ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 903/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Î

n fapt,

s-a reținut că,

inculpatul, în calitate de administrator al SC I.S. SRL a folosit și a stocat

în format digital în cadrul societății, programul de calculator fără acordul

titularului de drepturi, a închiriat calculatoarele fundației pe care o

coordona către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse

pe acestea și fără a avea consimțământul titularilor de drepturi și că a vândut

sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără

consimțământul titularilor de drepturi.

Prin

sentința penală 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu

s-a dispus:

-

achitarea

inculpatului în

temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c). C. proc.

pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996,

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că prin

probele administrate nu s-a făcut dovada că această faptă a fost săvârșită de

inculpat, iar acțiunea penală se poate exercita doar împotriva celui care a

săvârșit infracțiunea;

-

achitarea

inculpatului în

temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a). rap. la art. 10 lit.

d). C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 139

6

alin. (2)

din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a). C. pen., reținându-se că deși inculpatul

ar fi vândut un calculator cu soft preinstalat, fără a avea licență, nu s-a

făcut dovada că inculpatul ar fi implicat în instalarea soft-ului personal, sau

că ar fi dat cuiva indicații în acest sens, și prin urmare, faptei îi lipsește

intenția;

-

achitarea

inculpatului în

temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d).

C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 139

6

alin. (4)

din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a). C. pen., reținându-se de asemenea că faptei

îi lipsește latura subiectivă, întrucât inculpatul nu a avut cunoștință despre

împrejurarea că pe calculatoarele fundației sunt reproduse programe fără

licență și nici nu a realizat vreun profit personal în urma acestor închirieri.

Urmare a soluțiilor

de achitare pronunțate de instanța de fond, în temeiul prev. art. 14 și art. 346

C. proc. pen., s-a respins și acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C.

Apelurile declarate

împotriva sentinței penale nr. 75 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă au fost respinse ca

nefondate de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin Decizia

penală nr. 78/A din 11 septembrie 2008.

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia și partea civilă

M.C.

În susținerea recursului său,

Parchetul a invocat art.

385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în comiterea unei grave erori de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. S-a

susținut în recurs că, din probele administrate rezultă că inculpatul avea

calitatea de asociat unic și administrator al SC I. SRL, fiind singura persoană

cu drept de decizie în firmă, calitate în care a achiziționat licențe de

programe în mod separat de componente hard și a dispus decontarea facturilor

prin care s-au achiziționat acestea, astfel încât, în mod cert, acesta cunoștea

diferența și sensul unei componente hard sau a unei componente soft.

Din declarațiile martorului

M.C. și ale inculpatului rezultă că martorul i-a solicitat inculpatului să-i

vândă un calculator pe care să instaleze programele necesare vizionări și

ascultării de fișiere multimedia (filme și muzică). În fața instanței de fond,

inculpatul și-a modificat declarația, în sensul că el a solicitat

reprezentanților firmei X.T.C., de la care a comandat să configureze un

calculator cu componentele hardware capabile să ruleze filme, muzică etc., în

scopul de a induce în eroare instanța de judecată. Cu toate acestea, prin

dispoziția dată, este evident că inculpatul avea reprezentarea că se vor

instala de către angajați programe fără licență și prin urmare că se încalcă

legea dreptului de autor, astfel încât, se face vinovat de distribuire de

mărfuri pirat, în scop comercial.

Apărarea

inculpatului, luată în considerare ca fiind credibilă, de către cele două

instanțe, în sensul că nu a avut cunoștință despre faptul că sistemele de

calcul vândute prin firma pe care o administra se vând cu programe instalate fără

licență și de evidentă rea-credință.

Nu se poate accepta o

astfel de apărare,

deoarece

inculpatul în

calitatea sa de administrator este direct răspunzător pentru activitatea

firmei, astfel încât, are obligația să depună diligentă, în desfășurarea activității

în limite legale

și

pentru că era singura

persoană interesată material în numărul de vânzări în condiții cât mai

atractive pentru clienți, respectiv, în vânzarea de calculatoare cu programe

instalate, la un preț care nu include și valoarea licenței pentru aceste

programe.

Este lipsit de sens,

să se creadă că niște simpli angajați ai firmei, ar instala din proprie

inițiativă, fără dispoziția administratorului, programe pe calculatoarele

vândute clienților, așa cum au apreciat instanțele de fond și de apel.

Prin urmare, s-a

apreciat că vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 136

6

alin (2) din Legea nr. 8/1996 a fost pe deplin

dovedită.

Cu privire la

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139

9

și ale art. 139

6

alin.

(4) din Legea nr. 8/1996, s-a arătat că din probatoriul administrat s-a făcut

dovada săvârșirii acestor infracțiuni de către inculpat, cu vinovăție.

În cauză, s-a constatat

că atât pe calculatoarele SC I. SRL cât și pe cele aparținând Fundației G.C.M. erau

instalate programe de calculator fără licență, iar inculpatul administra ambele

societăți.

Chiar dacă, în cauză,

nu s-au putut stabili persoanele care au instalat programele pe calculatoarele

aparținând atât societății cât și fundației, inculpatul în calitatea sa de

președinte și administrator de drept al acestora, prin faptul că nu a luat

măsuri active pentru intrarea în legalitate, fie prin achiziționarea licențelor

pentru programe, fie prin desemnarea unui angajat cu cunoștințe în domeniu care

să verifice legalitatea instalării și utilizării programelor pentru calculator,

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

9

din

Legea nr. 8/1996.

În sensul Legii nr. 8/1996

modificată, art. 14

3

prin „închiriere" se înțelege „punerea la

dispoziție spre utilizare pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic

sau comercial, direct sau indirect".

Or, în

speță, programele pentru calculator au fost puse la dispoziție pentru o

perioadă limitată cursanților, ele fiind instalate, stocate și rulând pe

calculatoarele pe care aceștia desfășurau activități de învățare, pentru aceste

cursuri, percepându-se taxe de școlarizare, astfel, încât închirierea

programelor pentru învățare se realiza contra unui avantaj economic.

Din programa

didactică pentru modulul de informatică, pentru școala postliceală de

informatică, disciplina Sisteme de operare, anul I rezultă că exista obligația

de predare a sistemului de operare W.(98, M.E., 2000 și X.P.) programe ce au

fost depistate de organele de poliție ca fiind instalate pe calculatoarele

aparținând fundației și închiriate în vederea desfășurării cursurilor.

În raport cu cele

arătate, în recurs s-a apreciat că dacă s-ar fi făcut o analiză obiectivă a

tuturor aspectelor rezultate din probatoriul administrat, instanțele nu ar fi

reținut o stare de fapt eronată, ci una conformă cu probele, care întrunește

elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată .

Față de cele arătate,

subzistând motivul de recurs precizat, s-a cerut admiterea recursului, casarea

hotărârilor și rejudecarea cauzei, pronunțându-se o soluție de condamnare a

inculpatului.

Numita

M.C., în recursul declarat împotriva Deciziei

penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală

a invocat motivele de recurs prev. de art.

385

9

, alin.

(1), pct. 10,17 și 18 C. proc. pen. .

În motivarea

recursului s-a arătat că „ Nici un calculator nu poate funcționa fără sistem de

operare (cum ar fi M.W., L. etc.) Nici un alt fel de program pentru calculator

(cum sunt

aplicațiile pentru redactare

de documente - Office

pentru

vizionare

de filme sau

pentru

a

asculta muzică – M.P.,

W., B.S.P. etc., jocurile pentru calculator) nu pot rula pe un calculator dacă

pe acel calculator nu se află un sistem de operare, adică un sistem de bază.

I.

Pentru faptele de

pre-instalarea de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele

vândute prin SC I. SRL și apoi de distribuire a acestor programe fără licență (

care constituie „mărfuri pirat" în înțelesul art. 139

6

alin.

(8) din Legea nr. 8/1996) către clienții cumpărători de calculatoare de la SC I.

SRL

Instanța de fond a

pronunțat în mod greșit achitarea inculpatului Luca Ioan pentru infracțiunea

prevăzută de art. 139

6

alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996 în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a spus că instanța

a apreciat greșit că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii

și că

„inculpatul nu a avut reprezentarea sau conștiința

caracterului și a urmărilor faptei, cât și voința de a o săvârși". Pe baza

declarației martorului B.

C.I. s-a arătat că din moment ce anterior se

comandau, pentru a fi vândute, calculatoarele cu licențe, este evident că

inculpatul

L.I. cunoștea faptul că pentru a fi utilizate legal programele de calculator,

necesită licențe.

În sfârșit se critică

nediscutarea în considerente a infracțiunii prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, respectiv, a faptei de

instalare

si stocare de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele vândute

clienților-cumpărători de la SC I. SRL.

Conchizând

asupra hotărârii atacate, partea civilă a arătat că din întreaga motivare a

hotărârii rezultă că instanța de fond a reținut, în mod greșit, atât situația de

fapt învederată de partea civilă și rezultă din rechizitoriu și probatoriul

administrat, cât și argumentele de drept aduse în sprijinul învinuirii și a

acțiunii civile, ceea ce a condus, la o soluție netemeinică și nelegală.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă

M.C., în raport de probele dosarului, Curtea

constată că, acestea sunt întemeiate.

Într-adevăr, analiza celor două recursuri, în raport,

nu numai de probatoriul cauzei, dar și de soluțiile pronunțate prin cele două

hotărâri, date în cauză, demonstrează că, așa cum a arătat Parchetul, dar mai

ales, partea civilă, hotărârile sunt supuse casării, conform art. 385

9

alin. (4) pct. 10,17 și 18 C. proc. pen., în sensul că: instanța nu s-a

pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de

sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului; a dat faptei, o altă încadrare juridică și a comis o eroare

gravă de fapt, având drept consecințe, pronunțarea unor soluții de achitare.

Astfel, instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub

aspectul art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nedispunând, în

considerente și nepronunțându-se prin dispozitiv asupra infracțiunii prevăzută

de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, constând în fapta de instalare și

stocare de programe pentru calculator, fără licență, pe calculatoarele vândute

clienților, cumpărători, de la SC I. SRL, când n-a analizat și nu s-a

pronunțat, asupra probelor invocate în rechizitor și de partea civilă și când,

interpretându-le trunchiat ori superficial, a ajuns, la soluțiile de achitare,

întemeiate pe art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub

aspectul art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. atât atunci când

nu a reținut ca infracțiune distinctă, cu încadrarea juridică corespunzătoare,

a faptei asupra căreia a omis a se pronunța, așa cum, deja, am arătat, când și

atunci când instanța a omis să pună în discuția părților cazul infracțiunii

prevăzută de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și a alin. (3)

C. proc. pen., activitatea desfășurată de inculpat, fiind, fără discuție, o

activitate comercială.

În sfârșit hotărârile sunt criticabile și, pe cale de

consecință, casabile și pentru că soluțiile de achitare pronunțate, sunt

rezultatul unei erori grave de fapt a instanței, în aprecierea, coroborarea și

interpretarea faptelor și probelor dosarului, cu consecința reținerii greșite a

lipsei caracterului penal al faptelor și a lipsei tragerii la răspundere penală

a inculpatului, deși a comis, cu intenție, faptele ce i se impută.

Față cu cele arătate, Curtea,

admițând cele două recursuri împotriva

Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală va trebui să caseze decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu.

Casarea se va face, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

prima instanță, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se apăra, în raport

de încadrările juridice ale faptelor imputate și a nu-l lipsi de vreun grad de

jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării, se va audia,

inculpatul cu privire la fiecare dintre faptele ce i se impută și se vor avea

în vedere, toate motivele de recurs, invocate de parchet și partea civilă.

În cauză, prezentându-se apărător

ales, se va achita onorariul parțial, în cuantum de 25 lei, pentru avocatul

desemnat din oficiu, ce se va achita din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă M.C.

împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 75 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu și, trimite

cauza spre rejudecare la prima instanță.

Onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va achita din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 martie 2009.