ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4235/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 58 din 15 februarie 2008 Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul K.A.D. , la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (2), (3) și (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în final urmând că execute 5 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) – c) C. pen.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat 3 harduri de calculator. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 191.745 lei către partea vătămată M.C. București; 282.870 lei către partea vătămată A.I. București și 2444,04 lei către partea vătămată Uniunea Producătorilor de Fonograme din România cu titlul de despăgubiri civile. A constatat că părțile vătămate R.A. România și E.A. București nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: Inculpatul din cauză a fost cercetat și sancționat pentru fapte incriminate de legea privind dreptul de autor și drepturile conexe – Legea nr. 8/1996 încă din anul 2003. La 23 aprilie 2004 a fost amendat cu 10.000.000 lei.

Inculpatul a perseverat însă în activitatea infracțională, astfel că inspectori ai departamentului antipiraterie au descoperit pe site aparținând inculpatului oferta de vânzare a unui număr mare de produse contrafăcute (fonograme CD și videograme DVD) cu înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost găsite două unități centrale de calculator și 50 bucăți DVD-uri neinscripționate. La percheziția mediilor de stocare au fost găsite 7 fișiere, conținând liste cu ofertă de albume muzicale, filme, jocuri și programe de calculator. Pe unitățile de calculator aparținând inculpatului era instalat programul O. folosit de acesta pentru descărcarea prin satelit a filmelor, muzică și programe de calculator.

Se reține că pe mediile de stocare au fost depistate filme în format Mpeg 2 Mpeg 4, jocuri în format DVD și 1049 fișiere MP 3. Cu ocazia percheziției au fost ridicate de la inculpat unități de hard ce cuprindeau informații privind activitatea infracțională a acestuia. Oficiul Județean de Poștă Arad a confirmat că inculpatul a expediat în perioadele 12 mai 2006 – 14 iulie 2006 către M.V. din Baia Mare două colete ce conțineau CD-uri și DVD-uri. Cu ocazia percheziționării unităților sistemelor informatice aparținând inculpatului s-au identificat părțile vătămate prin activitatea infracțională a acestuia, operele de creație intelectuală copiate și comercializate ilegal, titularii drepturilor de autor.

S-au constituit părți civile Uniunea Producătorilor de Fonograme din România cu 2.444 lei; M.C. cu 191.745 lei; A.I. cu 282.870 lei; R.A. – nu s-a constituit parte civilă. Tribunalul a reținut că faptele inculpatului care în perioada 2004 – octombrie 2006, în mod repetat, în realizarea unei rezoluții unice, a oferit, a deținut și a depozitat în scopul distribuirii de mărfuri pirat – fonograme CD și videograme DVD în scop comercial, cauzând părților civile o pagubă totală de 477.059,04 lei noi, constituie infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (2), (3) și alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului care în aceeași perioadă, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții unice, a promovat mărfurile pirat prin mijloace electronice de comunicare, a fost calificată de instanța fondului ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța fondului stabilind pedepsele pentru infracțiunile reținute s-a raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva hotărârii menționate a formulat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că faptele lui nu prezintă pericolul social al infracțiunii, iar în subsidiar pentru pedeapsă, pe care o consideră prea severă. Prin Decizia penală nr. 43/ A din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul K.A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139 6 alin. (2), (3) și (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 139 6 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A respins cererile de despăgubiri ale părților civile M.C. București, A.I. București, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și a constatat că părțile vătămate R.A. România și E.A. București nu s-au constituit părți civile. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și părțile civile M.C. și A.I. În recursul parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanței apelului de a dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv a trei harduri.

În recursul părții civile decizia instanței de apel este criticată pentru greșita achitare, solicitându-se casarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond, inclusiv cu privire la despăgubiri. Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Înalta Curte constată că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța fondului pentru infracțiunea continuată prevăzută de art. 139 6 alin. (2) săvârșită în condițiile art. 3 și 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial și cu consecințe deosebit de grave) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (5) din aceeași lege – infracțiune referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare. Înalta Curte observă că obiectul material al infracțiunilor prevăzute în art. 139 6 din Legea nr. 8/1996 îl formează ”mărfurile-pirat” definite în alin. (8) al articolului. Instanța fondului a făcut puține referiri la mărfurile pirat deținute, distribuite, oferite ori comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ținut cont în mod exclusiv de pretențiile formulate de părțile civile fără a administra probe sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părțile civile.

Pe de altă parte Curtea observă că instanța de apel a făcut un control superficial al hotărârii fondului. Relevantă în acest sens este împrejurarea că în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în tot conținutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 139 6 alin. (6) ceea ce este evident inexact. Cât privește probele, instanța de apel a invocat în soluționarea fondului cauzei exclusiv concluziile expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declarații martori sau expedierea unor colete conținând CD-uri și DVD-uri către destinatarul M.V.

și nu le-a coroborat cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului. Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la fila 11 (dosar u.p.). Nu s-au făcut aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul B.C.C.O. cu privire la cele 7 fișiere tip XLS găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul. Așa fiind, Curtea apreciază că instanța apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea examinării și analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității. În consecință în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și art. 389 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile parchetului și părților civile, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, respectând dispozițiile din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile M.C. și A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul K.A.D. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.