ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2010

Deliberând asupra recursurilor în cauză pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosar a constatat următoarele: 1.Tribunalul Timiș, secția penală, în rejudecarea cauzei în primă instanță, prin sentința penală nr. 145/PI din 20 februarie 2009, pronunțată în Dosar nr. 6319.1/30/2006, a condamnat pe inculpații în cauză, participanți în calitate de coautori la infracțiunile deduse judecății prin rechizitoriul nr. 816/P/2005 emis la data de 10 aprilie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, respectiv: I. Ț.S.G. (fiul lui D. și V.) în baza art. 140 lit. a) și d) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de aducere la cunoștința publicului a unei opere fără consimțământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de 1 an închisoare și respectiv în baza art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de reproducere și difuzare a unor opere, fără consimțământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 86 1 și următoarele C. pen., art. 71 alin. (2), (3), (5) și art. 64 lit. a) și b) C. pen. iar ceilalți doi coinculpați; II. N.I.A. (fiul lui I. și D.) și respectiv: III. U.P.M. (fiul lui V. și D.) în baza art. 140 lit. a) și d) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

privind săvârșirea infracțiunii de aducere la cunoștința publicului a unei opere fără consimțământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de câte 6 luni închisoare și respectiv în baza art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de reproducere și difuzare a unor opere, fără consimțământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de câte 1 an închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpaților amintiți pedeapsa cea mai grea, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare fiecare, a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și următoarele C. pen., art. 71 alin. (2), (3), (5) și art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru ambii inculpați amintiți.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ. și art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 a obligat inculpații, în solidar, la plata sumelor de 25.982 DOLARI SUA în lei la data executării daune materiale către partea civilă U.P.F.R., 13.572 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă R.O.A.C.T., 12.861 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă M.C., 1883, 30 euro în lei la data executării către partea civilă E.A.I., 11.233 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă A.S.I.., 40.850 euro în lei la data executării către partea civilă A.I. și 3.297 DOLARI SUA către partea civilă M.I.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 139 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 8/1996 a confiscat de la inculpatul Ț.S.G. un număr de 4231 CD-uri și 745 DVD-uri, de la martorul P.I., un compact disc marca M. cu mențiunea olografă L.S., iar de la martorul M.A.D., un compact-disc marca M., cu mențiunea olografă F.N., corpuri delicte la dosarul cauzei și aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor București, și dispune distrugerea acestora. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul Ț.S.G. hard-disk marca M. tip D.P., 120 GB ATA/133 HDD, un hard-disk marca M., tip D.M.P., 120 GB SATA/150 HDD, un CD-Writer marca A., un CD-Writer marca T., un DVD-Writer marca S., un DVD-Writer marca S., și 9 cataloage, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul P.I. a unei dischete marca I., iar către martorul M.A.D. a unei dischete marca S. cu mențiunea olografă D.S., corpuri delicte la dosarul cauzei. Instanța a reținut în fapt – pe baza materialului probator administrat in cursul procesului penal constând in procesele verbale de sesizare din oficiu, de percheziție, de constatare (filele 16, 22-48 vol. I up, 1, 5, 14 vol. II up), raportul de serviciu întocmit la data de 19 februarie 2004 (fila 17 vol. I up), plângerile prealabile ale părților vătămate R.O.A.C.T., U.P.F.R., E.A., M.C., A.S., A. și M. (filele 105, 131, 153, 154, 155, 157, 165-167, 170-173 vol. I up), declarațiile inculpaților (filele 195, 198-200, 202, 203, 205, 210, 211, 213-215 vol. I up și 20, 61, 91 dosar), declarațiile martorilor P.I., M.A.D., M.I.L., Ș.L., B.L., P.A., B.M., N.S.F., C.S.A., P.M., M.A.B., L.C., P.A., C.D.

și C.O. (filele 2-4, 6 -9, 11-13, 73, 85-89, 91, 93 vol. II up și 92, 93, 123, 124, 154-157, 192-194 dosar), adresa din 18 martie 2004 al I.P.J. Timiș (fila 114 vol. II up), raportul de constatare nr. 3907 din 22 octombrie 2004 al O.R.D.A. (filele 6-329 vol. III up), referatele de evaluare întocmite pe numele inculpaților de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (filele 114-122 dosar) – ca învinuirile ce au format obiectul urmăririi penale și ulterior trimiterii în judecată a inculpaților prin rechizitoriul nr. 816/P/2005 din 10 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș în conexiune cu incriminările din art. 140 lit. a) și d) din Legea 8/1996 și respectiv art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea 8/1996, în redactarea în vigoare la momentul epuizării infracționale 24 martie 2004 [„art.

140: constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracțiune mai grava, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) aduce o opera la cunoștința publica; (.) d) traduce, publica in culegeri, adaptează sau transforma o opera, pentru a obține o opera derivata;” respectiv „art.

142: constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700.000 lei la 7 milioane lei, daca nu constituie o infracțiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) reproduce integral sau parțial o opera; b) difuzează o opera; (.) l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere;” ] - și anume: a) în perioada 18 februarie 2004 – 24 martie 2004, in mod repetat,in calitate de persoane fizice, cei trei inculpați - fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege - au adus la cunostiinta publicului diverse opere (filme, videoclipuri )pe care le-au si tradus și; b) în aceeași perioada, fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege au reprodus integral sau parțial opere cinematografice (filme,videoclipuri) înregistrări sonore si programe de calculator ale diverșilor producători / pe care le-au difuzat prin vindere, închiriere la diverse persoane fizice – au existat ca atare realizând elementele constitutive ale infracțiunilor indicate prin actul de sesizare comise în participație în calitate de coautori – cu aplicarea dispozițiilor din art. 13 C. pen.

privind legea mai favorabilă - in următoarele împrejurări: La data de 18 februarie 2004, organele de poliție judiciară din cadrul I.P.J. - Timiș s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că inculpatul Ț.S. deține la domiciliu pe suport CD, filme, muzică, jocuri și programe pentru calculator pe care le multiplică ilegal, iar ulterior le comercializează sau le închiriază la diverse persoane fizice, fără a avea autorizație din partea titularilor drepturilor de autor și au solicitat instanței de judecată autorizarea efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului amintit. Cu ocazia efectuării percheziții amintite la data de 24 martie 2004, în baza autorizației nr. 16 eliberată de Judecătoria Timișoara, în domiciliul inculpatului Ț.S.G.

– unde - au fost depistați și inculpații N.I.A. și U.P.M., care au participat nemijlocit la comiterea activităților ilicite alături de coinculpatul Ț.S.G. - și încăperile apartamentului, și în balcon au fost descoperite un număr de 4231 CD-uri și 745 DVD-uri (conform anexelor 1-6 vol. I filele 25-31), un biblioraft conținând oferta DVD-uri și opt cataloage cu diferite liste de firme, muzică, jocuri și programe pentru calculator (vol. 4 și 5 ), un număr de 7 file format A4, conținând diferite nume de piese muzicale, formații și albume, 4 file având imprimate color coperte pentru DVD ale filmelor O.F.K., M.M., M. și S. (vol. I filele 38,48); în aceleași împrejurări în apartamentul inculpatului Ț.S.G.

au fost găsite acte de identitate aparținând numiților M.I.O., B.M., P.M. și Ș.L.L.C.A.; de asemenea, s-a constatat că inculpatul Ț.S.G. deținea la apartamentul unde domiciliază, două calculatoare personale, echipate cu unitate hard-disc de mare capacitate (de 120 GB fiecare), precum și cu unități ce permit înregistrarea de date în format compact disc (CD) și digital video disc (DVD), fiecare calculator fiind dotat cu unități de inscripționare CD-RW și DVD-RW (vol. I fila 96), precum și o colecție însemnată de filme artistice, piese muzicale, jocuri și programe pentru calculator, toate stocate fie pe suport CD și DVD, fie în memoria celor două calculatoare; atât CD-urile, cât și DVD-urile ridicate cu ocazia percheziției de la inculpatul Ț. au fost puse la dispoziția O.R.D.A., în vederea expertizării lor iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 22 octombrie 2004 toate cele 4231 CD-uri și 745 DVD-uri s-au constatat a fi produse pirat.

În primul ciclu procesual prin sentința penala nr. 677/PI din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6319/30/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., art. 144 din Legea 8/1996 republicată și cu aplicarea art. 13 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații Ț.S.G., N.I.A. și U.P.M., cu motivarea că la dosarul cauzei nu există dovada că părțile vătămate au formulat personal sau prin mandatar o plângere prealabilă, înainte sau după ce au fost identificați / au cunoscut identitatea autorilor infracțiunii – împrejurare de natură a atrage incidența prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen.; prin Decizia penala nr. 500/R din 12 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 677/PI/2007, a fost casată hotărârea amintită și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș, în baza constatărilor că: (i) astfel cum rezultă din conținutul rechizitoriului, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 140 lit. a) și d) și art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

si; (ii) chiar dacă pentru infracțiunile prev. de art. 140 și art. 142 lit. a) și l) din Legea 8/1996 se putea dispune încetarea procesului penal potrivit prev. art. 144 din Legea 8/1996, în redactarea sa inițială, pentru infracțiunea prev. de art. 142 lit. b) și m) din aceeași lege, punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu și ca atare soluția de încetare a procesului penal adoptată de primă instanță este greșită.] Audiați în cursul urmăririi penale în legătură cu bunurile găsite în locuința și proveniența acestora inculpatul Ț.S.G.

a declarat că toate CD-urile și DVD-urile reprezentau colecția lui personală / nu a închiriat și nu a vândut niciodată asemenea discuri / recunoscând doar faptul că, din când în când, împrumuta prietenilor din aceste discuri; inculpatul a explicat prezența cataloagelor și a actelor de identitate ca fiind întocmite pentru a putea ține o evidență a colecției sale respectiv au fost lăsate garanție pentru restituirea discurilor împrumutate [declarațiile amintite fiind înlăturate ca nesincere, aflându-se în contrarietate cu celelalte probe în acuzare sus-menționate];coinculpatul N.I.A. care a fost identificat de polițiști lucrând la unul din calculatoarele aparținând inculpatului Ț., a fost audiat pentru prima dată în ziua de 25 martie 2004 când a recunoscut că inculpatul Ț.S.G.

comercializa și închiria discuri cu filme, muzică și programe de calculator, lucru pe care l-a făcut și el la rugămintea inculpatului amintit; în completarea declarației amintite la data de 29 aprilie 2004 același inculpat a relatat că coinculpatul U.P.M. lucra pentru inculpatul Ț.S.G., comercializând și închiriind discurile găsite în locuință; în sfârșit, la data de 22 august 2005 inculpatul N. a precizat că activitățile pe care le efectua în locuința inculpatului Ț. constau în multiplicarea CD-urilor cu ajutorul celor două calculatoare; în memoria calculatorului, potrivit afirmațiilor inculpatului, exista o evidență cu toate produsele oferite - care a și fost listată ulterior - astfel explicându-se prezența celor 8 cataloage în apartament; coinculpatul N.I.A.

a declarat de asemenea că discurile erau vândute sau închiriate diverselor persoane care veneau în apartament și pe care nu-i cunoștea, pentru închiriere percepându-se o taxă de 10.000 lei (1 RON), iar pentru vânzare 50.000 lei (5 RON); în finalul primei declarații făcute în cauză inculpatul N.I.A. a precizat că toți banii erau încasați de inculpatul Ț.S.G., iar datele de identificare ale celor care au închiriat CD-uri erau introduse într-un fișier din calculator; in final,la cercetarea judecătorească inculpații au revenit asupra recunoașterii inițiale, negând comiterea activităților ilicite reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu declarații înlăturate ca nesincere în raport cu celelalte probe în acuzare administrate în cauză.

În raport cu situația de fapt sus-menționată i-a condamnat pe cei trei inculpați pentru săvârșirea in participație/ în coautorat a infracțiunilor prevăzute de art. 140 lit. a) și d) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. si art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. si respectiv art. 142 lit. a), b), l) și m) din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen. si art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. – încadrări juridice date faptelor ilicite și prin actul de trimitere in judecata cu excepția art. 13 C. pen. privind aplicarea legii mai favorabile - constatând pe de o parte după compararea actelor normative succesive prin raportare la criteriul sancțiunilor aplicabile ca, in privința inculpaților, legea cea mai favorabila este cea in vigoare la data epuizării infracțiunilor, respectiv legea 8/1996 fara modificările aduse prin Legea nr. 285/2004, O.U.G.

nr. 123/2005 si legea nr. 329/2006 / iar pe de alta parte că referitor la săvârșirea infracțiunilor amintite în ceea ce privește modalitățile normative prevăzute de art. 140 lit. a) și d) și respectiv art. 142 lit. a) și l) există formulate din termenul de „2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul” prevăzut de art. 284 C. proc. pen. și plângere prealabilă de către persoanele vătămate /părți civile în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 144 din legea nr. 8/1996. Încadrarea juridică a faptelor ilicite continuate comise de inculpați – epuizate la data de 24 martie 2004 cu ocazia percheziției domiciliare – în dispozițiile legale precizate cu aplicarea art. 13 C. pen.

a avut in vedere ca p rin Legea ulterioară nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe - publicată în M. Of.

nr. 587 din 30 iulie 2004 - a fost abrogat în integralitate art. 142 din Legea nr. 8/1996 în redactarea la momentul epuizării activității infracționale; prin aceiași lege însă au fost introduse dispozițiile noi ale art. 139 6 care în conținutul alin. (6) au preluat în mod explicit prevederile art. 142 lit. b) si m) din legea 8/1996 într-o formă ușor modificată: [„închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum și oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunțuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50 milioane lei la 300 milioane lei”]; definiția legală a mărfurilor - pirat din alin. (7) al același articol [,,toate copiile realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de aceasta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe”] include în mod implicit și modalitatea normativă a incrimării prevăzută de art. 142 lit. a) și l);

situația de fapt descrisă în rechizitoriu și conformată în totalitate la cercetarea judecătorească relevă că inculpații au realizat prin acțiuni conjugate mărfurile-pirate pe care le-au și închiriat ori oferit spre vânzare în mod nemijlocit prin mijloace electronice de comunicare fiind realizate astfel elementele constitutive ale tuturor modalităților normative incriminatorii prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) și m) din legea nr. 8/1996 în redactarea în vigoare la data de 24 martie 2004. Pe baza constatărilor în fapt anterior expuse instanța a reținut că activitatea infracțională în speță s-a epuizat la data de 24 martie 2004, dată în raport cu care sub aspectul aplicării în cauză a prevederilor art. 13 C. pen.

- avându-se în vedere modificările succesive ale Legii nr. 8/1996 intervenite ulterior epuizării activității infracționale – s-a stabilit că legea mai favorabilă în cauză este aceea în vigoare la data epuizării infracțiunilor respectiv Legea nr. 8/1996, fără modificările aduse prin Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005 și Legea nr. 329/2006.

În continuare, instanța a procedat la verificarea îndeplinirii în cauză a condițiilor de procedibilitate și pedepsibilitate în care sens a stabilit că pentru infracțiunile prevăzute de art. 140 și art. 142 lit. a și l din Legea nr. 8/1996, potrivit art. 144 din Legea nr. 8/1996 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părților vătămate; condiția de procedibilitate și pedepsibilitate amintită este îndeplinită în cauză avându-se în vedere că perchezițiile domiciliare au fost efectuate la locuința inculpatului Ț. la data de 24 martie 2004, iar la data de 15 martie 2004 a fost înregistrată plângerea prealabilă a părții vătămate R.O.A.C.T., plângere îndreptată împotriva inculpatului Ț.S.G.

(filele 105, 106 vol. I up); ulterior, la data de 29 aprilie 2004 I.P.J. Timiș a înaintat o adresă către R.O.A.C.T., comunicând faptul că la desfășurarea activității infracționale și-au adus contribuțiile și inculpații N. și U. (fila 103 up); în consecință, la data de 17 mai 2004 partea vătămată R.O.A.C.T. a formulat o plângere prealabilă și împotriva celor doi inculpați (fila 131 vol. I up); plângerile prealabile ale părții vătămate U.P.F.R. au fost înregistrate la datele de 22 aprilie 2004 împotriva inculpatului Ț., 04 mai 2004 împotriva inculpatului N. și 05 mai 2004 împotriva inculpatului U. (filele152-158 vol. I up); în sfârșit, la data de 09 aprilie 2004 se adresează organelor de cercetare penală, cu o plângere prealabilă, îndreptată împotriva inculpatului Ț., și partea civilă E.A.

(filele 165-167 vol. I up), plângerea prealabilă a părților vătămate M.C., A.S., A. și M., îndreptată împotriva aceluiași inculpat, dată din 27 mai 2004 (filele 170-173 vol. I up); sub acest aspect instanța a reținut și faptul că încă din data de 05 aprilie 2004 ultimele părți vătămate indicate mai sus s-au adresat organelor de urmărire penală cu solicitarea de se efectua cercetări față de inculpatul Ț. (fila 163 vol. I up), adresa respectivă putând fi interpretată ca o manifestare de voință evidentă în sensul de a interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului; deși numele inculpaților N. și U. nu este indicat în plângerile prealabile ale părților vătămate E.A., M.C., A.S., A. și M., instanța a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 131 alin. (4) C. pen., care stabilesc faptul că introducerea plângerii prealabile față de unul dintre făptuitori este suficientă pentru a atrage răspunderea penală a tuturor participanților; față de aspectele indicate mai sus, instanța a constatat că la dosarul cauzei există plângerile prealabile ale persoanelor vătămate, motiv pentru care poate proceda la analizarea fondului faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă, ei având reprezentarea faptului că prin actele lor de a vinde, închiria, adapta prin includerea subtitrării, difuza și reproduce diferite opere cinematografice, înregistrări sonore sau programe de calculator, fără autorizația și consimțământul titularilor drepturilor de autor, aduc o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege autorilor operelor originale, și urmărind prin săvârșirea infracțiunii un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite. La individualizarea judiciara a pedepselor, in conformitate cu dispozițiile art. 72 si următoarele C. pen.

instanța a avut in vedere gradul de pericol social al faptelor comise in raport cu caracterul repetat al acestora/amplitudinea si consecințele activității infracționale desfășurate in participație de câtre cei trei inculpați, persoana acestora si celelalte date privind buna comportare anterioara, apreciind ca finalitatea preventiv educativa a acestora poate fi asigurata prin suspendarea sub supraveghere/condiționata a executării pedepselor in condițiile art. 86 1 si respectiv 81 C. pen. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că părțile vătămate U.F.P.R., M.C., E.A.I.., R.O.A.C.T., R.O.A.C.T., A.S.I., A.I. și M.I. s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează: U.F.P.R.

– 25.982 DOLARI SUA, R.O.A.C.T. – 13.572 DOLARI SUA, M.C. – 12.861 DOLARI SUA, E.A.I. – 1883,30 euro, A. – 11.233 DOLARI SUA, A. – 40.850 euro și M. – 3.297 DOLARI SUA. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1003 C. civ., în situația în care prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, răspunderea acestora urmând să fie solidară.

Față de aceste dispoziții legale și în condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea despăgubirilor instanța a avut în vedere în special consecințele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părțile civile, instanța a apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a vinde, închiria, adapta, difuza și reproduce mărfuri pirat, inculpații Ț., N. și U. au cauzat prejudicii patrimoniilor părților civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. instanța a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile așa cum au fost formulate. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 8/1996, așa cum era în vigoare la data săvârșirii faptelor, instanța poate dispune scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a dispus confiscarea de la inculpatul Ț.S.G. a celor 4231 CD-uri și 745 DVD-uri, precum și de la martorii P.I. și M.D.A. a discurilor cumpărate de la inculpați, corpuri delicte la dosarul cauzei și distrugerea acestora. În condițiile prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., instanța a confiscat de la inculpatul Ț.S.G. două hard-discuri, două unități de inscripționare CD-uri, două unități de inscripționare DVD și cele 9 cataloage, toate corpuri delicte la dosarul cauzei, și toate folosite la săvârșirea infracțiunilor. În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. instanța a dispus restituirea către martorii P. și M. a celor două dischete pe care au fost înregistrate ofertele inculpaților.

2. Împotriva sentinței penale nr. penale nr. 145/PI din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 6319.1/30/2006 au declarat apeluri inculpații Ț.S.G., U.P.M. și N.I.A. În motivarea apelului declarat inculpatul U.P.M. a solicitat desființarea sentinței penale și încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 140 lit. a) și d) și art. 142 lit. a) și l) din Legea nr. 8/1996 și achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 142 lit. b) și m din aceea și lege cu motivarea că în cazul primelor infracțiuni lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, constituirea de parte civilă neechivalând cu o plângere prealabilă /iar cu privire la celelalte infracțiuni s-a solicitat să se constate că au fost dezincriminate prin Legea nr. 285/2004, iar ulterior au fost reîncriminate prin art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 fără însă ca acest act normativ să aibă incidență în speță. În motivarea apelului declarat de inculpatul T.S.G. s-a solicitat desființarea sentinței pentru vicii de procedură cu motivarea că instanța a audiat inculpații numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 142 lit. b) și m) din Legea nr. 8/1996 deși au fost condamnați și pentru alte infracțiuni reglementate de aceeași lege / și erori de judecată identice acelora formulate de coinculpatul U.P.M.

În același sens, apelul declarat de inculpatul N.I.A. s-a referit la nelegalitatea și netemeinicia sentinței, reiterându-se erorile de judecată susținute de coinculpatul U.P.M. Verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat în dosar, în raport cu motivele de apel invocate precum și din oficiu sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - Curtea a apreciat ca fiind parțial întemeiate criticile formulate de inculpați, în sensul celor arătate în continuare: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 816/P/2005 emis la data de 10 aprilie 2006 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 6319/30/2006 la data de 18 aprilie 2006, inculpații Ț.S.G., U.P.M.

și N.I.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 140 lit. a) și d) și art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea 8/1996, ambele cu aplicarea prevederilor art. 13, art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., în forma prevăzută de acest act normativ înainte de modificările survenite prin Legea 285/2004, O.U.G. 123/2005 și Legea nr. 329/2006. Infracțiunile prev. de art. 142 lit. b) și m) din Legea nr. 8/1996 reținute în rechizitoriu astfel cum au fost încriminate și sancționate la data comiterii faptei și care constau în difuzarea de opere și înregistrări sonore, au fost dezincriminate prin Legea nr. 285/2004 publicată în M. Of.

nr. 587 din 30 iunie 2004 / ulterior dispozițiile menționate în cuprinsul actului normativ abrogat au fost preluate într-o formă modificată de art. 139 6 care la alin. (4) lit. a) din Legea nr. 8/1996 a prevăzut că faptele de difuzare constituie infracțiune numai în condițiile în care anterior au fost aplicate două sancțiuni contravenționale pentru fapte de același fel, condiție care în cazul de față nu este îndeplinită - astfel că faptele de difuzare descoperite pentru prima dată nu mai constituie infracțiune ci se sancționează contravențional potrivit art. 139 4 din Legea nr. 8/1996 – întrucât dispozițiile legale intrate în vigoare după comiterea faptelor de difuzare de către inculpați au prevăzut că aceste operațiuni se sancționează mai întâi ca și contravenție potrivit art. 139 4 la primele două abateri, abia la a treia abatere fapta fiind considerată infracțiune potrivit art. 139 6 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 8/1996; ori câtă vreme inculpații nu au fost anterior sancționați contravențional, prin noua reglementare s-a procedat la dezincriminarea faptei în modalitatea comisă de către aceștia, astfel că față de conținutul legii penale mai favorabilă, aflându-ne în situația în care la momentul comiterii faptei aceasta era considerată infracțiune dar pe parcursul procesului penal intervin două legi penale succesive,

prima dintre ele dezincriminând fapta în modalitatea comisă de către inculpat - dezincriminarea a operat doar în ce privește faptele prev de art. 142 lit. b) și m) din Legea nr. 8/1996 - aspect de nelegalitate în raport cu care în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpații T.S.G., U.P.M. și N.I.A., cu consecința desființării în mod corespunzător a sentinței penale nr. 145/PI/20.02 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Infracțiunea prevăzută de art. 140 lit. a) și d) din Legea nr. 8/1996, constă în fapta celui care fără autorizarea sau consimțământul titularului dreptului de autor aduce o operă la cunoștință publică, traduce sau adaptează o operă pentru a obține o operă derivată; cu privire la această învinuire instanța de apel a reținut că situația de fapt stabilită de primă instanță / confirmată de probele în acuzare strânse/administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească nu a fost combătută de inculpați prin administrarea altor probe în sens contrar, si ca atare a fost confirmata aprecierea primei instanțe în sensul că faptele inculpaților Ț.S.G., N.I.A. și U.P.M., de a vinde, închiria, adapta prin includerea subtitrării, difuza și reproduce diferite opere cinematografice, înregistrări sonore sau programe de calculator, fără autorizația și consimțământul titularilor drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate.

În ceea ce privește celelalte critici pe latură civilă, pentru argumentele procesuale și probatorii arătate în sentință însușite în totalitate de instanța de control judiciar, au fost menținute rezolvările juridice sub acest aspect adoptate prin sentință. În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 83/ A din 22 iunie 2009 a admis apelurile declarate de inculpații Ț.S.G., U.P.M. și N.I.A. împotriva sentinței penale nr. 145/PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția penală, și a desființat parțială sentința amintită pe latură penală dispunând achitarea inculpaților apelanți în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 142 lit. b) și m) din Legea nr. 8/1996 modificată (fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate). 3. Împotriva Deciziei penale nr. 83/ A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și coinculpații T.S.G., U.P.M. și N.I.A. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a criticat decizia penală amintită pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării greșite a inculpaților în legătură cu săvârșirea și a infracțiunilor prevăzute de art. 142 lit. b) și m din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

- corespunzător cazului de casare din art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. – și în consecință menținerea soluției de condamnare cu privire la infracțiunile amintite adoptată prin sentință. Inculpatul-recurent intimat Ț.S.G. a criticat decizia și sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie cu solicitarea în principal de a se dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerilor prealabile /respingerea acțiunilor civile în baza art. 144 din Legea nr. 8/1996 rap. la art. 222 C. proc. pen. și art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru lipsa calității procesuale a reprezentanților părților civile U.N.P.F.R.

și R.O.A.C.T., ale căror opere nu intră sub incidența Legii nr. 8/1996 întrucât nu s-a făcut dovada că aceste pretinse persoane vătămate au sediul în România / sau operele în cauză ar fi fost aduse la cunoștință publică pentru prima dată în România / sau ar fi fost fixate pe un suport material pentru prima dată în România în conformitate cu prevederile art. 146 din Legea nr. 8/1996; corespunzător cererilor amintite în latura penală circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, 13 și 18 C. proc. pen. s-a solicitat și respingerea pretențiilor formulate în latura civilă a procesului; în același sens au formulat motive de recurs și recurenții - intimați inculpați N.I.A. și U.P.M.

Înalta Curte verificând decizia și sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport cu motivele de recurs invocate cât și din oficiu – potrivit art. 385 6 alin. (2) și 385 9 alin. (3) C. proc. pen. – constată următoarele: Este stabilit in cauza pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal - procesele verbale de sesizare din oficiu, de percheziție, de constatare (filele 16, 22-48 vol. I up, 1, 5, 14 vol. II up), raportul de serviciu întocmit la data de 19 februarie 2004 (fila 17 vol. I up), plângerile prealabile ale părților vătămate R.OA.C.T., U.P.F.R., E.A., M.C., A.S., A. și M. (filele 105, 131, 153, 154, 155, 157, 165-167, 170-173 vol. I up), declarațiile inculpaților (filele 195, 198-200, 202, 203, 205, 210, 211, 213-215 vol. I up și 20, 61, 91 dosar), declarațiile martorilor P.I., M.A.D., M.I.L., Ș.L., B.L., P.A., B.M., N.S.F., C.S.A., P.M., M.A.B., L.C., P.A., C.D.

și C.O. (filele 2-4, 6 -9, 11-13, 73, 85-89, 91, 93 vol. II up și 92, 93, 123, 124, 154-157, 192-194 dosar), adresa din 18 martie 2004 al I.P.J. Timiș (fila 114 vol. II up), raportul de constatare nr. 3907 din 22 octombrie 2004 al O.R.D.A.

(filele 6-329 vol. III up), referatele de evaluare întocmite pe numele inculpaților de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (filele 114-122 dosar) – situație de fapt recunoscuta parțial si de inculpați ca: a) în perioada 18 februarie 2004 – 24 martie 2004, in mod repetat, în calitate de persoane fizice, cei trei inculpati- fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege - au adus la cunostiinta publicului diverse opere (filme, videoclipuri )pe care le-au si tradus; b) în aceeași perioada, fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege in mod repetat, au reprodus integral sau parțial pe un număr total de peste 4231 CD-uri si 745 DVD-uri opere cinematografice (filme, videoclipuri) înregistrări sonore si programe de calculator ale diverșilor producători / pe care le-au difuzat prin vindere, închiriere la diverse persoane fizice, activitati ilicite ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente comise in participație – in coautorat - de aducere la cunostiinta publicului a unei opere fara consimtamantul titularului dreptului de autor si respectiv reproducere si difuzare - prin închiriere si vânzare - a unor opere si înregistrări sonore ale unui producător, fara a avea autorizarea sau după caz consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin lege,

prevăzute de art. 140 lit. a) si d) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. si 41 alin. (2) C. pen. si respectiv art. 142 lit. a), b), l), m) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 si 41 alin. (2) C. pen. in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., astfel cum in mod corect a fost rezolvată acțiunea penală de prima instanță. Soluția de achitare parțiala in apel, cu privire la modalitățile normative prevăzute de lit. b) si m), este greșită întrucât aceste modalitati normative ale infracțiunii amintite prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea nr. 8/1996 nemodificată – sunt preluate explicit ori implicit de noua incriminare din art. 139 6 din Legea nr. 285/2004; în acest sens trebuie arătat ca – astfel cum in mod corect s-a reținut prin sentința – prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în M. Of.

nr. 587 din 30 iulie 2004 a fost abrogat art. 142 din Legea nr. 8/1996 în redactarea la momentul epuizării activității infracționale; prin aceiași lege însă au fost introduse dispozițiile noi ale art. 139 6 care în conținutul alin. (6) au preluat în mod explicit prevederile art. 142 lit. b) si m) din Legea 8/1996 într-o formă ușor modificată: [„închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum și oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunțuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50 milioane lei la 300 milioane lei”]; definiția legală a mărfurilor - pirat din alin. (7) al același articol [,,toate copiile realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de aceasta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe”] include în mod implicit și modalitatea normativă a incrimării prevăzută de art. 142 lit. a) și l);

situația de fapt descrisă în rechizitoriu și conformată în totalitate la cercetarea judecătorească relevă că inculpații au realizat prin acțiuni conjugate mărfurile-pirate pe care le-au și închiriat ori oferit spre vânzare în mod nemijlocit prin mijloace electronice de comunicare fiind realizate astfel elementele constitutive ale tuturor modalităților normative incriminatorii prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) și m) din Legea nr. 8/1996 în redactarea în vigoare la data de 24 martie 2004. Alin. 4 din art. 139 6 invocat in apel de către inculpați [potrivit căruia “este infracțiune daca anterior s-au aplicat doua sancțiuni contravenționale pentru fapte de același fel: a) distribuirea de mărfuri-pirat sau de dispozitiv-pirat de control al accesului sau deținerea acestora in scopul distribuirii, atunci când aceste activitati se desfasoara in public ; b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri pirat prin prezentarea copertelor si a cataloagelor de mărfuri-pirat”], are in vedere cu totul alte situații respectiv distribuirea de mărfuri-pirat, ori oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri-pirat,prin prezentarea ofertelor sau a cataloagelor, atunci când aceste activități se desfășoară in public, ce nu se regăsesc în speță.

Referitor la critica de nelegalitate invocată de inculpat privind încetarea procesului penal în baza art. 144 din Legea nr. 8/1996 rap. la art. 222 și art. 10 lit. f) C. proc. pen.

din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în mod corect prima instanță – soluție menținută în apel – a constatat îndeplinirea în cauză a condițiilor de procedibilitate și pedepsibilitate sus-menționate în care sens a stabilit că pentru infracțiunile prevăzute de art. 140 și art. 142 lit. a) și l) din Legea nr. 8/1996, potrivit art. 144 din Legea nr. 8/1996 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părților vătămate; condiția de procedibilitate și pedepsibilitate amintită este îndeplinită în cauză avându-se în vedere că perchezițiile domiciliare au fost efectuate la locuința inculpatului Ț. la data de 24 martie 2004, iar la data de 15 martie 2004 a fost înregistrată plângerea prealabilă a părții vătămate R.O.A.C.T., plângere îndreptată împotriva inculpatului Ț.S.G.

(filele 105, 106 vol. I up); ulterior, la data de 29 aprilie 2004 I.P.J. Timiș a înaintat o adresă către R.O.A.C.T., comunicând faptul că la desfășurarea activității infracționale și-au adus contribuțiile și inculpații N. și U. (fila 103 up); în consecință, la data de 17 mai 2004 partea vătămată R.O.A.C.T. a formulat o plângere prealabilă și împotriva celor doi inculpați (fila 131 vol. I up); plângerile prealabile ale părții vătămate U.P.F.R. au fost înregistrate la datele de 22 aprilie 2004 împotriva inculpatului Ț., 04 mai 2004 împotriva inculpatului N. și 05 mai 2004 împotriva inculpatului U. (filele152-158 vol. I up); în sfârșit, la data de 09 aprilie 2004 se adresează organelor de cercetare penală, cu o plângere prealabilă, îndreptată împotriva inculpatului Ț., și partea civilă E.A.

(filele 165-167 vol. I up), plângerea prealabilă a părților vătămate M.C., A.S., A. și M., îndreptată împotriva aceluiași inculpat, dată din 27 mai 2004 (filele 170-173 vol. I up); sub acest aspect instanța a reținut și faptul că încă din data de 05 aprilie 2004 ultimele părți vătămate indicate mai sus s-au adresat organelor de urmărire penală cu solicitarea de se efectua cercetări față de inculpatul Ț. (fila 163 vol. I up), adresa respectivă putând fi interpretată ca o manifestare de voință evidentă în sensul de a interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului; deși numele inculpaților N. și U. nu este indicat în plângerile prealabile ale părților vătămate E.A., M.C., A.S., A. și M., instanța a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 131 alin. (4) C. pen., care stabilesc faptul că introducerea plângerii prealabile față de unul dintre făptuitori este suficientă pentru a atrage răspunderea penală a tuturor participanților.

În consecința in baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) rap. la art. 385 9 alin. (1) pct. 16 cod procedura penala se va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timișoara, casându-se Decizia penala nr. 83 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penala, si se va menține sentința penala nr. 145 /PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția penala (recursurile inculpaților in sens contrar – pentru achitarea in latura penala si exonerare de răspundere in latura civila – urmând a se respinge ca nefondate in baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.). În ceea ce privește latura civila a procesului solicitările inculpaților de înlăturare a răspunderii civile delictuale acestora sunt de asemenea neîntemeiate întrucât faptele ilicite comise de aceștia au cauzat un prejudiciu patrimonial părților civile, care se impune a fi reparat în integralitate, potrivit art. 14 și următoarele C. proc.

pen.; s ub acest aspect – cu relevanta si in ceea ce privește existenta elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute in sarcina acestora – trebuie arătat ca produsele ridicate de la inculpatul T.S.G., contrar susținerilor acestuia constituie mărfuri-pirat în sensul alin. (7) al art. 139 6 din Legea nr. 8/1996 modificată - astfel cum a stabilit expertiza O.R.D.A.

efectuata in cauza - ce atrag răspunderea penala si civila a inculpaților; î n acest sens au fost avute în vedere si dispozițiile art. 146 pct. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data desfășurării activității infracționale, care stabilesc faptul că dispozițiile legale se aplică tuturor prestațiilor artiștilor interpreți și executanți, categorie în care, potrivit art. 95 sunt cuprinși și actorii și cântăreții, ale căror prestații sunt fixate în înregistrări sonore protejate de Legea nr. 8/1996 - potrivit art. 103 din Legea nr. 8/1996, prin înregistrare sonoră înțelegându-se orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare - și de asemenea dispozițiilor art. 66 și 73 din Legea nr. 8/1996 în raport cu care beneficiază de protecția legii și autorii operelor audiovizuale și ai programelor pentru calculator/ în care sens art. 147 din Legea nr. 8/1996 asimilează situația cetățenilor străini cu a cetățenilor români în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 8/1996.

Susținerile inculpaților că în privința părților civile E.A., M., A., A. și M., cabinetul de avocatură care a reprezentat interesele acestora în România nu era îndreptățit să exercite drepturile procesuale ale acestora sunt contrazise de înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, fiind prezentate procuri autentice prin care părțile civile au acordat drept de reprezentare cabinetului de avocatură în scopul de a acționa împotriva oricăror încălcări ale drepturilor de autor. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. instanța a obligat fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 83 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpații Ț.S.G., U.P.M. și N.I.A. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 145/PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiș. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.S.G., U.P.M. și N.I.A. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat U.P.M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariile în sumă de câte 75 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați Ț.S.G.

și N.I.A. se vor plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010.