ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2026/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 207/20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5953/30/2008, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de partea civilă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În baza art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 a condamnat inculpatul pe F.A.C.  la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de oferire și deținere de mărfuri-pirat.

În baza art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri pirat.

În baza art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată a programelor pentru calculator.

În baza art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996 l-a mai condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată a operelor muzicale și audiovizuale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate de instituția de supraveghere, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. (3), 1003 C. civ., și art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, la plata sumei de 12.188,85 RON daune materiale către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), 5.497,8 RON daune materiale către partea civilă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), 2.665 euro, în RON la data executării, către partea civilă M.C., 129 euro, în RON la data executării, către partea civilă V.G. și B.E. și 476,8 euro, în RON la data executării, către partea civilă E.A.I.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 139 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului situat în orașul Ciacova, str. T.V. și aparținând inculpatului, până la concurența sumelor de 6.925,8 RON și 3.270,8 euro, reprezentând despăgubiri acordate părților civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un număr de 10 hard-discuri, după cum urmează: un hard-disc marca Western Digital de 40 GB, un hard-disc marca Western Digital de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca IBM de 40 GB, un hard-disc marca MAXTOR de 20 GB, un hard-disc marca QUANTUM FIREBALL, un hard-disc marca Western Digital de 40 GB și un hard-disc marca Western Digital de 80 GB.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 233/P/2007 din 25 iulie 2008, inculpatul F.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996, art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 și art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova, a oferit, deținut și distribuit mărfuri pirat în scop comercial, a închiriat mărfuri pirat, a reprodus, fără drept, pe sisteme de calcul, programe pentru calculator prin instalare, stocare, rulare, transmitere în rețea internă și reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele-verbale de constatare și ridicare a unor bunuri, actele constitutive ale SC M. SRL Ciacova, facturile fiscale privind achiziția de calculatoare și jocuri pentru calculator, raportul de constatare din 11 decembrie 2007 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, adresele părților civile UPFR, CREDIDAM, Microsoft, Vivendi Games și Blizzard Entertainment și Electronic Arts, declarațiile martorului D.A., declarațiile inculpatului, referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul F.A.C. este asociat unic și administrator al SC M. SRL Ciacova, societate care avea un punct de lucru în orașul Ciacova, pe str. C. La acest punct de lucru, funcționa un club de internet, unde au fost instalate 10 calculatoare.

La data de 16 aprilie 2007, organele de poliție din cadrul IPJ Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, au efectuat un control la punctul de lucru al SC M. SRL, fiind identificate cele 10 calculatoare conectate la rețea și în stare de funcționare, unul dintre calculatoare fiind folosit ca server.

Organele de control au constatat că pe calculatoare existau instalate sistemele de operare Windows XP Professional, Windows 98, Microsoft Word și Excel 97, fiind identificate pe toate cele 10 calculatoare programe pentru calculator și jocuri video.

În condițiile în care inculpatul nu a putut prezenta licențele care să-l fi îndreptățit să dețină acele programe pentru calculator și jocuri video, organele de control au procedat la ridicarea de la punctul de lucru al SC M. SRL a celor 10 hard-discuri pe care erau instalate produsele software, acestea fiind supuse unei constatări tehnico-științifice.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, pe hard-discurile ridicate de la inculpat s-a constatat existența programelor pentru calculator și pentru a căror stocare sau instalare ori utilizare este necesară licența din partea titularilor drepturilor de autori. De asemenea, s-a constatat și existența mai multor fișiere cu extensia mp3, conținând opere muzicale și audiovizuale, reproduse fără licența sau autorizarea titularilor drepturilor de autori.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, aceasta se poate realiza prin oricare dintre următoarele modalități: oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului F.A.C., care, în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova, a deținut la punctul de lucru al acestei societăți comerciale, mărfuri pirat, în scopul utilizării lor prin comunicare publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

În acest sens, instanța a avut în vedere, în primul rând, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală la data de 16 aprilie 2007. În cuprinsul acestuia s-a consemnat faptul că la punctul de lucru al SC M. SRL situat în Ciacova, funcționează un club de internet, unde au fost identificate 10 calculatoare, dintre care 9 erau stații de lucru, iar unul funcționa ca server. Organele de cercetare penală au precizat că pe două dintre stațiile de lucru erau instalate sistemele de operare Windows XP, iar pe celelalte 8 stații de lucru fuseseră instalate sistemele de operare Windows 98. De asemenea, pe una dintre stațiile de lucru, exista instalat și sistemul de operare Windows 97 și Excel 97, pe toate calculatoarele fiind identificate mai multe jocuri video în stare de funcționare, fiind realizate mai multe capturi de imagini.

În momentul în care a fost întrebat în legătură cu existența unor licențe și a documentelor de proveniență pentru programele de calculator identificate, inculpatul a afirmat că deține astfel de licențe, dar acestea se găsesc la societatea care ține contabilitatea firmei. Ulterior inculpatul nu a putut prezenta astfel de licențe, el punând la dispoziția organelor de cercetare penală doar o factură fiscală privind achiziția celor 10 calculatoare, precum și o factură fiscală care atestă două jocuri video pentru calculator.

În acest context, așa cum rezultă din procesul-verbal de ridicare, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea hard-discurilor celor 10 calculatoare în vederea supunerii lor unei constatări tehnico-științifice.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, hard-discurile ridicate de la inculpat conțin reproduse sisteme de operare și programe pentru calculator pentru a căror stocare, instalare sau utilizare este necesară licența din partea titularilor de drepturi, acestea fiind prezentate în Anexa nr. 10 a raportului. De asemenea, acele hard-discuri conțin stocate opere muzicale și audiovizuale, prezentate în Anexele 2 - 8 ale raportului, atât programele pentru calculator, cât și operele muzicale și audiovizuale fiind supuse reglementărilor privind protecția drepturilor de autor.

Fiind audiat în legătură cu aspectele constatate prin raportul de constatare, inculpatul a recunoscut că nu deține licențe pentru sistemele de operare și programele pentru calculator, și nici vreo autorizare pentru deținerea operelor muzicale sau audiovizuale. El a precizat că a achiziționat cele 10 calculatoare de la o firmă din Timișoara, fiind instalate deja, la acea dată, sistemele de operare. Inculpatul a recunoscut faptul că știa de necesitatea existenței unor licențe, dar observând că toate calculatoarele funcționau, a considerat că nu sunt necesare alte licențe, motiv pentru care nici nu a achiziționat astfel de licențe. În legătură cu jocurile video, inculpatul a recunoscut faptul că nu deține licențe din parte titularilor de drepturi, acestea fiind instalate ocazional prin descărcarea lor de pe internet. În finalul declarațiilor sale, inculpatul a arătat că fișierele conținând opere muzicale au fost stocate pentru a fi ascultate în timp ce erau folosite calculatoarele, existând asemenea fișiere și pe server, dar acestea îi aparțineau lui și nu erau destinate publicului.

Declarațiile inculpatului pot fi coroborate și cu declarațiile martorului D.A., client al clubului de internet. Acesta a preciza că avea cunoștință de existența pe calculatoare a unor sisteme de operare Windows, precum și a altor programe pentru calculator, dar nu a știut că pe acele calculatoare se află instalate și opere audiovizuale sau muzică.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 143/2003 (Anexa 2 pct. 3) utilizatorii au obligația să obțină din partea organismelor de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme autorizația pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și să plătească remunerații lunare, potrivit tabelului din prezenta anexă, indiferent de durata efectivă a utilizării.

Or, așa cum rezultă din adresele părților civile UPFR și CREDIDAM, reprezentanții SC M. SRL nu au contactat organismele de gestiune colectivă în vederea obținerii autorizației neexclusive pentru utilizarea și reproducerea fonogramelor.

În același sens, pot fi observate și adresele părților civile Microsoft Corporation, Vivendi Games, Blizzard Entertainment și Electronic Arts, părțile civile indicând faptul că nu au acordat autorizații reprezentanților SC M. SRL Ciacova pentru stocarea, instalarea și utilizarea programelor pentru calculator Windows 98, Microsoft Office 97, Age of Empires II, Warcraft 3 Frozen Throne, FIFA 2005, Need For Speed Underground, Command&Conquer Yuri's Revenge, Need For Speed Hot Pursuit și Need For Speed Porsche Unleashed.

În acest context, având în vedere și prevederile art. 139

6

alin. (8) din Legea nr. 8/1996 care definesc noțiunea de mărfuri pirat, arătând că prin aceasta se înțeleg toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, toate programele pentru calculator, operele audiovizuale și muzicale deținute de inculpat la punctul de lucru al SC M. SRL Ciacova reprezentând mărfuri pirat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. El a avut reprezentarea faptului că pentru stocarea, instalarea și utilizarea produselor respective este necesară o licență sau autorizarea titularilor drepturilor de autor, în lipsa acestora fiind încălcate drepturile amintite și cauzându-se o pagubă patrimoniului titularilor acestor drepturi, și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei, cu siguranță a acceptat posibilitatea producerii sale.

Raportându-se și la dispozițiile art. 139

6

alin. (10) din Legea nr. 8/1996 care prevăd faptul că scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, în condițiile în care mărfurile pirat au fost identificate, la punctul de lucru al SC M. SRL, unde funcționa un club de internet, instanța a apreciat că sunt întrunite și cerințele prevăzute de art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, faptele comise de inculpat fiind săvârșite în scop comercial.

Potrivit dispozițiilor art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 constituie infracțiune și închirierea sau oferirea spre închiriere a unor mărfuri pirat.

Așa cum s-a arătat mai sus deja, programele pentru calculator, operele audiovizuale și muzicale stocate și instalate de inculpat pe cele 10 calculatoare identificate la punctul de lucru al SC M. SRL reprezintă mărfuri pirat.

Inculpatul, în declarația sa, a arătat că la punctul de lucru respectiv funcționa un club de internet, la care erau închiriate cele 9 stațiile de lucru persoanelor interesate. Inculpatul a mai precizat că prețul practicat pentru închiriere era de 1,5 RON pentru o oră pentru jocurile pentru calculator, iar pentru accesul la internet prețul era de 2 RON pentru fiecare oră.

În consecință, în condițiile în care inculpatul închiria persoanelor interesate calculatoarele pe care erau reproduse mărfuri pirat, se poate concluziona că implicit a închiriat și acele mărfuri pirat, activitatea sa realizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996, putându-se reține, și de această dată, intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 și art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune și reproducerea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, precum și a programelor pentru calculator.

Ținând seama de probele analizate mai sus, luând în considerare și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 8/1996 din care rezultă că prin reproducerea, în sensul legii, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice, instanța a constatat că fapta inculpatului F.A.C., de a reproduce, prin copiere, instalare și stocare, mai multe programe pentru calculator, opere audiovizuale și muzicale, fără consimțământul sau autorizarea titularilor drepturilor recunoscute de Legea nr. 8/1996, realizează, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 și art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modalitatea vinovăției fiind intenția indirectă.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea pedepselor având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

A motivat că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin actele sale acesta aducând o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea drepturilor de proprietate intelectuală și drepturilor conexe acestora.

La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere și persoana inculpatului. Potrivit referatului de evaluare întocmit pe numele său de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, numitul F.A.C. este o persoană bine integrată în societate, este tatăl a doi copii minori, el fiind o persoană perseverentă, echilibrată și prudentă în luarea deciziilor.

Instanța a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, în același timp el recunoscând săvârșirea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești.

În consecință, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., instanța a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni orientate spre minimul special, respectiv 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996, 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996.

Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând să-i fie interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei, cu excepția dreptului de a alege.

Însă, având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor și constatând că și celelalte condiții prevăzute de art. 86

1

C. pen. sunt îndeplinite, instanța a considerat că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat și chiar fără privarea sa de libertate numitul F.A. nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen., urmând ca pe durata termenului de încercare să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, a reținut că părțile vătămate Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UFPR), Microsoft Corporation, Electronic Arts Inc., Vivendi Universal Games, Blizzard Entertainment și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează: UFPR - 12.188,85 RON, Microsoft Corporation – 2.665 euro, Electronic Arts Inc. - 476,80 euro, Vivendi Universal Games și Blizzard Entertainment - 129 euro și CREDIDAM – 5.497,8 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate.

Față de aceste dispoziții legale și în condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea despăgubirilor instanța a avut în vedere în special consecințele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părțile civile, instanța a apreciat că într-adevăr, prin faptele sale ilicite de a deține, oferi, reproduce și închiria mărfuri pirat, inculpatul F.A.C. a cauzat prejudicii patrimoniilor părților civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. instanța va dispune obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Ciacova, infracțiunile fiind comise de inculpat în exercitarea atribuțiilor sale de administrator, la plata despăgubirilor civile așa cum au fost formulate.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot solicita instanței să dispună de îndată luarea unor măsuri care să asigure repararea pagubei, scop în care instanța poate dispune luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de Legea nr. 8/1996.

În contextul în care părțile civile au solicitat instituirea măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 163 C. proc. pen. instanța a admis această cerere și a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului aparținând inculpatului, situat în Ciacova, str. T.V. așa cum rezultă din adresa din 21 ianuarie 2009 a Primăriei Ciacova, până la concurența sumelor acordate ca și despăgubiri civile.

În condițiile prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cele 10 hard-discuri, toate corpuri delicte la dosarul cauzei, și toate folosite la săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, pe care însă nu l-a motivat în scris.

Cu ocazia dezbaterilor prin apărător și personal a cerut să fie achitat deoarece nu a făcut nimic intenționat, că ștergea fișierele așa cum se pricepea și nici nu le-a folosit. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei înspre minimul special.

Prin Decizia penală nr. 149/A din 18 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, apelul a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul, în termen legal, a atacat-o cu recurs.

A solicitat casarea deciziei și sentinței și în rejudecare să fie achitat fie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 139

6

alin. (2) și (3), 139

6

alin. (4), 139

9

și art. 140 lit. a) din Legea nr. 8/1996, sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 18

1

C. proc. pen., faptele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

În subsidiar a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, aplicarea unei pedepse mai mici de 2 ani și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, pct. 13, pct. 14 și pct. 17

1

, pct. 18 C. proc. pen.

A susținut în esență că:

- referitor la infracțiunea prevăzută de art. 193

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 în motivarea sentinței s-a arătat că a deținut mărfuri pirat; în dispozitiv este condamnat pentru că a deținut și distribuit mărfuri pirat. Scopul special al distribuirii nu a fost reținut de cele două instanțe în acest fel a fost greșit condamnat pentru o faptă neprevăzută din legea penală, deoarece fără scopul special - nu există această infracțiune;

- nu a pus la dispoziția clienților și nici nu a deținut mărfuri pirat, singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a închiria calculatoarele pe care clienții le foloseau cum credeau de cuviință;

- infracțiunea arătată în art. 139

6

alin. (4) prevede închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat.

Prima instanță a reținut că din moment ce calculatoarele se închiriau clienților și pe acestea erau instalate programe de calculator și opere muzicale și audiovizuale se poate concluziona că a închiriat mărfuri pirat.

În speță, infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (4) nu poate coexista în același timp cu infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) și (3) - astfel că greșit a fost condamnat de 2 ori pentru această faptă, inclusă în latura obiectivă a două infracțiuni diferite;

- infracțiunea prevăzută de art. 139

9

și cea prevăzută de art. 140 din Legea nr. 8/1996, de care este acuzat nu le-a comis. Astfel programele de calculator au fost cumpărate gata instalate, societatea a achiziționat calculatoarele cu sistemele de operare instalate. Nu a reprodus nici un program de calculator, nu a copiat, stocat și instalat acele programe. Operațiunile fiind făcute de proprietarii anteriori și de către clienți atunci când aceștia foloseau calculatoarele;

- în situația în care se consideră că este vinovat de faptele imputate a cerut să fie achitat pentru lipsa de pericol social sau să se rețină circumstanțe atenuante, prejudiciul este redus - 6.925 RON și 3.270 euro, a colaborat cu organele de urmărire penală și a închiriat doar 9 calculatoare la un număr redus de clienți.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de inculpat și a făcut o justă individualizare a pedepsei.

În procesul-verbal de constatare, încheiat de organele de cercetare penală la 16 aprilie 2007, la punctul de lucru al SC M. SRL Ciacova (clubul de internet) administrat de inculpat, s-a consemnat faptul că au fost identificate 10 calculatoare din care 9 erau stații de lucru și unul server pe două erau instalate sisteme de operare Windows XP iar pe celelalte 8 sistemele de operare Windows 97 și Excel 97 pe toate calculatoarele fiind identificate mai multe jocuri video în stare de funcționare.

Inculpatul nu a putut să prezinte licențe și documente pentru programele de calculator, situație în care hard-discurile calculatoarelor au fost ridicate pentru a fi expertizate.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 11 decembrie 2007 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, hard-discurile conțin reproduse sisteme de operare și programe pentru calculator pentru a căror utilizare este necesară licență din partea titularilor de drepturi (Anexa 10).

S-a constatat că hard-discurile conțin stocate opere muzicale și audiovizuale (Anexele 2 - 8) atât programele cât și operele muzicale și audiovizuale fiind supuse reglementărilor protecției drepturilor de autor.

Inculpatul audiat a declarat că nu deține licență pentru sistemele de operare și programele de calculator și nici vreo autorizație pentru deținerea operelor muzicale sau audiovizuale.

Prima instanță a analizat pe larg activitatea desfășurată de inculpat și dispozițiile din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe și a motivat convingător că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Criticile inculpatului prin care arată că a fost condamnat greșit pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) și (3) precum și aceea că prin condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (4) este în situația de a fi condamnat de două ori pentru aceeași faptă sunt nefondate.

Potrivit art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.

Potrivit art. 3 al aceluiași text de lege, în cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial acestea se sancționează cu închisoare de la 3 la 12 ani.

În articolul 139

6

alin. (8) și (9) al Legii nr. 8/1996 se arată că „în sensul prezentei legi, prin mărfuri pirat se înțelege: toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora. (9) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. (10) Scopul comercial se prezuma daca marfa pirat este identificata la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe".

Potrivit art. 12 din lege, se prevede că autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții, în articolul 13, că utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:

a) reproducerea operei;

b) distribuirea operei;

d) închirierea operei;

e) împrumutul operei;

Prin reproducere, în sensul Legii nr. 8/1996 se înțelege realizarea integrală sau păstrată a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sumare sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

Din interpretarea coroborată a acestor texte și ținând seama de procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție, de raportul de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpatului care a recunoscut că nu deține licențe sau autorizații pentru programe și operele muzicale și audiovizuale Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele au reținut că inculpatul a deținut și oferit mărfuri pirat, a închiriat mărfuri pirat, urmărind obținerea de avantaje economice (a încasat sume de bani de la cei care închiriau calculatoarele).

Așa fiind, în mod corect cele două instanțe au reținut că inculpatul în calitate de administrator al SC M. SRL Ciacova a deținut, oferit și distribuit mărfuri pirat în scop comercial, a închiriat mărfuri pirat, a reprodus fără drept, pe sisteme de cablu programe pentru calculator prin instalare, stocare și rulare și transmiterea în rețea internă.

Faptele săvârșite de inculpat prezintă un pericol social ridicat evidențiat prin paguba adusă părților civile - 3.270 euro și 6.925 Ron prin frecvența crescută a acestor infracțiuni așa încât nici critica vizând lipsa de pericol social nu este fondată.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate fiind situate la limita minimului special iar prin suspendarea sub supraveghere a executării există suficiente temeiuri că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 149/A din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai 2011.