ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului penal de față;
Prin
sentința penală nr. 242/P din 28 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor,
s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptei inculpatei M.V., din infracțiunea de deținere de
mărfuri-pirat în scopul utilizării prin
comunicare
publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice în
scop comercial și închiriere de asemenea mărfuri
prevăzuta de art.
139
6
alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 8/1996
în infracțiunea prevăzuta de art. 139
6
alin. (2) și (3) din Legea
nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin.
(1) lit. c) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnată la pedeapsa de 3
luni închisoare.
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
modificata și completata cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
și art. 76 alin. (1) lit.
c) C. pen. a fost
condamnată aceeași inculpata pentru comiterea
infracțiunii de
reproducere neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator
la o pedeapsa de 200 lei amenda penala
În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. c) C. pen.
s-a aplicat inculpatei pedeapsa 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. cu titlu de
pedeapsă accesorie
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea
condiționata a executării pedepsei aplicate
inculpatei pe un termen
de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art.
82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția acesteia
asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat
executarea
pedepsei accesorii pe durata
suspendării condiționate a executării
pedepsei închisorii
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
8/1996 modificata și completata a fost obligată inculpata să plătească părții
civile Uniunea Producătorilor de Fonograme din România suma de 194 lei cu titlu
de despăgubiri civile și s-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen. s-au
respins pretențiile părții civile M.C. ca neîntemeiate
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
8/1996 modificata și completata a fost obligată inculpata să plătească părții
civile A.S.I. suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile și respinge restul
pretențiilor ca neîntemeiate
În
baza art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a dispus confiscarea speciala a
următoarelor bunuri 72 discuri optice tip CD și DVD, unitate centrala PC cu DVD
Writer, 3 hard disk-uri marca W.D., 2 hard disk-uri marca S., 2 hard disk-uri
marca M., enumerate în dovezile de ridicare și aflate la Camera de corpuri
delicte a I.P.J. Bihor.
În baza art. 139 alin. (14) lit. c) și alin. (15) din
Legea nr. 8/1996 modificata și completata s-a dispus distrugerea celor 72
discuri optice tip CD și DVD reprezentând copii efectuate ilegal, pe cheltuiala
inculpatei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată
inculpata la plata sumei de 1.000 lei în favoarea statului cu titlu de
cheltuieli judiciare
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a
reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Bihor emis în 12 martie 2009 în dosarul nr. 156/P/2007 a fost trimisa în
judecata inculpata M.V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 139
6
alin. (2), (3) și (4), respectiv art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
republicata, reținându-se ca în fapt, în calitate de administrator al SC I. SRL
Ineu a deținut mărfuri pirat în scopul utilizării prin comunicare publica,
programe pentru calculator fără licențe de utilizare din partea producătorilor.
În cauza, s-au constituit părți civile companiile M.C. și
A.S.I. cu suma de 8.755,5
euro, Uniunea
Producătorilor de Fonograme din România cu suma
de 1.940,79 lei.
Inculpatei i s-a adus la cunoștința punerea sa sub
învinuire pentru comiterea acestor infracțiuni, însă ulterior nu s-a mai
prezentat în fața organelor de urmărire penala. Ulterior, în fața instanței,
aceasta s-a prezentat la fiecare termen de judecata și a dat declarație în
cauza.
Examinând
actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În
cursul lunii martie 2007, organele de politie din localitatea Ineu jud. Bihor,
au constatat ca în imobil funcționează un club de internet în care erau circa
15 clienți. Potrivit raportului întocmit cu aceasta ocazie, s-a atras atenția
responsabilului clubului, identificat ca fiind S.L., fiul inculpatei M.V., sa
„legalizeze activitatea" în condițiile în care acesta a refuzat sa dea
orice detalii cu privire la încasarea sumelor de bani din funcționarea acestui
club.
Ulterior, în data de 27 aprilie 2007, a avut loc un nou
control al organelor de politie la aceasta locație, inculpata M.V. pretinzând
ca acel club de internet aparține SC I. SRL Ineu iar ea este administratorul
acestei societăți. Și de aceasta data s-a constatat ca în incinta clubului de
internet al societății
funcționează mai
multe unități de calculator folosite de către clienți
.
Potrivit actului constitutiv depus la Ministerul Justiției în
vederea eliberării certificatului de înregistrare, sediul social al SC I. SRL
era stabilit în Ineu
, însă certificatul de
înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului a fost eliberat de
abia în 04 mai 2007.'
Au fost solicitate inculpatei M.V. licențele pentru
utilizarea programelor instalate pe calculatoare, însă aceasta nu Ie-a putut
prezenta. De asemenea, organele de control au
constatat
ca discurile optice aflate în aceeași locație nu prezentau
însemnele
unor produse originale, astfel încât s-a procedat la ridicarea a 7 hard
disk-uri și 72 de discuri optice.
Din raportul de constatare tehnic-științifica din
10 ianuarie 2008 efectuat de către Oficiul Român
pentru Drepturile
de Autor a rezultat că hard disk-urile examinate
conțin reproduse atât programe ce necesita acordul titularilor de drepturi
pentru reproducere, cât și programe ce funcționează în regim
freeware/shareware, adică pentru instalarea și stocarea cărora nu se impune solicitarea
acordului titularilor și nici nu este nevoie de achiziționarea unei licențe în
acest sens. Printre aceste programe identificate pe hard disk-urile examinate
au fost identificate următoarele produse soft pentru instalarea și stocarea
cărora se impunea achiziționarea de licențe.
De asemenea, pe discurile optice examinate au fost
identificate un număr de 775 produse pirat opere muzicale, 14 opere
audiovizuale pirat, 21 programe pentru calculator pirat, precum și unele
înregistrări personale ce nu fac obiectul legislației privind dreptul de autor.
Inculpata
a arătat în declarația sa ca, la data efectuării controlului organelor de
politie, în clubul de internet erau câțiva copii ce probau calculatoarele ce
urmau sa fie folosite ulterior, întrucât clubul nu era încă deschis oficial.
„Erau circa 10 copii, pe
câțiva dintre ei i
știu personal, iar ceilalți știu ca sunt din sat. Nu eu
i-am chemat pe
copii ci veniseră așa, auzind muzica, însă printre ei erau și doi de la care am
împrumutat două calculatoare pentru ca nu aveam destule la firma. Poliția m-a
întrebat de licențe, însă întrucât firma nu era deschisa încă, eu neintrând în
posesia actului constitutiv, nu aveam nici licențele pentru programele de
calculator.. ulterior controlului eu nu am mai achiziționat licențele pentru ca
nu am mai deschis internet cafe-ul. Precizez ca aceste calculatoare s-au
încercat la I. circa o luna de zile dar copiii au folosit până în acea seara
doar programul Linux". Inculpata a mai arătat ca realizarea rețelei de
calculatoare a fost efectuata de către „un băiat pe care l-am găsit prin ziar,
prin
serviciul publicitate.. același băiat
a instalat și mai multe jocuri.. nu
mai țin minte cum îl cheamă și nici
nu mai știu exact cum l-am găsit, număr de telefon sau adresa".
De altfel, inculpata a mai arătat explicit ca nu recunoaște
comiterea infracțiunilor ce i se imputa prin actul de sesizare.
Însă, aceasta poziție nu a fost susținuta și de
ansamblul probator administrat în prezenta cauza.
Potrivit art. 139
6
alin. (2) din Legea nr. 8/1996
modificata și completata, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare
de la 1 la 5 ani sau cu amenda oferirea, distribuirea, deținerea ori
depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum și
deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publica la punctele de
lucru ale persoanelor juridice, iar când aceste fapte sunt săvârșite în scop
comercial, pedeapsa este de la 3 la 12 ani închisoare. Or, așa cum a recunoscut
chiar inculpata clienții din internet cafe-ul respectiv veneau „auzind
muzica", deci în condițiile în care s-a stabilit fără urma de îndoiala ca
operele
muzicale identificate pe discurile
optice erau opere pirat, deținerea
acestora în scopul utilizării prin
comunicare publica realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de mai
sus. De altfel, latura obiectiva a infracțiunii s-a realizat și prin
distribuirea unor asemenea opere pirat. Din declarația martorei M.G. rezulta ca
inculpata a chemat o persoana rămasa necunoscuta pentru a instala programul de
operare atât pe calculatoarele proprii cât și pe cale aparținând unor
cunoscuți, fără a avea licențele necesare. Deci
deținerea discurilor
optice pe care erau stocate programele de operare
piratate avea ca și scop distribuirea de
asemenea
mărfuri. Instanța reține ca inculpata nu a prezentat nicio
justificare
pentru deținerea unui număr atât de mare de discuri optice pe care erau
instalate programe pirat.
În condițiile în care aceste produse pirat erau
deținute la sediul unei societăți comerciale, tribunalul a reținut ca este
realizata și condiția privind scopul comercial prevăzut de alin. (3) al art. 139
6
din Legea nr. 8/1996 modificata și completata, însă nefiind dovedit ca
mărfurile pirat erau închiriate sau oferite spre închiriere, tribunalul a
proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii doar a alin. (2)
și (3) de la art. 139
6
din Legea nr. 8/1996.
De asemenea, tribunalul a reținut că sunt întrunite și
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996 care prevede ca constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda reproducerea neautorizata pe sisteme
de calcul a programelor
pentru calculator
în oricare dintre următoarele modalități: instalare,
stocare, rulare sau
executare, afișare ori transmitere în rețea interna. Potrivit raportului de
constatare tehnic-științifica din
10
ianuarie 2008, pe unitățile de calculator depistate la
sediul clubului
de internet cafe erau instalate ca program de operare W., pentru ca cărui
instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea este
necesara obținerea titularului drepturilor de autor, prin achiziționarea
licenței. Așa cum a rezultat din poziția inculpatei, aceasta nu a achiziționat
până la data controlului aceste licențe întrucât nu cunoștea ca are aceasta
obligație.
La stabilirea
pedepselor pentru fiecare din aceste infracțiuni, tribunalul a ținut cont de
toate criteriile de individualizare prevăzute
de art. 72 C. pen.
începând cu limitele de pedeapsa prevăzute în legea speciala, cât și de gradul
de pericol social constatat
reflectat de
modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de
împrejurările
concrete în care au fost comise faptele, de urmarea produsa, precum și de
persoana și conduita inculpatei. Astfel, tribunalul a reținut că modul și
mijloacele de săvârșire nu pot caracteriza faptele ca prezentând un grad de
pericol exagerat,
nefiind vorba nici pe
departe de acțiuni însemnate de reproducere,
distribuire sau promovare a
produselor pirat. De asemenea, nici împrejurările concrete în care au fost
comise faptele și nici persoana inculpatei cu perspective reale de reintegrare
sociala, nici conduita sa după săvârșirea infracțiunilor nu au putut
caracteriza faptele sale ca prezentând un grad de pericol social ridicat.
Ca atare, tribunalul, reținând conduita buna a
inculpatei înainte de comiterea infracțiunilor, precum și comportarea sa în
cursul procesului penal constând în prezentarea
în fața instanței, a
reținut circumstanțele atenuante judiciare
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c), urmând a reduce pedepsele
stabilite sub minimul special prevăzut de lege.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 334 C.
proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei M.V. din
infracțiunea de deținere de mărfuri-
pirat
în scopul utilizării prin comunicare publica la punctele de lucru
ale
persoanelor juridice în scop comercial și închiriere de asemenea mărfuri
prevăzuta de art. 139
6
alin. (2), (3) și (4) din Legea nr.
8/1996 în infracțiunea prevăzuta de art. 139
6
alin. (2) și (3) din Legea nr.
8/1996 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.
a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., texte în baza cărora a
condamnat-o la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
modificata și completata cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpata pentru
comiterea infracțiunii de reproducere neautorizata pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator la o pedeapsa de 200 lei amenda penala.
În baza art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. c) C. pen.
s-a aplicat
inculpatei pedeapsa 3 luni
închisoare, iar în baza art. 71 C. pen.
s-au interzis inculpatei
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. cu titlu de
pedeapsă accesorie.
Apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără
executarea acesteia, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus
suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatei
pe
un termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în
baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția acesteia asupra consecințelor
prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus
suspendarea executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii.
Sub
aspectul laturii civile, tribunalul a reținut că pretențiile părților civile
sunt justificate doar în parte. Astfel, sumele precizate de către acestea ca
reprezentând cuantumul prejudiciului suferit prin piratarea operelor muzicale
sau a programelor de calculator sunt rezultatul unui calcul greșit.
Tribunalul a
reținut că pe de o parte, părțile civile au calculat
prejudiciul fără a
scădea din contravaloarea fiecărui produs costurile de producție pe care ar fi
trebuit sa le suporte în cazul în care ar fi difuzat acele CD-uri sau DVD-uri
(pentru exemplificare, s-a arătat că atunci când un infractor reproduce fără
drept pe un compact disc o bucata muzicala și apoi comercializează acel CD,
titularul de drepturi nu este prejudiciat cu
întreaga contravaloare a
unui compact disk original câtă vreme
infractorul a suportat costul CD-ului neînregistrat, precum și costul
înregistrării - energie electrica, uzura morala a unității de calculator, etc),
iar nu părțile civile. Or, a fost evident ca inculpatul nu poate fi obligat sa
plătească părților civile și sumele pe care aceștia nu le-au cheltuit
niciodată. Inculpatul nu a sustras niște produse originale din patrimoniul
părților civile pentru a fi obligat pur și simplu la plata echivalentului
acestor produse. Părțile civile au fost prejudiciate doar cu contravaloarea
drepturilor de autor, iar nu și cu contravaloarea suportului disc optic sau cu
contravaloarea manoperei de înregistrare ori a coperții, etc.
Tribunalul a reținut că părțile civile tind prin
constituirile formulate sa se îmbogățească fără justa cauza în detrimentul
inculpatului. Invocarea prevederile art. 139
6
alin. (6) teza a doua din
Legea nr. 8/1996 în susținerea pretențiilor
formulate este complet
eronata. Textul
legal amintit stabilește modalitatea de calcul pentru
stabilirea
caracterului calificat sau nu al faptei, iar nu pentru calcularea
prejudiciului. în nici un caz acest text de lege nu ar putea fi interpretat în
sensul în care ar conduce la crearea unor situații absurde de genul celei
arătate, adică la obligarea inculpatului la plata unor sume mai mari decât
cuantumul prejudiciului suferit de către părțile civile.
Pe de alta parte, tribunalul a considerat ca este
eronat raționamentul părților civile care considera ca ori de cate ori un
infractor „piratează" un număr de CD-uri cu conținut muzical, software,
etc., prejudiciul rezultat îl constituie echivalentul sumei
prețului acelor CD-uri originale. Acest
raționament ar fi valabil daca
ar fi adevărat ca acei cumpărători ar fi
achiziționat cu certitudine
produsele
piratate în lipsa ofertei infractorului. Or, aceasta premisa
este
complet falsă. Nu este un secret ca fenomenul pirateriei drepturilor de autor
este major în acele tari sau regiuni geografice în care puterea de cumpărare al
cetățenilor este scăzuta astfel încât aceștia își permit cu dificultate
achiziția unor asemenea produse. Aceasta înseamnă ca o parte a celor care își
doresc produsele vizate nu vor fi în măsura sa plătească preturile produselor
originale, iar faptul ca își cumpăra produse piratate nu poate prejudicia în
nici un fel titularii drepturilor de autor. Dimpotrivă, daca tribunalul s-ar fi
referit la producătorii de software, s-a reținut că prin folosirea unui produs
piratat, utilizatorul devine oarecum dependent sub aspect subiectiv și atunci
când își va permite financiar sa își cumpere un produs original, îl va prefera
evident pe cel cu care este deja obișnuit.
Tribunalul a reținut ca fiind dincolo de orice îndoiala
necesitatea protejării proprietății intelectuale și, totodată, necesitatea
combaterii pirateriei, însă în nici un caz obținerea obligării autorilor unor
asemenea fapte la plata unor sume exorbitante, fără legătura cu cuantumul real
al prejudiciului suferit nu poate face parte din arsenalul acestei lupte,
instanțele judecătorești fiind chemate sa stabilească un echilibru intre părți.
Ca
atare, tribunalul a cenzurat pretențiile formulate și ținând cont de toate
împrejurările cauzei, de amplitudinea faptelor inculpatului, de condițiile
economice generale în care au fost comise acestea, numărul produselor piratate,
va dispune după cum urmează:
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
8/1996 modificata și completata a fost obligată inculpata să plătească părții
civile Uniunea Producătorilor de Fonograme din România suma de 194 lei cu titlu
de despăgubiri civile reprezentând 10% din suma totala solicitata și s-au
respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen. s-au
respins pretențiile părții civile M.C. ca neîntemeiate.
În baza art. 14, 15 și 346 alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 998 C. civ. și art. 139 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.
8/1996 modificata și completata a fost obligată inculpata să plătească părții
civile A.S.I. suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând 10%
din suma solicitata, și s-au respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 118 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a
dispus confiscarea speciala a următoarelor bunuri 72 discuri optice tip CD și
DVD, unitate centrala PC cu DVD Writer, 3 hard disk-uri marca W.D., 2 hard
disk-uri marca S., 2 hard disk-uri marca M., enumerate în dovezile de ridicare
și aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bihor
În baza art. 139 alin. (14) lit. c) și alin. (15) din
Legea nr. 8/1996 modificata și completata s-a dispus distrugerea celor 72
discuri optice tip CD și DVD reprezentând copii efectuate ilegal, pe cheltuiala
inculpatei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost
obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei în favoarea statului cu titlu de
cheltuieli judiciare.
Împotriva
hotărârii penale mai sus arătate a formulat apel
inculpata M.V. solicitând admiterea acestuia, desființarea
sentinței
apelate și ca urmare a reanalizării probațiunii să se dispună achitarea ei în
baza art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni
administrative.
În motivarea apelului în fața instanței de apel,
inculpata prin apărătorul său desemnat din oficiu a arătat că fapta a adus o
atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, inculpata
înființând la insistențele fiului ei o societate
comercială pentru a da posibilitatea ca tinerii din sat să se adune la un club
de internet; la
data efectuării controlului societatea nu era înființată
însă în prezent inculpata a depus diligente și a obținut licența necesară
programelor pentru calculator.
Prin decizia penală nr. 61/A din 13 octombrie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a fost
respins ca nefondat apelul inculpatei.
Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma
motivelor invocate curtea în baza art. 378 C. proc. pen. Curtea de Apel reține
că aceasta este legală și temeinică, în mod corect prima instanță reținând
situația de fapt și de drept dedusă judecății și a stabilit vinovăția
inculpatei pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, în baza
unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, la dosarul cauzei se găsesc o serie de probe proces-verbal
încheiat cu ocazia controlului organelor de poliție în cursul lunii martie 2007
din care rezultă că în imobilul din localitatea Ineu funcționează un club de
internet, proces-verbal de control încheiat în data de 27 aprilie 2007 din care
rezultă că în incinta aceluiași club de internet
funcționează mai multe unități de calculator folosite de către clienți,
procesele-verbale de ridicare a 7 hard disk-uri și 72 de discuri optice,
raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor din care
rezultă cu
certitudine că inculpata a deținut la sediul societății sale
comerciale
SC I. SRL Ineu produse pirat care erau închiriate sau oferite spre închiriere
și totodată că la sediul clubului de internet erau instalate pe calculatoare ca
programe de operare pentru a cărui instalare, stocare, rulare sau executare,
afișare ori transmitere în rețea este necesară obținerea licenței de
autorizare.
Susținerea
inculpatei potrivit căreia nu se consideră vinovată de comiterea faptelor
reținute în sarcina sa întrucât nu a știut că este necesară licență pentru
programe nu poate fi primită, necunoașterea legii neabsolvind-o pe aceasta de
răspunderea penală în condițiile în care Legea nr. 8/1996 a fost publicată în M.
Of. și putea fi cunoscută de aceasta. De asemenea nu are relevanță nici
împrejurarea că la data realizării primului control inculpata nu avea firma
constituită câtă vreme din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta
a deținut discurile și programele piratate în scop comercial, iar potrivit art.
139
6
alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 se sancționează doar
deținerea de astfel de produse pirat nefiind necesar să se facă dovada că
acestea erau închiriate sau oferite spre închiriere.
Acesta este și motivul pentru care prima instanță a și
dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute și pedepsită de art.
139
6
alin. (2), (4) și (3) din Legea nr. 8/1996 care a fost reținută
în sarcina inculpatei apelante prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută și
pedepsită doar de alin. (2) și (3) ale art. 139
6
din Legea nr. 8/1996.
De asemenea instanța de fond a efectuat o justă
individualizare a pedepselor aplicate inculpatei atât sub aspectul naturii și
cuantumului naturii acestora cât și ca modalitate de executare, fiind
respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, prima
instanță a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale, că a avut o
atitudine de colaborare în cursul procesului penal constând în prezentarea în
fața instanței,
motive pentru care a și
reținut în favoarea acesteia circumstanțele
atenuante judiciare
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a redus pedepsele stabilite sub
minimul special stabilit de lege.
În ceea ce privește cererea inculpatei de achitare a sa
în baza art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen. pentru motivele
arătate mai sus, Curtea consideră că aceasta este nefondată întrucât nu se
poate spune că faptele săvârșite de inculpată au adus o atingere minimă a
valorilor sociale apărate de
Legea nr. 8/1996
- drepturile de autor - și că ele sunt în mod vădit
lipsite de
importanță.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social
Curtea a ținut seama de art. 18
1
alin. (2) C. pen. reținând că
inculpata prin fapta sa a adus prejudicii părților civile M.C. și A.S.I.,
precum și de împrejurarea că
aceasta nu a
recunoscut decât parțial comiterea faptelor încercând
să justifice
săvârșirea acestora prin necunoașterea legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.V.,
criticând-o cu privire la greșita condamnare a acesteia, solicitând achitarea
în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei
sancțiuni cu caracter administrativ prev. de art. 91 C. pen. întrucât fapta nu
prezintă pericol social.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor
formulate și a cazurilor de casare în care formal acestea se încadrează,
respectiv art. 385
9
pct. 13 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul
este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 27
aprilie 2007, cu ocazia unui control efectuat de lucrători de poliție
judiciară din cadrul I.P.J. Bihor, s-a descoperit
că în comuna Ineu
funcționează în fapt un club de internet, în care se
găseau 6 calculatoare, pentru care nu au putut fi prezentate licențele necesare
utilizării programelor instalate.
Cu aceeași ocazie,
au fost descoperite și 72 de discuri optice
(CD și DVD), pe care erau
înscrise cu marker diferite titluri de opere cinematografice, muzicale și
programe pentru calculator.
Procedându-se la verificarea bunurilor ridicate în
vederea cercetărilor (hard-disc-urile calculatoarelor și cele 72 discuri
optice), s-a constatat pe de o parte că pe hard-disc-uri sunt reproduse
programe pentru calculator, care necesită acordul titularilor de drepturi
pentru reproducere, iar pe discurile optice se găsesc produse pirat (videograme
și opere muzicale).
Cu ocazia controlului, inculpata a refuzat să prezinte
documentele de achiziție și licențele pentru produsele găsite, susținând în mod
neadevărat că acestea ar fi fost instalate de pe internet.
Inculpata a încercat
să acrediteze ideea că la data controlului
societatea sa nu era încă înregistrată, astfel încât nu poate fi vorba
despre
o activitate comercială; în plus, nu toate calculatoarele îi
aparțineau (parte din ele provenind de la copiii
din sat), că discurile
optice găsite nu-i aparțineau (ci erau tot ale
copiilor ), că nu are nicio pregătire în domeniul calculatoarelor și de aceea
nu știe ce fel de programe erau instalate.
Așa cum corect a reținut instanța de apel,
necunoașterea legii nu poate servi ca temei pentru înlăturarea răspunderii
penale, după cum lipsa cunoștințelor în domeniu nu înlătură obligația oricărei
persoane care dorește să desfășoare o activitate de genul celei constatate cu
ocazia controlului (sala de internet) de a avea toate documentele legale,
inclusiv licențe pentru instalarea și rularea lor pe calculatoare.
De
asemenea, este lipsit de relevanță că la momentul controlului societatea
inculpatei nu fusese încă înregistrată la Registrul Comerțului, câtă vreme
actul constitutiv fusese încheiat și depus la această instituție cu câteva zile
mai înainte de data controlului, iar codul unic de înregistrare era emis chiar
la acea dată, respectiv 27 aprilie 2007 (doar certificatul de înregistrare a
fost eliberat mai târziu, pe 2 mai 2007).
Mai mult, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit cu
ocazia controlului, la acea dată toate cele 6 calculatoare aflate în
incinta clubului erau în stare de funcționare,
fiind utilizate de clienți,
care le foloseau pentru jocurile instalate
pe acestea.
Prin urmare, la acea dată societatea funcționa în fapt,
desfășurând așadar activități înscrise în
obiectul de activitate (cele
legate de informatică), conform actului
constitutiv.
De asemenea, din actul de control nu rezultă că
persoanele
care foloseau calculatoarele
erau copii, menționându-se explicit că
era vorba despre
„clienți".De altfel, situația prezentată de inculpată nu are o justificare
logică, fiind greu de acceptat că o persoană își înființează o societate
comercială pentru a desfășura activități cu titlu gratuit (punerea la
dispoziția copiilor din sat a unor calculatoare, pe care în cea mai mare parte
tot ei le-ar fi adus), căci scopul oricărei societăți este obținerea de profit,
iar nu săvârșirea unor acte caritabile (pentru acestea se putea înființa o
fundație, iar nu o societate comercială). Tot astfel, este cel puțin ciudată
apărarea inculpatei, în sensul că respectivii copii i-ar fi pus la dispoziție
propriile calculatoare, cu titlu gratuit, indiferent dacă inculpata ar fi
urmărit sau nu obținerea vreunui profit.
De altfel, legea sancționează deținerea unor mărfuri
pirat în scopul utilizării lor prin comunicare publică la punctele de lucru ale
persoanelor juridice, iar ca formă agravată - săvârșirea unor asemenea fapte în
scop comercial, fiind vorba despre infracțiuni de pericol, necondiționate de
realizarea scopului urmărit.
În consecință, Curtea constată că faptele au fost
comise de inculpată cu forma de vinovăție cerută de lege, sunt prevăzute de
legea penală și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru
care a fost condamnată.
În ce privește
solicitarea de a i se aplica prevederile art. 18
1
C. pen., aceasta a
fost analizată corespunzător de către instanța de
apel, prin raportare
la criteriile prevăzute de lege, constatându-se în mod întemeiat că faptele
comise de inculpată nu sunt în mod vădit lipsite de importanță, cu atât mai
mult cu cât aceasta a încercat să se exonereze de răspundere prin prezentarea
unei situații de fapt nereale.
Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând
și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpata M.V. împotriva deciziei penale nr. 61/A
din 13 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 23 februarie 2012.