ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 20 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a constatat că legea penală favorabilă inculpatului A. este legea penală veche.

S-a constatat că legea penală favorabilă inculpaților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. este legea penală nouă.

În temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. s-au recalificat juridic faptele reținute în sarcina inculpaților după cum urmează:

- în privința inculpatului B.: din infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; fals informatic în formă continuată prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL) și modificare, ștergere și deteriorare de date informatice ori restricționarea accesului la aceste date fără drept prev. de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.; acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1) și (3) C. pen. (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL) și alterarea integrității datelor informatice prev. de art. 362 C. pen. (fapta din 28.10.2013 - persoana vătămată S.C. AA. SRL), totul cu aplic. art. 38 C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

- în privința inculpatului D.: din infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.; complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

- în privința inculpatului F.: din infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.; complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

I. În temeiul art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic în formă continuată.

În temeiul art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.

În temeiul art. 360 alin. (1)-(3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic.

În temeiul art. 362 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de alterarea integrității datelor informatice.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 10 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 5 ani și 4 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive din prezenta cauză, de la 18.10.2012 la 16.01.2013.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. În temeiul art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și 11 luni închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive din prezenta cauză, de la 18.10.2012 la 28.11.2012.

În temeiul art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie de mai sus.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea aplicată inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere de la lit. a)-e) ale art. 93 alin. (1) C. pen., să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii sau a Parohiilor Ortodoxe de pe raza mun. Câmpia Turzii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

III. În temeiul art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și s-a aplicat astfel inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie de mai sus.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu închisoarea aplicată inculpatului și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere de la lit. a)-e) ale art. 93 alin. (1) C. pen., să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii sau a Parohiilor Ortodoxe de pe raza mun. Câmpia Turzii, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

Împotriva acestor sentințe penale au formulat apel inculpații D., F., B..

Prin decizia penală nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D., F., B. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală au declarat recurs în casație inculpații inculpații D., la data de 13 mai 2022, F., la data de 13 mai 2022 și B. la data de 26 aprilie 2022.

De asemenea, a solicitat în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea înlăturării greșitei aplicări a legii.

A invocat în susținerea cererii de recurs în casație cazurile de casare întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A arătat că noile reglementări, respectiv C. pen. și C. proc. pen., stabilesc un nou concept de ilicit penal, deoarece nu se mai face deosebire între lipsa de prevedere în legea penală și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în ceea ce privește soluția reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv de achitare pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege."

În acest sens, a susținut că față de soluția reglementată prin dispozițiile art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării, cât și situația în care lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege.

A precizat că acest motiv de recurs în casație trebuie interpretat în sensul noii concepții cu privire la infracțiune, prin faptă prevăzută de legea penală înțelegându-se acea conduită care întrunește toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, ceea ce echivalează cu neprevederea faptei în legea penală.

În raport de aceste considerente de ordin general, criticile inculpatului s-au limitat la a arăta că faptele pentru care a fost condamnat, astfel cum au fost reținute de instanța de apel, nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, instanța de apel ignorând o normă care conține dispoziții de incriminare a faptei.

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere sau constituire de grup infracțional organizat, a arătat, sub un prim aspect că grupul infracțional este descris în strânsă legătură cu infracțiunile care au format scopul grupului, astfel la momentul constituirii nu se regăsesc în descriere 3 persoane care concomitent să își unească voințele pentru a acționa într-o modalitate coordonată.

Prin constituirea, în sensul legii penale, se înțelege manifestarea de voință a cel puțin 3 persoane, concomitentă sau succesivă, prin care să se obțină acordul persoanelor implicate pentru întemeierea, formarea, înființarea unei forme de asociere prin care participanții să își atribuie anumite poziții și sarcini astfel încât să asigure o cooperare conjugată a eforturilor lor în scopul comiterii de infracțiuni.

Raportat la modul de descriere al acuzațiilor reținute în sarcina celor 4 constituanți, a precizat că instanța era chemată să verifice dacă există un grup infracțional constituit prin manifestări de voință concomitente din cel puțin 4 membri, aspect ce este exclus atât din modul de expunere al situației de fapt, cât și al modului și momentului de început al exercitării pretinselor roluri ale fiecăruia dintre constituanți.

Așadar, din modul în care a fost construită acuzația penală rezultă în mod cert că inculpații B. și C. au fost cei care au pus bazele activității infracționale, iar apelarea de către inculpatul B. la alte persoane, fără cunoștința inculpatului C. s-a realizat succesiv în funcție de necesitatea găsirii unor persoane care să accepte transferurile și să ridice banii, fapt ce determină lipsa unei coordonări, a unei structuri și a unor roluri bine determinate de la debutul activității infracționale, moment la care se susține consumarea infracțiunii.

De asemenea, a mai susținut că instanța de apel se raportează la structura grupului de la nivelul anului 2012 pentru a reține constituirea grupului în perioada 2009-2010. Această confuzie apare din raționamentul greșit al acesteia, pornit de la situația perfecționării grupului pentru a comite pretinsele fraude în dauna BB., aspect neîntemeiat, în opinia inculpatului.

În acest sens, a susținut că relaționarea dintre persoanele inculpate începe și este ocazionată de un singur eveniment, furnizarea de către CC. inculpatului B. a unei liste. Așadar, până la acest moment relaționarea dintre cei 5 membri fondatori este ocazională, succesivă și uneori nici măcar nu se suprapune temporal.

Inculpatul a criticat decizia penală atacată și din perspectiva laturii subiective, în sensul greșitei rețineri de către instanța de apel a săvârșirii infracțiunii de inițiere a unui grup infracțional organizat cu intenție indirectă.

A precizat că infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup organizat se comite, sub aspect subiectiv, exclusiv prin intenție directă calificată prin scopul descris în lege. Singura rațiune a înființării unui grup format din trei sau mai multe persoane, într-o structură bine determinată, cu o anumită durată și cu un mod de acțiune coordonat este acela de comitere a uneia sau a mai multor infracțiuni.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite."

În susținerea acestui caz de casare, inculpatul a arătat că în situația în care instanța de apel a reținut o cauză de reducere a pedepsei, pe calea recursului în casație, se va putea analiza dacă hotărârea este corectă, respectiv dacă pedepsele se încadrează în limitele prevăzute de lege ca urmare a aplicării cauzei de reducere.

A precizat că în cauză, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut aplicabilitatea cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 (art. 18 din Legea nr. 508/2004), însă reducerea limitelor de pedeapsă nu a operat și cu privire la infracțiunile de acces neautorizat la un sistem informatic și fals informatic, infracțiuni care de asemenea, au făcut obiectul grupului infracțional.

În opinia inculpatului, acest beneficiu pe care legea îl conferă persoanei care îndeplinește condițiile textului art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, trebuia reținută pentru toate acuzațiile care au condus la obținerea sumelor de bani. În mod cert, fără faptele de acces ilegal la un sistem informatic și fals informatic nu se putea comite infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, chiar dacă persoana denunțată nu a participat efectiv la comiterea acesteia, a cunoscut modul în care se opera și în acest context a ajutat cu intenție directă. Ori, în aceste limite, infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic și fals informatic fiind infracțiuni scop al grupului se impunea reducerea limitelor de pedeapsă și în cazul acestora.

Inculpații D., F. au solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpaților în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prevăzut de dispozițiile art. 367 C. pen. și complicitate la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 C. pen., întrucât faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală.

Sub un prim aspect, au invocat lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor materiale reținute în sarcina lor din perspectiva modalității alternative a constituirii unui grup infracțional organizat.

Au arătat că faptele materiale de deschidere de conturi și primire de transferuri raportate la momentul consumării infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (2009-2010) au loc la aproximativ 2-3 ani de la acest moment (2012). Această stare de fapt reținută este în realitate argumentul principal al lipsei de tipicitate a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în modalitatea constituirii, respectiv acțiunile materiale reținute ca apte să constituie grupul au loc la 3 ani de la consumarea infracțiunii, cu mult ulterior momentului în care grupul s-a considerat a fi constituit.

De asemenea, au mai precizat că există un concurs de calificări redundante între infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați, respectiv: se reține săvârșirea unei infracțiuni care incriminează o participație legală de făptuitori în cadrul căreia a comis o participație ocazională la infracțiunea scop a grupului.

În acest sens, au apreciat că din perspectiva tipicității, cele două situații de fapt sunt în completă opoziție, iar în susținerea acestei ipoteze se mai remarcă alte două argumente: pe de o parte, s-a reținut că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat s-a comis cu intenție indirectă, iar complicitatea la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos cu intenție directă, pe de altă parte, instanța de apel a reținut în mod contradictoriu că "inculpații nu au cunoscut calificarea juridică exactă a activității lor infracționale, însă această împrejurare nu este de natură a le înlătura răspunderea penală".

Mai mult, au susținut că faptele materiale reținute în sarcina celor doi inculpați nu îndeplinesc condiția de a fi ilicite în condițiile în care un grup infracțional organizat se constituie pentru a comite infracțiuni, iar deschiderea de conturi și acceptarea de transferuri nu sunt ilicite.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate se referă la împrejurarea că instanța de apel a procedat la schimbarea stării de fapt, deși apelul acuzării și al părții civile nu au vizat aceste elemente.

Raportat la modul de descriere al acuzațiilor reținute în sarcina celor 4 constituanți, au precizat că instanța era chemată să verifice dacă există un grup infracțional constituit prin manifestări de voință concomitente din cel puțin 4 membri, aspect ce este exclus atât din modul de expunere al situației de fapt, cât și al modului și momentului de început al exercitării pretinselor roluri ale fiecăruia dintre constituanți.

Așadar, din modul în care a fost construită acuzația penală rezultă în mod cert că inculpații B. și C. au fost cei care au pus bazele activității infracționale, iar apelarea de către inculpatul B. la alte persoane, fără cunoștința inculpatului C. s-a realizat succesiv în funcție de necesitatea găsirii unor persoane care să accepte transferurile și să ridice banii, fapt ce determină lipsa unei coordonări, a unei structuri și a unor roluri bine determinate de la debutul activității infracționale, moment la care se susține consumarea infracțiunii.

De asemenea, au mai susținut că instanța de apel se raportează la structura grupului de la nivelul anului 2012 pentru a reține constituirea grupului în perioada 2009-2010. Această confuzie apare din raționamentul greșit al acesteia, pornit de la situația perfecționării grupului pentru a comite pretinsele fraude în dauna BB., aspect neîntemeiat, în opinia inculpaților.

În acest sens, au mai precizat că relaționarea dintre persoanele inculpate începe și este ocazionată de un singur eveniment, furnizarea de către CC. inculpatului B. a unei liste. Așadar, până la acest moment relaționarea dintre cei 5 membri fondatori este ocazională, succesivă și uneori nici măcar nu se suprapune temporal.

Sub un al doilea aspect, au invocat lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor materiale reținute în sarcina inculpaților din perspectiva complicității la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În acest sens, au apreciat că acțiunile de deschidere conturi formează o categorie de acțiuni anterioare, care ipotetic pot fi subsumate complicității. Retragerea și remiterea sumelor astfel obținute sunt ulterioare consumării faptei, iar acestea pot avea fie valența unei complicități în forma tăinuirii, fie o tăinuire proprie ca o faptă distinctă.

În opinia inculpaților, acuzarea a apreciat și instanța de apel a validat practic o situație în care toate acțiunile menționate se subsumează unei rezoluții unice, intenționate direct în a ajuta la comiterea faptei. În această situație, extragerea folosului infracțional și remiterea acestuia inculpatului B. nu are relevanță penală întrucât nu s-a dovedit și nici reproșat în cauză inculpaților D. și F. vreo acțiune de a promite că va primi și remite sumele astfel obținute.

De asemenea, au mai susținut că din perspectiva singurei fapte materiale subsumabile complicității, că deschiderea de conturi bancare este un fapt licit și că s-ar afla, eventual, în prezența săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. ori art. 251 C. pen. și nicidecum a unei participații ocazionale, care nu este tipică obiectiv.

Mai mult, au precizat că lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, cu consecința constatării că fapta nu este prevăzută de legea penală rezultă și din considerentele instanței de apel: "Curtea admite că inculpații nu au cunoscut calificarea juridică exactă a activității lor infracționale, însă această împrejurare nu este de natură a le înlătura răspunderea penală." .

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de către inculpații B., D. și F. împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 24 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpații D., B. și F., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 1047/A/2022 din data de 17 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen. s-au admis contestațiile în anulare promovate de inculpații F., D. și B. împotriva deciziei penale nr. 419/A/24.03.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestora și pe cale de consecință, a dispus în temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva acestor inculpați, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În acest context, Înalta Curte apreciază că, deși decizia penală atacată prin calea de atac a recursului în casație a fost desființată ca urmare a admiterii contestațiilor în anulare formulate de inculpați, totuși poate proceda la analiza și evaluarea cererilor de recurs în casație promovate de aceștia, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, cele două căi extraordinare de atac au domenii de aplicare diferite, astfel contestația în anulare poate fi exercitată în vederea înlăturării erorilor de procedură, în timp ce recursul în casație vizează exclusiv înlăturarea erorilor de drept, iar în raport de eroarea produsă, se poate folosi, ca regulă, numai calea de atac corespunzătoare.

Pe de altă parte, ele nu se suprapun, dar nici nu se exclud, în sensul că în aceeași cauză este posibilă folosirea mai multor căi de atac extraordinare în raport de erorile săvârșite, astfel că în aceeași cauză se poate formula contestație în anulare pentru aspecte de procedură și recurs în casație pentru conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenți trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudența sa constantă, s-a reținut că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din același Cod (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

I. În acest context, Înalta Curte constată că prima critică a recurenților inculpați vizează împrejurarea că în cazul infracțiunii de inițiere, constituire de grup infracțional organizat comisă de inculpații B. și D. în modalitatea inițierii, respectiv constituirii și în modalitatea aderării de inculpatul F., în raport de maniera în care este descrisă în situația de fapt, această faptă nu este prevăzută de legea penală, fiind în prezența unei pluralități ocazionale.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. reglementează infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, în alin. (6) fiind definită noțiunea de grup infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acționează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracțiuni.

Elementul material al infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat se poate realiza prin modalități normative alternative, prin inițiere sau constituire (pregătire/organizare) ori prin aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, dobândind calitatea de membru al grupului prin manifestarea și ajutorul acordat.

Acțiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.

Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege o activitate anterioară menită să determine și să pregătească constituirea grupului infracțional.

Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voință, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile și planul de activitate.

Aderarea presupune manifestarea de voință a unei persoane de a face parte dintr-un grup deja constituit, de a se integra și de a activa în cadrul acestuia; presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaște în detaliu planul acestuia. Aderarea poate fi și tacită, aceasta putând reieși din activitățile desfășurate în cadrul grupului.

Sprijinirea este activitatea de contribuție a unei persoane care privește existența ori organizarea grupului, fie pregătirea acestuia ori pregătirea infracțiunilor.

Grupul infracțional trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă și să acționeze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține, în mod direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Pentru existența infracțiunii sub forma constituirii nu este necesar ca obiectivele grupului să se realizeze și nu interesează contribuția concretă a fiecărei persoane la constituirea grupului.

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional este o infracțiune de pericol.

Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracțiune, în considerarea periculozității sale, decurgând din chiar scopul grupării, și anume săvârșirea de infracțiuni.

Astfel, situația de fapt stabilită în cauză se pliază pe condițiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracțiunea de grup infracțional organizat, structura stabilită de instanța de apel, în sensul în care inculpatul B. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat cu scopul obținerii de bani prin fraudarea unor unități care realizează transferuri de sume de bani, a cooptat ca membri constituenți pe inculpații D., E. și C., dar și pe alte persoane, concepând o schemă complexă, perfecționată la nivelul anului 2012 (în forma în care s-au comis infracțiunile în dauna La BB.), de fraudare a unităților ce gestionează și realizează transferuri sume de bani, reprezintă și se încadrează în norma legală incriminatoare.

Înalta Curte constată că există elementul material al faptei, și anume, acțiunea inculpatului B. de inițiere și de constituire a grupului infracțional organizat, alături de inculpații D., E. și C. planificând, alături de aceștia, pluralitatea infracțiunilor informatice ce urmau a fi realizate de membrii grupării infracționale, structura internă specifică, prevăzută în norma de incriminare și scopul prevăzut de lege, obținerea de beneficii prin săvârșirea faptelor, ca element constitutiv al grupului.

Considerentele expuse anterior reliefează că motivele recurenților inculpați în sensul că în speță, grupul constituit ar fi ocazional și că nu ar fi format din cel puțin trei membri, nu sunt conforme prin raportare la normele de drept antereferite, având în vedere rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum și modul organizat și coordonat al întregii activități infracționale, prin raportare la materialul probator, instanța de apel reținând în mod corect că membrii grupării au acționat concertat și au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia.

Prin urmare, condamnarea recurenților inculpați pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curți în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanța de casație verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracțiunii, dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.

În consecință, raportat la situația de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reținută în sarcina recurenților inculpați care au constituit un grupul infracțional organizat și au participat, în mod direct, la activitatea infracțională a grupării astfel constituite, întrunește condițiile de bază ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 367 C. pen., fiind realizată o corespondență deplină între faptele comise, astfel cum au fost reținute de instanța de apel și configurarea legală a infracțiunii.

Infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. constă în "efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, valoare monetară sau monedă virtuală, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată fără numerar sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia". Alin. 2 "cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive."

Astfel cum rezultă din textul de incriminare, elementul material al infracțiunii în varianta tip, constă într-o acțiune, respectiv o operațiune concretizată în cele trei modalități prevăzute de textul incriminator: retragerea de numerar; încărcarea sau descărcarea unui instrument de monedă electronică; transferul de fonduri, monedă sau fonduri care pot avea valoare monetară (monedă electronică) sau pot consta în monedă virtuală.

Retragerea de numerar este o operație ce presupune scoaterea fizică a banilor dintr-un sistem de distribuire a bancnotelor.

Încărcarea sau descărcarea unui instrument de monedă electronică reprezintă acele operații prin care unități de valoare stocate electronic fie sunt alimentate, fie sunt scoase dintr-un instrument de plată electronic reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanță.

Transferul de fonduri este o operațiune prin care banii sunt trecuți dintr-un cont în altul.

La varianta asimilată, de la alin. (2), reținută în sarcina inculpaților, elementul material este identic cu cel de la varianta tip, diferența față de varianta tip apare tot la nivelul laturii obiective, respectiv la condiția atașată elementului material. Spre deosebire de varianta tip, în cazul variantei asimilate fapta se comite prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea unor date fictive. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este cea a operațiilor ce au legătură cu un instrument de plată cu acces la distanță, cel prin intermediul căruia titularul său poate să își acceseze fondurile deținute într-un cont la o instituție financiară și să autorizeze efectuarea unei plăți, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar.

Înalta Curte reține că în cauză, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., s-a reținut cu titlu definitiv de instanța de apel următoarele:

- în sarcina inculpatului B., că pe parcursul anului 2012, în perioada februarie- octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, a efectuat 323 de operațiuni de transferuri de fonduri prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare ale titularilor conturilor bancare, respectiv:

- 206 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 754.633 euro, de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franța către 19 beneficiari care au efectuat pe teritoriul României 180 retrageri de numerar în cuantum total de 599.338 euro

- 14 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 53.079 euro de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franța către 2 beneficiari care au utilizat identități false și care au efectuat pe teritoriul Bulgariei 15 retrageri de numerar în cuantum total de 52.471 euro

- 103 transferuri frauduloase de fonduri în cuantum total de 348530 euro de la titulari ai unor conturi bancare deschise la La BB. - Franța către 25 de beneficiari care au efectuat pe teritoriul Spaniei retrageri de numerar.

- în sarcina inculpatului D., s-a reținut că prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, l-a sprijinit pe inculpatul B. la efectuarea a 323 de transferuri frauduloase de fonduri (din conturile clienților La BB. către conturile beneficiarilor membri ai grupului) prin aceea că a întocmit în fals pagini de internet pretins aparținând unității bancare La BB. și a transmis prin mesaje de tip spam clienților băncii link de accesare a acestor pagini în vederea obținerii de date prin phishing, pentru a facilita accesul neautorizat la conturile de internet banking ale clienților și efectuarea de transferuri frauduloase din conturile acestora.

- în sarcina inculpatului F., s-a reținut că prin acte materiale comise la diferite intervale de timp, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul B. să comită infracțiunea continuată de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prin aceea că a deschis conturi bancare, i-a comunicat inculpatului B. codurile IBAN ale conturilor bancare, către care s-au realizat transferurile dispuse în mod fraudulos (20 de transferuri în valoare de 62003 euro) de liderul grupului, și din care inculpatul F. a efectuat ridicări de numerar (a retras 48048 euro), și a recrutat alte persoane (inculpații Y. și F.) care și-au deschis conturi bancare, au acceptat transferuri frauduloase (în total 15 transferuri) și au efectuat retrageri de numerar, inculpatul D. intermediind legătura cu liderul grupului.

Aplicând aceste considerații speței de față, Înalta Curte reține contrar susținerilor apărării, că situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel se circumscrie elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracțiunea reținută în sarcina inculpaților și, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege.

Nu poate fi primită susținerea inculpaților în sensul că încadrarea juridică corectă ar fi fost art. 250 alin. (3) C. pen. și nu art. 250 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. nu se poate reține complicitatea, ca formă a participației penale.

În acest sens, Înalta Curte reține că varianta specială de la art. 250 alin. (3) C. pen. reprezintă o incriminare distinctă a unei participații sub forma complicității anterioare la comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute de alin. (1) și alin. (2). Elementul material constă în transmiterea de date, aceasta trebuie să fie neautorizată, să se refere la orice date de identificare ce ar putea permite una dintre operațiile ce reprezintă element material pentru celelalte două variante și transmiterea să se facă în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute de alin. (1).

Or, în cauză, actele materiale reținute în sarcina inculpaților F. și D. sunt acte de complicitate concomitentă la săvărșirea faptei de către inculpatul B., prin deschiderea conturilor bancare, comunicarea codurile IBAN ale conturilor bancare, către care s-au realizat transferurile dispuse în mod fraudulos (20 de transferuri în valoare de 62003 euro) de liderul grupului, iar operațiunile de retragere de numerar sunt ulterioare transferurilor efectuate în mod fraudulos.

Așadar, nu se poate reține că inculpații F. și D. au efectuat vreun act de complicitate anterioară, constând în transmiterea neautorizată de date de identificare în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute de art. 250 alin. (1), respectiv alin. (2) C. pen.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

Distinct de aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că reținerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 constituie o chestiune de apreciere a instanței de fond sau de apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a denunțat și a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

Raportat la această constatare, Înalta Curte notează că, prin prezentul demers judiciar, recurenții inculpați nu urmăresc să supună cenzurii instanței de recurs în casație legalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată, cu titlu definitiv, în cauză, prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date lor, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanța de apel a cenzurat în mod explicit critica recurenților inculpați referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016, apreciind că această cauză de reducere este aplicabilă doar în ceea ce privește infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (în forma autoratului și respectiv complicității), având în vedere că doar în privința acestor infracțiuni inculpatul B. a denunțat participarea altor persoane și facilitat tragerea lor la răspundere penală. Art. 15 din O.U.G. nr. 78/2016 prevede că persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența DIICOT, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Reiese astfel că limitele de pedeapsă se reduc pentru infracțiunea referitor la care inculpatul a denunțat participarea altor persoane și a facilitat tragerea lor la răspundere penală. .

Or, dacă argumentația factuală asupra acestei chestiuni, reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei, constitui