ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Olt, secția penală, a dispus, în baza art. 139

6

alin. (2) și (3), alin. (1) lit. b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului P.M. la 1 an închisoare pentru infracțiunea de "deținere de mărfuri pirat în scop comercial", faptă săvârșită în data de 27 ianuarie 2008.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) finala și b) C. pen., pedeapsa accesorie ce va fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Constată recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile C.

Ia act că celelalte părți din cauză nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 139 alin. (16) din Legea nr. 8/1996 modificată dispune confiscarea și distrugerea a patru CD-uri și 27 de casete audio ridicate de la inculpat conform procesului-verbal de ridicare a bunurilor întocmit la 27 ianuarie 2008 și a anexei acestuia - dosar urmărire penală, urmând ca în acest sens după rămânerea definitivă a prezentei sentințe hotărârea să fie comunicată O.R.D.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 50 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertății Cetățenești.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul P.M. este administrator la A.F. P.M. cu sediul în localitatea R.V., județul Teleorman având ca obiect de activitate comercializată de casete și CD-uri audio.

În ziua de 27 ianuarie 2008, lucrători ai UM (de jandarmi) Craiova l-au depistat pe inculpat în târgul săptămânal din comuna I., județul Olt, având expuse la vânzare în Piața comunală I. casete și cd-uri audio.

Verificarea documentelor, dar și a bunurilor expuse a dus la descoperirea unui număr de 27 casete audio și 4 cd-uri (fonograme) expuse spre vânzare ce nu aveau elemente de identificare (nume producător, hologramă), ridicând suspiciunea că sunt produse pirat.

Bunurile au fost ridicate de organele de control iar în urma expertizării lor de către O.R.D.A. a rezultat fără dubiu că ele sunt mărfuri pirat (raport de constatare tehnico științifică din 11 aprilie 2008 atașat la dosar urmărire penală).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de ridicare a bunurilor, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut comiterea faptei arătând că a expus spre vânzare bunurile care au făcut obiectul constatării tehnico-științifice deși cunoștea că sunt mărfuri pirat.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., poziția sinceră manifestată de inculpat ca și faptul că a achitat prejudiciul produs, toate aceste împrejurări determinând instanța de fond să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Reține de asemenea instanța de fond că în cauză nu operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 143

1

din Legea nr. 8/1996 cât timp aceste dispoziții legale prevăd expres infracțiunile pentru care operează această cauză.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul P.M. solicitând a se reține dispozițiile art. 143

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996 cu consecința încetării procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen. fiind achitat în întregime prejudiciul care a fost foarte mic.

Prin Decizia penală nr. 19 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.M., împotriva Sentinței penale nr. 125 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 1448/104/2009.

A desființat în parte sentința, în sensul că a micșorat pedeapsa la 5 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 200 RON reprezentând onorariu apărător oficiu s-au achitat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Dolj.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, în cauză nefiind incidentă cauza de nepedepsire reglementată de dispozițiile art. 143

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996 așa cum a solicitat inculpatul.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.M. solicitând în continuare reținerea cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 143

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996.

De asemenea, arată inculpatul că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de pericolul social redus și de valoarea prejudiciului cauzat.

În susținerea recursului său inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 18 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat este întemeiat din alte considerente decât cele invocate de inculpat.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică a faptei corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată.

Dispozițiile art. 143

1

din Legea nr. 8/1996 modificată referitoare la cauza de nepedepsire nu sunt incidente în cauză așa cum în mod corect au reținut instanțele inferioare.

Potrivit dispozițiilor art. 143

1

alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu se pedepsește persoana care mai înainte de a fi începută urmărirea penală denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia din infracțiunile prevăzute de art. 139

6

permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.

La alin. (3) al art. 143

1

din Legea nr. 8/1996 se arată că "de prevederile alin. (1) beneficiază și persoanele care au comis infracțiuni prevăzute de art. 139

9

, 140 și 141 în condițiile în care se recuperează prejudiciul constatat.

Este adevărat că inculpatul a achitat prejudiciul constatat însă infracțiunea reținută în sarcina sa nu este prevăzută de dispozițiile art. 143

1

alin. (3) din Legea nr. 8/1996 pentru a putea să beneficieze de cauza de nepedepsire.

Infracțiunile la care se referă aceste dispoziții legale sunt cele prevăzute de art. 139

9

, art. 140 și art. 141 din Legea nr. 8/1996 nefiind prevăzută și infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin. (2) și (3), infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect dozată, instanța de apel acordând o largă eficiență circumstanțelor atenuate reținute în favoarea sa reducând cu mult pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

O nouă reindividualizare a pedepsei nu se impune în condițiile în care inculpatul a mai fost sancționat anterior cu trei ori cu amendă administrativă pentru aceleași gen de fapte, împrejurare în raport de care Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Înalta Curte apreciază însă că recursul inculpatului este fondat în raport de împrejurarea că instanța de fond reducând pedeapsa aplicată inculpatului nu a stabilit un nou termen de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen.

Astfel prin Sentința penală nr. 125 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului Olt inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare și în baza art. 81 - art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de trei ani.

Prin Decizia penală nr. 19 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa la 5 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței pronunțând astfel o soluție nelegală.

Stabilind pedeapsa la 5 luni închisoare instanța de apel trebuia să stabilească un alt termen de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen. potrivit cărora "durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează că în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul inculpatului, va casa în parte decizia penală și rejudecând în fond în baza art. 82 C. pen. va stabili termenul de încetare pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului, la 2 ani și 5 luni.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și rejudecând în fond:

În baza art. 82 C. pen. stabilește termen de încercare pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ani și 5 luni.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.