ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

costată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 212 din 12 august 2010, Tribunalul Vaslui, secția penală, a

dispus următoarele:

A condamnat inculpatul V.B.C., fiul

lui N. și L., la următoarele pedepse:

1) - 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la sistemul informatic prevăzută de

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen.;

2) - 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de ștergere sau deteriorare de date informatice,

prevăzută de art. 44 alini din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.;

3) - 4 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sistem de calcul a

programelor pentru calculator prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996

cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen., toate cu aplicarea

disp. art. 33 lit. a) C. pen.

In baza art. 34 lit. b) C. pen. a

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

în temeiul dispozițiilor art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6

luni închisoare și conform dispozițiilor art. 82 C. pen. a stabilit termen de

încercare 2 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului V.B.C.

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni.

A luat act că partea vătămată B.S.A.

România, nu s-a constituit parte civilă în cauză și că partea civilă CB M.N.

SRL Vaslui a renunțat la pretențiile civile.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că inculpatul V.B. are vârsta de 18 ani și este elev în clasa a

XII la liceul H. din municipiul București, clasă cu profil

"matematică-fizică". La domiciliul său din municipiul București,

sector 4, unde locuiește împreună cu părinții, este instalată o conexiune

internet, de către prestatorul de servicii SC X.N. SRL cu sediul în municipiul

București.

Prestatorul de servicii a alocat

utilizatorului IP-ul, contractul de prestări servicii fiind încheiat de către

învinuita V.L., mama inculpatului V.B.C.

Sistemul informatic aflat în locuința

familiei V. este folosit de către inculpatul V.B.C., fapt confirmat și de către

acesta din urmă.

În ziua de 5 ianuarie 2010 inculpatul

V.B.C. a fost contactat id-ul u.b., prin intermediului programului messenger,

de pe id-ul r.s. de către martora F.A., pe care o cunoștea și personal de

aproximativ 2 ani, și care locuiește în municipiul Huși, județul Vaslui.

Martora i-a adus la cunoștință că pe

site-ul X, site ce aparține cotidianului local V.N. se desfășoară un concurs

intitulat "profesorul anului" și i-a adresat rugămintea să voteze

persoana aflată pe locul doi, și anume, să dea voturi în favoarea profesorului

G.M.

Din discuțiile purtate cu inculpatul V.B.C.,

martora a aflat că acesta a reușit să modifice „codul sursă" (limbajul de

programare al unei pagini web) al paginii tip internet aparținând ziarului V.N.,

și în acest mod a reușit să atribuie mai multe voturi profesoarei G.M.

Relevante sunt discuțiile purtate de către cei doi în ziua de 5 ianuarie 2010, la

orele 16:00 prin intermediul programului messenger.

Până la data de 9 ianuarie 2010,

inculpatul V.B.C. a efectuat prin această modalitate cea. 10.000 voturi. În aceeași

zi sistemul de vot a fost oprit, și datorită faptului că profesoara G.M. încă

se afla pe primul loc în urma votării, inculpatul V.B.C. a luat hotărârea să

deblocheze sistemul de vot. Deoarece acest lucru nu mai era posibil prin

modificarea codului sursă ci doar prin accesarea server-ului aparținând

ziarului V.N. inculpatul a hotărât să caute pe internet un program prin

intermediul căruia să acceseze server-ul respectiv, fără a avea autorizarea

administrativă a server-ului.

Astfel în data de 10 ianuarie 2010,

după ce a descărcat de pe rețeaua de internet un program care scanează

vulnerabilitățile site-urilor (A.) și apoi l-a instalat pe sistemul informatic

deținut la domiciliu, inculpatul l-a folosit și a declanșat un atac informatic

tip "flood" (trimiterea de pachete de informații în număr foarte mare

într-un timp foarte scurt, ceea ce determină blocarea site-ului) către server-ul

aparținând cotidianului V.N. Atacul informatic fost declanșat între orele

22:22.37 - 22:48.42.

În urma acestui atac, de pe server-ul

aparținând cotidianului local V.N., au fost șterse toate informațiile privind

arhiva și știrile curente afișate pe pagina web.

Martorul I.A., administratorul

serverului aparținând cotidianului V.N., a declarat că în ziua de 10 ianuarie 2010,

în jurul orelor 23,00 a fost contactat de către un prieten care l-a

încunoștințat că site-ul nu funcționează. In aceste condiții martorul a trecut

la verificări pentru a stabili ce s-a întâmplat și a constatat că server-ul

"a fost ținta unor atacuri informatice flood de la un IP între orele

22:22.37 - 22:48.42".

A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010,

deși inculpatul a realizat că a modificat și a șters informațiile aflate pe

site, în jurul orelor 17,00 a declanșat un nou atac informatic. Atacul a fost

declanșat între orele 17:05.45 -17:06 martie.

La data de 23 februarie 1010 la

locuința inculpatului V.B.C., în baza autorizației nr. 3 din 22 februarie 2010,

emisă în Dosarul nr. 470/89/2010 al Tribunalului Vaslui, s-a efectuat o

percheziție domiciliară în urma căreia au fost ridicate două sisteme

informatice. Cele două sisteme informatice au fostbpercheziționate în baza autorizației

nr. 9 din 1 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 1275/333/2010 al Judecătoriei

Vaslui.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din data de 17 martie 2010, întocmit ca urmare a punerii în

aplicare a autorizației de percheziție a sistemului informatic, a rezultat

faptul că în sistemul informatic tip "desktop" a fost instalat

programul A. care a fost folosit în data de 10 ianuarie 2010 începând cu ora

22,20 și în data de 11 ianuarie 2010 începând cu ora 16,59 pentru a trimite un

număr foarte mare de pachete de informații într-un timp scurt către server-ul

cotidianului V.N.

Inculpatul V.B.C., în declarațiile

sale, a recunoscut că in sistemele informatice deținute la domiciliul său a

instalat și rulat fără drept un program care detectează vulnerabilitățile

site-urilor web (A.) și prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic

aparținând cotidianului V.N. din Vaslui.

Asupra serverului aparținând acestui

cotidian inculpatul a declanșat un atac informatic tip "flood". Și-a

dat seama că urmare a acestui atac că a șters sau deteriorat toate informațiile

privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web.

În declarația dată la instanță

inculpatul a încercat să susțină că ștergerea sau distrugerea informațiilor s-a

produs din greșeală întrucât programul pe care l-a folosit avea o subrutină

despre care el nu știa. Și-a dat seama în proporție de 50% că atacul tip flood

a fost declanșat și a doua zi a utilizat din nou programul, în același scop a

și confirmat îndoiala cu privire la declanșarea atacului tip flood.

La dezbateri, inculpatul prin

apărători a susținut că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în

judecată.

A mai susținut că în ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aceasta nu există

întrucât inculpatul avea instalate pe calculatoarele sale programele windows

hinte pe care l-a primit la achiziționarea laptopului și windows beta care era

o versiune lansată de către windows și era în perioada de testare de către

utilizatori, perioadă ce urma să expire la 25 august 2010.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acesteia îi lipsește un

element constitutiv, respectiv latura obiectivă. Nu există nici o activitate de

acces la sistemul informatic și nici cerința ca acest acces să fie făcut fără

drept. Inculpatul a intrat pe site-ul cotidianului V.N. și l-a scanat folosind

programul A. fără să-l modifice. Site-ul fiind public, inculpatul nu a făcut

altceva decât să intre pe el și să-l scaneze.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a susținut avocatul

inculpatului, că aceasta nu a fost comisă de inculpat. Atacul tip flood, care a

avut ca urmare deteriorarea site-ului nu a fost determinat de inculpat.

Existența acelei subrutine a programului și de care inculpatul nu a știut a

determinat trimiterea atacului informațional.

În subsidiar, sub acest aspect

avocatul a susținut că faptei îi lipsește latura subiectivă pentru a fi

infracțiune, respectiv intenția.

În cazul în care instanța ar reține

existența faptelor și vinovăția inculpatului a apreciat avocatul acestuia că,

dat fiind mobilul comiterii faptelor, datele privind persoana inculpatului, și

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. proc. pen.

În situația în care nici aceste

concluzii nu vor fi primite a solicitat avocatul a se reține în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante și aplicarea unor pedepse sub minimul

special, amenda în cazul infracțiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr.

161/2003 și închisoare orientată spre minimul special pentru infracțiunea

prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Tribunalul a mai reținut că apărările

formulate de către inculpat prin apărător sunt doar apărări de circumstanță.

La data efectuării percheziției în

mediul informatic s-a constatat că pe hard diskul marca S.B., cu o capacitate

de 200 GB a fost instalat și rulat un program care detectează vulnerabilitățile

site-urilor web (A.).

Cu ocazia expertizării s-a mai

stabilit faptul că de pe id-ul de messenger b. aparținând inculpatului, s-au

purtat mai multe convorbiri cu id-ul r.s. aparținând numitei F.A. Din

conținutul acestor discuții a rezultat faptul că numitul V.B.C. a accesat fără

drept un sistem informatic prin folosirea programului A., ocazie cu care a

modificat, șters și deteriorat conținutul siteului cotidianului V.N.

Este evident că inculpatul a instalat

și folosit un program pentru sistemul informatic fără drept și că l-a folosit

pentru a accesa un sistem informatic asupra acestuia a exercitat operațiuni ce

au avut drept efect ștergerea și deteriorarea datelor aflate pe acel sistem,

condiție în care Tribunalul a reținut existența faptelor pentru care inculpatul

a fost trimis în judecată și vinovăția acestuia.

Expertiza tehnică extrajudiciară

intitulată „Punct de vedere tehnic" nu a putut fi analizată din punctul de

vedere al conținutului și concluziilor acesteia, nefiind o probă obținută în

condițiile arătate în C. proc. pen.

Instanța de fond a mai reținut

totodată că faptele inculpatului așa cum au fost descrise mai sus realizează

conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și al

infracțiunii prevăzută de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată

prin Legea nr. 329/2006, cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real.

Pentru infracțiunile comise,

inculpatului V.B.C. i s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora,

în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen. au fost avute în

vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana

inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o conduită bună până la

data săvârșirii faptelor, atitudinea acestuia în timpul procesului.

Având în vedere conduita bună a

inculpatului până la data comiterii faptelor, precum și în timpul procesului,

stăruința acestuia pentru repararea pagubei tribunalul a apreciat că în

favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute

de art. 74 lit. a)-c) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub

minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.

În termen legal inculpatul V.B.C. a

recurat sentința penală sus menționată criticând-o sub aspectul legalității și

temeiniciei, solicitând achitarea în baza disp. art. 10 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 204 din 9 decembrie 2010, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva sentinței

penale nr. 212 din 12 august 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe

care a menținut-o.

Pentru a hotărî astfel a reținut că

inculpatul V.B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 139

9

Legea nr. 8/1996 și art. 42,44 alin. (1)

Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 C. pen. și art. 33 C.

pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut că

inculpatul a accesat fără drept serverul cotidianului V.N. Vaslui și a folosit

fără drept un program (pentru ștergerea, modificarea, deteriorarea de date și

infirmații).

În cursul cercetării judecătorești au

fost administrate nemijlocit probele din cursul urmăririi penale, (declarațiile

inculpatului, acte, declarații martori, cu expertiză extrajudiciară).

Instanța de apel a reevaluat probele

administrate raportat la criticile formulate reținând:

- art. 42 alin. (1) Legea nr. 161/2003

prevede că: „accesul fără drept, la un sistem informatic constituie infracțiune."

- art. 44 alin. (1) Legea nr. 161/2003

prevede că „fapta de a modifica, sau deteriora date informatice ori de a

restricționa accesul la aceste date, fără drept, constituie infracțiune."

- art. 139

9

Legea nr. 8/1996

modificată pen Legea nr. 329/2006 prevede că este infracțiune „reproducerea

neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare

din următoarele modalități."

Prin prisma actului de sesizare, al

probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății a rezultat

cert că inculpatul V.B.C. la data de 10 ianuarie 2010, după ce a descărcat de

pe rețeaua de internet un program care scanează vulnerabilitățile site-urilor

(A.) și apoi l-a instalat pe sistemul informatic deținut la domiciliu,

inculpatul l-a folosit și a declanșat un atac informatic tip "flood"

(trimiterea de pachete de informe număr foarte mare într-un timp foarte scurt,

ceea ce determină blocarea site-ului) către serverul aparținând cotidianului V.N.

Atacul informatic fost declanșat între orele 22:22.37 - 22:48.42.

În urma acestui atac, de pe server-ul

aparținând cotidianului local V.N., au fost șterse toate informațiile privind

arhiva și știrile curente afișate pe pagina web.

A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010,

deși inculpatul a realizat că a modificat și a șters informațiile aflate pe

site, în jurul orelor 17,00 a declanșat un nou atac informatic. Atacul a fost

declanșat între orele 17:05.45 - 17:06 martie.

Inculpatul V.B.C., în declarațiile

sale, a recunoscut că in sistemele informatice deținute la domiciliul său a

instalat și rulat fără drept un program care detectează vulnerabilitățile

siteurilor web (A.) și prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic

aparținând cotidianului V.N. din Vaslui.

Asupra serverului aparținând acestui

cotidian inculpatul a declanșat un atac informatic tip „flood". Și-a dat

seama că urmare a acestui atac a șters sau deteriorat toate informațiile

privind arhiva și știrile curente afișate pe pagina web.

S-a reținut că faptele inculpatului

realizează conținutul infracțiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și al

infracțiunii prev. de art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată prin

Legea nr. 329/2006, cele trei infracțiuni aflându-se în concurs real.

Raportat la critica inculpatului

referitoare la lipsa intenției în săvârșirea unei infracțiuni, la lipsa

atenționărilor din partea administratorului rețelei informatice a cotidianului

V N. corespunzătoare art. 41 Legea nr. 161/2009 (critică susținută prin

declarațiile date și prin raportul tehnic -expertiză extrajudiciară depus la

dosar) s-a constatat obligativitatea existenței unei avertizări asupra

condițiilor legale de acces și utilizarea a fost instituit textul de lege (art.

41 Legea nr. 161/2003) pentru proprietarii și administratorii de sisteme

informatice pentru prevenirea criminalității informatice – această condiție

este distinctă de elementele constitutive ale infracțiunilor și contravențiilor

prevăzute la cap. 3, iar lipsa avertizării nu poate echivala și nu poate fi

interpretată ca „un drept" la acces pentru făptuitor (în speță inculpatul

V.B.C.).

Fiecare dintre actele materiale

săvârșite de inculpat s-au regăsit între elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 42 și art. 43 Legea nr. 161/2003 cât și cele

prevăzute de art. 139

9

Legea nr. 329/2006 după cum au fost anterior

expuse.

S-a mai reținut de instanța de apel

că, criticile apărării vizează aspecte legate de eventuale vulnerabilități ale

sistemului informatic al părții civile, însă nu pot demonstra probator lipsa

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor.

Inculpatul chiar dacă nu a prevăzut

scopul infracțional, însă a dorit și realizat un atac asupra sit-ul părții

civile prin toate actele materiale continue întreprinse, în data de 10 ianuarie

2010 și 11 ianuarie 2010, (a descărcat de pe rețeaua de internet programul

Acunetix, pe care l-a instalat în sistemul său informativ și apoi l-a folosit

în declanșarea atacului „flood" către serverul cotidianului „V.N."

determinând ștergerea informațiilor arhivei și știrilor curente afișate pe

pagina web).

Prin prisma tuturor argumentelor

expuse în fapt și în drept s-au constatat neîntemeiate criticile apelantului,

și în mod indubitabil s-a dovedit că inculpatul V.B.C. - în perioada 10

ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2010 a accesat în repetate rânduri, fără drept

serverul Cotidianului V.N. și prin folosirea fără drept a programului Acunetix

a șters, modificat și deteriorat date și informații ale acestui sistem

informatic - faptele săvârșite constituind elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) Legea 161/2003 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 139 ind. 9 Legea 329/2006.

împotriva deciziei penale nr. 204 din

9 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, Secția Penală și Pentru Cauze Cu

Minori, a declarat recurs inculpatul V.B.C., invocând motivele de casare

prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 171, pct. 172, pct. 18, pct. 12 C. proc.

pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 1156/89/2010.

înalta Curte examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen. cât și dispoziția Curții de Apel Iași dată în decizia

atacată, constată că recursul declarat de inculpatul V.B.C. este fondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea cauzei, rezultă că

instanța de apel, în considerentele deciziei pronunțate, s-a limitat doar la

aprecieri generale cu privire la modul în care prima instanță a reținut

situația de fapt și prin prisma acrului de inculpare și a probelor administrate

la urmărirea penală, fără a face o evaluare a probatoriului administrat în

raport cu motivele de apel invocate de apelantul inculpat V.B.C. și soluția

dispusă de prima instanță.

De asemenea instanța de apel nu a

demonstrat de ce nu a desființat prima hotărâre pronunțată de instanța de fond

și a respins solicitarea achitări inculpatului, solicitare invocată în temeiul

dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau d) C. proc. pen. aplicate după

caz la fiecare infracțiune în parte așa cum a fost solicitată, sau în

subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), C.

proc. pen. pentru toate infracțiunile concurente.

De asemenea instanța de apel nu a

motivat în niciun fel de ce a respins aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ în sarcina inculpatului, solicitare invocată ca motiv de apel al

inculpatului apelant, neamintind nici măcar succint de această solicitare a

inculpatului în întreg cuprinsul considerentelor hotărârii.

Totodată prima instanța de control

judiciar nu a demonstrat de ce faptele inculpatului realizează conținutul

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și al infracțiunii prevăzute de art.

139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006,

infracțiuni reținute în concurs real.

În fapt instanța de apel nici măcar nu

a făcut o referire la motivele invocate în apel de inculpatul V.B.C.

referindu-se doar la critica inculpatului cu privire la lipsa intenției în

săvârșirea unei infracțiuni, critică susținută de fapt prin declarațiile date

și prin raportul tehnic de expertiză extrajudiciară depus la dosar, (pagina 5

alineatul ultim din hotărâre).

Această modalitate de motivare a

hotărârii judecătorești nu reflectă o examinare efectivă asupra mijloacelor de

probă și nu evidențiază concluziile care rezultă ca urmare a acestei examinări,

a argumentelor sau, reținerea sau nu a unora dintre acestea, în raport cu

motivele de apel invocate, așa încât hotărârea apare ca fiind o descriere

succesivă a unor fapte reținute în actul de inculpare și de instanța de fond,

ceea ce atrage imposibilitatea instanței de recurs de a verifica modul în care

prima instanță de control judiciar, respectiv instanța de apel Curtea de Apel

Iași, a menținut hotărârea primei instanțe, ceea ce constituie o nemotivare a

deciziei pronunțate, fiind incident cazul de casare invocat de către inculpat,

respectiv art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că

nemotivarea hotărârii judecătorești fiind supusă nulității relative,

nerespectarea ei constituie motiv de casare, având în vedere tocmai obligația

impusă de lege de a motiva hotărârea pronunțată pentru a permite instanțelor de

control de a le verifica.

În aceste condiții motivarea hotărârii

instanței de apel apare nu ca o insuficiență sau obscuritate a existenței

motivelor pe care și-a fundamentat soluția de respingere a apelului

inculpatului, ci ca o lipsă totală a motivelor, ceea ce determină instanța de

recurs ca în aceste condiții, să nu-și poată manifesta obligația de a controla

hotărârea instanței de apel, aceasta devenind imposibil de realizat.

Prin urmare nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură, formal, întrucât se materializează

în însăși decizia atacată, apărând ca rezultat al unei redactări greșite.

În raport cu cele precizate anterior,

cu privire la nemotivarea deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de

apel formulate de către inculpat, Înalta Curte, constată că aduce atingere unui

proces echitabil încălcându-se prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În consecință, înalta Curte, consideră

criticile formulate de recurentul inculpat V.B.C., cu privire la nemotivarea

hotărârii și prin nepronunțarea asupra motivelor de apel formulate, ca fiind

întemeiate, ceea ce determină reformarea în aceste limite a deciziei pronunțate

de instanța de apel.

Înalta Curte nu poate analiza

celelalte motive de recurs invocate de către recurentul inculpat V.B.C. și

întemeiate pe dispozițiile art. prevăzute de art. 385

9

pct. 171, pct.

172, pct. 18, pct. 12 C. proc. pen., deoarece vizează fondul cauzei, în raport

cu primul motiv de recurs invocat, care prevalează sub aspectul examinării.

Față de aceste considerente în raport

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9

decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu Minori.

Va casa decizia penală atacată și va

trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului V.B.C. la instanța de

apel, Curtea de Apel Iași, care va examina materialul probator administrat în

cauză în raport cu motivele de apel formulate de inculpat urmând a examina și

conținutul mijloacelor de probă ca urmare a unei analizări prin coroborarea

acestora, prin reținerea sau înlăturarea lor, în vederea pronunțării unei

soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu Minori.

Casează decizia penală atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

martie 2011.