ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 20.01.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2010

HOTĂRÂRE

20.01.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71/PI din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 7000/30/2007 în baza art. 139

alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.A.R.,

cetățenie română, studii medii, ocupație-administrator, fără antecedente penale, la o pedeapsa de:

2(doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de oferire in scop comercial, de mărfuri pirat.

În baza art. 139

din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsa de :

8(opt) luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator.

În baza art. 140 lit. a), c) din Legea nr. 8/1996 mod. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsa de:

200(două sute) lei amendă penală,

pentru săvârșirea infracțiuni de reproducere și comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen . a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de:

2(doi) ani închisoare și 200(două sute) lei amendă penală.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit termenul de încercare cu durata de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pe durata suspendării executării pedepsei executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83, și 63

C. pen.

În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a unui nr. de 6 compact discuri pe care sunt stocate programe pt. calculator, dar pentru care nu este necesară autorizarea titularilor de drepturi de autor, conform pct. A .2 din raportul de constatare tehnico - științifică nr. 5540 din 12 februarie 2007 și care în prezent se află la I.P.J. Timiș – S.I.F. sau O.R.D.A. București.

În baza art. 118 lit. c) C. proc. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a celor 49

-uri pirat și 5 hardiscuri, aflate in custodia I.P.J. Timiș – S.I.F. și a dispus trimiterea acestora la O.R

.A București, în vederea distrugerii lor.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. si art. 998,1000 alin. (3) C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL la plata sumei de 12.688 DOLAR SUA, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila M.C., sau echivalentul în lei la data plății.

În baza art. 14,346 C. proc. pen. și art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL la plata sumei de 2.435 euro, sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila U.P.F. din România.

În baza art. 346 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă E.A.I. ca nedovedită.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 946/P/2006, din data de 24 septembrie 2007, înregistrat la această instanță sub nr. Dosar 7000/30/2007, la data de 28 septembrie 2007, inculpatul B.A.R., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de realizarea în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în rețea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe și comunicarea publică a acestora, prevăzute și pedepsite de art. 139

alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 139

și art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea 285/2004, O.U.G. 123/2005 și Legea 329/2006.

În fapt, s-a reținut că la data de 21 noiembrie 2006, ofițeri de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Timiș – S.I.F., au efectuat verificări cu privire la modul de respectare a prevederilor legale din domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe la SC D.C. SRL situat în Timișoara.

S-a reținut că SC D.C. SRL este înmatriculat la Registrul Comerțului sub nr. J.35/2258/2004, având ca obiect principal de activitate vânzarea de componente I.T., asociați și administratori fiind inculpatul B.A.R. și soția acestuia B.R.M.

Societatea este administrată în mod exclusiv de B.A.R., celălalt asociat având funcția de contabil și nu se ocupă cu administrarea societății în relațiile cu clienții.

În cursul anului 2006, inculpatul B.A.R. a intenționat să deschidă un nou punct de lucru în Timișoara, unde pentru o anumită perioadă a funcționat un magazin al acestei societăți dar care fără să fie declarat ca punct de lucru al societății la Registrul Comerțului, în timpul controlului, în magazin a fost identificat martorul B.C., care intenționa să achiziționeze un sistem de calcul de la SC D.C. SRL.

Organele de poliție au verificat unitatea care urma să fie achiziționată de către cumpărător și au constatat că pe aceasta sunt instalate programele M.W. X.P. P. și M.O. 2003, pentru care reprezentantul societății nu a putut prezenta licențe și documentele legale de proveniență a programelor. În magazin au mai fost identificate un număr de 3 calculatoare în stare de funcționare aparținând societății și utilizate pentru activitatea curentă a acesteia. Pe fiecare au fost identificate programele M.W. X.P. P. și M.O. 2003 precum și alte programe, după care s-au realizat capturi de imagini de pe fiecare calculator în parte. Au mai fost identificate în magazin un nr. de 43 de discuri optice având caracteristicile unor produse pirat pe care erau inscripționate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazin au fost descoperite într-o plasă încă 12 asemenea discuri. Reprezentantul societății a declarat că cele 43 de discuri sunt ale societății și utilizate de către aceasta, iar 12 sunt proprietatea angajatului M.O. În vederea continuării cercetărilor au fost ridicate hard-discurile de pe cele 3 calculatoare un nr. de 5 cu seriile și numerele menționate în procesul-verbal, cele 55 de discuri optice menționate anterior, capturi de imagini de pe cele 3 calculatoare și o factură proformă fără număr din 20 noiembrie 2006. Pe această factură exista la antet ambele adrese unde existau magazine ale SC D.C. SRL, iar în cuprinsul facturii erau înscrise componentele sistemului de calcul pe care martorul B.C. intenționa să le achiziționeze și exista inclusiv mențiunea W. ce denota că pe respectivul sistem urma a fi instalat acest sistem de operare. Cele 5 hard-discuri și 55 de discuri optice au fost trimise la O.R.D.A. București în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice care să stabilească denumirile programelor pentru calculator stocate pe cele 5 harduri, denumirile programelor inscripționate pe cele 55 de CD-uri, dacă pe unitățile de memorie se aflau stocate și alte opere video sau muzicale și dacă programele stocate pe cele 5 hard-uri au fost instalate de pe CD-urile identificate.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 5540 din 12 februarie 2007, efectuat de către O.R.D.A. București asupra celor 5 hard-discuri și cele 55 buc. CD-uri a rezultat existența mai multor fișiere cu informații programe pe calculator reproduse în acestea. Pe hard-discuri erau stocate fișiere cu extensia „mp3" ce conțineau opere muzicale și fișiere cu extensia „avi" și „mpg" ce conțineau opere audiovizuale (filme și videoclipuri).

Din cele 55 CD-uri, 49 erau produse piratate și 6 CD-uri conțineau programe pentru calculator pentru care nu era necesară autorizarea titularilor de drepturi de autor având regim de utilizare „freeware" și „Shareware".

Împotriva administratorului SC D.C. SRL – B.A.R., au formulat plângere penală M.C. prin reprezentantul său legal în România - Cabinetul de Avocatură P.M.D. care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.213 DOLAR SUA, respectiv (13.119+13.071) lei și U.P.F. din România care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.435 euro, respectiv 7.835,83 lei, iar C.E.A.I. prin Cabinetul de Avocatură B.A. cu suma de 716,16 Euro, respectiv 2.421 lei.

Valoarea totală a prejudiciului a fost de 10.213 DOLAR SUA, 2.851,16 euro, respectiv 34.025,83 lei și nu a fost recuperat.

S-au făcut cercetări la societățile SC C.S. SRL, SC T.D.L. SRL, SC E.T. SRL și SC E. SRL care au cumpărat calculatoare de la SC D.C. SRL unde s-a constatat că pe sistemele de calcul achiziționate erau instalate programe fără licență.

S-a reținut că în declarația dată în ziua de 22 mai 2007, inculpatul B.A.R. a declarat că este administratorul societății că pe cele 3 calculatoare ce aparțin societății, el a instalat programele fără licență, că cele 43 discuri optice îi aparțin și le-a cumpărat de la anumite persoane pe care nu le cunoaște. Ulterior și-a modificat declarația în sensul că nu știa ce conțin CD-urile găsite la firmă și erau folosite pentru uz intern de către angajați, că nu a instalat programele pe calculator și că acel calculator pregătit de vânzare către B.C. nu a plecat din magazin și că două din cele 4 hard-discuri ridicate de la magazinul societății aparțin unor clienți însă datele furnizate nu au fost suficiente pentru identificarea și ascultarea acestora.

Prin rezoluțiile din 18 mai 2007 și 12 septembrie 2007, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului B.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus.

S-a reținut că inculpatul B.A.R., nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor și-a schimbat declarația dată inițial, precizând că nu recunoaște în totalitate faptele pentru care este cercetat.

În drept, faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în rețea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe și comunicarea publică a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 139

alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 139

și art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea 285/2004, O.U.G. 123/2005 și Legea 329/2006, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile inculpatului (fila 36 dos),declarația martorilor P.Ș. (fila 52 dos), P.A. (fila 53 dos), S.D. (fila 54 dos), B.C. (fila 55 dos), M.O. (fila 178 dos) care au fost coroborate cu procesele verbale (f. 9,10.32 dos. up), capturi de imagine (f. 14-30 dos. up), factura proformă (f. 31 dos. up), facturi fiscale(f 34-36 dos up) jurnal cumpărături (f 34-41 dos up) proces verbal și acte de la SC T.D.L. (f. 42-48 dos up),proces verbal și acte de la SC E. (f. 52-71 dosar up), proces verbal și acte de la SC E. SRL (file 52-71 dos up), adrese și răspuns O.R.D.A. (f 87-97 dos up) adrese și răspuns U.P.F.R. (f. 119-123 dos up) instanța a reținut în fapt următoarele:

Organele de poliție au verificat unitatea care urma să fie achiziționată de către cumpărător și au constatat că pe aceasta erau instalate programele M.W. X.P. P. și M.O. 2003, pentru care reprezentantul societății nu a putut prezenta licențe și documentele legale de proveniență a programelor. În magazin au mai fost identificate un nr. de 3 calculatoare în stare de funcționare aparținând societății și utilizate pentru activitatea curentă a acesteia. Pe fiecare au fost identificate programele M.W. X.P. P. și M.O. 2003 precum și alte programe, după care s-au realizat capturi de imagini de pe fiecare calculator în parte. Au mai fost identificate în magazin un nr. de 43 de discuri optice având caracteristicile unor produse pirat pe care erau inscripționate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazin au fost descoperite într-o plasă încă 12 asemenea discuri. Reprezentantul societății a declarat că cele 43 de discuri sunt ale societății și utilizate de către aceasta, iar 12 sunt proprietatea angajatului M.O. In vederea continuării cercetărilor au fost ridicate hard-discurile de pe cele 3 calculatoare un nr. de 5 cu seriile și numerele menționate în procesul-verbal, cele 55 de discuri optice menționate anterior, capturi de imagini de pe cele 3 calculatoare și o factură proformă fără număr din 20 noiembrie 2006. Pe această factură exista la antet ambele adrese unde existau magazine ale SC D.C. SRL, iar în cuprinsul facturii erau înscrise componentele sistemului de calcul pe care martorul B.C. intenționa să le achiziționeze

și

exista inclusiv mențiunea W. ce denota că pe respectivul sistem urma a

instalat acest sistem de operare. Cele 5 hard-discuri și 55 de discuri optice au fost trimise la O.R.D.A. București în vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice care să stabilească denumirile programelor pentru calculator stocate pe cele 5 harduri, denumirile programelor inscripționate pe cele 55 de CD-uri, dacă pe unitățile de memorie se aflau stocate și alte opere video sau muzicale și dacă programele stocate pe cele 5 hard-uri au fost instalate de pe CD-urile identificate.

Împotriva administratorului SC D.C. SRL – B.A.R., au formulat plângere penală M.C. prin reprezentantul său legal în România - Cabinetul de Avocatură P.M.D. care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.213 DOLAR SUA, respectiv (13.119+13.071) lei ulterior precizată la 12.688 DOLAR SUA (fila 125 dos) și U.P.F. din România care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.435 euro, respectiv 7.835,83 lei, iar C.E.A.I. prin Cabinetul de Avocatură B.A. cu suma de 716,16 euro, respectiv 2.421 lei.

Valoarea totală a prejudiciului a fost de 10.213 DOLAR SUA, 2.851,16 euro, respectiv 34.025,83 lei, iar până în prezent prejudiciul nu a fost recuperat.

În declarația dată în ziua de 22 mai 2007 în cursul urmării penale inculpatul B.A.R. a declarat că este administratorul societății că pe cele 3 calculatoare ce aparțin societății el a instalat programele fără licență,și că cele 43 discuri optice îi aparțin și le-a cumpărat de la anumite persoane pe care nu le cunoaște. Ulterior și-a modificat declarația în sensul că nu știa ce conțin CD-urile găsite la firmă și erau folosite pentru uz intern de către angajați, că nu a instalat programele pe calculator și că acel calculator pregătit de vânzare către B.C. nu a plecat din magazin și că două din cele 4 hard-discuri ridicate de la magazinul societății aparțin unor clienți însă datele furnizate nu au fost suficiente pentru identificarea și ascultarea acestora.

În cursul judecății inculpatul și-a schimbat declarația dată în sensul că a arătat că nu mai recunoaște săvârșirea faptelor.

În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța având în vedere si declarațiile martorilor, din ambele faze ale procesului penal, declarații care s-au coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 5540 din 12 februarie 2007, efectuat de către O.R.D.A. București (filele 19-41 dosar up) instanța a reținut starea de fapt și de drept descrisă prin actul de sesizare al instanței în latura penala a cauzei și în raport cu actele prezentate in susținerea laturii civile, a fost de asemenea însușită de instanță .

Instanța nu a putut reține apărarea formulată de către inculpat, deoarece în cauză a rezultat din înscrisuri (proces verbal de constatare și raportul de constatare tehnico - științifică nr. 5540 din 12 februarie 2007

efectuat de O.R.D.A. București ) fără echivoc faptele inculpatului, înscrisuri care au fost coroborate complementar cu declarații de martori.

Faptele inculpatului B.A.R. de a realiza în scopul distribuirii de mărfuri pirat, oferirea, deținerea, distribuirea de mărfuri pirat și deținerea acestora la sediul persoanei juridice în scop comercial, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pe calculator prin instalare, stocare, rulare, transmiterea în rețea internă, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe și comunicarea publică a acestora așa cum au fost ele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3) art. 1399 și art. 140 lit. a), c) din Legea 8/1996 modificată și completată, Legea 285/2004, O.U.G. 123/2005 și Legea 329/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen, și constituind infracțiuni, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., persona inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale sens în care a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la 76 alin. (1) C. pen. în raport cu cuantumul legal al pedepsei pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, pericolul social al faptelor determinat de modalitate a concretă de săvârșire.

Cu privire la aplicarea prev. art. 81-83 C. pen. privind suspendarea condiționata a executării pedepsei, instanța a avut convingerea ca în raport cu persoana inculpatului și natura infracțiunilor săvârșite de acesta, scopul sancționator si educativ al pedepsei penale, se poate realiza și fără privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul B.A.R. și partea responsabilă SC D.C. SRL Timișoara.

Inculpatul, prin motivele de ape! a criticat sentința penală pentru netemeinicie constând în greșita condamnare a sa, întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa.

Partea responsabilă civilmente nu a motivat apelul.

Ambele apeluri au fost considerate nefondate și respinse ca atare. Instanța de apel a reținut în esență următoarele: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt expusă în rechizitoriu, iar din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au formulat recurs inculpatul și

partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL. Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, și susținute oral de apărătorul ales al recurenților, s-a solicitat

admiterea recursurilor și, rejudecând pe fond, să se dispună

achitarea

inculpatului B.A.R., în baza art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmând ca, totodată, să se respingă toate pretențiile și despăgubirile civile formulate de către părțile civile împotriva inculpatului si a părții responsabile civilmente SC D.C. SRL, susținându-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului B.A.R. la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

alin. (1) lit. a) si alin. (2) si (3) din Legea 8/1996, respectiv lit. a, realizarea în scopul distribuirii, fără a se urmări un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod de mărfuri pirat, deși din întreg cuprinsul dosarului nu exista nici o proba in acest sens, susținând că în apartament, a fost identificat un număr de 43 de discuri optice conținând programe de calculator, aceste discuri fiind deținute și nu realizate în vederea distribuirii de către inculpat. Alin. (2) si (3) ale aceluiași articol se refera la deținerea în scopul comunicării la sediul sau punctul de lucru al persoanei juridice de mărfuri pirat. Ori

daca la dosarul cauzei nu exista nici o dovadă în sensul ca apartament ar avea calitatea de sediu sau punct de lucru al unei societăți comerciale, atunci infracțiunii îi lipsește unul dintre elementele constitutive de natura a o califica drept infracțiune, în consecința se impune în mod imperativ aplicarea art. 10 lit. d) C.P.P. "faptei ii lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii".

Un secund motiv

de recurs îl reprezintă condamnarea inculpatului la o amenda penala de 200 RON pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

din Legea 8/1996, respectiv reproducerea neautorizata a programelor de calculator prin instalare sau stocare, la dosarul cauzei neexistând nici o dovada in acest sens, instanța neluând în considerare declarațiile date de martori, respectiv reprezentanții firmelor C.S. SRL, T.D. SRL, E.T. SRL si E. SRL, respectiv fila 52 dosar, declarația martorului P.Ș. care declara ca a cumpărat calculatorul de la D.C. SRL însa programele au fost instalate de o persoana ce a contactat-o prin intermediul ziarului P., fila 79 dosar urmărire penala conținând declarația numitului L.V. în care se afirma dincolo de orice îndoiala faptul ca cele 3 calculatoare achiziționate de la D.C. SRL nu aveau nici un program instalat, acestea fiind achiziționate ulterior de la o terța societate. Cu toate acestea, în decizia penala a Curții de Apel Timișoara se face vorbire despre cercetări ce s-ar fi efectuat la sediile acestor societăți cu ocazia cărora s-a constatat că pe sistemele de calcul erau instalate programe fără licență, fapt cu nimic adevărat cat timp administratorii acestor societăți au declarat în fata instanței ca au instalat programele ulterior achiziționării și, mai mult decât atât, unele aveau programe cu licența, și, nici o factura emisa de către D.C. SRL nu conține mențiunea cum ca vreunul dintre calculatoarele in cauza ar fi purtătoare de programe W.

În al treilea rând, urmând același tipar, în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la plata unei amenzi penale de 200 RON pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 140 lit. a) si c) din Legea 8/1996, respectiv

reproducerea operelor purtătoare de drepturi de autor precum si comunicarea publica a acestora,

inculpatul niciodată nereproducând vreo opera și neexistând nici o proba la dosar în acest sens, cum ca ar fi multiplicat discuri optice sau de alta natură, iar în ceea ce privește comunicarea publica, legea prevede expres care sunt modalitățile de comitere a acestei infracțiuni, și anume

art. 13 lit. d)

din Legea 8/1996, reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de execuție au de prezentare directa a operei si lit. e)) expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografice si de arhitectura. In spiritul legii, comunicarea publica se refera in special al programele tv si transmiterea acestora prin cablu sau satelit, ceea ce nu are legătura cu speța de fata.

Cu privire la latura civila, a solicitat respingerea în totalitate a despăgubirilor acordate părților civile în aceasta cauza, acordarea acestora neavând suport legal, atâta timp cât reprezentanții titularilor de drepturi de autor nu au deținut procura speciala pentru a se putea constitui parte civila, la pag. 103 si 107 aflându-se procuri generale și nu speciale așa cum impune legea, iar aceste procuri generale erau pentru reprezentare și

neconstituiri de parte civila; cu privire

la pretențiile U.N.P.F.R., a solicitat a fi respinse în totalitate atâta timp cât aceștia nu au făcut dovada faptului ca în registrul acestora se aflau înscriși titularii operelor purtătoare de drepturi de autor în cauza, în privința acestora înțelegând a invoca art. 146 din Legea 8/1996, articol ce arată care sunt operele ocrotite de lege si anume: operele ai căror autori sunt cetățeni romani, operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul in România, operele de arhitectura construite pe teritoriul României, înregistrări sonore sau audio-vizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori sediul in România, ori atâta timp nu s-a făcut dovada ca M.C. sau orice alta societate în cauza este persoana juridica legal constituita în România și are sediul în România operele purtătoare de drepturi de autor nu sunt ocrotite de Legea 8/1996, acestea având la îndemâna calea dreptului comun de a-și recupera acest presupus prejudiciu.

In drept, a invocat prevederile art. 385

pct.

C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

10 și

18 C. proc. pen., astfel cum s-a susținut oral la termenul de astăzi 20 ianuarie 2010 de către apărătorul ales al recurenților, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat au fost corect încadrate juridic.

Astfel, l

a fila nr. 9 și 10 dosar urmărire penală se află procesul verbal de constatare a săvârșirii infracțiunilor reținute în seama inculpatului, în care se consemnează: „în magazin au fost identificate un număr de trei calculatoare în stare de funcționare aparținând societății și utilizate pentru activitatea curentă a societății. Pe fiecare calculator au fost identificate programele.. precum și alate programe, fiind realizate capturi de imagini de

fiecare calculator în parte. De asemenea, pe o masă din magazie au fost identificate un număr de 28 discuri optice având elementele unor probe pirat care au inscripționate olograf diferite denumiri de programe. Pe un raft din magazie, au fost identificate 15 discuri optice cu aceleași caracteristici și într-o plasă, încă 12 asemenea discuri. Cele 43 discuri optice aflate pe masă și rafturi sunt ale societății și utilizate de societăți, iar cele 12 discuri sunt proprietatea angajatului M.O. Cu privire la cele 12 discuri, sus numitul a declarat verbal că le folosea cu ocazia instalării diferitelor programe. S-a procedat la demontarea hardiscurilor celor trei calculatoare, precum și a hardiscului calculatorului ce urma să fie achiziționat de client, datorită faptului că administratorul nu a prezentat nici o licență pentru programele instalate de hardurile menționate mai sus, declarând verbal că nu deține astfel de licențe.

Acest proces verbal este semnat de ofițerii de poliție, reprezentanții O.R.D.A., cumpărător, cei doi angajați ai societății comerciale proprietară a magazinului și de către administratorul societății, însuși inculpatul.

Acest proces verbal a făcut dovada deplină cu privire la conținutul său, până la înscrierea în fals, înscriere care s-a realizat.

La fila nr. 51 dosar urmărire penală, se află declarația cumpărătorului S.C., în care se menționează: „Precizez că la sediul societății am observat că pe acest calculator erau instalate programul W.P. 2002 și O. 2002. Precizez faptul că nu ne-am uitat pe facturi ca să vedem dacă programele au fost facturate și nici dacă am primit licențele în cutie, nedând importanță acestui lucru. Menționez că programele identificate cu ocazia verificării efectuate de organele de poliție sunt cele care au fost instalate de la SC D.C. SRL.

Aceste probe coroborate cu celelalte probe administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în seama sa, criticile formulate nefiind întemeiate,

instanțele au dat eficiență întregului material probator administrat în cauză înlăturând probele care nu exprimau adevărul și nu se coroborau, nefiind comisă nici o eroare de fapt, faptele fiind comise la data de 21 noiembrie 2006, dată la care Legea nr. 8/1996 fusese modificată nemaifiind necesară plângerea prealabilă a părții civile, iar la descinderea ofițerilor și a reprezentanților O.R.D.A. la sediul societății, acesta se prezenta ca un magazin, erau 2 angajați, erau CD și DVD, iar inculpatul a semnat procesul verbal încheiat fără a avea obiecțiuni, iar calculatoarele găsite nu aveau licențe dobândite în condiții legale. Faptul că ulterior inculpatul în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat declarațiile nu poate afecta caracterul probator reținut în sarcina sa.

În recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL Timișoara, în mod corect primele instanțe au reținut că inculpatul este administratorul acestei societăți comerciale care a vândut calculatoare având montate pe ele programe fără a poseda licență și discurile pirat consemnate în procesul verbal existent la filele nr. 9 și 10 dosar de urmărire penală.

Așa fiind, răspunderea părții responsabile civilmente a fost angajată în baza disp. art. 1000 alin. 3 C. proc. civ., hotărârile recurate fiind temeinice și legale.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, a considerat că în mod legal instanțele au reținut vinovăția inculpatului și l-au obligat pe acesta la despăgubiri civile.

În baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge

ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.A.R. și partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL,împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.A.R. și partea responsabilă civilmente SC D.C. SRL,împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.

§ Cauze similare