ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată:

Prin sentința penală nr. 167 din 06

aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9053/30/2007, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul F.H., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 140 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.H. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (3) din Legea

nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 139

6

alin. (2)

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost

condamnat inculpatul F.H. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de mărfuri pirat în scopul utilizării prin

comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.

În baza art. 139

6

alin. (4)

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost

condamnat inculpatul F.H. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de oferire spre închiriere de mărfuri pirat.

În baza art. 139

9

din Legea

nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat

inculpatul F.H. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.

raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86

1

alin. (2) C.

pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza

art. 86

2

C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit.

a)-d) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, odată la 3 luni -

în prima zi de marți a fiecărui trimestru, la Serviciul de protecție a

victimelor și reintegrare socială a infractorilor (în prezent Serviciul de

Probațiune) de pe lângă Tribunalul Timiș.

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a dispus confiscarea hard-diskurilor marca Maxtor cu următoarele serii:

E14Y333N; E1515TCN; E1529F5N; E1515VRN; E150WZRN; E1529DSN; E14VZPJN; E1529DRN;

E1G00DCE; E14X252N, enumerate în procesul verbal de constatare din data de 02

martie 2006 întocmit de IPJ Timiș - SIF (filele 7,8 dosar UP).

În baza art. 19 din H.G. nr. 731/2007

raportat la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și

completările ulterioare, s-a dispus ca hard-diskurile confiscate să fie depuse la

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea distrugerii.

În baza art. 169 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor hard-diskuri:

marca Samsung seria S01JJ20X154413; marca Samsung seria S02DJ10X408644; marca

Seagate seria XJN44957, enumerate în procesul verbal de constatare din data de

02 martie 2006 întocmit de IPJ Timiș - SIF (filele 7,8 dosar UP), cu obligația

pentru inculpat de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile civile: M.C.; E.A.I.; U.P.F.R. și C.R.A.D.A.I.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Timișoara - reprezentată de

lichidatorul judiciar SC G.I. SPRL, cu sediul în Timișoara, județul Timiș, la

plata următoarelor despăgubiri materiale: 2221,5 Euro către partea civilă M.C.;

455 Euro către partea civilă E.A.I.; 90 Euro către partea civilă U.P.F.R.;

999,60 lei către partea civilă C.R.A.D.A.I.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș nr. 114/P/2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată a inculpatului F.H., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 139

6

alin. (2), art. 139

6

alin. (3), art. 139

6

alin. (4), art. 139

9

și art. 140 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004,

O.U.G. nr. 123/2005 și Legea nr. 329/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C.

pen.

In fapt, s-a reținut că la data de 02

martie 2006, în urma unui control efectuat de organele de poliție din cadrul

IPJ Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor și comisari ai Gărzii

Financiare la punctul de lucru al SC N.H. SRL din Timișoara, punct de lucru în

com. C., unde se află un club de internet, au fost identificate un nr. de 12

calculatoare.

Pe aceste calculatoare erau instalate

programe pentru calculator reproduse (stocate și/sau instalate) în

hard-discuri, pentru care reprezentantul societății nu a putut prezenta licențe

și documente de proveniență pentru acestea, fapt pentru care au fost ridicate

în vederea efectuării unor constatări tehnico-științifice pentru a se stabili

conținutul acestora.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 5045 din 09 octombrie 2006 efectuată de către ORDA

București asupra celor 13 bucăți hard-discuri, a demonstrat existența mai

multor fișiere cu informații pentru programe de calculator reproduse (stocate

și/sau instalate) în acestea cât și fișiere cu extensia mp3 conținând opere

muzicale.

S-a reținut că valoarea totală a

prejudiciului este de 7524,8 lei (7243 lei + 281,08 lei).

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosar, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit procesului verbal aflat la

filele 7,8 dosar UP, în data de 02 martie 2006 ofițeri de poliție judiciară din

cadrul IPJ Timiș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, însoțiți de comisari

ai Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Timiș, au efectuat un control la

punctul de lucru din comuna Cărpiniș, aparținând SC N.H. SRL, unde funcționa un

cafe-bar și un club de internet. Cu această ocazie a fost legitimat numitul G.A.,

angajat al societății la punctul de lucru, precum și încă o persoană care se

afla în incinta punctului de lucru, pe nume M.R., care a refuzat să asiste la verificări

și să semneze procesul-verbal întocmit, părăsind incinta punctului de lucru.

S-a constatat că la punctul de lucru

funcționează un club de internet format dintr-un server, o unitate centrală

pentru administratorul rețelei și 12 stații de lucru, o parte dintre ele fiind

incomplete. Au fost identificate 13 monitoare și 12 unități centrale de

calculator, din care 10 unități la mesele din sală și două la masa

administratorului de sistem. Angajatul punctului de lucru G.A. nu a putut

prezenta documentele de proveniență și licențiere a programelor de calculator

stocate și utilizate în cadrul punctului de lucru, motiv pentru care organele

de control au demontat 13 hardisk-uri de pe calculatoarele din punctul de lucru

pe care le-au ridicat în vederea cercetărilor.

Din adresa emisă de ORC de pe lângă

Tribunalul Timiș (fila 10 dosar UP) a reținut că la data controlului societatea

comercială N.H. SRL era administrată de cetățeanul german F.H. (acesta fiind și

asociatul unic) și avea punct de lucru în comuna Cărpiniș, sediul punctului de

lucru fiind stabilit în baza contractului de închiriere nr. 22351 din 09 iunie 2005

(fila 11 dosar UP).

Cele 13 hardisk-uri ridicate cu ocazia

controlului au fost supuse unei constatări tehnico-științifice de către

specialiști din cadrul ORDA (filele 28-42 dosar UP). S-a constatat că două

hardisk-uri (marca Seagate seria XJN44957; marca Samsung seria S01JJ20X154413)

sunt defecte, situație în care nu au putut fi accesate pentru a se identifica

eventualele programe pentru calculator reproduse (stocate/instalate) pe

acestea, precum și faptul că un hardisk (marca Samsung seria S02DJ10X408644) nu

conține înregistrate programe pentru calculator și nici alte tipuri de fișiere.

S-a constatat că pe celelalte 10 hardisk-uri au fost reproduse (instalate/stocate)

diferite programe pentru calculator (în principal jocuri) precum și fișiere cu

extensia mp 3 conținând piese muzicale (enumerate în anexele la raport - filele

43-48 dosar UP).

Din factura fiscală nr. 7143810 din 03

august 2005 (fila 202, dosar UP) rezultă că în data de 03 august 2005

inculpatul F.H., în calitate de reprezentant al SC N.H. SRL, a cumpărat 12

sisteme de calcul de la SC N.C. SRL. Din conținutul acestui document nu rezultă

că obiectul tranzacției îl constituie vreun program de calculator. Această

împrejurare este confirmată și de martorul T.F.M. (fila 195, dosar UP),

administratorul firmei N.C.SRL, care precizează că tranzacția a vizat exclusiv

cele 12 sisteme de calcul, fără a avea instalate sisteme de operare și nici nu

s-a solicitat acest lucru de către cumpărător. Același martor afirmă că, cu

ocazia acestei tranzacții nu s-au întocmit alte documente, cu excepția facturii

fiscale, a chitanței și a certificatului de garanție.

Instanța a reținut că hard-diskurile

ridicate de la punctul de lucru conțineau fișiere cu extensia mp 3 cuprinzând

piese muzicale din repertoriul românesc și internațional (enumerate în anexele

la raport - filele 43-48 dosar UP). Deținerea copiilor pieselor muzicale pe

suportul de tip hard-disk s-a făcut în scopul utilizării prin comunicare

publică la punctul de lucru al N.H. SRL. Acest scop rezultă din faptul că la

punctul de lucru se desfășura o activitate de divertisment (de tipul

internet-cafe) la care clienții foloseau stațiile de lucru (calculatoarele) în

principal pentru jocurile instalate pe suportul hard-disk, ocazie cu care se

asculta și muzica stocată în memoria calculatorului.

S-a considerat că această situație de

fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de mărfuri

pirat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale

persoanelor juridice, prevăzută de art. 139/6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996,

cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai constatat că localul de tip

internet-cafe oferea spre închiriere programe informatice (în principal jocuri)

instalate și rulate fără a exista licență din partea titularilor de drepturi

sau a reprezentanților acestora, faptă care întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de oferire spre închiriere de mărfuri pirat prevăzută de art.

139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările

ulterioare.

Specialiștii din cadrul ORDA au

constatat că pe 10 dintre hard-diskurile ridicate de la punctul de lucru sunt

reproduse (instalate/stocate) diferite programe pentru calculator, în principal

jocuri (denumirile programelor fiind specificate punctual în raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 5045 din 09 octombrie 2006 (filele 32-41,

dosar UP), fără ca pentru aceste programe să existe licențiere din partea

titularilor de drepturi sau a reprezentanților acestora.

A apreciat prima instanță că această

situație de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.

Prin rechizitoriu s-au reținut în

sarcina inculpatului încă două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996, și

anume cele incriminate prin art. 140 alin. (1) lit. a) și art. 139

6

alin. (3), instanța constatând, pe baza probatoriului administrat, că

inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestor fapte.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului și a modului de executare s-au avut în vedere următoarele

elemente: în urma intervenției organelor de poliție hard-diskurile pe care se

aflau stocate programele informatice și piesele muzicale au fost ridicate,

astfel încât ctivitatea ilicită a inculpatului a fost oprită iar prejudiciul

produs părților civile a fost limitat în timp; inculpatul a avut o atitudine

parțial sinceră, în sensul că a recunoscut obiectul de activitate al punctului

de lucru (internet-cafe) și utilizarea stațiilor de lucru cu jocuri instalate,

chiar dacă susține că avea licență pentru un singur program, iar celelalte le

considera utilizabile fără licență; inculpatul nu are antecedente penale;

prejudiciul provocat părților civile este relativ redus.

Prin decizia penală nr. 31/A din 9

februarie 2011,

Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

procuror și a admis apelul declarat de inculpatul F.H.

A desființează în latura penală, în

parte, sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea apelată, în pedepsele

componente, după care:

A înlăturat achitarea inculpatului în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (3) din

Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

In baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei de deținere de mărfuri pirat în vederea

utilizării în scop comercial prin comunicare publică la punctele de lucru ale

persoanelor juridice, din infracțiunile prevăzute de art. 139

6

alin.

(2) din Legea nr. 8/1996 și de art. 139

6

alin. (3) din Legea nr.

8/1996 cu aplic. art. 33 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

In baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea de deținere de mărfuri pirat în vederea utilizării în scop

comercial prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor

juridice, prevăzută de art. 139

6

alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., 1-a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator, prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996.

În baza art. 81 alin. (1), art. 82 alin.

(1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de oferire spre închiriere

de mărfuri pirat, prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr.

8/1996, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

In temeiul art. 359 alin. (1) C. proc.

pen.,a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C.

pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile

sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul la data de 22 februarie 2011, criticând-o ca nelegală și

netemeinică sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 139/6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 și al obligării la plata

despăgubirilor civile către partea civilă M.C.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prioritar prin prisma respectării termenului de declarare a căii de

atac, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este tardiv.

Astfel, potrivit art. 385/3 C. proc.

pen. termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei

de pe dispozitivul hotărârii pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri

cât și la pronunțare.

In speță, inculpatul F.H. a fost

prezent la termenul de judecată din data de 07 februarie 2011, când au avut loc

dezbaterile asupra apelului, asistat de apărător ales, așa cum rezultă din

partea introductivă a deciziei recurate. În consecință, pentru inculpat,

termenul de 10 zile pentru declararea recursului a început să curgă de la data

pronunțării deciziei de către instanța de apel, respectiv de la data de 09

februarie 2011, ultima zi în care acesta ar fi putut promova calea de atac

fiind data de 20 februarie 2011.

Inculpatul a formulat declarația de

recurs (fila 2 dosar recurs) la data de 22 februarie 2011, la aceeași dată

fiind înregistrată și la Curtea de Apel Timișoara, conform rezoluției de

primire așadar, după expirarea termenului legal de promovare a căii ordinare de

atac.

Potrivit art. 185 C. proc. pen. când

pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen,

nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea

actului făcut peste termen.

Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat în cauză

de către inculpatul F.H., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de inculpatul F.H. împotriva deciziei nr. 31/A din 9 februarie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul interpretului de limbă

germană se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18

aprilie 2011.