ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei
penale de față:
Prin
rechizitoriul nr. 29/D din 03 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba lulia
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.V.C., G.G., S.F., G.P.I., N.M.,
T.G.C., V.C.A., A.A.M., C.M.A., M.C., M.C.A. și S.I. pentru săvârșirea
infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat prev. de art. 8
alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza a II-a și lit.
b) pct. 18 cu aplicarea art. 323 C. pen., fraudă informatică prev. de art. 49
alin. (2) C. pen., acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii
de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42
alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., modificarea, ștergerea, deteriorarea de date informatice, restricționarea
accesului la un sistem informatic prev. de art. 44 alin. (1) din Legea nr.
161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deținerea de programe
informatice în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art.
42-45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și introducerea fără drept de date
informatice rezultând date necorespunzătoare adevărului prev. de art. 48 din
Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare
a instanței s-a reținut că, în perioada 2005-2009, împreună cu alte persoane
față de care ulterior s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală,
inculpații au constituit o grupare infracțională nestructurată care a acționat
în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea de infracțiuni
informatice, concretizate în postarea pe site-uri de vânzări on-line de bunuri
fictive pentru care diferite părți vătămate au trimis bani, dorind să
achiziționeze bunurile respective.
Totodată, s-a
reținut că în activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost accesat
repetat site-ul XX prin încălcarea măsurilor de securitate și au fost sustrase
mai multe conturi de acces la XX, restricționându-se accesul utilizatorilor
legitimi.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția penală, sub nr. 9931/107/2010.
Prin sentința
penală nr. 171 din 28 mai 2012, Tribunalul Alba, secția penală, a admis
excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba invocată de apărătorul
ales al inculpatului S.F. - avocat M.B. și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Argumentele
avute în vedere la pronunțarea acestei soluții au vizat principiile competenței
teritoriale reglementată de art. 30 C. proc. pen., instanța reținând că
excepția invocată este întemeiată întrucât infracțiunile deduse judecății au
fost săvârșite pe raza județului Vâlcea unde locuiesc toți inculpații și unde
au și fost identificați.
Deopotrivă,
s-a apreciat că faptul că inculpații M.C. și M.C.A. au locuit vremelnic în Alba
lulia, pe strada G., nu reprezintă o împrejurare aptă să conducă la stabilirea
unei alte competențe teritoriale, prin raportare la criteriul locului unde au
fost săvârșite infracțiunile - jud Vâlcea, al locului unde au fost prinși
făptuitorii – județul Vâlcea și al localității unde locuiesc toți făptuitorii –
județul Vâlcea.
În același
sens s-a reținut că un argument suplimentar îl constituie împrejurarea că
inculpatul S.F. este arestat în altă cauză, aflată pe rolul instanțelor din
județul Vâlcea, iar buna înfăptuire a justiției s-ar realiza mai ușor dacă n-ar
mai fi nevoie ca la fiecare termen de judecată inculpatul să fie transferat de
la Vâlcea la Alba.
Urmare
declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția
penală, sub nr. 5108/90/2012, fiind soluționat prin sentința penală nr. 342 din
3 octombrie 2012 prin care, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a dispus
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Prin aceeași
hotărâre, constatându-se ivit conflict negativ de competență, s-a dispus
trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea
soluționării acestuia.
În argumentarea
acestei hotărâri s-a reținut că Tribunalul Alba este instanța competentă
teritorial să judece cauza în fond, întrucât o parte din activitatea
infracțională dedusă judecății s-a comis la Alba lulia, astfel încât instanța
susmenționată îndeplinește criteriul locului unde s-a săvârșit infracțiunea
prevăzut de art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în accepțiunea dată
acestui concept juridic de dispozițiile art. 30 alin. (4) C. proc. pen., acesta
fiind argumentul pentru care, în virtutea dispozițiilor art. 30 alin. (3) C.
proc. pen., parchetul care a instrumentat cauza în faza de urmărire - Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
Alba Iulia a indicat-o ca fiind instanța competentă.
Pentru
considerentele anterior prezentate, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba
și, în temeiul art. 43 C. proc. pen., înaintarea cauzei Înaltei Curți de
Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de
competență.
Cauza a fost
înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de
25 octombrie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 5108/90/2012.
Analizând
conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Alba și Tribunalul
Vâlcea cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații M.V.C.,
G.G., S.F., G.P.I., N.M., T.G.C., V.C.A., A.A.M., C.M.A., M.C., M.C.A. și S.I.,
trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 29/D din 03 noiembrie 2010 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul
Teritorial Alba Iulia, Înalta Curte constată următoarele:
Determinarea
instanței competente din punct de vedere teritorial se circumscrie criteriilor
prevăzute în art. 30 C. proc. pen., text de lege potrivit căruia pentru
infracțiunile săvârșite în țară, competența este determinată de locul unde a
fost săvârșită infracțiunea (forum delicti comissî), locul unde a fost prins
făptuitorul (forum deprehensionis), locul unde locuiește făptuitorul (forum
domicilii) și locul unde locuiește persoana vătămată.
În cazul în
care a fost sesizat un singur organ judiciar dintre cele enunțate în art. 30 alin.
(1) C. proc. pen., acesta va fi competent să soluționeze cauza penală.
În cazul în
care au fost sesizate simultan două sau mai multe organe judiciare dintre cele
prevăzute în art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competența se stabilește potrivit
ordinii de preferință legală impusă de acest text de lege.
Preferința
legală funcționează numai în cazul sesizărilor simultane întrucât în ipoteza în
care organele judiciare au fost sesizate în momente diferite, competența revine
organului care a fost mai întâi sesizat, operând în această situație o
preferință cronologică.
În cauză,
urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Alba Iulia care, prin rechizitoriul
nr. 29/D din 03 noiembrie 2010 a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.V.C.,
G.G., S.F., G.P.I., N.M., T.G.C., V.C.A., A.A.M., C.M.A., M.C., M.C.A. și S.I.
pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional nestructurat
prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza
a II-a și lit. b) pct. 18 cu aplicarea art. 323 C. pen., fraudă informatică
prev. de art. 49 alin. (2) C. pen., acces fără drept la un sistem informatic în
scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate
prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., modificarea, ștergerea, deteriorarea de date informatice,
restricționarea accesului la un sistem informatic prev. de art. 44 alin. (1)
din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deținerea de
programe informatice în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de
art. 42-45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și introducerea fără drept de
date informatice rezultând date necorespunzătoare adevărului prev. de art. 48
din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Ca urmare, în
speță au devenit incidente dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. pen. care
statuează că în situația în care urmărirea penală se efectuează de către
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul, prin
rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în art. 30 alin.
(1) C. proc. pen. îi revine competența de a judeca, ținând o seama ca, în
raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului
penal.
În virtutea
dispozițiilor legale susmenționate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Alba Iulia a învestit Tribunalul
Alba cu soluționarea cauzei pendinte.
Or,
Tribunalul Alba îndeplinește criteriul locului săvârșirii faptei prevăzut de
art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în accepțiunea dată acestui criteriu
prin dispozițiile art. 30 alin. (4) C. proc. pen. întrucât activitatea
infracțională ce se impută inculpaților s-a desfășurat inclusiv pe teritoriul
județului Alba.
Deopotrivă,
aceiași instanță îndeplinește și criteriul locului depistării (prinderii) unora
dintre inculpați, întrucât inculpații M.C. și M.C.A. au fost depistați de
organele de urmărire penală cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuată în
Municipiul Alba Iulia, la o locație aleasă de cei doi inculpați pentru
desfășurarea activității de fraudare a persoanelor vătămate.
Pentru
argumentele expuse, constatându-se că parte din activitatea o infracțională
dedusă judecății s-a desfășurat pe raza județului Alba, respectiv în Municipiul
Alba Iulia care este și locul depistării/ prinderii inculpaților susmenționați,
Înalta Curte constată că sesizarea Tribunalului Alba corespunde criteriilor de
legalitate instituite prin dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. pen.
raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., motiv pentru care va
trimite dosarul acestei instanțe spre competentă soluționare.
Totodată,
Înalta Curte constată că starea de detenție, în altă cauză, în care se află
inculpatul S.F. nu constituie un argument pentru schimbarea competenței
teritoriale de judecare a cauzei întrucât, pe de o parte, o astfel de situație
nu se circumscrie niciunuia dintre criteriile prevăzute de art. 30 C. proc. pen.
care să atragă o altă competență teritorială, iar, pe de altă parte, nu poate
constitui nicio piedică în soluționarea cu celeritate a pricinii și respectarea
drepturilor procesuale ale părților și ale celorlalți participanți la procesul
penal, inculpatul S.F. aflându-se în executarea unei pedepse privative de
libertate - împrejurarea care permite transferarea deținutului într-un
penitenciar către să poată asigura prezența acestuia în fața instanței
competente.
Având în
vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații M.V.C., G.G., S.F., G.P.I.,
N.M., T.G.C., V.C.A., A.A.M., C.M.A., M.C., M.C.A. și S.I. în favoarea
Tribunalului Alba, instanță căreia
i se va trimite dosarul.
Onorariul de
avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 50 RON, se va
plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 22 ianuarie 2013.