ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4521/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 472 din 22 decembrie 2009 Tribunalul Alba, secția penală, a
dispus, în baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74,
76 C. pen., condamnarea inculpatului O.I.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de a instala în mod neautorizat programe de
calculator.
Au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art.
71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată
a pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce
constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
C. pen.
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 cu
aplicarea art. 74, 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei G.E. la
pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a instala în
mod neautorizat programe de calculator.
Au fost aplicate inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71
C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată
a pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce
constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.
pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ.
au fost obligați în solidar inculpații și partea responsabilă civilmente S.C.
D.S. S.R.L. la plata sumei de 1.517 euro în favoarea părții civile M.C. și la
plata sumei de 8.350 euro în favoarea părții civile A.I.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații
la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut, în fapt, următoarele:
La data de 24 ianuarie 2008 organele de poliție au efectuat
un control la punctul de lucru al societății S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia
administrată de inculpați, prilej cu care s-a constatat existența a două
sisteme de calcul - un D. și un L. - care erau utilizate în activitatea societății,
pe acestea fiind instalate mai multe programe de calculator pentru care nu au
putut fi prezentate licențe.
Analiza calculatoarelor respective a reliefat împrejurarea
că erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. și două
programe A.
În ce privește programele A., inculpatul a susținut că
acestea erau instalate în varianta demo care este gratuită, însă din capturi nu
rezultă că era vorba despre asemenea variante.
Facturile prezentate de inculpați nu au fost pentru
achiziționarea programelor A., ci pentru programe A. care nu reprezintă o
upgradare a programului A., fiind vorba de variante 2D, iar contractele pentru
achiziționarea programelor au fost încheiate la 31 ianuarie 2008 - la o
săptămână după control.
Prin urmare, la data controlului, cei doi inculpați nu aveau
licențe pentru aceste programe.
Starea de fapt a rezultat din procesele-verbale de sesizare
din oficiu și de constatare întocmite de organele de poliție la data
controlului cu anexele reprezentând capturile de ecran cu programele instalate
pe calculator, documentele depuse de cei doi inculpați pentru programele A.,
copii xerox după CD-urile cu programele instalate în laptop, adresele părților
civile prin care se constituie părți civile coroborate cu declarațiile inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că fapta fiecărui inculpat întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996.
La individualizarea pedepselor în sensul reținerii
circumstanțelor atenuante, instanța a avut în vedere conduita bună a
inculpaților anterior comiterii faptei, apreciindu-se în raport de
circumstanțele lor personale și gravitatea faptelor că scopul pedepsei poate fi
atins și prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că sunt întrunite
elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen
legal, inculpații O.I.M. și G.E., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin apelul formulat, inculpatul O.I.M. a solicitat, în
principal, adoptarea unei soluții de achitare și aplicarea unei sancțiuni
administrative, iar în subsidiar, stabilirea pedepsei în cuantumul cel mai
redus.
Referitor la latura civilă, s-a solicitat respingerea pretențiilor
civile, întrucât în speță nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului.
Pe calea apelului inculpata G.E. a solicitat desființarea
sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,
având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile legale privind asistarea
sa de către apărător, organul de cercetare penală ignorând contrarietatea de
interese dintre inculpați, dar și faptul că nu au fost respectate dispozițiile
legale privitoare la sesizarea instanței.
Totodată, inculpata a solicitat adoptarea unei soluții de
achitare întrucât nu a instalat, stocat sau rulat programele A., neavând
cunoștințe de specialitate în domeniu, inculpatul O.I.M. recunoscând că el a
instalat programele.
Prin Decizia penală nr. 37/A/2010 din 27 aprilie 2010,
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelurile declarate de
inculpați și, desființând sentința penală atacată, a dispus următoarele:
- în baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996,
condamnarea inculpatului O.I.M. la pedeapsa de 2.000 RON amendă pentru
comiterea infracțiunii de instalare în mod neautorizat de programe pe
calculator;
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631
C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
Inculpatul O.I.M. a fost obligat în solidar cu partea
responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia la plata sumei de 7.850
euro în favoarea părții civile A.I. și, respectiv, 535 euro în favoarea părții
civile M.C..
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c)
C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.E. pentru infracțiunea de instalare
în mod neautorizat de programe pe calculator prevăzută de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996.
A fost respinsă
acțiunea civilă exercitată de părțile civile M.C. și A.I. față de inculpata
G.E..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în
sarcina acestuia, iar inculpatul O.I.M. a fost obligat la plata sumei de 300
RON cheltuieli judiciare la fond, urmând ca onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu în cuantum total de 150 RON să fie avansat din
fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că în
privința inculpatei G.E. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, fiind incidente prevederile art.
10 lit. c) C. proc. pen., în speță nefiind dovedit faptul că inculpata a fost
cea care a realizat instalarea programelor în discuție pe calculatoarele
societății sau că le-ar fi utilizat pentru aplicațiile specifice.
S-a constatat că doar în sarcina inculpatului O.I.M. poate
fi reținută infracțiunea de instalare neautorizată a programelor pe calculator,
fără consimțământul titularului drepturilor, inculpata G.E. nerealizând
acțiunea incriminată de textul legal.
S-a apreciat, de asemenea, că celelalte critici aduse de
inculpată nu pot fi primite, nefiind justificată o soluție de trimitere a
cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
În legătură cu apelul inculpatului, s-a apreciat că acesta
este fondat doar sub aspectul sancțiunii aplicate, reținându-se că, pentru
atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. este suficientă aplicarea unei
amenzi penale.
Totodată, au fost apreciate ca fiind fondate și criticile
aduse de inculpați modului de soluționare a laturii civile.
Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen
legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și
inculpatul O.I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Procurorul, în concluziile orale, a solicitat admiterea
recursului declarat de parchet și condamnarea inculpatei G.E. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, invocând
cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., solicitând obligarea ambilor inculpați la
plata despăgubirilor în urma condamnării și a inculpatei G.E..
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. invocat în scris, reprezentantul parchetului a arătat în
ședința de judecată că înțelege să nu îl mai susțină, apreciind că s-a făcut o
justă individualizare a pedepsei pentru inculpatul O.I.M. prin aplicarea
pedepsei cu amenda penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996.
Pe latură civilă, a solicitat obligarea inculpaților, în
solidar, la despăgubiri în sumă de 1.070 euro pentru programul O. și 7.850 euro
pentru programul A., reținând că a existat licență pentru W.
Recurentul inculpat O.I.M. a solicitat prin motivele scrise
depuse la dosar și susținute de apărătorul său desemnat din oficiu, achitarea
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și,
în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen.,
apreciind totodată că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei G.E.
întrucât aceasta, prin funcția pe care o deținea, era mult mai aproape de
problematica ce formează obiectul procesului.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor
formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul O.I.M. este
nefondat, doar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, prima instanță, respectiv Tribunalul Alba a
reținut o stare de fapt corectă, în deplină concordanță cu probele
administrate, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu și de constatare
întocmit de organele de poliție la data controlului, anexele reprezentând
capturi de ecran cu programe instalate pe calculator, documentele depuse de cei
doi inculpați pentru programele A., copii xerox după CD-urile cu programele
instalate pe laptop, adresele părților civile și declarațiile inculpaților.
În acest sens, s-a reținut că, în urma unui control efectuat
la sediul societății administrate de cei doi inculpați, s-a constatat că pe
cele două sisteme de calcul utilizate în activitatea desfășurată de inculpați
erau instalate în mod neautorizat un program W., două programe O. și două
programe A., cu mențiunea că pentru programul W. instalat pe L., inculpatul a
depus pe parcursul cercetărilor facturi din care rezultă achiziționarea
licenței odată cu achiziționarea laptop-ului.
Inculpata G.E. a arătat că nu se face vinovată de instalarea
programelor, susținând că se ocupă de partea de contabilitate a firmei.
Înalta Curte reține, însă, că în mod just prima instanță a
apreciat ca fiind irelevante sub aspectul stabilirii vinovăției, declarațiile
inculpatei, în sensul că se ocupa doar de partea de contabilitate a firmei și
nu avea cunoștință de instalarea neautorizată a programelor, câtă vreme aceasta
avea calitatea de administrator al societății respective, alături de inculpatul
O.I.M. și folosea pentru desfășurarea activității un laptop personal.
Astfel, se reține că în privința administratorilor unei
societăți comerciale în cadrul căreia sunt folosite programe de calculator fără
autorizațiile necesare din partea titularilor, răspunderea revine acestora în
virtutea calității lor.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpata
nu a deținut licențele necesare pentru programele M.O., O.E., O.O., O.P.P. și
M.O.W., program utilizat de către aceasta, astfel cum rezultă din declarațiile
sale, din capturile de ecran și din procesul-verbal de constatare.
Se reține în acest sens că din declarațiile inculpatei a
rezultat că aceasta folosea programele M.O. și ambele calculatoare ale
societății în activitatea financiar-contabilă. Pe de altă parte, se reține că
inculpata folosea și programul A., aspect recunoscut de către aceasta, însă cu
mențiunea că proiectele de construire de locuințe erau semnate doar în mod
formal.
Prin urmare, se constată că fapta inculpatei G.E. întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996, vinovăția acesteia fiind pe deplin dovedită.
Astfel fiind, în cauză se impune condamnarea inculpatei G.E.
pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate la o pedeapsă cu amenda,
apreciindu-se că, față de natura și gravitatea faptei comise, o astfel de
pedeapsă este aptă să conducă la atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut
de art. 52 C. pen.
La individualizarea pedepsei, ținând seama și de criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de principiul proporționalității
între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatei, pe de o
parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, vor fi avute în vedere și
circumstanțele atenuante ale inculpatei, reținând conduita bună a acesteia
anterior săvârșirii faptei.
Totodată, se vor pune în vedere inculpatei dispozițiile art.
631 C. pen.
În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat O.I.M., în mod
corect instanța de fond și cea de apel au reținut în sarcina sa săvârșirea
infracțiunii de instalare neautorizată a programelor pe calculator, fără
consimțământul titularului drepturilor, prevăzută de art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996, cu aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen.
Solicitarea recurentului inculpat de achitare a sa în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este
întemeiată, având în vedere că vinovăția sa este dovedită de ansamblul probator
administrat în cauză, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
reținute în sarcina sa sub aspectul laturii obiective, dar și al celei subiective.
Nu poate fi primită, așa cum corect a reținut și instanța de
prim control judiciar, nici susținerea recurentului inculpat, în sensul că
fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, existând
programe instalate neautorizat folosite în activitatea desfășurată de
societate, având drept consecință producerea unor prejudicii însemnate
titularilor drepturilor.
Astfel fiind, o soluție de achitare a inculpatului nu apare
ca fiind justificată în speță.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că,
urmare a condamnării inculpatei G.E., se impune obligarea ambilor inculpați, în
solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia, la
plata despăgubirilor civile.
În acest sens, se reține însă că, în ceea ce privește cuantumul
despăgubirilor civile acordate părții civile M.C., acesta a fost greșit
stabilit incluzându-se și suma de 347 euro solicitată de compania M. pentru
instalarea neautorizată a programului W., pentru acesta din urmă inculpații
făcând dovada existenței unei licențe valabile.
Prin urmare, Înalta Curte constată că se dispune obligarea
celor doi inculpați, în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata
contravalorii tuturor programelor de calculator pentru care nu au deținut
licență de instalare la data efectuării controlului, cu mențiunea că suma ce
urmează a fi plătită în favoarea părții civile M.C. este de 1.170 euro (2
programe O. x 535 euro, la care se adaugă 100 de euro cu titlu de daune
morale).
Față de considerentele expuse, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei recurate și
sentinței pronunțate de Tribunalul Alba numai în ceea ce privește latura penală
cu privire la inculpata G.E. și latura civilă a cauzei, urmând ca în baza art.
139
9
din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. să fie
condamnată inculpata G.E. la pedeapsa cu amendă în sumă de 2.000 RON.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora
au fost obligați inculpații O.I.M. și G.E. în solidar și cu partea responsabilă
civilmente S.C. D.S. S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C., acesta se va
reduce la valoarea de 1.170 euro, urmând a fi menținute celelalte dispoziții
ale hotărârilor atacate.
Pe de altă parte, apreciindu-se ca fiind neîntemeiate
susținerile recurentului inculpat O.I.M., recursul declarat de acesta va fi
respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul
inculpat O.I.M. și intimata inculpată G.E. vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimata inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 37/A din 27 aprilie 2010 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală
nr. 472 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Alba, această din urmă hotărâre
numai în ceea ce privește latura penală cu privire la inculpata G.E. și latura
civilă a cauzei și, în rejudecare:
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, cu
aplicarea art. 74 - 76 C. pen., condamnă pe inculpata G.E. la pedeapsa amenzii
în cuantum de 2.000 RON.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C.
pen.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au
fost obligați inculpații O.I.M. și G.E. în solidar și cu partea responsabilă
civilmente S.C. "D.S." S.R.L. Alba Iulia către partea civilă M.C. la
1.170 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
O.I.M. împotriva aceleași decizii.
Obligă recurentul inculpat O.I.M. la plata sumei de 500 RON
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Obligă intimata inculpată G.E. la plata sumei de 200 RON cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata
inculpată G.E., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.