ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2439/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului penal de față;
Prin rechizitoriul întocmit la data de 12 aprilie 2007 de
către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată
a inculpatului L.l., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139/9 din Legea
nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 139
6
alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și de art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul L.l.
în calitate de administrator al SC I. SRL din Sibiu a folosit și stocat în
format digital în cadrul societății, programe de calculator fără acordul
titularului de drepturi, a închiriat calculatoarele fundației pe care o
coordona către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse
pe acestea fără a avea consimțământul titularilor de drepturi și că a vândut
sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără
consimțământul titularilor de drepturi.
Prin sentința penală nr. 75 din 23
aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.
10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.l. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 modificată cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 11
pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același
inculpat pentru comiterea infracțiunilor
prev.
de art. 139
6
alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea
art.
41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și prev. de art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.
a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C., iar cheltuielile
judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție,
Tribunalul a relevat, în esență, că prin probele administrate în cauză nu s-a
dovedit că infracțiunea prev. de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost săvârșită de
inculpatul L.l., iar acțiunea penală se poate exercita doar împotriva celui
care a săvârșit infracțiunea; că deși inculpatul ar fi vândut un calculator cu
soft preinstalat, fără a avea licență, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi
implicat in instalarea soft-ului personal sau că ar fi dat altcineva indicații
în acest sens și prin urmare, faptei îi lipsește intenția; că, de asemenea, în
ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (4) din Legea
nr. 8/1996 modificată, faptei îi lipsește latura subiectivă întrucât inculpatul
nu a avut cunoștință despre împrejurarea că pe calculatoarele fundației erau
reproduse programe fără licență și nici nu a realizat vreun profit personal în
urma acestor închirieri.
Consecință a soluțiilor de achitare
pronunțate, Tribunalul a
respins și
acțiunea civilă formulată de către partea civilă M.
C., în temeiul art.
14, art. 346 C. proc. pen.
Împotriva sentinței penale mai sus
menționate, au declarat
apel
atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cât
și partea civilă
M.C.
Prin Decizia penală nr. 78/ A din 11
septembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia au fost respinse ca nefondate cele
două apeluri promovate, apreciind, în principal, că motivele invocate de cei
doi apelanți nu au fost în măsură a înlătura puternicul dubiu rezultat din
ansamblul actelor de la dosar, că aspectele critice invocate erau vădit
nefondate.
Împotriva acestei din urmă decizii,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia și partea civilă M.C. au
declarat recurs.
În susținerea recursului său, Parchetul
a invocat art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în comiterea unei
grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite
de achitare. S-a susținut în recurs că, din probele administrate a rezultat că
inculpatul avea calitatea de asociat unic și administrator al SC I. SRL, fiind
singura persoană cu drept de decizie în firmă, calitate în care a achiziționat
licențe de programe în mod separat de componente hard și a dispus decontarea
facturilor prin care s-au achiziționat acestea, astfel încât, în mod cert,
acesta cunoștea diferența și sensul unei componente hard sau a unei componente
soft.
Din declarațiile martorului M.C. și ale
inculpatului a rezultat că martorul i-a solicitat inculpatului să-i vândă un
calculator pe care să instaleze programele necesare vizionării și ascultării de
fișiere multimedia (filme și muzică). In fața instanței de fond, inculpatul
și-a modificat declarația, în sensul că el a solicitat reprezentanților firmei
X., de la care a comandat să configureze un calculator cu componentele hardware
capabile să ruleze filme, muzică etc, în scopul de a induce în eroare instanța
de judecată. Cu toate acestea, prin dispoziția dată, este evident că inculpatul
avea reprezentarea că se vor instala de către angajați programe fără licență și
prin urmare că se încalcă legea dreptului
de
autor, astfel încât, se face vinovat de distribuire de mărfuri pirat,
în
scop comercial.
Apărarea inculpatului, luată în considerare ca
fiind credibilă, de către cele două instanțe, în sensul că nu a avut cunoștință
despre faptul că sistemele de calcul vândute prin firma pe care o administra se
vând cu programe instalate fără licență a fost evidentă de rea-credintă.
Nu s-a
putut accepta o astfel de apărare, deoarece inculpatul
în
calitatea sa de administrator era direct răspunzător pentru activitatea firmei,
astfel încât, avea obligația de a depune diligentă în desfășurarea activității
în limitele legale și pentru că era singura persoană interesată material în
numărul de vânzări în condiții cât mai atractive pentru clienți, respectiv în
vânzarea de calculatoare cu programe instalate, la un preț care nu includea și
valoarea licenței pentru aceste programe.
S-a considerat a fi lipsit de sens, a
se crede că niște simpli angajați ai firmei, ar instala din proprie inițiativă,
fără dispoziția administratorului, programe pe calculatoarele vândute
clienților, așa cum au stabilit instanțele de fond și de apel.
Prin
urmare, s-a apreciat că vinovăția inculpatului în ceea ce
privește
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 136
6
alin. (2) din Legea nr.
8/1996 a fost pe deplin dovedită.
Cu
privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139
9
și ale
art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996, s-a arătat că din
probatoriul administrat s-a făcut dovada săvârșirii acestor infracțiuni de
către inculpat, cu vinovăție.
În cauză, s-a constatat că atât pe
calculatoarele SC I. SRL, cât și pe cele aparținând Fundației G.C.M. erau
instalate programe de calculator fără licență, iar inculpatul administra ambele
societăți.
Chiar dacă, în cauză, nu s-au putut
stabili persoanele care au instalat programele pe calculatoarele aparținând
atât societății cât și fundației, inculpatul în calitatea sa de președinte și
administrator de drept al acestora, prin faptul că nu a luat măsuri active
pentru intrarea în legalitate, fie prin achiziționarea licențelor pentru
programe, fie prin desemnarea unui angajat cu cunoștințe în domeniu care să
verifice legalitatea instalării și utilizării programelor pentru calculator, se
face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996.
Față de cele arătate, subzistând
motivul de recurs precizat, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor
și rejudecarea cauzei, pronunțându-se o soluție de condamnare a inculpatului.
Numita M.C., în recursul declarat a
invocat motivele de recurs prev. de art. 385
9
, alin. (1) pct. 10, 17
și 18 din C. proc. pen.
În motivarea recursului s-a arătat că
"Nici un calculator nu poate funcționa fără sistem de operare (cum ar fi M.W.,
L., etc). Nici un alt fel de program pentru calculator
(cum sunt aplicațiile pentru redactare de documente - Office pentru
vizionare
de filme sau pentru a asculta muzică – M.P., W., B.P. etc, jocurile pentru calculator)
nu pot rula pe un calculator dacă pe acel calculator nu se află un sistem de
operare, adică un sistem de bază.
Pentru faptele de
pre-instalare de programe pentru calculator
fără licență
pe calculatoarele vândute prin SC I. SRL și apoi de distribuire a acestor
programe fără licență (care constituie
"mărfuri
pirat" în înțelesul art. 139
6
alin. (8) din Legea nr. 8/1996)
către
clienții cumpărători de calculatoare de la SC I. SRL.
Instanța de fond a pronunțat în mod
greșit achitarea
inculpatului L.l. pentru
infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (2)
din Legea nr.
8/1996 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen.,
considerând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale
infracțiunii.
S-a spus că instanța a apreciat greșit
că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii și că
"inculpatul nu a avut reprezentarea sau cunoștința caracterului și a
urmărilor faptei, cât și voința de a o săvârși", pe baza declarației
martorului B.C.l. s-a arătat că din moment ce anterior se comandau, pentru a fi
vândute, calculatoarele cu licențe, este evident că inculpatul L.l. cunoștea
faptul că pentru a fi utilizate legal programele de calculator, necesită
licențe.
În sfârșit, s-a criticat nediscutarea
în considerente a infracțiunii prev. de art. 139
9
din Legea nr.
8/1996, respectiva faptei de instalare și stocare de programe pentru calculator
fără licență pe calculatoarele vândute clienților - cumpărători de la SC I. SRL.
Conchizând asupra
hotărârii atacate, partea civilă a arătat că
din întreaga
motivare a hotărârii a rezultat că instanța de fond a reținut în mod greșit,
atât situația de fapt învederată de partea civilă, cât și rezultată din
rechizitoriu și probatoriul administrat, cât și argumentele de drept aduse în
sprijinul învinuirii și a acțiunii civile, ceea ce a condus la o soluție
netemeinică și nelegală.
Prin Decizia penală nr. 903 din 13
martie 2009 a I.C.C.J. au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Alba lulia și de partea civilă M.C., s-a casat Decizia penală
nr. 78/A/2008 a Curții de Apel Alba lulia și sentința penală nr. 75/2008 a
Tribunalului Sibiu și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Onorariul parțial pentru apărătorul din
oficiu în cuantum de 25 lei, s-a achitat din fondurile M.J.
Pentru a pronunța această soluție, I.C.C.J. a
reținut că instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub aspectul art. 385
9
alin. (
1) pct. 10 C. proc. pen.,
nedispunând în considerente și nepronunțându-se
prin dispozitiv asupra infracțiunii
prev. de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 modificată, constând în
fapta de instalare și stocare de programe pentru calculator, fără licență, pe
calculatoarele vândute clienților cumpărători de la SC I. SRL, că n-a analizat
și nu s-a pronunțat asupra probelor invocate în rechizitoriu și de partea
civilă, și când, interpretându-le trunchiat ori superficial, a ajuns la
soluțiile de achitare întemeiate pe art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc.
pen.
De asemenea, s-a mai reținut că
instanța a pronunțat
hotărâri criticabile
sub aspectul art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., atât
atunci
când nu a reținut ca infracțiune distinctă, cu încadrarea juridică
corespunzătoare a faptei asupra căreia a omis a se pronunța, cât și atunci când
instanța a omis să pună în discuția părților cazul infracțiunii prev. de art.
139
6
alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și a alin. (3) C. proc. pen.,
activitatea desfășurată de inculpat fiind fără discuție o activitate
comercială.
S-a mai reținut că hotărârile sunt
criticabile și pe cale de consecință, casabile și pentru că soluțiile de
achitare pronunțate sunt rezultatul unei erori grave de fapt a instanței, în
aprecierea, coroborarea și interpretarea faptelor și probelor dosarului, cu
consecința reținerii greșite a lipsei caracterului penal al faptelor și a
lipsei tragerii la răspundere penală a inculpatului, deși a comis cu intenție,
faptele ce i se impută.
Casarea s-a realizat conform art. 385
15
alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
prima instanță, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se apăra, în raport
de încadrările juridice ale faptelor imputate și de a nu-l lipsi de vreun grad
de jurisdicție. S-a mai decis ca, în rejudecare, să se audieze inculpatul cu
privire la fiecare dintre faptele ce i se impută și să se aibă în vedere toate
motivele de recurs, invocate de parchet și de partea civilă.
După casare, cauza a fost din nou
înregistrată la tribunalul Sibiu sub Dosar nr. 1386/85/2009.
În fața
instanței de fond a fost audiat inculpatul, iar la dosarul
cauzei se găsesc procesele-verbale de control întocmite de I.P.J.
Sibiu; constituirea de parte civilă formulată de M.C.; procedura specială a
mandatarului titularului
drepturilor de
autor, factura fiscală și chitanța privind achiziționarea
calculatorului
de către M.C.; fișa O.R.C. a SC I. SRL din Sibiu; contractele de vânzare -
cumpărare cu plata în rate; statutul Fundației G.C.M. Sibiu; declarațiile
martorilor M.C., S.D., M.A., V.V., l.P., P.A., V.F.l., C.M., D.B.M., B.C.l., L.O.A.,
A.P.N., C.D., B.C.
Instanța de fond a pus în discuție
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
în infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (2) și (3) din Lg. nr.
8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Atât instanța, cât și
celelalte părți au apreciat că alin. (3) C. proc. pen. consemnat în decizia
I.C.C.J., reprezintă o eroare materială și că în realitate instanța supremă se
referea la alin. (3) al art. 139
6
din Legea nr. 8/1996 modificată.
Partea vătămată M.C., conform notelor
înaintate la dosar, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 15.000 DOLARI
SUA, respectiv 39.195 RON (calculat la cursul BNR valabil pentru data plângerii
și constituirii de parte civilă) reprezentând despăgubiri materiale (13.797 DOLARI
SUA) și daune morale (1.203 DOLARI SUA).
Prealabil examinării pe fond a cauzei,
instanța s-a pronunțat asupra a două aspecte:
- admisibilitatea aprecierii
materialului probator, în condițiile limitelor deciziei de casare, statuând că
această apreciere este admisibilă deoarece până la pronunțarea unei soluții
definitive de condamnare inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție.
S-a concluzionat, în acest context, că
vinovăția inculpatului nu a fost încă stabilită, iar tribunalul trebuie să
analizeze materialul probator existent la dosar pentru a verifica dacă
prezumția de nevinovăție a inculpatului L. a fost răsturnată.
- temeinicia cererilor inculpatului de
a constata nelegalitatea sesizării, a lipsei calității reprezentantei M.C. de a
formula plângere prealabilă pentru M.C. și tardivitatea plângerii prealabile
formulate față de inculpatul L.
Aceste cereri au fost considerate
neîntemeiate de către instanță pentru următoarele considerente.
Prin abrogarea art. 144 din Legea nr.
8/1996 de către art. 12 din O.U.G. nr. 190/2005, punerea în mișcare a acțiunii
penale pentru infracțiunile deduse judecății nu se realizează la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate în sensul art. 221 alin. (2) C. proc. pen.,
art. 279 C. proc. pen. Așa fiind, nu se poate pune în discuție nici formularea
tardivă a plângerii astfel cum a pretins inculpatul.
Față de susținerea inculpatului,
potrivit căreia societatea M.C. nu a formulat în mod legal, cerere de
constituire de parte civilă, tribunalul a constat că, în conformitate cu
dispozițiile art. 174 C. proc. pen., părțile dintr-un proces penal (prin urmare
și partea vătămată) pot fi reprezentate, iar mandatul fiind un contract de
natură civilă, regulile reprezentării sunt guvernate de legea civilă, inclusiv
de legea procedural civilă.
Examinând "procura specială"
dată de M.C. din perspectiva art. 153
5
C. civ., rezultă că mandatul
reprezentantei părți civile este special, fiind acordat pentru un anumit tip de
drepturi care aparțin M.C., și anume, pentru protejarea drepturilor de
proprietate intelectuală ce îi aparțin, fiind respectate astfel și dispozițiile
art. 139
1
alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificată. Conținutul
procurii speciale concordă și cu dispozițiile alin. (2) al art. 139
1
ce stipulează că "mandatul
se
consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului
de
drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a
drepturilor sale".
Referirea inculpatului la sintagma
"neconstituirii de parte civilă" (f. 19 d.u.p.) nu poate fi
interpretată în sensul că
reprezentanta
părții civile nu este împuternicită să introducă acțiuni
civile, ci
dimpotrivă, astfel cum rezultă și din modul de redactare și concepere a procurii,
între paranteze fiind trecute diferite variante posibile, alternative, aceasta
are latitudinea de a se constitui sau nu parte cjvilă în funcție de diverse
circumstanțe concrete.
În ceea
ce privește fondul cauzei, prin sentința penală nr. 144
din
24 august 2009 a Tribunalului Sibiu
s-au dispus
următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost
admisă cererea formulată de reprezentantul M.P. și s-a dispus schimbarea
încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (2)
din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în
infracțiunea prev. de art. 139
6
alin. (2) și (3) din Legea nr.
8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la
art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.l. de sub învinuirea
comiterii infracțiunii prev. de art. 139
6
alin. (2) și (3) din Legea
nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În baza art. 139
6
alin. (4)
din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.,
cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat
inculpatul L.I. la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art., 42 C. pen., cu
aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul
la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)
C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani,
care constituie termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a
atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării
condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a
dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se
suspende și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen.
a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C. prin
reprezentant legal și în consecință, a fost obligat
inculpatul la plata
sumei totale de 12022 DOLARI SUA sau contravaloarea
acestora în lei calculată la data formulării plângerii, din care 11322 DOLARI SUA
cu titlu de despăgubiri materiale și 700 DOLARI SUA cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1), art. 192 C.
proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli
judiciare parțiale avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în
cauză rezultă că la data de 03 noiembrie 2006, organele de poliție din cadrul
I.P.J. Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu
privire la faptul că în cadrul SC I. SRL - societate al cărei administrator și
asociat unic este inculpatul L.l., sunt comercializate calculatoare pe care
sunt instalate programe de calculator, fără a fi achiziționate și licențe.
La data de 06 noiembrie 2006, conform
procesului verbal de la fila 9 dosar urmărire penală, s-a procedat la sediul I.P.J.
Sibiu la verificarea calculatorului achiziționat de către M.C. de la SC I. SRL
Sibiu, constatându-se că pe acesta erau instalate W.P. și M.O.P.E., deși
calculatorul a fost achiziționat fără licențe.
Din actele de la dosar mai rezultă că numitul M.C.
a achiziționat calculatorul în cauză la data de 25 octombrie 2006 cu factura
fiscală, plătind suma de 1096 RON (f. 27-29 d.u.p.).
Din declarația
martorului M. dată în fața primei instanțe
reiese că în
ziua de 25 octombrie 2006, după ce a ieșit din
magazin, cu calculatorul în cutie, mergând pe stradă a fost oprit de
un
echipaj de poliție, după care, cu toții s-au deplasat la secția de poliție; cu
toate acestea, potrivit procesului - verbal (f. 9 d.u.p.) doar în data de 6
noiembrie 2006 s-a procedat la verificarea calculatorului sub aspectul
programelor reproduse, s-au efectuat capturi de ecran și listarea acestora și
abia după alte 9 zile, organele de poliție s-au prezentat la sediile SC I. SRL
și ale Fundației G.C.M.
Prin urmare, între data de 25 octombrie
2006 și 6 noiembrie
2006 nu s-au
administrat probe certe, care să se coroboreze unele
cu altele și care
să incrimineze fără urmă de dubiu, persoana care a instalat programele pe
calculatorul martorului M. și cu atât mai puțin, pe calculatoarele celorlalți cumpărători,
ce au fost audiați ca martori în cauză.
Nu poate fi contestată împrejurarea că
pe calculatoarele martorilor au fost instalate anumite programe fără acordul titularului
de drepturi, dar în cauză nu există mijloace de probă sigure, certe, complete,
care coroborate, să răstoarne cu efecte "erga omnes" prezumția de
nevinovăție a inculpatului sau care să stabilească exacta formă de participatie
a inculpatului
(autor, complice sau
instigator, astfel cum a sesizat și partea civilă
M.C.).
Pe factura întocmită martorului M. (f.
28 d.u.p.) nu a fost menționată ora predării calculatorului, iar martorul nu a
indicat ora la care a pretins că ulterior ar fi fost oprit de organele de
poliție; mai mult, susținerea acestui martor că în aceeași zi a fost dus la sediul
Poliției, pe lângă faptul că nu se regăsește și în depozițiile sale date în
faza de urmărire penală, nici nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă de
la dosar, și nici nu
rezultă dintr-un alt
act de urmărire penală. Pe lângă toate acestea,
faptul că unii
cumpărători (de pildă, martorul l.P.) și-au ridicat calculatoarele direct de la
SC X.C. SRL și nu de la SC I. SRL, sunt împrejurări care confirmă caracterul
nesigur și incomplet al probelor administrate și care nu permit
stabilirea cu certitudine a autorului instalării
programelor pe fiecare
calculator cumpărat în parte, respectiv cine a
fost acesta: inculpatul, angajați ai SC X.C. SRL, înșiși cumpărătorii, alte
persoane.
În cauză nu s-a putut face aplicarea
nici a dispozițiilor art. 332 C. proc. pen. vizând restituirea dosarului pentru
refacerea urmăririi penale, deoarece împrejurarea că acum aproape 3 ani de zile
de la sesizarea din oficiu, nu s-au administrat (toate) probele care să
stabilească fără putință de tăgadă persoana vinovată, contribuția acesteia, nu
poate să atragă în mod automat, o soluție de condamnare a inculpatului.
La pronunțarea unei condamnări,
instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției tăptuitorului pe bază
de probe
sigure, nu pe bănuieli,
presupuneri, iar în speța de față, probele de
acuzare nu au un caracter
cert, nu sunt decisive și nici complete, lăsând loc unei nesiguranțe în
privința persoanei ce a comis fapta și în special a formei sale de
participatie, motiv pentru care tribunalul a făcut aplicarea principiului
"in dubio pro reo".
Neputând
fi reținute în sarcina inculpatului comiterea actelor
cuprinse
în infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme
de calcul a programelor pentru calculatoarele vândute prev. de art.
139
9
din Legea nr. 8/1996 modificată, implicit nu a fost reținută în sarcina
inculpatului nici comiterea infracțiunii de vânzare de sisteme de calcul pe
care erau reproduse programe de calculator
fără
consimțământul titularului de drepturi, în scop comercial, prev. 1
1
de art. 139
6
alin. (2) și (3) din
Legea nr. 8/1996 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
Instanța a constată că și pe
calculatoarele aparținând SC I. SRL și Fundației G.C.M. și utilizate de
acestea, au fost instalate programe de calculator fără a fi achiziționate
licențe, iar aceste acte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art.
41 alin. (2), art. 42 C. pen.
Soluția preconizată se impune față de
probele dosarului (procesele verbale întocmite în data de 15 noiembrie 2006 și
anexele acestora; fișa O.R.C. a SC I. SRL din care rezultă că inculpatul este
asociatul unic la firmei dar în același timp și unicul ei administrator).
S-a motivat că Statutul Fundației -
conform căreia inculpatul este directorul general și unicul administrator care
asigură coordonarea și activitatea operațională a fundației, care are
răspunderea de a asigura baza materială din cadrul fundației, declarațiile
inculpatului care a recunoscut cele anterior menționate
dar și faptul că nu a întocmit fișa postului pentru salariați în care
să
menționeze interdicția de a instala programe fără licență - f. 84
verso d.u.p., dovedesc vinovăția inculpatului, având în vedere că în calitatea
pe care o avea atât la societate, cât și la fundație - de președinte, asociat
unic și de administrator unic de drept și de fapt, în condițiile în care nu a
desemnat o altă persoană cu cunoștințe în domeniu, căreia să îi delege anumite
atribuții de control și verificare, înseamnă că este direct răspunzător.
De
asemenea, având în vedere:
•
dispozițiile act. 143 din Legea
nr. 8/1996 potrivit cărora
prin "închiriere" se înțelege "punerea la dispoziție spre
utilizare pentru un timp limitat și pentru un avantaj
economic sau comercial, direct sau indirect";
•
dispozițiile act. 139
6
alin. (9) din aceeași
lege - conform cărora prin "scop comercial" se înțelege
"urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic sau
material", iar potrivit art. 139
6
alin. (10), "scopul
comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediu";
• că unicul obiect de activitate al
fundației îl reprezenta instruirea sau școlarizarea persoanelor doritoare a
utiliza calculatorul în exercitarea profesiei lor;
• că însuși inculpatul a recunoscut că
pentru aceste cursuri se percepeau taxe de școlarizare (f. 41 dos.), instanța a
concluzionat că în speță sunt întrunite și elementele constitutive ale
infracțiunii continuate prev. de art. 139
6
alin. (4) din Legea nr.
8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Susținerea inculpatului că nu avea
cunoștință despre împrejurarea că, pe calculatoarele puse la dispoziția
cursanților au fost instalate programe fără licență, a fost înlăturată,
avându-se în vedere dubla sa calitate de director general și unic administrator,
în contextul în care nu rezultă din nici o probă că atribuțiile sale pe această
linie au fost încredințate altei persoane. De asemenea, nici textul
incriminator nu impune vreo condiție specială subiectului activ al
infracțiunii.
Totodată fost subliniat faptul că
instanța supremă s-a pronunțat în sensul că instalarea pe calculatoare și
punerea la dispoziție pe o perioadă de timp a unor mărfuri pirat, în schimbul
unor sume de bani, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 139
6
alin. (4) din Legea 8/1996, constând în
închirierea de mărfuri pirat, cât și elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 constând în
reproducerea neautorizată pe sisteme de
calculator a programelor
pentru calculator, cu consecința condamnării
inculpatului - asociat al firmei.
La individualizarea judiciară a
pedepselor stabilite pentru faptele reținute în sarcina inculpatului L.l. și
prevăzute de art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu
aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., instanța
a avut în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, art.
52 C. pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol
social al faptelor comise, persoana inculpatului (care nu prezintă antecedente
penale, este în vârstă de 60 ani, s-a prezentat la proces).
Totodată, față de faptul că inculpatul nu mai
încălcat legea penală, tribunalul consideră că în favoarea sa se impune a se
reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Instanța a dispus separat achitarea
pentru actele materiale (constând în reproducerea neautorizată a programelor pe
calculatoarele vândute martorilor cumpărători, audiați în cauză), având în
vedere că aceste acte materiale erau cuprinse în conținutul infracțiunii prev.
de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
unitatea infracțională neputând fi aptă de a primi, în același timp, două
tratamente juridice diferite, unul de condamnare pentru actele dovedite și unul
de achitare pentru actele care nu au fost probate. Având în vedere că faptele
au fost comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru
vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea și a art. 33 lit. a), art. 34
lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., având în
vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, valoarea
socială lezată -încălcarea normelor privind drepturile de autor, jurisprudența C.E.D.O.
în materie (cu referire la cauzele H. contra Marii Britanii, C. și M., S. și P.
contra României), instanța a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev.
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
Constatând că sunt îndeplinite
cerințele prtev. de art. 81 C. pen. și apreciind că scopul pedepsei poate fi
atins și fără executarea ei,
tribunalul a
dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante
pe o durată de 3
ani, ce constituie termen de încercare conform art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, având în
vedere notele depuse de partea civilă M.C. în toate fazele judecății și etapele
procesului, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. și
în raport de infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa, tribunalul a
dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă și
obligarea inculpatului la plata sumei totale de 12022 DOLARI SUA sau
contravaloarea acestora în lei calculată la data formulării plângerii, din care
11322 DOLARI SUA cu titlu de despăgubiri materiale și 700 DOLARI SUA cu titlu
de daune morale (daunele morale fiind apreciate de instanță prin raportare la
pericolul - generat și asumat de inculpat prin punerea la dispoziția
cursanților de copii neautorizate de programe de calculator - de afectare a
încrederii în calitatea produselor M.). Cuantumul despăgubirilor materiale a
fost stabilit prin raportare la notele părții civile (în primul rând, cele de
la f. 17, 18 d.u.p.) și adresele de prețuri înaintate la dosar.
Solicitarea inculpatului de a respinge
pretențiile civile ca fiind nedovedite, prețurile depuse emanând de la însăși
partea civilă, a fost înlăturată cu motivarea că infracțiunile deduse judecății
se referă la programe de calculator aparținând companiei M.C. și prin urmare
dovada prețului (contravalorii) acestora nu se putea realiza în alt mod, decât
prin liste de prețuri emanând de la firma proprietară; mai mult, se constată
din adresa părții civile că este vorba de prețuri recomandate (și prin urmare,
minime), în cuantum neschimbat fată de cele pretinse în ianuarie 2007.
Împotriva acestei soluții au declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul.
În apelul
său parchetul a adus soluției instanței de fond critici
de
nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea ei și pronunțarea unei
soluții legale.
Sub un prim aspect critic apelantul a
arătat că soluțiile de achitare sunt netemeinice fiind rezultatul interpretării
eronate a probatoriului administrat. S-a arăta că din declarațiile martorilor
audiați în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul Ie-a promis vânzarea
calculatoarelor cu programele soft instalate și că aceștia au avut convingerea
că în prețul calculatorului este inclusă și licența pentru program. De asemenea
s-a motivat că este lipsit de relevanță cine a realizat în mod efectiv
instalarea programelor pirat atâta vreme cât în virtutea funcției deținute
inculpatul este responsabil pentru activitatea societăților.
Sub un al doilea aspect critic s-a
susținut că în mod nelegal instanța nu a dispus și obligarea părții
responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor
civile.
În al treilea rând s-a arătat că în mod
nelegal nu s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente Fundația G.C.M. la
suportarea despăgubirilor civile datorate.
În apelul său inculpatul a solicitat,
în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât
latura civilă nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu părțile responsabile
civilmente SC I. SRL și Fundația G.M.
În subsidiar inculpatul a solicitat
desființarea hotărârii și în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunile
pentru care prima instanță a dispus soluții de condamnare.
În motivarea cererii subsidiare se
susține că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a introdus pe
calculatoarele folosite în cadrul fundației programe de calculator fără licență
inculpatul beneficiază de prevederile art. 33 pct. 2 lit. d) din lege deoarece
programele au fost utilizate în scop de învățământ; în ce privește infracțiunea
prevăzută de art. 139
4
din Legea nr. 8/1996 s-a arătat că nu se
poate vorbi despre o închiriere în sensul legii deoarece inculpatul nu a avut
nici un avantaj patrimonial din această activitate.
În un al doilea subsidiar inculpatul a
solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda.
În ceea ce privește latura civilă s-a
solicitat respingerea acesteia cu motivarea că nu au fost dovedite nici daunele
materiale nici cele morale.
Prin Decizia penală nr. 10/ A din 28 ianuarie
2010 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a fost admis apelul declarat
de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, desființată
sentința atacată
numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește
neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata
despăgubirilor civile, și în consecință:
A fost obligat inculpatul L.l. în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL Sibiu la plata sumei de
2322 DOLARI SUA despăgubiri materiale și 500 DOLARI SUA daune morale, în
favoarea părții civile M.C.
A fost obligat inculpatul L.l. în
solidar cu partea responsabilă civilmente Fundația G.C.M. la plata sumei de
9.000 DOLARI SUA despăgubiri materiale și 200 DOLARI SUA daune morale, în
favoarea părții civile M.C.
Au fost menținute celelalte dispoziții
ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul
inculpatului L.l. declarat împotriva aceleiași hotărâri.
A fost obligat inculpatul apelant L.l. la
plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile M.J.L.C.
Deliberând asupra apelurilor prin
prisma motivelor invocate, și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 C.
proc. pen. Curtea de Apel a reținut următoarele:
Criticile parchetului și ale
inculpatului referitoare la modul de soluționare a laturii penale sunt
nefondate.
În mod corect instanța de fond a dispus
achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii in fracțiunii prevăzute de
art. 139
6
alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată cu
aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. reținând că în cauză nu au fost
administrate probe certe de vinovăție a acestuia.
Declarațiile martorilor invocate de
parchet nu conduc la concluzia indubitabilă în sensul că inculpatul ar fi
săvârșit aceste infracțiuni.
Declarațiile martorilor audiați în faza de
urmărire penală,
care au susținut că pe
calculatore Ie-a fost instalate softuri de către
inculpat, respectiv de
către angajații firmei acestuia, nu se coroborează cu nici o altă probă. In
condițiile în care acești martori aveau un interes evident de a declara că nu
ei au fost cei care și - au instalat fără licență programe pe calculatoarele
personale susținerile lor nu pot fi primite drept probe certe de vinovăție a
inculpatului. De asemenea modalitatea de derulare a raporturilor comerciale
între firma inculpatului și cea cu care avea raporturi de
colaborare, în temeiul căreia de multe ori
clienții ridicau direct de la
SC X.C. SRL calculatoarele ridică dubii
justificate asupra autorului instalării sorturilor fără licență. Din declarația
martorului B.C. - fila 71 dos. u.p. rezultă că inculpatul nu avea cunoștințe
suficiente în domeniul informatic astfel că atunci când comanda un calculator
nu prezenta cerințele de configurare ale hardului în limbaj specific ci se
exprima arătând în ce scop urmează să fie folosit calculatorul - pentru
vizionări de filme, jocuri etc. în aceste condiții este explicabilă confuzia pe
care cumpărătorii o puteau face între configurarea calculatorului și existența
softurilor necesare rulării diverselor programe. Nici probele administrate în
fața instanței de fond nu au fost de natură să înlăture acest dubiu, astfel
martorul A.P.N. - angajat la X.C. SRL arată că "apariția softurilor pe
calculatoare mi-o explic prin faptul că aceștia și-l instalau după
cumpărare" și "Oricine, inclusiv de la firma noastră, ar fi putut instala
programe pe calculator"- fila 140 dos. fond. De asemenea martorul P.l. -
fila 142 a declarat că a ridicat calculatorul, pe care a constatat instalarea
programului pirat, de la X.C. SRL deși a fost achiziționat de la SC I. SRL, în
același sens este și declarația martorului B.G.C. care arată că numiții M. și S.
au ridicat calculatorul de la X. - fila 169 dos. fond, a martorului B.C. - fila
194.
Întrucât nu s-a stabilit cu certitudine
că inculpatul, prin firma sa a fost cel care a instalat programele fără licență
pe calculatoarele martorilor în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea
principului" in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatului
pentru aceste infracțiuni. În plus însăși existența faptei poate fi pusă la
îndoială în condițiile în care nu s-a realizat verificarea calculatoarelor
martorilor de către Serviciul de Investigare a fraudelor din cadrul I.P.J.
Sibiu.
În mod corect instanța de fond a dispus
condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139
9
și art. 139
6
alin. (4) din lege, constând în instalarea de programe
fără licență pe calculatoarele SC I. SRL și ale Fundației G.C.M. și închirierea
de mărfuri pirat având în vedere statutul pe care inculpatul îl avea în cadrul
acestor două persoane juridice - asociat unic și unic administrator, respectiv
director general și unic administrator. In
această calitate inculpatul
avea obligația de a lua toate măsurile
pentru a preîntâmpina instalarea și folosirea de programe neautorizate pe
calculatoarele persoanelor juridice.
Susținerea inculpatului în sensul că în
ceea ce privește programele instalate pe calculatoarele fundației nu se poate
vorbi despre o "închiriere" în sensul legii deoarece inculpatul nu a
avut nici un avantaj patrimonial este nefondată.
Potrivit art. 143 din Legea nr. 8/1996
"Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la
dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic
sau comercial direct ori indirect, a unei opere."
Potrivit art. 139
6
alin. (9)
"în sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea
obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
Scopul comercial se prezumă dacă marfa
pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora
sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în
obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau
transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi
conexe."
În ceea ce privește programele
instalate le firma SC I. SRL având în vedere că obiectul de activitate al
acesteia era comercializarea de calculatoare este evident scopul comercial al
utilizării produselor pirat, precum și avantajul
material direct obținut
prin utilizarea unor programe fără plata
licenței.
În privința fundației Curtea de Apel a
constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de alin. (10) al art. 139
6
.
Atâta vreme cât marfa pirat a fost găsită la sediul firmei inculpatului, iar
între activitățile fundației se afla și aceea de instruire în domeniul operării
pe calculator, ceea ce presupunea utilizarea pe timp limitat a programelor
informatice - respectiv închirierea, în sensul legii, scopul comercial este
prezumat și în consecință este irelevant dacă inculpatul, personal a avut sau
nu vreun beneficiu. In plus, în
speță este
necontestat că activitatea de instruire care se desfășura
în cadrul
fundației un avea un caracter gratuit, percepându-se taxe de școlarizare.
Faptul că aceste taxe cuprindeau doar remunerația cuvenită profesorilor nu
înlătură ideea unui avantaj material dobândit prin folosirea programelor pirat
ci, dimpotrivă o susțin - în condițiile utilizării unor programe cu licență costurile
cursurilor ar fi
fost cu siguranță mai mari
astfel că ar fi scăzut atractivitatea lor din
punct de vedre financiar
pentru beneficiari, cu consecințe asupra activității fundației.
De asemenea nici susținerea
inculpatului referitoare la faptul că, întrucât activitatea desfășurată de
fundație era una de învățământ, în speță sunt incidente dispozițiile art. 33
pct. 2 lit. d) din lege referitoare la limitele exercitării dreptului de autor
nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 81 din
Legea nr. 8/1996 dispozițiile capitolului VI al titlului 1 nu se aplică
programelor de calculator. Art. 33 din lege este subsumat capitolului VI titlul
1 astfel că limitările exercitării dreptului de autor invocate de apelant nu
sunt incidente în speță.
În ceea ce privește pedeapsa aceasta a
fost corect individualizată de către instanța de fond care a avut în vedere
toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Prin aplicarea unei pedepse cu
închisoarea sub minimul special, consecință a reținerii circumstanțelor atenuante,
și acordarea beneficului suspendării condiționate a executării pedepsei
instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor circumstanțelor
personale
favorabile inculpatului.
Reducerea pedepsei sub aceste limite,
ori aplicarea unei pedepse cu amenda ar avea consecințe negative în planul
realizării scopului educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este prevăzut
de art. 52 C. pen.
În consecință criticile în ceea ce
privește modul de soluționare a laturii penale a cauzei aduse de apelanți sunt
nefondate.
În ceea ce privește criticile
referitoare la soluționarea laturii civile Curtea a constatat că sunt
întemeiate susținerile parchetului privitoare la neobligarea părților
responsabile civilmente in solidar cu inculpatul. În condițiile în care
inculpatul a acționat ca prepus al acestora în temeiul art. 1000 C. civ.
răspunderea civilă trebuia să fie stabilită în solidar. Susținerea inculpatului
în sensul că soluția nu s-a dat în contradictoriu cu părțile responsabile
civilmente este nefondată. Părțile responsabile civilmente au fost legal citate
pe tot parcursul procesului, faptul că instanța de apel nu a dispus obligarea
lor la suportarea despăgubirilor civile a
reprezentat
un motive de nelegalitatea hotărârii care nu conduce la
trimiterea spre
rejudecare ci la reformarea sa de către instanța de apel în temeiul art. 379
alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Criticile apelantului referitoare la
modul de stabilire a despăgubirilor materiale și morale sunt nefondate. în mod
corect a arătat instanța de fond că pretențiile părții civile reprezintă chiar
prețul de vânzare al programelor și că acest preț este cel practicat pe piață.
Deasemenea cuantumul daunelor morale este justificat raportat la valoarea
lezată. Acest mod de cuantificare al despăgubirilor datorate ca urmare a
încălcării dreptului de autor este în deplină concordantă cu dispozițiile art.
139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Față de
cele ce preced, inculpatul L.l. a fost obligat, în
solidar
cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL Sibiu la plata sumei de 2322 DOLARI
SUA despăgubiri materiale și 500 DOLARI SUA daune morale, în favoarea părții
civile M.C., sumă aferentă utilizării pe 17 calculatoare a programelor
informatice fără licență.
De asemenea,inculpatul L.l. a fost
obligat, în solidar
cu partea responsabilă
civilmente Fundația G.M., la plata
sumei de 9.000 DOLARI SUA despăgubiri
materiale și 200 DOLARI SUA daune morale, în favoarea părții civile M.C., sumă
aferentă utilizării pe un calculator a programelor informatice fără licență.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpatul L.l., invocând cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen.
În latura penală a cauzei, s-a susținut
că prin condamnarea sa pentru infracțiunile prev.de art. 139
6
alin. (4) și 139
9
din Legea nr. 8/1996 s-a comis o gravă eroare de
fapt, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În privința primei infracțiuni, s-a
arătat că nu a cunoscut existența unor mărfuri pirat, în înțelesul legii și cu
atât mai puțin nu s-a făcut dovada că ar fi pus cuiva la dispoziție spre
utilizare vreo operă pirat și nici că prin aceasta ar fi obținut vreun avantaj
economic sau comercial.
În ce privește cea de-a doua
infracțiune,s-a susținut că în speță sunt incidente disp.
art. 73 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, întrucât
M. și-a epuizat dreptul de autorizare a
distribuirii de copii ale
programelor sale pe piața internă.
Pe situația de fapt, s-a arătat că
soft-urile găsite fără licență
pe cele 8
calculatoare din laboratorul școlii care funcționa în cadrul
Fundației G.C.M.
au putut fi instalate numai de către elevii sau profesorii care asigurau
pregătirea practică a acestora,
în scop
exclusiv demonstrativ. Toate acestea s-au făcut fără știrea,
acordul sau
implicarea inculpatului, în calitate de președinte al fundației, el neavând
cunoștințele necesare de instalare a unor programe pe calculator.
De asemenea, s-a susținut că în cauză
s-a aplicat nelegal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi,
nefiind îndeplinită condiția referitoare la cuantumul pedepsei principale
aplicate inculpatului.
În latura civilă a cauzei,s-a susținut
că acțiunea civilă se impune a fi respinsă, întrucât pretențiile părții civile
nu au fost dovedite.
Examinând hotărârea atacată prin prisma
criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată
că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului
rezultă că, cu ocazia controlului efectuat de către organele de poliție la data
de 15 noiembrie 2006 atât la punctul de lucru, cât și la sediul SC I. SRL
Sibiu, au fost descoperite calculatoare aparținând acestei societăți și
Fundației G.C.M. pe care erau instalate programe de calculator fără licență.
Atât
societatea, cât și fundația sus-amintite erau administrate
de către inculpat, în calitate de administrator, respectiv director
general, aspect probat de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Pe parcursul procesului penal
.inculpatul a încercat să transfere responsabilitatea pentru faptele comise
către alte
persoane, nenominalizate, fie că
este vorba despre angajați, fie că este vorba, în cazul Fundației, de cursanți
sau profesori, susținând
că el nu avea cunoștințe care să-i permită
instalarea unor programe pe calculator.
Aceste susțineri ale inculpatului nu
pot fi primite, având în vedere pe de o parte calitatea pe care el o avea în
cadrul societății și Fundației, iar pe de altă parte pregătirea inculpatului,
aceea de economist cibernetician, persoană prezumată a fi (măcar)
familiarizată cu un calculator și cu ceea ce
presupune funcționarea
acestuia(inclusiv existența și instalarea unui
sistem de operare, fără de care nu poate rula nici un alt fel de program).
Mai mult, cu referire la activitatea
Fundației, este cel puțin bizară încercarea de a-i învinovăți pe cursanți
pentru instalarea respectivelor programe fără licență, în condițiile în care
aceștia se adresau Fundației tocmai pentru a urma cursuri de specializare și
perfecționare în informatică, aspirând așadar la cunoștințe care să le permită
inclusiv instalarea de programe de calculator.ln privința profesorilor,
persoanele audiate ca martori și care au fost angajate ale Fundației (D.B., M.A.)
nu au recunoscut vreo implicare în instalarea programelor pe calculatoarele
respective și nici nu au putut oferi detalii
despre alte persoane care
ar fi putut să o facă.
De asemenea, având în vedere obiectul
Fundației, acela de promovarea a tehnologiei informației, în special prin
consulting și instruirea/școlarizarea persoanelor doritoare a utiliza
calculatorul în exercitarea profesiei lor, este evident că o cerință mimimală
pentru realizarea acestui obiect presupunea ca situație premisă existența unor
calculatoare cu un sistem de operare instalat și aflate în stare de funcționare,
iar persoana cu responsabilități în acest sens nu putea fi decât directorul
general și administratorul Fundației, adică inculpatul, care potrivit
statutului acesteia asigura coordonarea și activitatea operațională a
fundației.
În ce privește incidența în speță a
art. 73 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, această dispoziție legală are în vedere
exclusivitatea titularului dreptului de autor al unui program pentru calculator
de a autoriza distribuirea copiei programului pe piața internă, care încetează
odată cu prima vânzare a unei copii;această exclusivitate limitată nu trebuie
interpretată însă în sensul că ulterior acestui moment drepturile titularului
nu ar mai fi protejate, reproducerea pe sisteme de calcul a programului
respectiv nefiind posibilă în orice c