ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3085/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 147 din 20 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnat inculpatul K.O.P. la

următoarele pedepse:

- 3 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunii de realizare - în baza aceleași rezoluțiuni

infracționale, în perioada 2005 - 2006, prin același mod de operare și în

același scop, în scopul distribuirii în scop comercial, prin copiere de pe alte

produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr.

285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 74 C. pen. art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunii de distribuire în scop comercial mărfuri pirat -

în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, în perioada 2005 - 2006, prin

același mod de operare și în același scop), prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 C. pen. art. 76 lit. c) C. pen.;

- 1.500

(unamiecincisute) lei, amendă penală pentru comiterea infracțiunii de promovare

de mărfuri pirat în aceeași perioadă, prin prezentarea către public a listelor

și cataloagelor de produse, prevăzută și pedepsită de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 C. pen. raportat la art. 76 lit. f) C. pen.;

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse astfel

aplicate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare și care s-a

dispus să o execute în final inculpatul.

În baza art. 81 alin.

(2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și anume acela de 2

ani și 3 luni, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care se

adăugat un interval fix de timp de 2 ani.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

și art. 84 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor

art. 118 lit. a), b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a celor 122

CD-urilor, 1 videogramă și 11 DVD-uri piratate (1 DVD și 10 buc. CD-uri

videograme) ce au format obiectul efectuării unei constatări

tehnico-științifice de către O.R.D.A, precum și hard-diskul S., bunuri care au

fost ridicate în urma percheziției domiciliare de la inculpat; s-a dispus restituirea

celorlalte bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

S-a constatat că

părțile vătămate A.D.P.F.R. și RO-ACT nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a respins ca

neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă U.P.F.R. împotriva

inculpatului, privind pretențiile în sumă de 8.196 RON.

În baza prevederilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în

favoarea statului suma de RON 1.000, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre Tribunalul Mureș a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu anul

2001, inculpatul K.O.P. a vândut un număr neprecizat de mărfuri pirat - CD-uri

și DVD-uri - (în perioada 2001 - 2006), mărfuri pe care le-a promovat atât prin

punerea la dispoziție către clienți a unor liste cu titlurile pe care le

deținea, cât și prin afișarea unor astfel de liste pe cabina sa de DJ, în

locurile unde a lucrat.

Deși inculpatul nu a

recunoscut că ar fi reprodus pe sistemele de calcul, respectiv că ar fi

realizat un număr de 219 CD-uri pirat pe care apoi le-a oferit spre vânzare -

activitate realizată în perioada 2005 - 2006, probele administrate au dovedit

în mod concret comiterea infracțiunilor reținute în rechizitoriu.

Instanța de fond a

apreciat că în drept, fapta inculpatului K.O.P., care, în baza aceleași

rezoluțiuni infracționale (în perioada 2005 - 2006, prin același mod de operare

și în același scop), a realizat în scopul distribuirii în scop comercial, prin

copiere de pe alte produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin

Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

De asemenea, fapta

inculpatului K.O.P. de a promova mărfuri pirat prin prezentarea către public a

listelor și cataloagelor de produse, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G.

nr. 123/2005.

Totodată, fapta

inculpatului K.O.P. care în baza aceleași rezoluțiuni infracționale (în

perioada 2005 - 2006, prin același mod de operare și în același scop), a

distribuit în scop comercial mărfuri pirat constituie infracțiunea prevăzută de

art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996

modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În cauză instanța de

fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere

împrejurarea că faptele au fost comise în condițiile concursului real de

infracțiuni.

La individualizarea

pedepselor pe care prima instanță le-a aplicat pentru faptele penale reținute,

s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: -

limitele pedepselor prevăzute în legea specială; - gradul de pericol social

concret al faptelor penale, concretizat în împrejurări care compun conținutul

constitutiv al infracțiunilor deduse judecății dar și extrinseci acestuia, cum

sunt, în esență: locul și modalitatea săvârșirii activității infracționale; -

mediul familial și social din care provine acuzatul, raportat la motivația

implicării lui în activitatea infracțională; - persoana inculpatului și poziția

lui procesuală față de învinuirile aduse, acesta se află la prima confruntare

cu legea penală și că potrivit datelor deținute activitatea infracțională, care

formează obiectul prezentei pricini este una singulară, acesta nemaifiind

cercetat pentru alte fapte penale de acest gen și au avut o atitudine relativ

sinceră pe parcursul urmăririi penale, ceea ce potrivit art. 74 lit. a) și c)

C. pen. constituie circumstanțe atenuante judiciare, motiv pentru care se vor

coborî pedepsele ce urmează a fi aplicate, sub minimele speciale.

De asemenea, sau avut

în vedere și prevederile art. 52 C. pen., în acord cu care scopul pedepsei nu

trebuie să fie doar o măsură coercitivă, ci și un principal un mijloc de

reeducare.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul legal prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a

declarat apel inculpatul, care solicită achitarea pentru infracțiunile deduse

judecății, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor

infracțiuni.

Prin Decizia penală

nr. 24/A din 14 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat apelul

declarat de inculpatul K.O.P. împotriva Sentinței penale nr. 147 din 20

octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș și a fost obligat acesta la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut că inculpatul a fost dedus judecății pentru comiterea a

trei infracțiuni la legea dreptului de autor și a drepturilor conexe.

Că în cursul

urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că începând cu anul 2001 a vândut un

număr neprecizat de CD-uri și DVD-uri, însă apoi a revenit și a arătat că a

obținut aceste CD-uri dintr-un schimb cu alți DJ, însă declarațiile martorilor

arătați mai sus, procesul-verbal de percheziție, expertizele efectuate în

cauză, agendele ridicate de la inculpat, infirmă acest lucru.

Sub aspectul

încadrării juridice s-a reținut că fapta inculpatului care în baza aceleiași

rezoluții infracționale în perioada 2005 - 2006 a realizat în scopul

distribuirii, în scop comercial, prin copiere de pe alte produse pirat un număr

de 219 CD-uri pirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 139

6

alin. (1) lit. a) rap. la art. 3 din Legea nr. 8/1996

modificată.

De asemenea, în mod

corect a reținut instanța de fond că fapta inculpatului de a promova mărfuri

pirat prin încropirea unui stand improvizat în Piața de vechituri din Tg.Mureș,

unde prezenta publicului liste și cataloage cu aceste produse întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

6

alin.

(5) din Legea nr. 8/1996 modificată, iar fapta inculpatului care în perioada

2005 - 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale a distribuit în scop

comercial mărfuri pirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de 139

6

alin. (2) lit. a) rap. la alin. (3) din Legea nr.

8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală,

întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile pentru

care a fost trimis în judecată, nefiind întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni.

A solicitat admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și, în rejudecare,

achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat cu

referire la cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., dar și prin prisma disp. art. 385

9

alin. (2) și (3)

C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, înregistrat la data de 25 octombrie

2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată

- în stare de libertate - a inculpatului K.O.P. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 139

6

alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond, în

cursul cercetării judecătorești a verificat situația de fapt reținută în

expozitivul rechizitoriului pe baza probatoriului judicios administrat,

analizat și coroborat în cauză.

Astfel, s-a reținut

în mod corect că, începând cu anul 2001, inculpatul K.O.P. a vândut un număr

neprecizat de mărfuri pirat - CD-uri și DVD-uri - (în perioada 2001 - 2006),

mărfuri pe care le-a promovat atât prin punerea la dispoziție către clienți a

unor liste cu titlurile pe care le deținea, cât și prin afișarea unor astfel de

liste pe cabina sa de D.J., în locurile unde a lucrat.

În acest scop,

inculpatul deținea un stand improvizat în Piața de vechituri, având cutii cu

astfel de produse și în autoturismul său.

Deși inculpatul nu a

recunoscut faptul că în perioada 2005 - 2006 a reprodus pe sistemele de calcul

și că ar fi realizat un număr de 219 CD-uri pirat pe care apoi le-a oferit spre

vânzare, probatoriul administrat în cauză a dovedit în mod concret comiterea

infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În declarațiile date

în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că începând cu anul 2001, a

vândut CD-uri și DVD-uri cu jocuri, muzică și filme, pe care le-a achiziționat

de la diferite persoane, însă a negat faptul că el a realizat produsele pirat.

A precizat inculpatul că doar a comercializat aceste produse, profitând de

ocupația sa, respectiv DJ în diverse discoteci. A mai arătat inculpatul că

produsele au fost realizate de diverse alte persoane, el primind doar un

comision pentru fiecare produs vândut.

Poziția inculpatului

a fost apreciată ca nesinceră având în vedere declarațiile martorilor indicați

de acesta, martori care ar fi realizat aceste produse și, care au negat acest

aspect (a se vedea declarația martorului M.A.S.). De asemenea, s-a apreciat

corect că pe hard-disck-ul ridicat de la inculpat au fost identificate, stocate

opere muzicale format mp3, a căror titluri se regăsesc și pe listele de oferte

ridicate de la acesta. Așadar sistemul său de operare permitea înregistrarea

CD-urilor, pe hard-disk fiind instalat și un program în acest sens. Probatoriul

administrat în cauză atestă faptul că inculpatul deținea un număr mare de

discuri neînregistrate (blanck-uri) și avea stocate pe memoria externă mai

multe coperte de albume. Din declarațiile martorilor ascultați în cauză rezultă

faptul că inculpatul era cel care inscripționa CD-urile. Edificatoare este

declarația martorului C.C. care a arătat că inculpatul i-a spus despre unele

CD-uri că sunt copiate de el însuși, iar altele sunt aduse din Bulgaria. De

asemenea, martorul S.P.F. a precizat că inculpatul, după ce îi inscripționa

CD-urile, îl contacta telefonic, iar martora B.C., că inculpatul i-a propus

să-i inscripționeze două CD-uri cu muzica dorită.

Având în vedere toate

aceste aspecte, inclusiv declarația inculpatului care a recunoscut că a

inscripționat pentru vânzare un număr de 5 CD-uri, Înalta Curte constată că în

mod corect s-a reținut că acestea au fost realizate de către inculpat.

Inculpatul a

recunoscut și faptul că a vândut un număr neprecizat de mărfuri pirat în

perioada 2001 -2006, mărfuri pe care le-a promovat atât prin punerea la

dispoziție către clienți a unor liste cu titlurile pe care le deținea, cât și

prin afișarea unor astfel de liste pe cabina sa de DJ din locurile unde a

lucrat.

Din declarațiile

inculpatului și din conținutul celor 7 agende de comenzi ridicate de la acesta

a rezultat că mai mulți martori au achiziționat de la inculpat mai multe CD-uri

pirat conținând muzică, filme sau jocuri. În acest sens sunt declarațiile

martorilor D.Z., F.P., B.C., M.V., O.M., B.N.L., S.P.F., N.A., B.L., C.L.,

B.Z., B.D., C.L.C. și C.C. Acești martori au confirmat faptul că au

achiziționat de la inculpat un număr de aproximativ 97 de CD-uri pirat și că

inculpatul se ocupa în mod organizat de acest tip de activitate. Pe baza

probatoriului administrat în sarcina inculpatului s-au reținut realizarea și

vânzarea unui număr de 219 CD-uri pirat, activitate realizată în perioada 2005

- 2006. Aceeași poziție a avut inculpatul și în fața instanței de fond.

Raportat la starea de

fapt corect reținută de instanțe, se constată că încadrarea juridică dată

faptelor comise de inculpat este corectă.

Astfel, corect s-a

reținut fapta inculpatului K.O.P., care, în baza aceleași rezoluțiuni

infracționale (în perioada 2005 - 2006, prin același mod de operare și în

același scop), a realizat în scopul distribuirii în scop comercial, prin

copiere de pe alte produse pirat, un număr de 219 CD-uri pirat, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (1) lit. a) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin

Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

De asemenea, fapta

inculpatului K.O.P. de a promova mărfuri pirat prin prezentarea către public a

listelor și cataloagelor de produse, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G.

nr. 123/2005.

Totodată, fapta

inculpatului K.O.P. care în baza aceleași rezoluțiuni infracționale (în

perioada 2005 - 2006, prin același mod de operare și în același scop), a

distribuit în scop comercial mărfuri pirat constituie infracțiunea prevăzută de

art. 139

6

alin. (2) raportat la alin. (3) din Legea nr. 8/1996

modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În cauză, în mod

corect, s-a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere

împrejurarea că faptele au fost săvârșite în condițiile concursului real de

infracțiuni.

În raport de cele ce

preced, se constată că motivul de casare invocat de recurent nu se verifică în

cauză, astfel încât cererea sa de a se dispune achitarea în baza disp. art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este

neîntemeiată, întrucât rezultă neîndoios că inculpatul a acționat cu forma de

vinovăție cerută de lege pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

sa.

Examinând cauza și,

conform disp. art. 385

9

alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că nu este incident nici unul din cazurile decare se iau în

considerare întotdeauna din oficiu, motiv pentru care văzând și disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat

de inculpatul K.O.P. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 14 martie 2011 a

Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul K.O.P. împotriva Deciziei penale nr.

24/A din 14 martie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2011.