ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2321/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2321/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 596

din 18 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul O.G.D.

a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 51 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4

ani închisoare.

- în baza art. 139

6

și art. 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani

închisoare în condițiile art. 86

1

C. pen., pe durata unui termen de

încercare de 6 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 86

3

C.

pen., s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare, inculpatul să respecte

următoarele dispoziții:

- să se prezinte, la

organele de poliție în raze teritorială în care domiciliază, în fiecare marți a

fiecărei luni;

- să anunțe, fiecare

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință ;

- să anunțe orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și data întoarcerii;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să desfășoare o activitate

utilă.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către părțile civile a sumelor:

4228 dolari S.U.A. către M.C.;20135 dolari S.U.A. către A.I.; 25135 dolari

S.U.A. către A.S.I.; a sumelor de 358,50 euro către V.U.G.; și a celei de

1054,70 euro către E.A. și publicarea, pe cheltuiala sa a prezentei sentințe

penale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul s-a ocupat cu

vânzarea de materiale pornografice cu minori prin intermediul internetului.

Percheziția informatică

efectuată de organele de cercetare penală a stabilit că pe compact, discul

intitulat „P.” se află înmagazinate filme în care apar minori în ipostaze

pornografice explicite, iar potrivit declarațiilor inculpatului, acest C.D a

fost livrat de 4-5 ori.

În cursul anului 2005, până

la 28 mai 2005, inculpatul a produs și comercializat CD-URI conținând materiale

din domeniul muzical, jocuri, programe de calculator, filme, fără să dețină

licență din partea titularilor drepturilor de autor și drepturilor conexe.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În apelul declarat de

inculpat, hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate întrucât activitatea circumscrisă

la săvârșirea infracțiunii prevăzută de 139

6

și 139

9

din

Legea nr. 8/1996 a fost desfășurată înainte de a fi modificată această lege

prin Legea nr. 285/2004, lege publicată în M. Of. la 30 iunie 2004 și intrată

în vigoare la 30 de zile după publicare.

În aceste condiții, această

infracțiune reținută în sarcina sa nu mai este prevăzută în noua lege și s-a

solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută

de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 s-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în raport de circumstanțele personale și

poziția procesuală sinceră, menționând că un singur CD din cele găsite la

percheziția domiciliară conține materiale pornografice cu minori.

Inculpatul a solicitat și

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitor la pedeapsa ce se va alica pentru

această infracțiune, iar sub aspectul laturii civile, a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

În apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, hotărârea instanței de fond a fost

criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât pedeapsa de 4 ani aplicată

pentru fapte concurente nu este susceptibilă de suspendarea executării sub

supraveghere conform art. 86

1

alin. (2) C. pen.; nu a fost

soluționat fondul cauzei prin aplicarea unei singure pedepse pentru cele două

infracțiuni din Legea nr. 8/1996 cu tratament sancționator diferit, și există

și contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii sub acest aspect;

nu au fost aplicate dispozițiile art. 118 lit. a) C. pen., pentru suporturile optice

găsite la percheziția domiciliară, lucruri produse prin infracțiunile pentru

care a fost condamnat inculpatul.

În susținerea apelului,

parchetul și-a modificat motivul 2 al apelului considerând hotărârea nelegală

sub aspectul greșitei încadrări juridice a infracțiunilor prevăzută de art. 139

6

și 139

9

din Legea nr. 8/1996. Sub acest aspect, s-a susținut că

faptele săvârșite de inculpat în cursul anului 2004, până la modificarea și

completarea acestei legi prin Legea nr. 283/2004 intrată în vigoare la 30

august 2004, nu au fost dezincriminate, ci își regăsesc conținutul în dispozițiile

art. 142 lit. a) și b) din această lege.

Prin decizia penală nr. 814/

A din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

au fost admise ambele apeluri, a fost desființată hotărârea instanței de fond

și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se că

instanța de fond a stabilit bine situația de fapt, dar două părți civile nu au

fost citate și nici nu s-a pronunțat cu privire la constituirea de părți civile

pentru acestea.

Instanța de apel a indicat instanței

de rejudecare și analizarea motivelor de apel formulate de inculpat și parchet.

La rejudecarea cauzei,

instanța a dispus și citarea părților civile U.P.F.R. și R.O.A.C.T., care s-au

constituit părți civile la urmărirea penală.

Reținând aceeași situație de

fapt, în rejudecare, Tribunalul București, secția I penală, a pronunțat sentința

penală nr. 326 din 19 martie 2008, dispunând următoarele:

A admis cererea Parchetului și,

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 139

6

și 139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr.

285/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 142 lit. a) și

b) din Legea nr. 8/1996, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 51 din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.G.D.,

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) și c) teza a II-a C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 142 lit. a) și

b) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C.

pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

teza a II-a lit. b) și c) teza a II-a C. pen.

În condițiile art. 86

1

alin. (2) art. 71 alin. (5) și art. 86

2

C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata

unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86

3

C.

pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în fiecare marți a fiecărei luni;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra prevăzută art. 86

4

C. pen. și art. 359 C. proc.

pen.

În baza art. 14 raportat la

art. 346 C. proc. pen., a fost obligat la despăgubiri civile în echivalent în

lei, la cursul oficial de schimb la data plății, astfel:

- 4228 dolari S.U.A. către M.C.;

- 20135 dolari S.U.A. către

A.I.;

- 699 dolari S.U.A. către M.I.;

- 358,50 euro către V.U.G.;

- 1054,70 euro către E.A.I.N.C.;

- 61884 dolari S.U.A. către

R.O.-A.C.T.;

-10644 dolari S.U.A. către U.P.F.R.

În baza art. 118 lit. a) C.

pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a 9542 suporturi optice tip CD

și DVD și 98 carcase tip DVD aflate în custodie la O.R.D.A.

Inculpatul a fost obligat să

publice, pe cheltuiala sa, într-un ziar central, prezenta hotărâre, în termen

de 30 de zile de la rămânerea definitivă.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat și la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin apelul declarat,

inculpatul a criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că din cele 9535 CD și DVD găsite asupra sa, unul singur conținea

materiale pornografice cu minori și, în atari condiții, greșit s-a reținut că

el ar fi comis infracțiunea prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Cu privire la cea de a doua

infracțiune reținută în sarcina sa pentru care s-a dispus schimbarea încadrării

juridice, s-a susținut că legea, astfel cum a fost modificată ulterior

comiterii faptelor de către inculpat, ar fi dezincriminat faptele sale, în

sensul că reproducerea integrală sau parțială a operei sau difuzarea ei nu

reprezintă același lucru cu ceea ce legea, în reglementarea ulterioară, prevede

că realizarea de mărfuri pirat, respectiv reproducerea neautorizată.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 115/

A din 25 aprilie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Instanța de control judiciar

a reținut că din probele administrate rezultă că 13 CD-uri provenite de a

inculpat aveau titluri inserate în limba engleză cu termeni care indicau faptul

că ele conțineau filme și imagini cu minori în ipostaze pornografice, pe de o

parte, iar pe de altă parte rezultă că inculpatul, pentru comercializarea,

inclusiv a acestora, utiliza o adresă de e-mail pentru primirea comenzilor.

Așa fiind, este evident că

în mod corect s-a reținut comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzută ce

art. 51 din Legea nr. 161/2003 și sub acest aspect apelul său este nefondat.

Cu privire la cealaltă infracțiune

pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice și aplicarea legii mai

favorabile s-au reținut următoarele aspecte:

Asupra inculpatului s-au

depistat, la 28 mai 2004, cu ocazia percheziției domiciliare, 9535 CD-uri și

DVD-uri copiate fără licențe din partea titularilor drepturilor de autor.

Asemenea fapte erau

sancționate prin art. 142 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996 ca infracțiuni de

reproducere integrală sau parțială a operei și de difuzare a acesteia.

Prin Legea nr. 285/2004,

intrată în vigoare la 30 august 2004, a fost abrogat art. 142 din Legea nr. 8/1996,

însă faptele de realizare în scop comercial de mărfuri pirat se regăsesc în

conținutul infracțiunilor prevăzută de art. 139

6

și 139

9

din

Legea nr. 285/2004, cu un regim sancționator mai sever și nicidecum nu au fost

dezincriminate, cum greșit susține inculpatul în apelul său.

Faptele fiind prevăzute ca

infracțiune și după modificarea Legii nr. 8/1996, pe de o parte, iar pe de altă

parte sancționate mai sever, corect tribunalul a dispus schimbarea încadrării

juridice, aplicarea legii mai favorabile și reținerea infracțiunii în sarcina

inculpatului, astfel că și sub acest aspect apelul său este fondat.

Reținând cele două infracțiuni

în forma continuată, în sarcina inculpatului, tribunalul a aplicat pedepse

judicios individualizate, neimpunându-se redozarea lor, așa cum a solicitat

inculpatul în apelul declarat.

Împotriva acestei decizii

penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.G.D., invocând cazurile

de casare prevăzută de dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 14 și 17 C.

proc. pen.

Printr-un prim motiv,

recurentul inculpat a criticat pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 ca fiind prea aspră în

raport cu modalitatea comiterii acestei fapte și de circumstanțele în care ea a

fost săvârșită, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 73 și 74 C. pen. și

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzută de lege.

S-a mai susținut că

inculpatul domiciliază în București, astfel încât instanța de fond a stabilit în

mod nelegal obligația inculpatului de a se prezenta de durata termenului de

încercare la Serviciul de protecție a victimelor de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

S-a solicitat aplicarea art.

81 C. pen.

Prin al doilea motiv de

recurs, recurentul inculpat a susținut că instanțele au dat o încadrare

juridică greșită celei de a doua infracțiune reținute în sarcina sa și că

schimbarea de încadrare dispusă în rejudecare din art. 139

6

și 139

9

din Legea nr. 285/2004 în art. 142 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996 este

nelegală, conținutul celor două infracțiuni fiind diferit, ca și modul de

sesizare al instanței.

S-a susținut că dispozițiile

art. 142 din Legea nr. 285/2005 nu reprezintă legea mai favorabilă pentru

inculpat, în realitate acest text de lege sancționând  alte fapte decât cele pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată.

S-a arătat că faptele

săvârșite de inculpat și pentru care a fost trimis în judecată nu erau

incriminate de legea în vigoare la data săvârșirii lor, ele nefiind prevăzute

ca infracțiune până la data modificării legii; în consecință, s-a solicitat

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b) C. proc. pen., cu consecința exonerării inculpatului de plata oricărei despăgubiri.

Pentru aceste motive, s-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea

cauzei.

Examinând recursul prin

prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată

următoarele:

Hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea acesteia nu contrazice

dispozitivul hotărârii care se și înțelege integral.

Modul în care este motivată

hotărârea atacată permite verificarea acesteia sub aspectul legalității și

temeiniciei de către instanța de control judiciar, astfel că Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la cazul de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Împrejurarea că recurentul

inculpat nu este de acord cu motivarea instanței și o critică ca fiind greșită

nu conduce la constatarea ca nemotivată sau neclară a hotărârii, astfel că

susținerile acestuia vor fi înlăturate ca nefondate.

Încadrarea juridică dată

faptelor reținute în sarcina inculpatului O.G.D. prin sentința nr. 326 din 19

martie 2008 a Tribunalului București, secția I penală și menținută prin decizia

nr. 115/ A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

este legală și temeinică.

Cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate de organele de cercetare penală la data de 28 mai 2004, asupra

inculpatului au fost depistate 9535 de CD-uri și DVD-uri copiate fără licență din

partea titularilor drepturilor de autor.

Asemenea fapte erau

sancționate prin art. 142 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996 ca infracțiuni de

reproducere integrală sau parțială a operei și de difuzare a acesteia.

Prin Legea nr. 285/2004,

intrată în vigoare la 30 august 2004, a fost abrogat art. 142 din Legea nr. 8/1996,

însă faptele de realizare în scop comercial de mărfuri pirat se regăsesc în

conținutul infracțiunilor prevăzută de art. 139

6

și 139

9

din

Legea nr. 285/2004, cu un regim sancționator mai sever și nicidecum nu au fost

dezincriminate, cum greșit susține inculpatul în recursul său.

Faptele fiind prevăzute de

infracțiune și după modificarea Legii nr. 8/1996, pe de o parte, iar pe de altă

parte sancționate mai sever, corect tribunalul a dispus schimbarea încadrării

juridice, aplicarea legii mai favorabile și reținerea infracțiunii în sarcina

inculpatului, astfel că și sub acest aspect recursul său este fondat.

Astfel, în conținutul constitutiv

al infracțiunii prevăzută de art. 139

6

și 139

9

din Legea nr.

285/2004 se regăsesc ca modalități de acțiune ale elementului material al

faptei; realizarea în scopuri comerciale de mărfuri private, deținerea și

distribuirea acestora, operațiuni efectuate fără consimțământul titularului de

drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta.

Art. 142 lit. a) și b) din

Legea nr. 8/1996 incrimina ca infracțiune fapta persoanei care, fără a avea

consimțământul titularului drepturilor recunoscute prin lege, reproducea integral

sau parțial o operă și o difuza.

Este evident că noua lege a

preluat incriminarea din textul arătat mai sus, astfel că deși textul legii

vechi a fost abrogat, fapta nu a fost dezincriminată, noțiunile de abrogat/

dezincriminat nefiind echivalente.

Cât privește susținerea recurentului

că noțiunea de operă nu ar fi similară celei de marfă pirat, Curtea constată că

orice operă reprodusă în condiții de ignorare/încălcare a dreptului de autor al

titularului acestuia constituie o marfă pirat, fiind obținută în condiții de

ilegalitate.

Atâta timp cât termeni diferiți

acoperă aceeași noțiune, Înalta Curte constată că această critică este nefondată

și va fi înlăturată ca atare.

Fapta săvârșită de inculpat

continuă să fie incriminată prin dispoziția cu caracter penal din Legea nr. 285/2004,

astfel că instanța a făcut în mod corect în cauză aplicarea principiului retroactivității

legii penale dezincriminatoare.

Având în vedere și

principiul legii penale mai favorabile și constatând că dispozițiile Legii nr. 285/2004

sunt sancționate mai sever, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor avantajoase

inculpatului.

Reținând că în cauză nu

există temeiuri de achitare a inculpatului și constatând că soluția de

condamnare a inculpatului O.G.D. este legală și temeinică, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul acestuia.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul O.G.D. împotriva deciziei penale nr. 115/ A din

25 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2008.