalare ale programelor de aplicație sau ale sistemelor

de operare la care se face referire în cele 7 fișiere xls.

Expertul mai arată

că, potrivit legii, deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme

de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art. 139

5

alin. (6) din Legea nr. 8/1996 s-a

reținut din actul de sesizare că inspectorii departamentului antipiraterie,

exercitând acțiuni de verificare pe internet au descoperit pe site-ul www.k.tk

aparținând inculpatului o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de produse

contrafăcute cu tarife variabile, dar sub prețul real de comercializare al

produselor originale, conținând înregistrări de muzică, filme, jocuri și

produse soft.

Această susținere nu

are niciun suport în materialul probator administrat întrucât potrivit

Raportului de expertiză efectuat de același expert judiciar domeniul www.K..tk

este disponibil nefiind utilizat de nimeni, fiind gestionat de Societatea mixtă

D.TK formată prin asocierea Guvernului Tokelau din Pacificul de Sud, companiei

naționale de telecomunicații T. și companiei privată BV D.TK cu sediul în

Olanda, astfel că nu este dovedită existența unei oferte de comercializare pe

acest site de către inculpat.

Prin urmare sub

aspectul laturii obiective nu s-a dovedit săvârșirea celor două infracțiunii de

către inculpat astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea

inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 379, pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

a fost admis apelul declarat de inculpat, desființată sentința apelată și

rejudecând cauza în baza art. 11(2) lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a

dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

139

6

, alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin

O.U.G. nr. 123/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 139

6

,

alin. (5) din același act normativ cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33

lit. b) C. pen.

În ce privește latura

civilă a cauzei s-a constatat că, așa cum s-a menționat mai sus, nu s-a dovedit

ce fel de mărfuri pirat au fost distribuite sau au fost deținute în scopul

distribuirii pentru a se putea stabili paguba cauzată părților vătămate, așa

cum prevede art. 6 din Legea nr. 8/1996 mod. prin O.U.G. nr. 123/2005 având în

vedere și concluziile expertului B.G. care a arătat că, potrivit legii,

deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme de operare nu creează

un prejudiciu titularilor de drepturi de autor astfel că au fost respinse

pretențiile formulate de părțile civile M.C. București, A.I. București,

U.P.F.R. și s-a constatat că părțile vătămate R.A.R. și E.A. București nu s-au

constituit părți civile.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și

părțile civile M.C. și A.I.

În recursul

parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 18

C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința pronunțării unei

hotărâri greșite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanței apelului de a

dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției

domiciliare, respectiv a trei hard-uri.

În recursul părții

civile decizia instanței de apel este criticată pentru greșita achitare,

solicitându-se casarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond,

inclusiv cu privire la despăgubiri.

Prin Decizia penală

nr. 4235 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 4582/108/2007, au fost admise recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile M.C. și

A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, privind pe inculpatul K.A.D., casată decizia atacată și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța

astfel Înalta Curte a reținut că recursurile sunt fondate pentru următoarele

motive.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanța nu s-a pronunțat

asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau

cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru

părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului.

Înalta Curte a

constatat că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată și condamnat de

instanța fondului pentru infracțiunea continuată prevăzută de art. 139

6

alin. (2) săvârșită în condițiile art. 3 și 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop

comercial și cu consecințe deosebit de grave) și pentru infracțiunea prevăzută

de art. 139

6

alin. (5) din aceeași lege infracțiune referitoare la

promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare.

Înalta Curte a

observat că obiectul material al infracțiunilor prevăzute în art. 139

6

din Legea nr. 8/1996 îl formează "mărfurile-pirat" definite în alin.

(8) al articolului.

Instanța fondului a

făcut puține referiri la mărfurile pirat deținute, distribuite, oferite ori

comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ținut cont în

mod exclusiv de pretențiile formulate de părțile civile fără a administra probe

sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părțile civile.

Pe de altă parte

Înalta Curte a observat că instanța de apel a făcut un control superficial al

hotărârii fondului.

Relevantă în acest

sens este împrejurarea că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în

tot conținutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 139

6

alin. (6)

ceea ce este evident inexact.

Cât privește probele,

instanța de apel a invocat în soluționarea fondului cauzei exclusiv concluziile

expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a

elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declarații martori sau

expedierea unor colete conținând CD-uri și DVD-uri către destinatarul M.V. și

nu le-a coroborat cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului.

Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la dosar. Nu s-au făcut

aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul Brigăzii

de Combaterea Criminalități Organizate cu privire la cele 7 fișiere tip XLS

găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.

Așa fiind, Înalta

Curte a apreciat că instanța apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea

examinării și analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la

stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității.

În consecință în baza

art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și art. 389

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen. au fost admise recursurile parchetului și părților civile,

casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Timișoara.

Pentru rejudecarea

apelului declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 14

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din

04 decembrie 2007, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,

secția penală, sub nr. 4582.1/108/2007 din 02 iunie 2010.

Au fost respectate

dispozițiile deciziei de casare, fiind audiat martorul denunțător B.I.R.

Prin Decizia penală

nr. 89/A din 9 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de

inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4582/108/2007 din 04 decembrie

2007.

S-a desființat în

latura penală, în privința pedepsei accesorii, sentința primei instanțe și

rejudecând, s-a înlăturat interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. c) C. pen. S-au menținut în rest

dispozițiile sentinței apelate.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare

avansate de acesta în apel.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a constatat că apelul este fondat în privința

pedepsei accesorii, respectiv a greșitei interziceri a exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. c) C. pen., cauza fiind

rejudecată sub acest aspect.

În primul rând,

instanța de apel a observat că apelul inculpatului este singurul declarat în

cauză și vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 18

1

C. pen.

reducerea pedepsei, modul de individualizare a executării pedepsei și latura

civilă.

Așadar, discuția nu

s-a purtat asupra altor aspecte, intrate în puterea lucrului judecat.

S-a arătat că

potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune

fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din

valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod

vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Alin. (2) al

aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol

social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului,

dacă este cunoscut.

S-a arătat că faptele

inculpatului prezintă pericolul social al unor infracțiuni. Astfel, fapta de

oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat a

fost comisă în formă continuată și a produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul

fiind în sumă totală de 477.059,04 RON, de peste 2 ori mai mare decât plafonul

instituit de art. 146 C. pen. Fapta de promovare de mărfuri pirat prin mijloace

electronice a fost comisă și ea în formă continuată, împrejurare ce denotă

obișnuința. Mai mult, prin Ordonanța nr. 1264/P/2004 din 23 aprilie 2004 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad inculpatul a fost scos de sub urmărire

penală și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă

de 10.000.000 lei vechi pentru infracțiunea de difuzare de opere și de

prestații artistice prevăzută de art. 142 lit. b) și k) din Legea nr. 8/1996,

constând în aceea că, la data de 14 septembrie 2003, a expus spre vânzare 27

CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate.

Referitor la sancțiuni,

s-a remarcat faptul că pedeapsa principală pentru infracțiunea de oferire,

distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat, în formă

continuată, cu consecințe deosebit de grave a fost stabilită în cuantumul minim

prevăzut de lege (5 ani închisoare), iar pedeapsa principală pentru

infracțiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice, în formă

continuată, a fost stabilită în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege

(1 an închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la

3 ani sau amenda). Aceste pedepse sunt bine individualizate, corespunzătoare

gradului de pericol social al faptelor și al făptuitorului. Pentru infracțiunea

de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice în formă continuată în

mod justificat a fost aleasă pedeapsa închisorii și aceasta într-un cuantum

superior minimului special, având în vedere perseverența infracțională de care

a dat dovadă inculpatul atât prin săvârșirea faptei în forma continuată, cât și

prin comiterea ei după ce anterior fusese sancționat prin ordonanța

procurorului pentru fapte similare. Și sporul de 6 luni închisoare a fost în

mod just aplicat, în raport de numărul și cuantumul pedepselor individuale.

Cuantumul pedepsei

rezultante (5 ani și 6 luni închisoare) exclude orice discuție asupra altui mod

de individualizare a executării decât cel conform naturii sale, în detenție.

În privința pedepsei

accesorii, prin Decizia nr. 74 (LXXIV) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în M. Of. nr. 545/18.07.2008,

s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii

se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii,

ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în

art. 71 alin. (3) C. pen.

Prima instanță a

interzis în mod corect inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii,

deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat,

inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de

stat.

Însă, în legătură cu

interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I C. pen.,

în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor

deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din

Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția

votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor.

Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este

absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o

largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este

nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie

apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție

generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și

care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă

oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1

al Convenției.

În cauza de față,

instanța de apel a considerat că, față de infracțiunile săvârșite de inculpat

(oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat;

promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice) și circumstanțele

concrete ale comiterii acesteia (faptele neavând vreo repercusiune asupra

valorilor sociale apărate de lege în materie electorală), nu se impune a se

aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.

De asemenea, nu se

poate interzice exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit infracțiunile în virtutea unei funcții

ocupate sau a unei profesii exercitate ori a unei activități legal desfășurate.

În ce privește

acțiunile civile, s-a reținut că acestea au fost soluționate în mod corect,

fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar

pretențiile părților civile M.C., A.I. și U.P.F.R. întemeiate. Prejudiciile au

fost dovedite atât ca existență, cât și ca întindere. Sumele solicitate au fost

explicitate și nu există vreun motiv de a le pune la îndoială. De altfel,

inculpatul nu a criticat în mod explicit soluția dată acțiunii civile,

rezumându-se la a arăta că din raportul de expertiză reiese că nu s-au cauzat

prejudicii. Instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză

tehnică efectuată în cursul judecății în apel în primul ciclu procesual,

întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și conține

aprecieri ale expertului care nu pot fi însușite. Astfel, nu se poate reține că

faptele inculpatului nu ar fi producătoare de prejudicii sau că inculpatul nu

putea avea site-ul www.k..tk pentru că acest domeniu ar fi indisponibil, câtă

vreme chiar inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a inscripționat

CD-uri cu filme și jocuri și că le oferea spre vânzare pe o pagină de internet

ce o avea în anul 2005. Totodată din înscrisul din dosarul de urmărire penală

rezultă că domeniul k..tk era disponibil.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul K.A.D. criticând-o cu privire la greșita

condamnare a sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată,

întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, solicitând în principal

achitarea, iar în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere a cauzei spre

rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unor

probe solicitate cu privire la soluționarea acțiunii civile, fapt de natură a

aduce grave prejudicii inculpatului și de a influența soluția pronunțată în

cauză precum și reducerea pedepsei și aplicarea art. 86

1

C. pen.

Au fost invocate

temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, pct. 10 și pct.

14 C. proc. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul

inculpatului este fondat pentru existența cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul K.A.D. a fost trimis în

judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea în formă continuată

a infracțiunilor prevăzute de art. 139

6

alin. (2), alin. (3) și

alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial și cu consecințe deosebit de

grave) și art. 139

6

alin. (5) din aceeași lege infracțiune

referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de

comunicare, fiind condamnat prin Sentința penală nr. 58 din 14 februarie 2008 a

Tribunalului Arad, la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 998 din C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

191.745 RON către partea vătămată M.C. București, la plata sumei de 282.870 RON

către partea vătămată A.I. București și 2.444,04 RON către partea vătămată

U.P.F.R. - constituite părți civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.

Prin Decizia penală

nr. 43/A DIN 10 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost

admis apelul declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Sentinței penale nr.

58/2008 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a desființat sentința apelată și

rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a fost achitat inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

139

6

alin. (2), (3), (6) din Legea nr. 8/1996 modificată prin O.U.G.

nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 139

6

alin.

(5) din Legea nr. 8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) din C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

Totodată, au fost

respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M.C. București, A.I.

București, U.P.F.R.

Această decizie a

fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmare a admiterii, prin

Decizia nr. 4235 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, a recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și de părțile civile M.C. și A.I..

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de recurs a reținut în esență că instanța de apel a

omis să examineze și să analizeze toate elementele de fapt care pot conduce la

stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității.

În acest sens,

instanța de trimitere a făcut referiri concrete la probatoriul relevant în

cauză, ce trebuia analizat corespunzător cu ocazia soluționării apelului,

respectiv expertiza tehnică, declarațiile martorilor (cu referire expresă la

martorul B.I.R.), precum și constatările efectuate cu privire la fișierele

găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.

Pe de altă parte,

examinând dosarul instanței de rejudecare, Înalta Curte constată că prin

concluziile scrise la care inculpatul a făcut referire cu ocazia soluționării

apelului, acesta a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei. De asemenea, s-a solicitat

respingerea pretențiilor civile ca nedovedite.

Or, examinând decizia

pronunțată de instanța de apel, după rejudecarea cauzei, Curtea constată că

aceasta nu s-a pronunțat asupra criticii principale formulate de inculpat și

nici nu s-a conformat hotărârii instanței de trimitere, ignorând disp. art. 385

18

C. proc. pen.

Astfel, instanța de

rejudecare s-a mărginit la a analiza apelul inculpatului, prin raportare însă

la criticile cuprinse în motivele de apel formulate cu ocazia primei judecăți

în această cale ordinară de atac, care nu au mai fost susținute cu ocazia

rejudecării.

În aceste condiții,

Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen. cu referire la omisiunea instanței de

apel de a se pronunța cu privire la unele probe administrate și asupra unuia

dintre motivele de apel formulate și susținute de inculpat, ce pune în discuție

vinovăția sa pentru infracțiunile ce-i sunt imputate și care evident este de

natură a influența soluția procesului.

În același timp,

ignorând hotărârea instanței de trimitere, instanța de rejudecare a pronunțat o

hotărâre contrară legii, fiind astfel incident și cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., ce poate fi luat în

considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3).

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul

declarat de inculpatul K.A.D., se va casa decizia atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul K.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 9 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea

apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 3 noiembrie 2011.