ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 472 din 22 decembrie 2009 Tribunalul Alba, secția penală, a dispus, în baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., condamnarea inculpatului O.I.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a instala în mod neautorizat programe de calculator. Au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei G.E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a instala în mod neautorizat programe de calculator. Au fost aplicate inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 998 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. la plata sumei de 1.517 euro în favoarea părții civile M.C. și la plata sumei de 8.350 euro în favoarea părții civile A.I. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 24 ianuarie 2008 organele de poliție au efectuat un control la punctul de lucru al societății S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia administrată de inculpați, prilej cu care s-a constatat existența a două sisteme de calcul - un D. și un L. - care erau utilizate în activitatea societății, pe acestea fiind instalate mai multe programe de calculator pentru care nu au putut fi prezentate licențe.

Analiza calculatoarelor respective a reliefat împrejurarea că erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. și două programe A. În ce privește programele A., inculpatul a susținut că acestea erau instalate în varianta demo care este gratuită, însă din capturi nu rezultă că era vorba despre asemenea variante. Facturile prezentate de inculpați nu au fost pentru achiziționarea programelor A., ci pentru programe A. care nu reprezintă o upgradare a programului A., fiind vorba de variante 2D, iar contractele pentru achiziționarea programelor au fost încheiate la 31 ianuarie 2008 - la o săptămână după control. Prin urmare, la data controlului, cei doi inculpați nu aveau licențe pentru aceste programe.

Starea de fapt a rezultat din procesele-verbale de sesizare din oficiu și de constatare întocmite de organele de poliție la data controlului cu anexele reprezentând capturile de ecran cu programele instalate pe calculator, documentele depuse de cei doi inculpați pentru programele A., copii xerox după CD-urile cu programele instalate în laptop, adresele părților civile prin care se constituie părți civile coroborate cu declarațiile inculpaților. Astfel, s-a apreciat că fapta fiecărui inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996. La individualizarea pedepselor în sensul reținerii circumstanțelor atenuante, instanța a avut în vedere conduita bună a inculpaților anterior comiterii faptei, apreciindu-se în raport de circumstanțele lor personale și gravitatea faptelor că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații O.I.M. și G.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul formulat, inculpatul O.I.M. a solicitat, în principal, adoptarea unei soluții de achitare și aplicarea unei sancțiuni administrative, iar în subsidiar, stabilirea pedepsei în cuantumul cel mai redus. Referitor la latura civilă, s-a solicitat respingerea pretențiilor civile, întrucât în speță nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului. Pe calea apelului inculpata G.E.

a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile legale privind asistarea sa de către apărător, organul de cercetare penală ignorând contrarietatea de interese dintre inculpați, dar și faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la sesizarea instanței. Totodată, inculpata a solicitat adoptarea unei soluții de achitare întrucât nu a instalat, stocat sau rulat programele A., neavând cunoștințe de specialitate în domeniu, inculpatul O.I.M. recunoscând că el a instalat programele. Prin Decizia penală nr. 37/A/2010 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelurile declarate de inculpați și, desființând sentința penală atacată, a dispus următoarele: - în baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, condamnarea inculpatului O.I.M.

la pedeapsa de 2.000 RON amendă pentru comiterea infracțiunii de instalare în mod neautorizat de programe pe calculator; S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea. Inculpatul O.I.M. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia la plata sumei de 7.850 euro în favoarea părții civile A.I. și, respectiv, 535 euro în favoarea părții civile M.C.. - în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.E. pentru infracțiunea de instalare în mod neautorizat de programe pe calculator prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996. A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de părțile civile M.C.

și A.I. față de inculpata G.E.. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, iar inculpatul O.I.M. a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare la fond, urmând ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum total de 150 RON să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că în privința inculpatei G.E. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, fiind incidente prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., în speță nefiind dovedit faptul că inculpata a fost cea care a realizat instalarea programelor în discuție pe calculatoarele societății sau că le-ar fi utilizat pentru aplicațiile specifice.

S-a constatat că doar în sarcina inculpatului O.I.M. poate fi reținută infracțiunea de instalare neautorizată a programelor pe calculator, fără consimțământul titularului drepturilor, inculpata G.E. nerealizând acțiunea incriminată de textul legal. S-a apreciat, de asemenea, că celelalte critici aduse de inculpată nu pot fi primite, nefiind justificată o soluție de trimitere a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. În legătură cu apelul inculpatului, s-a apreciat că acesta este fondat doar sub aspectul sancțiunii aplicate, reținându-se că, pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. este suficientă aplicarea unei amenzi penale. Totodată, au fost apreciate ca fiind fondate și criticile aduse de inculpați modului de soluționare a laturii civile.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul O.I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Procurorul, în concluziile orale, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și condamnarea inculpatei G.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând obligarea ambilor inculpați la plata despăgubirilor în urma condamnării și a inculpatei G.E.. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. invocat în scris, reprezentantul parchetului a arătat în ședința de judecată că înțelege să nu îl mai susțină, apreciind că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei pentru inculpatul O.I.M. prin aplicarea pedepsei cu amenda penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996. Pe latură civilă, a solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la despăgubiri în sumă de 1.070 euro pentru programul O. și 7.850 euro pentru programul A., reținând că a existat licență pentru W. Recurentul inculpat O.I.M. a solicitat prin motivele scrise depuse la dosar și susținute de apărătorul său desemnat din oficiu, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., apreciind totodată că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei G.E. întrucât aceasta, prin funcția pe care o deținea, era mult mai aproape de problematica ce formează obiectul procesului. Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.I.M. este nefondat, doar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, prima instanță, respectiv Tribunalul Alba a reținut o stare de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele administrate, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu și de constatare întocmit de organele de poliție la data controlului, anexele reprezentând capturi de ecran cu programe instalate pe calculator, documentele depuse de cei doi inculpați pentru programele A., copii xerox după CD-urile cu programele instalate pe laptop, adresele părților civile și declarațiile inculpaților.

În acest sens, s-a reținut că, în urma unui control efectuat la sediul societății administrate de cei doi inculpați, s-a constatat că pe cele două sisteme de calcul utilizate în activitatea desfășurată de inculpați erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. și două programe A., cu mențiunea că pentru programul W. instalat pe L., inculpatul a depus pe parcursul cercetărilor facturi din care rezultă achiziționarea licenței odată cu achiziționarea laptop-ului. Inculpata G.E. a arătat că nu se face vinovată de instalarea programelor, susținând că se ocupă de partea de contabilitate a firmei.

Înalta Curte reține, însă, că în mod just prima instanță a apreciat ca fiind irelevante sub aspectul stabilirii vinovăției, declarațiile inculpatei, în sensul că se ocupa doar de partea de contabilitate a firmei și nu avea cunoștință de instalarea neautorizată a programelor, câtă vreme aceasta avea calitatea de administrator al societății respective, alături de inculpatul O.I.M. și folosea pentru desfășurarea activității un laptop personal. Astfel, se reține că în privința administratorilor unei societăți comerciale în cadrul căreia sunt folosite programe de calculator fără autorizațiile necesare din partea titularilor, răspunderea revine acestora în virtutea calității lor. Din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpata nu a deținut licențele necesare pentru programele M.O., O.E., O.O., O.P.P.

și M.O.W., program utilizat de către aceasta, astfel cum rezultă din declarațiile sale, din capturile de ecran și din procesul-verbal de constatare. Se reține în acest sens că din declarațiile inculpatei a rezultat că aceasta folosea programele M.O. și ambele calculatoare ale societății în activitatea financiar-contabilă. Pe de altă parte, se reține că inculpata folosea și programul A., aspect recunoscut de către aceasta, însă cu mențiunea că proiectele de construire de locuințe erau semnate doar în mod formal. Prin urmare, se constată că fapta inculpatei G.E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, vinovăția acesteia fiind pe deplin dovedită.

Astfel fiind, în cauză se impune condamnarea inculpatei G.E. pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate la o pedeapsă cu amenda, apreciindu-se că, față de natura și gravitatea faptei comise, o astfel de pedeapsă este aptă să conducă la atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. La individualizarea pedepsei, ținând seama și de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de principiul proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, vor fi avute în vedere și circumstanțele atenuante ale inculpatei, reținând conduita bună a acesteia anterior săvârșirii faptei. Totodată, se vor pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 631 C. pen.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat O.I.M., în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de instalare neautorizată a programelor pe calculator, fără consimțământul titularului drepturilor, prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. Solicitarea recurentului inculpat de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este întemeiată, având în vedere că vinovăția sa este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa sub aspectul laturii obiective, dar și al celei subiective.

Nu poate fi primită, așa cum corect a reținut și instanța de prim control judiciar, nici susținerea recurentului inculpat, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând programe instalate neautorizat folosite în activitatea desfășurată de societate, având drept consecință producerea unor prejudicii însemnate titularilor drepturilor. Astfel fiind, o soluție de achitare a inculpatului nu apare ca fiind justificată în speță. Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că, urmare a condamnării inculpatei G.E., se impune obligarea ambilor inculpați, în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia, la plata despăgubirilor civile.

În acest sens, se reține însă că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M.C., acesta a fost greșit stabilit incluzându-se și suma de 347 euro solicitată de compania M. pentru instalarea neautorizată a programului W., pentru acesta din urmă inculpații făcând dovada existenței unei licențe valabile. Prin urmare, Înalta Curte constată că se dispune obligarea celor doi inculpați, în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata contravalorii tuturor programelor de calculator pentru care nu au deținut licență de instalare la data efectuării controlului, cu mențiunea că suma ce urmează a fi plătită în favoarea părții civile M.C. este de 1.170 euro (2 programe O. x 535 euro, la care se adaugă 100 de euro cu titlu de daune morale).

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei recurate și sentinței pronunțate de Tribunalul Alba numai în ceea ce privește latura penală cu privire la inculpata G.E. și latura civilă a cauzei, urmând ca în baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. să fie condamnată inculpata G.E. la pedeapsa cu amendă în sumă de 2.000 RON. Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați inculpații O.I.M. și G.E. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C., acesta se va reduce la valoarea de 1.170 euro, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Pe de altă parte, apreciindu-se ca fiind neîntemeiate susținerile recurentului inculpat O.I.M., recursul declarat de acesta va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat O.I.M. și intimata inculpată G.E. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 37/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 472 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Alba, această din urmă hotărâre numai în ceea ce privește latura penală cu privire la inculpata G.E. și latura civilă a cauzei și, în rejudecare: În baza art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., condamnă pe inculpata G.E. la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 RON. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați inculpații O.I.M.

și G.E. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. "D.S." S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C. la 1.170 Euro. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.M. împotriva aceleași decizii. Obligă recurentul inculpat O.I.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă intimata inculpată G.E. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată G.E., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.