ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3724/2011

Asupra recursurilor de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111 din 8 martie 2011, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul B.L. fără antecedente penale;

În baza art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza I C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, la pedeapsa de 2000 (două mii) RON amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs real, iar în baza art. 34 lit. d) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și aplică inculpatului pedeapsa închisorii, respectiv aceea de 3 (trei) luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani și 3 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistrița, la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează:

- la plata sumei de 4256 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă M.C., reprezentată prin Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.”, cu sediul în București;

- la plata sumei de 13.425 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către partea civilă A.I., reprezentată prin Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.”, cu sediul în București;

- la plata sumei de 13.381 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, către părțile civile A.S.I. și A.M.S., reprezentate prin Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.”, cu sediul în București;

- la plata sumei de 1954,48 lei, către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București.

A respins pretențiile civile formulate cu titlu de daune morale de părțile civile M.C., A.I., A.S.I. și A.M.S., prin reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.”, cu sediul în București.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. rap. la art. 139 alin. (14) lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 329/2006, a dispus confiscarea specială, în vederea scoaterii din circuitul comercial prin distrugere, a unui număr de 5 hard disk-uri marca A, marca B, marca C, marca D și marca E, ridicate de la punctul de lucru din Cluj-Napoca al părții responsabile civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistrița, corpuri delicte aflate în prezent la sediul O.R.D.A. din București.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistrița, cu sediul în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, a unui hard disk marca E, aflat în prezent la sediul O.R.D.A. din București.

Potrivit art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL Bistrița, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că SC „F.A.P.” SRL Bistrița, înregistrată la Registrul Comerțului pentru derularea activității principale de publicitate, cu sediul în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, deține un punct de lucru în municipiul Cluj-Napoca. Societatea în discuție este administrată de către învinuiții B.A.P., B.E., B.M., D.D.L., B.A. și inculpatul B.L., numitul V.H. retrăgându-se de la conducerea firmei în anul 2005.

La data de 14 februarie 2008, având în vedere activitatea derulată în spațiul comercial indicat, respectiv prestarea de servicii de publicitate, care presupun de regulă deținerea și folosirea de unități de calcul în acest sens, doi ofițeri din cadrul I.P.J. Cluj - Serviciul de Investigare a Fraudelor, urmare a desfășurării, în baza art. 207 C. proc. pen. și a prevederilor H.G. nr. 1174 din 29 septembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale (publicată în M. Of. nr. 927/18 octombrie 2005), a unor activități de investigative, însoțiți de doi specialiști din cadrul O.R.D.A. București, s-au deplasat la punctul de lucru al societății în vederea efectuării unor verificări pe linia respectării Legii nr. 8/1996, locație în care, în prezența unuia dintre administratori, în speță B.A.P., precum și a d-nei avocat C.O. din cadrul Baroului Cluj, au găsit un număr de 6 unități centrale prevăzute cu sisteme de operare. Fiind chestionată învinuita B.A.P. cu privire la deținerea autorizațiilor necesare folosirii sistemelor de operare și a soft-urilor stocate pe aceste unități centrale, aceasta nu a prezentat nici un document dintre cele solicitate, fapt ce a generat suspiciuni temeinice în sensul stocării neautorizate de soft-uri pe unitățile centrale deținute în spațiul respectiv. Prin urmare, în acest context, în baza art. 97 C. proc. pen., s-a procedat la ridicarea unui număr de 6 HDD-uri, mărcile A, B, C, F, D și E, în vederea supunerii lor unei constatări tehnico-științifice de către O.R.D.A. București. Procesul-verbal de control întocmit de către organele de cercetare penală a fost semnat fără obiecțiuni de către reprezentantul punctului de lucru și de către avocatul care a asistat la control din partea firmei.

Având în vedere rezultatul controlului, în luna august 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de administratorul firmei controlate, pentru săvârșirea faptelor prev. și ped. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată, art. 139

6

alin. (1) lit. a), (2) și art. 140 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

Cele 6 bucăți hard-discuri ridicate de la punctul de lucru au fost verificate de către expert superior din cadrul D.E.C. - O.R.D.A. - M.D., în baza nr. Legii 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, respectiv a prevederilor art. 137 alin. (1) și art. 138 alin. (1) lit. j).

Urmare a verificării acestor suporturi s-a întocmit Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 8279 din 23 iunie 2008, din cuprinsul căruia rezultă următoarele concluzii:

Pe hard-urile verificate s-au găsit stocate un număr total de 57 programe pentru calculator, respectiv un număr de 55 programe pentru calculator tip creație/afacere și a doua tip divertisment, pentru instalarea cărora este necesară autorizarea din partea titularilor drepturilor, după cum urmează: 2 bucăți sisteme de operare M.W. 2000 P., 2 bucăți sisteme de operare M.W.X.P., una bucată sistem de operare M.W.S.2003, 4 bucăți sisteme de operare M.O.2003, una bucată soft A.10, una bucată soft A.32, una bucată soft A.3.0, una bucată soft A.6.0, una bucată soft A.8.0, una bucată soft A.F.8.0.P.E, una bucată soft A.S.O.1.0, 4 bucăți soft-uri C.D.G.S.X3, una bucată soft C.D.W.G.S., 2 bucăți soft-uri S.V.8, una bucată soft A.2004, 2 bucăți soft-uri A.2007, una bucată soft A.C.S.3, una bucată soft A.S., 4 bucăți soft-uri A.B., una bucată soft A.I.CS, 3 bucăți soft-uri A.I.C., 2 bucăți soft-uri A.I.C.2, 1 bucată soft A.D.V., una bucată soft A.F.CS 3, una bucată soft A.F.CS3, una bucată soft A.P. CS, un număr de 4 bucăți soft-uri de tipul A.P. CS 2, una bucată soft A.P.M. 6.5, două bucăți soft-uri M.V.S. 8, una bucată soft Q. 6.0, 5 bucăți soft-uri N.A.S., una bucată soft de joc/divertisment W. și una bucată soft de joc C.I.R.

Pe un număr de trei HDD-uri, respectiv pe C, D și E s-au găsit reproduse un număr total de 1123 opere muzicale sub formă de fișiere cu extensia „mp3” dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ ..., detaliile cu privire la titluri, mărime, locație și extensie fiind cuprinse în anexa nr. 8 la raport, care conține un număr de 29 file și care este stocată pe compact discul inscripționat cu sigla O.R.D.A., cu mențiunea Anexe la R.T.C.S. nr. 8279/2008, depus la dosarul cauzei.

Având în vedere multitudinea programelor găsite reproduse pe hard discurile verificate, pentru identificarea acelora care necesitau licențiere prealabilă reproducerii, s-a procedat la comunicarea informațiilor cuprinse în raport către societățile care reprezintă pe teritoriul României interesele producătorilor de soft-uri, în vederea constituirii de parte civilă.

În cauză, pe fondul cercetărilor s-a stabilit faptul că administratorii societății verificate, pentru o mai bună desfășurare a activității firmei, la data de 9 februarie 2005, în baza unei Hotărâri A.G.A., au stabilit atribuțiile care revin fiecărui asociat în ceea ce privește administrarea firmei, de sectorul achiziții bunuri în cadrul firmei urmând să se ocupe inculpatul B.L. Toți învinuiții audiați în cauză au confirmat faptul că de sectorul achiziție soft-uri pentru dotarea unităților centrale existente la punctul de lucru al firmei s-a ocupat inculpatul, plasând răspunderea pentru neregulile constatate, pe fondul controlului ce viza respectarea legalității în activitatea desfășurată, pe linia drepturilor de autor și a drepturilor conexe, pe seama acestuia. Acesta, la rândul său, audiat fiind, a confirmat susținerile celorlalți administratori învinuiți care au dat declarații în cauză, precizând faptul că din motive financiare nu a achiziționat soft-urile cu licență, dar că după control s-a pus în legalitate, achiziționând programe conform cerințelor legii în discuție.

Pe fondul cercetărilor, inculpatul B.L. nu a putut demonstra, așa cum am precizat, faptul că a achiziționat sistemele de operare găsite stocate pe hard-uri cu respectarea Legii nr. 8/1996, respectiv de la titular pe bază de contract de cesiune/licențe, deci nu este un utilizator autorizat al acestor soft-uri și pe cale de consecință nu poate justifica deținerea acestora. Acest lucru este permis doar în condițiile și în limitele indicate de art. 77 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006 și numai dacă inculpatul era utilizator autorizat, deci numai dacă deținea contract de licență.

Conform art. 42 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006: „Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia".

Conform art. 73 din același act normativ: „Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza:

- reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parțial, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afișarea, transmiterea sau stocarea programului de calculator;

- traducerea, adaptarea, aranjarea și orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum și reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;

- distribuirea și închirierea originalului sau a copiilor, sub orice formă, a unui program pentru calculator."

Conform art. 75 din aceeași lege: „În lipsa unei convenții contrare, prin contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:

a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;

b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator."

Programele pentru calculator, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 formează obiectul dreptului de autor, alături de operele literare, științifice etc.

Din probele administrate în cauză a rezultat în concluzie faptul că inculpatul nu a fost autorizat în baza legii să reproducă (în sensul definit de art. 14 din Legea nr. 8/1996: „realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice) pe calculatoarele deținute în spațiul de lucru, sistemele de operare pentru calculator găsite stocate".

Inculpatul, în calitate de administrator al SC „F.A.P.” SRL Bistrița, cu punct de lucru în Cluj-Napoca, cu atribuții pe linia achiziției de bunuri pentru buna desfășurare a activității în cadrul firmei, până în data controlului, când activitatea infracțională a fost stopată prin intervenția organelor de cercetare penală, a stocat pe calculatoarele firmei, deținute la sediul punctului de lucru, programe și soft-uri fără licență în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menționate mai sus, conduita care se circumscrie infracțiunii analizate și prevăzute de art. 139

9

care incriminează: „reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă".

De asemenea, inculpatul, până la data controlului, a reprodus, în modalitatea stocării, pe trei dintre calculatoarele firmei, conform precizărilor de mai sus, opere muzicale, în mod continuu, fără respectarea prevederilor legii menționate mai sus, conduita care se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată, care incriminează reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.

Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.", reprezentând pe teritoriul României interesele M.C., A.I., A.S.I. și A.M.S., a comunicat faptul că prejudiciul total cauzat de către inculpat prin reproducerea neautorizată a soft-urilor enumerate mai sus este în sumă de 33.262 euro, conform precizărilor inserate în dosarul de urmărire penală, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

La rândul său, U.P.F.R s-a constituit parte civilă pentru recuperarea sumei de 1.954,48 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin reproducerea neautorizată a înregistrărilor sonore ale producătorilor protejați de către acest organism.

Faptele reținute mai sus se probează prin: proces-verbal de constatare, adresa O.R.D.A. privind efectuarea constatării tehnico-științifice, raportul de constatare tehnico-științifică, declarații părți vătămate/părți civile, declarațiile învinuiților audiați în cauză, adresa O.R.C., facturi fiscale, plicul conținând un compact-disc pe care sunt stocate anexele la Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de O.R.D.A., extras după anexa nr. 8 la raportul de constatare, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, solicitarea ca judecarea cauzei să se facă în procedura specială reglementată de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei a reținut instanța de fond că, în raport de probele administrate în cauză, daunele materiale formulate de către părțile civile sunt pe deplin dovedite și justificate, acestea reprezentând valoarea cu care titularii drepturilor de autor asupra programelor de calculator reproduse în mod neautorizat de către inculpat, comercializează în România programele menționate mai sus.

Tribunalul Cluj a respins cererea părților civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, reținând că părțile civile nu au specificat în ce constă prejudiciul moral care le-a fost adus prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, mai ales că această infracțiune este una de rezultat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, inculpatul B.L. și partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL.

Apelanta, parte responsabilă civilmente, a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând a respinge în întregime acțiunile civile formulate în cauză.

Apelantul inculpat B.L. a invocat mai multe critici cu privire la sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:

1

C. proc. pen., chiar dacă i s-a solicitat aplicarea acestora, deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale au fost obținute și administrate nelegal, astfel că, declarația de recunoaștere a inculpatului făcută în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu poate acoperi nelegalitățile existente.

În acest sens, s-a arătat că în speță, cercetarea sistemelor de calcul s-a făcut fără a exista o autorizație în acest sens dată de un judecător competent, fiind încălcate disp. art. 100 alin. (3) C. proc. pen. și art. 56 din Legea nr. 161/2003.

O altă încălcare procedurală se referă la întocmirea raportului de constatare tehnico-științifică la o dată anterioară sesizării din oficiu.

1

) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 127/A din 27 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpatul B.L., și partea responsabilă civilmente SC „F.A.P.” SRL cu sediul în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud – împotriva Sentinței penale nr. 111 din 8 martie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în parte, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și, respectiv, a obligării la cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a respins în întregime acțiunile civile formulate de părțile civile: M.C., A.I., A.S.I. și A.M.S. – toate reprezentate de Societatea Civilă de Avocați „M.G.M.P.” cu sediul în București și U.P.F.R. cu sediul în București.

A înlăturat obligarea părții responsabile civilmente SC „F.A.P.” SRL în solidar cu inculpatul la cheltuieli judiciare către stat la fond, menținând doar obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 RON, onorariu parțial apărător din oficiu (av. T.I.), sumă ce se va plăti din F.M.J.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelurile declarate de către inculpat și partea responsabilă civilmente sunt întemeiate doar sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.

Astfel, reține Curtea de Apel Cluj că nu s-a făcut dovada cuantumului despăgubirilor solicitate, nefiind menționate criteriile pe care le-au folosit părțile civile pentru evaluarea prejudiciilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.L. și partea civilă M.C.

În recursul său, inculpatul B.L. a criticat decizia penală atacată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că decizia a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., arătând că și în cazul procedurii reglementate de disp. art. 320

1

C. proc. pen., instanța era obligată să verifice din oficiu condițiile în care au fost obținute probele în momentul percheziției sistemelor informatice fără a exista în prealabil autorizație de percheziție din partea magistratului.

Recurentul inculpat a solicitat, de asemenea, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., apreciind că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În recursul său, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs a fost invocat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., susținând că părțile nu au fost citate pentru termenul din 31 august 2010, însă apărătorul inculpatului, cu ocazia susținerii recursului a arătat că nu mai susține acest motiv de recurs.

Partea civilă M.C. nu a motivat în scris recursul.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită în actul de sesizare a instanței și avută în vedere și de instanța de fond, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect, apreciind prima instanță că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele dosarului că inculpatul în calitate de administrator al SC „F.A.P.” SRL Bistrița, în mod continuu, a reprodus prin stocare, în mod neautorizat, un număr de 57 programe pentru calculator tip creație și divertisment, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996, modificată.

De asemenea, se reține că în aceeași perioadă, inculpatul a reprodus continuu, prin stocare, fără autorizarea titlurilor dreptului de autor, un număr de 1123 opere muzicale sub formă de fișiere cu extensie "mp3", faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reproducerea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, prev. de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată.

Referitor la motivele de recurs formulate de inculpat, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate.

Astfel, apărătorul ales al inculpatului a invocat în motivele de recurs nelegalitatea probelor, făcând referire la disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., arătând că probele au fost obținute în mod nelegal, fapt pentru care apreciază că nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Înalta Curte nu va supune controlului judiciar acest motiv de recurs, având în vedere că judecarea cauzei a avut loc în procedura specială reglementată de disp. art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Potrivit dispozițiilor sus-menționate, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La termenul din 21 decembrie 2010, fiind audiat de către Tribunalul Cluj, inculpatul a declarat că recunoaște faptele și solicită ca judecarea laturii penale a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu mai solicită alte probe.

Ca atare, față de poziția manifestată de inculpatul B.L., înainte de citirea actului de sesizare a instanței, criticile formulate de apărare cu privire la modalitatea de obținere a probelor sunt lipsite de sens și nu mai pot fi supuse controlului în faza recursului.

Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat, solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., nu este justificată și nici nu pot fi identificate împrejurări care să facă posibilă incidența disp. art. 18

1

C. pen.

Potrivit disp. art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Așa cum rezultă din economia acestor dispoziții legale, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se analizează cu prioritate datele ce caracterizează fapta dedusă judecății, respectiv modul de comitere, scopul urmărit și rezultatul produs și, ulterior sunt avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile, însă față de modul de comitere a faptelor, caracterul repetat al actelor materiale, numărul mare de programe de calculator și opere muzicale reproduse prin stocare, fără a avea consimțământul titularilor drepturilor de autor, prin faptele sale, aducând atingere raporturilor juridice ce reglementează dreptul de autor, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 18

1

C. pen.

Împrejurările în care au fost comise faptele, de natură să lezeze dreptul de autor asupra operelor de creație intelectuală care este recunoscut și garantat prin Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, îndrituiesc Înalta Curte să aprecieze că faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neexistând elemente care să conducă la adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare, respectiv de a reține că faptele comise de inculpat sunt în mod vădit lipsite de importanță.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine dozată de instanța de fond care a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o poziție procesuală pozitivă, este bine integrat în societate au fost avute în vedere de instanța de fond care a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Și modalitatea de executare a fost bine individualizată, în mod corect apreciind instanța de apel că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și, deși fără executarea acesteia.

Referitor la recursul declarat de partea civilă M.C., reține Înalta Curte că nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare.

Astfel, partea civilă nu a motivat recursul, nu a arătat care sunt criticile aduse deciziei penale atacate, însă Înalta Curte apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel.

În mod corect, Curtea de Apel Cluj a respins pretențiile formulate de părțile civile în condițiile în care nu au dovedit în niciun mod aceste pretenții și nici modul de calcul.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.C. prin reprezentant P.M.D. și de inculpatul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.