ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar costată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 12 august 2010, Tribunalul Vaslui, secția penală, a dispus următoarele: A condamnat inculpatul V.B.C., fiul lui N. și L., la următoarele pedepse: 1) - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sistemul informatic prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen.; 2) - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ștergere sau deteriorare de date informatice, prevăzută de art. 44 alini din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.; 3) - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen., toate cu aplicarea disp.

art. 33 lit. a) C. pen. In baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare și conform dispozițiilor art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare 2 ani și 6 luni. A atras atenția inculpatului V.B.C. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. A luat act că partea vătămată B.S.A. România, nu s-a constituit parte civilă în cauză și că partea civilă CB M.N. SRL Vaslui a renunțat la pretențiile civile. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că inculpatul V.B.

are vârsta de 18 ani și este elev în clasa a XII la liceul H. din municipiul București, clasă cu profil "matematică-fizică". La domiciliul său din municipiul București, sector 4, unde locuiește împreună cu părinții, este instalată o conexiune internet, de către prestatorul de servicii SC X.N. SRL cu sediul în municipiul București. Prestatorul de servicii a alocat utilizatorului IP-ul, contractul de prestări servicii fiind încheiat de către învinuita V.L., mama inculpatului V.B.C. Sistemul informatic aflat în locuința familiei V. este folosit de către inculpatul V.B.C., fapt confirmat și de către acesta din urmă. În ziua de 5 ianuarie 2010 inculpatul V.B.C. a fost contactat id-ul u.b., prin intermediului programului messenger, de pe id-ul r.s.

de către martora F.A., pe care o cunoștea și personal de aproximativ 2 ani, și care locuiește în municipiul Huși, județul Vaslui. Martora i-a adus la cunoștință că pe site-ul X, site ce aparține cotidianului local V.N. se desfășoară un concurs intitulat "profesorul anului" și i-a adresat rugămintea să voteze persoana aflată pe locul doi, și anume, să dea voturi în favoarea profesorului G.M. Din discuțiile purtate cu inculpatul V.B.C., martora a aflat că acesta a reușit să modifice „codul sursă" (limbajul de programare al unei pagini web) al paginii tip internet aparținând ziarului V.N., și în acest mod a reușit să atribuie mai multe voturi profesoarei G.M. Relevante sunt discuțiile purtate de către cei doi în ziua de 5 ianuarie 2010, la orele 16:00 prin intermediul programului messenger.

Până la data de 9 ianuarie 2010, inculpatul V.B.C. a efectuat prin această modalitate cea. 10.000 voturi. În aceeași zi sistemul de vot a fost oprit, și datorită faptului că profesoara G.M. încă se afla pe primul loc în urma votării, inculpatul V.B.C. a luat hotărârea să deblocheze sistemul de vot. Deoarece acest lucru nu mai era posibil prin modificarea codului sursă ci doar prin accesarea server-ului aparținând ziarului V.N. inculpatul a hotărât să caute pe internet un program prin intermediul căruia să acceseze server-ul respectiv, fără a avea autorizarea administrativă a server-ului.

Astfel în data de 10 ianuarie 2010, după ce a descărcat de pe rețeaua de internet un program care scanează vulnerabilitățile site-urilor (A.) și apoi l-a instalat pe sistemul informatic deținut la domiciliu, inculpatul l-a folosit și a declanșat un atac informatic tip "flood" (trimiterea de pachete de informații în număr foarte mare într-un timp foarte scurt, ceea ce determină blocarea site-ului) către server-ul aparținând cotidianului V.N. Atacul informatic fost declanșat între orele 22:22.37 - 22:48.42. În urma acestui atac, de pe server-ul aparținând cotidianului local V.N., au fost șterse toate informațiile privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web. Martorul I.A., administratorul serverului aparținând cotidianului V.N., a declarat că în ziua de 10 ianuarie 2010, în jurul orelor 23,00 a fost contactat de către un prieten care l-a încunoștințat că site-ul nu funcționează.

In aceste condiții martorul a trecut la verificări pentru a stabili ce s-a întâmplat și a constatat că server-ul "a fost ținta unor atacuri informatice flood de la un IP între orele 22:22.37 - 22:48.42". A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010, deși inculpatul a realizat că a modificat și a șters informațiile aflate pe site, în jurul orelor 17,00 a declanșat un nou atac informatic. Atacul a fost declanșat între orele 17:05.45 -17:06 martie. La data de 23 februarie 1010 la locuința inculpatului V.B.C., în baza autorizației nr. 3 din 22 februarie 2010, emisă în Dosarul nr. 470/89/2010 al Tribunalului Vaslui, s-a efectuat o percheziție domiciliară în urma căreia au fost ridicate două sisteme informatice.

Cele două sisteme informatice au fostbpercheziționate în baza autorizației nr. 9 din 1 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 1275/333/2010 al Judecătoriei Vaslui. Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 17 martie 2010, întocmit ca urmare a punerii în aplicare a autorizației de percheziție a sistemului informatic, a rezultat faptul că în sistemul informatic tip "desktop" a fost instalat programul A. care a fost folosit în data de 10 ianuarie 2010 începând cu ora 22,20 și în data de 11 ianuarie 2010 începând cu ora 16,59 pentru a trimite un număr foarte mare de pachete de informații într-un timp scurt către server-ul cotidianului V.N. Inculpatul V.B.C., în declarațiile sale, a recunoscut că in sistemele informatice deținute la domiciliul său a instalat și rulat fără drept un program care detectează vulnerabilitățile site-urilor web (A.) și prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic aparținând cotidianului V.N.

din Vaslui. Asupra serverului aparținând acestui cotidian inculpatul a declanșat un atac informatic tip "flood". Și-a dat seama că urmare a acestui atac că a șters sau deteriorat toate informațiile privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web. În declarația dată la instanță inculpatul a încercat să susțină că ștergerea sau distrugerea informațiilor s-a produs din greșeală întrucât programul pe care l-a folosit avea o subrutină despre care el nu știa. Și-a dat seama în proporție de 50% că atacul tip flood a fost declanșat și a doua zi a utilizat din nou programul, în același scop a și confirmat îndoiala cu privire la declanșarea atacului tip flood. La dezbateri, inculpatul prin apărători a susținut că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

A mai susținut că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aceasta nu există întrucât inculpatul avea instalate pe calculatoarele sale programele windows hinte pe care l-a primit la achiziționarea laptopului și windows beta care era o versiune lansată de către windows și era în perioada de testare de către utilizatori, perioadă ce urma să expire la 25 august 2010. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acesteia îi lipsește un element constitutiv, respectiv latura obiectivă. Nu există nici o activitate de acces la sistemul informatic și nici cerința ca acest acces să fie făcut fără drept. Inculpatul a intrat pe site-ul cotidianului V.N.

și l-a scanat folosind programul A. fără să-l modifice. Site-ul fiind public, inculpatul nu a făcut altceva decât să intre pe el și să-l scaneze. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a susținut avocatul inculpatului, că aceasta nu a fost comisă de inculpat. Atacul tip flood, care a avut ca urmare deteriorarea site-ului nu a fost determinat de inculpat. Existența acelei subrutine a programului și de care inculpatul nu a știut a determinat trimiterea atacului informațional. În subsidiar, sub acest aspect avocatul a susținut că faptei îi lipsește latura subiectivă pentru a fi infracțiune, respectiv intenția. În cazul în care instanța ar reține existența faptelor și vinovăția inculpatului a apreciat avocatul acestuia că, dat fiind mobilul comiterii faptelor, datele privind persoana inculpatului, și în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 1 C. proc.

pen. În situația în care nici aceste concluzii nu vor fi primite a solicitat avocatul a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante și aplicarea unor pedepse sub minimul special, amenda în cazul infracțiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și închisoare orientată spre minimul special pentru infracțiunea prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Tribunalul a mai reținut că apărările formulate de către inculpat prin apărător sunt doar apărări de circumstanță. La data efectuării percheziției în mediul informatic s-a constatat că pe hard diskul marca S.B., cu o capacitate de 200 GB a fost instalat și rulat un program care detectează vulnerabilitățile site-urilor web (A.).

Cu ocazia expertizării s-a mai stabilit faptul că de pe id-ul de messenger b. aparținând inculpatului, s-au purtat mai multe convorbiri cu id-ul r.s. aparținând numitei F.A. Din conținutul acestor discuții a rezultat faptul că numitul V.B.C. a accesat fără drept un sistem informatic prin folosirea programului A., ocazie cu care a modificat, șters și deteriorat conținutul siteului cotidianului V.N. Este evident că inculpatul a instalat și folosit un program pentru sistemul informatic fără drept și că l-a folosit pentru a accesa un sistem informatic asupra acestuia a exercitat operațiuni ce au avut drept efect ștergerea și deteriorarea datelor aflate pe acel sistem, condiție în care Tribunalul a reținut existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și vinovăția acestuia.

Expertiza tehnică extrajudiciară intitulată „Punct de vedere tehnic" nu a putut fi analizată din punctul de vedere al conținutului și concluziilor acesteia, nefiind o probă obținută în condițiile arătate în C. proc. pen. Instanța de fond a mai reținut totodată că faptele inculpatului așa cum au fost descrise mai sus realizează conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și al infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real. Pentru infracțiunile comise, inculpatului V.B.C. i s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen.

au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o conduită bună până la data săvârșirii faptelor, atitudinea acestuia în timpul procesului. Având în vedere conduita bună a inculpatului până la data comiterii faptelor, precum și în timpul procesului, stăruința acestuia pentru repararea pagubei tribunalul a apreciat că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a)-c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise. În termen legal inculpatul V.B.C. a recurat sentința penală sus menționată criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând achitarea în baza disp.

art. 10 lit. a) C. pen. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 204 din 9 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva sentinței penale nr. 212 din 12 august 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel a reținut că inculpatul V.B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139 9 Legea nr. 8/1996 și art. 42,44 alin. (1) Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 C. pen. și art. 33 C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a accesat fără drept serverul cotidianului V.N. Vaslui și a folosit fără drept un program (pentru ștergerea, modificarea, deteriorarea de date și infirmații).

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate nemijlocit probele din cursul urmăririi penale, (declarațiile inculpatului, acte, declarații martori, cu expertiză extrajudiciară). Instanța de apel a reevaluat probele administrate raportat la criticile formulate reținând: - art. 42 alin. (1) Legea nr. 161/2003 prevede că: „accesul fără drept, la un sistem informatic constituie infracțiune." - art. 44 alin. (1) Legea nr. 161/2003 prevede că „fapta de a modifica, sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, constituie infracțiune." - art. 139 9 Legea nr. 8/1996 modificată pen Legea nr. 329/2006 prevede că este infracțiune „reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare din următoarele modalități." Prin prisma actului de sesizare, al probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății a rezultat cert că inculpatul V.B.C.

la data de 10 ianuarie 2010, după ce a descărcat de pe rețeaua de internet un program care scanează vulnerabilitățile site-urilor (A.) și apoi l-a instalat pe sistemul informatic deținut la domiciliu, inculpatul l-a folosit și a declanșat un atac informatic tip "flood" (trimiterea de pachete de informe număr foarte mare într-un timp foarte scurt, ceea ce determină blocarea site-ului) către serverul aparținând cotidianului V.N. Atacul informatic fost declanșat între orele 22:22.37 - 22:48.42. În urma acestui atac, de pe server-ul aparținând cotidianului local V.N., au fost șterse toate informațiile privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web. A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010, deși inculpatul a realizat că a modificat și a șters informațiile aflate pe site, în jurul orelor 17,00 a declanșat un nou atac informatic.

Atacul a fost declanșat între orele 17:05.45 - 17:06 martie. Inculpatul V.B.C., în declarațiile sale, a recunoscut că in sistemele informatice deținute la domiciliul său a instalat și rulat fără drept un program care detectează vulnerabilitățile siteurilor web (A.) și prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic aparținând cotidianului V.N. din Vaslui. Asupra serverului aparținând acestui cotidian inculpatul a declanșat un atac informatic tip „flood". Și-a dat seama că urmare a acestui atac a șters sau deteriorat toate informațiile privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web. S-a reținut că faptele inculpatului realizează conținutul infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și al infracțiunii prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real.

Raportat la critica inculpatului referitoare la lipsa intenției în săvârșirea unei infracțiuni, la lipsa atenționărilor din partea administratorului rețelei informatice a cotidianului V N. corespunzătoare art. 41 Legea nr. 161/2009 (critică susținută prin declarațiile date și prin raportul tehnic -expertiză extrajudiciară depus la dosar) s-a constatat obligativitatea existenței unei avertizări asupra condițiilor legale de acces și utilizarea a fost instituit textul de lege (art. 41 Legea nr. 161/2003) pentru proprietarii și administratorii de sisteme informatice pentru prevenirea criminalității informatice – această condiție este distinctă de elementele constitutive ale infracțiunilor și contravențiilor prevăzute la cap. 3, iar lipsa avertizării nu poate echivala și nu poate fi interpretată ca „un drept" la acces pentru făptuitor (în speță inculpatul V.B.C.).

Fiecare dintre actele materiale săvârșite de inculpat s-au regăsit între elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 42 și art. 43 Legea nr. 161/2003 cât și cele prevăzute de art. 139 9 Legea nr. 329/2006 după cum au fost anterior expuse. S-a mai reținut de instanța de apel că, criticile apărării vizează aspecte legate de eventuale vulnerabilități ale sistemului informatic al părții civile, însă nu pot demonstra probator lipsa vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor.

Inculpatul chiar dacă nu a prevăzut scopul infracțional, însă a dorit și realizat un atac asupra sit-ul părții civile prin toate actele materiale continue întreprinse, în data de 10 ianuarie 2010 și 11 ianuarie 2010, (a descărcat de pe rețeaua de internet programul Acunetix, pe care l-a instalat în sistemul său informativ și apoi l-a folosit în declanșarea atacului „flood" către serverul cotidianului „V.N." determinând ștergerea informațiilor arhivei și știrilor curente afișate pe pagina web). Prin prisma tuturor argumentelor expuse în fapt și în drept s-au constatat neîntemeiate criticile apelantului, și în mod indubitabil s-a dovedit că inculpatul V.B.C. - în perioada 10 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2010 a accesat în repetate rânduri, fără drept serverul Cotidianului V.N.

și prin folosirea fără drept a programului Acunetix a șters, modificat și deteriorat date și informații ale acestui sistem informatic - faptele săvârșite constituind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 139 ind. 9 Legea 329/2006. împotriva deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și Pentru Cauze Cu Minori, a declarat recurs inculpatul V.B.C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 171, pct. 172, pct. 18, pct. 12 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1156/89/2010.

înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. cât și dispoziția Curții de Apel Iași dată în decizia atacată, constată că recursul declarat de inculpatul V.B.C. este fondat pentru următoarele considerente: Din examinarea cauzei, rezultă că instanța de apel, în considerentele deciziei pronunțate, s-a limitat doar la aprecieri generale cu privire la modul în care prima instanță a reținut situația de fapt și prin prisma acrului de inculpare și a probelor administrate la urmărirea penală, fără a face o evaluare a probatoriului administrat în raport cu motivele de apel invocate de apelantul inculpat V.B.C. și soluția dispusă de prima instanță.

De asemenea instanța de apel nu a demonstrat de ce nu a desființat prima hotărâre pronunțată de instanța de fond și a respins solicitarea achitări inculpatului, solicitare invocată în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau d) C. proc. pen. aplicate după caz la fiecare infracțiune în parte așa cum a fost solicitată, sau în subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), C. proc. pen. pentru toate infracțiunile concurente. De asemenea instanța de apel nu a motivat în niciun fel de ce a respins aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sarcina inculpatului, solicitare invocată ca motiv de apel al inculpatului apelant, neamintind nici măcar succint de această solicitare a inculpatului în întreg cuprinsul considerentelor hotărârii.

Totodată prima instanța de control judiciar nu a demonstrat de ce faptele inculpatului realizează conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și al infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, infracțiuni reținute în concurs real. În fapt instanța de apel nici măcar nu a făcut o referire la motivele invocate în apel de inculpatul V.B.C. referindu-se doar la critica inculpatului cu privire la lipsa intenției în săvârșirea unei infracțiuni, critică susținută de fapt prin declarațiile date și prin raportul tehnic de expertiză extrajudiciară depus la dosar, (pagina 5 alineatul ultim din hotărâre).

Această modalitate de motivare a hotărârii judecătorești nu reflectă o examinare efectivă asupra mijloacelor de probă și nu evidențiază concluziile care rezultă ca urmare a acestei examinări, a argumentelor sau, reținerea sau nu a unora dintre acestea, în raport cu motivele de apel invocate, așa încât hotărârea apare ca fiind o descriere succesivă a unor fapte reținute în actul de inculpare și de instanța de fond, ceea ce atrage imposibilitatea instanței de recurs de a verifica modul în care prima instanță de control judiciar, respectiv instanța de apel Curtea de Apel Iași, a menținut hotărârea primei instanțe, ceea ce constituie o nemotivare a deciziei pronunțate, fiind incident cazul de casare invocat de către inculpat, respectiv art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. Astfel, Înalta Curte constată că nemotivarea hotărârii judecătorești fiind supusă nulității relative, nerespectarea ei constituie motiv de casare, având în vedere tocmai obligația impusă de lege de a motiva hotărârea pronunțată pentru a permite instanțelor de control de a le verifica. În aceste condiții motivarea hotărârii instanței de apel apare nu ca o insuficiență sau obscuritate a existenței motivelor pe care și-a fundamentat soluția de respingere a apelului inculpatului, ci ca o lipsă totală a motivelor, ceea ce determină instanța de recurs ca în aceste condiții, să nu-și poată manifesta obligația de a controla hotărârea instanței de apel, aceasta devenind imposibil de realizat. Prin urmare nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură, formal, întrucât se materializează în însăși decizia atacată, apărând ca rezultat al unei redactări greșite.

În raport cu cele precizate anterior, cu privire la nemotivarea deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de apel formulate de către inculpat, Înalta Curte, constată că aduce atingere unui proces echitabil încălcându-se prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În consecință, înalta Curte, consideră criticile formulate de recurentul inculpat V.B.C., cu privire la nemotivarea hotărârii și prin nepronunțarea asupra motivelor de apel formulate, ca fiind întemeiate, ceea ce determină reformarea în aceste limite a deciziei pronunțate de instanța de apel. Înalta Curte nu poate analiza celelalte motive de recurs invocate de către recurentul inculpat V.B.C. și întemeiate pe dispozițiile art. prevăzute de art. 385 9 pct. 171, pct. 172, pct. 18, pct. 12 C. proc.

pen., deoarece vizează fondul cauzei, în raport cu primul motiv de recurs invocat, care prevalează sub aspectul examinării. Față de aceste considerente în raport cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu Minori. Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului V.B.C. la instanța de apel, Curtea de Apel Iași, care va examina materialul probator administrat în cauză în raport cu motivele de apel formulate de inculpat urmând a examina și conținutul mijloacelor de probă ca urmare a unei analizări prin coroborarea acestora, prin reținerea sau înlăturarea lor, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu Minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2011.