ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4235/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele

:

Prin sentința penală nr. 58

din 15 februarie 2008 Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul K.A.D.

, la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2), (3) și (6) din Legea nr.

8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 1 an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea sporită cu 6 luni, în final urmând că execute 5 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64

lit. a) – c) C. pen.

Conform art. 118 alin. (1) lit.

b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat 3 harduri de calculator.

În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 191.745

lei către partea vătămată M.C. București; 282.870 lei către partea vătămată A.I.

București și 2444,04 lei către partea vătămată Uniunea Producătorilor de

Fonograme din România cu titlul de despăgubiri civile.

A constatat că părțile

vătămate R.A. România și E.A. București nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut următoarele:

Inculpatul din cauză a fost

cercetat și sancționat pentru fapte incriminate de legea privind dreptul de

autor și drepturile conexe – Legea nr. 8/1996 încă din anul 2003. La 23 aprilie

2004 a fost amendat cu 10.000.000 lei.

Inculpatul a perseverat însă

în activitatea infracțională, astfel că inspectori ai departamentului

antipiraterie au descoperit pe site aparținând inculpatului oferta de vânzare a

unui număr mare de produse contrafăcute (fonograme CD și videograme DVD) cu

înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft.

Cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost găsite două unități

centrale de calculator și 50 bucăți DVD-uri neinscripționate.

La percheziția mediilor de

stocare au fost găsite 7 fișiere, conținând liste cu ofertă de albume muzicale,

filme, jocuri și programe de calculator.

Pe unitățile de calculator

aparținând inculpatului era instalat programul O. folosit de acesta pentru

descărcarea prin satelit a filmelor, muzică și programe de calculator.

Se reține că pe mediile de

stocare au fost depistate filme în format

Mpeg

2

Mpeg 4,

jocuri în format DVD și

1049 fișiere MP 3.

Cu ocazia percheziției au

fost ridicate de la inculpat unități de hard ce cuprindeau informații privind

activitatea infracțională a acestuia.

Oficiul Județean de Poștă

Arad a confirmat că inculpatul a expediat în perioadele 12 mai 2006 – 14 iulie

2006 către M.V. din Baia Mare două colete ce conțineau CD-uri și DVD-uri.

Cu ocazia percheziționării

unităților sistemelor informatice aparținând inculpatului s-au identificat

părțile vătămate prin activitatea infracțională a acestuia, operele de creație

intelectuală copiate și comercializate ilegal, titularii drepturilor de autor.

S-au constituit părți civile

Uniunea

Producătorilor de Fonograme din România cu 2.444 lei; M.C. cu 191.745 lei; A.I.

cu 282.870 lei; R.A. – nu s-a constituit parte civilă.

Tribunalul a reținut că

faptele inculpatului care în perioada 2004 – octombrie 2006, în mod repetat, în

realizarea unei rezoluții unice, a oferit, a deținut și a depozitat în scopul

distribuirii de mărfuri pirat – fonograme CD și videograme DVD în scop

comercial, cauzând părților civile o pagubă totală de 477.059,04 lei noi,

constituie infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2), (3) și alin.

(6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului care în

aceeași perioadă, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții unice, a

promovat mărfurile pirat prin mijloace electronice de comunicare, a fost

calificată de instanța fondului ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța fondului stabilind

pedepsele pentru infracțiunile reținute s-a raportat la criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva hotărârii

menționate a formulat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul

că faptele lui nu prezintă pericolul social al infracțiunii, iar în subsidiar pentru

pedeapsă, pe care o consideră prea severă.

Prin Decizia penală nr. 43/ A

din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului, a

desființat sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C.

proc. pen. l-a achitat pe inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 139

6

alin. (2), (3) și (6) din Legea nr. 8/1996 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 139

6

alin. (5) din Legea

nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A respins cererile de

despăgubiri ale părților civile M.C. București, A.I. București, Uniunea

Producătorilor de Fonograme din România și a constatat că părțile vătămate R.A.

România și E.A. București nu s-au constituit părți civile.

Împotriva deciziei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și părțile

civile M.C. și A.I.

În recursul parchetului s-a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința pronunțării unei

hotărâri greșite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanței apelului de a

dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției

domiciliare, respectiv a trei harduri.

În recursul părții civile

decizia instanței de apel este criticată pentru greșita achitare,

solicitându-se casarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond,

inclusiv cu privire la despăgubiri.

Recursurile sunt fondate

pentru următoarele motive.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanța nu s-a pronunțat

asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau

cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru

părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului.

Înalta Curte constată că

inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța fondului

pentru infracțiunea continuată prevăzută de art. 139

6

alin. (2)

săvârșită în condițiile art. 3 și 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial și

cu consecințe deosebit de grave) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (5) din aceeași lege – infracțiune referitoare la promovarea de mărfuri

pirat prin mijloace electronice de comunicare.

Înalta Curte observă că

obiectul material al infracțiunilor prevăzute în art. 139

6

din Legea

nr. 8/1996 îl formează ”mărfurile-pirat” definite în alin. (8) al articolului.

Instanța fondului a făcut

puține referiri la mărfurile pirat deținute, distribuite, oferite ori

comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ținut cont în

mod exclusiv de pretențiile formulate de părțile civile fără a administra probe

sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părțile civile.

Pe de altă parte Curtea

observă că instanța de apel a făcut un control superficial al hotărârii

fondului.

Relevantă în acest sens este

împrejurarea că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin.

(5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în tot

conținutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 139

6

alin. (6) ceea

ce este evident inexact.

Cât privește probele,

instanța de apel a invocat în soluționarea fondului cauzei exclusiv concluziile

expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a

elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declarații martori sau

expedierea unor colete conținând CD-uri și DVD-uri către destinatarul M.V. și

nu le-a coroborat cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului.

Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la fila 11 (dosar u.p.). Nu s-au

făcut aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul B.C.C.O.

cu privire la cele 7 fișiere tip XLS găsite pe mediile de stocare pe care a

lucrat inculpatul.

Așa fiind, Curtea apreciază

că instanța apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea examinării și

analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări

de fapt corespunzătoare realității.

În consecință în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și art. 389

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen. va admite recursurile parchetului și părților civile, va casa

decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Timișoara, respectând dispozițiile din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile M.C. și

A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul K.A.D.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2009.