ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1438/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1438/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 648 din data de 15

iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca

obiect eliberarea unei legitimații de polițist pentru martorul M.I.).

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având

ca obiect eliberarea unui pașaport diplomatic).

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin.

(1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având

ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul H.G.).

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având

ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul I.G.S.).

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având

ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul S.V.A.).

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului B.I.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2

ani, după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de

încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare s-a dispus și suspendarea executării pedepselor

accesorii.

Pe durata termenului

de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba

domiciliul sau reședința avută, decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., referitoare la revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat de la data de 07 martie 2006 până la data

de 04 iunie 2006.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumelor de 1.100 euro, 200 dolari SUA și 400 RON.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.100 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

I. La data de 15

februarie 2006, martorul M.I. a formulat un denunț împotriva inculpatului

B.I.M., prin care a arătat că în perioada noiembrie - decembrie 2005,

inculpatul i-a sugerat că poate să îi facă o legitimație de polițist. În aceste

condiții martorul a arătat că a cerut inculpatului să îi facă o asemenea

legitimație, iar inculpatul i-a spus că trebuie să îi dea 300 euro și 4

fotografii și o copie a cărții de identitate. În aceeași zi, martorul a arătat

că a dat inculpatului suma de 100 euro, iar în ziua următoare, martorul s-a

deplasat cu inculpatul în zona C., unde s-au întâlnit cu persoana care urma să

îi facă legitimația. În baza acestui denunț, la data de 16 februarie 2006

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înmânat martorului M.I. suma de 100

euro, compusă din două bancnote de 100 euro care să fie înmânate inculpatului

B.I.M. în contul celor 300 de euro solicitați de inculpat pentru procurarea

legitimației de polițist.

Prin ordonanța din 16

februarie 2009 emisă în Dosarul nr. 944/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București s-a dispus efectuarea, cu titlu provizoriu, pe perioada 16

februarie 2006, ora 14,00, până la 17 februarie 2006, ora 14,00, a

interceptării și înregistrării audio și video a convorbirilor purtate în mediul

ambiental de către numitul M.I. cu numerele de telefon X și Y, aparținând

inculpatului B.I.M. Ulterior, prin încheierea din data de 17 februarie 2009 a

Tribunalului București emisă în Dosarul nr. 97/A.I./2006 s-a confirmat

ordonanța de mai sus și s-a autorizat interceptarea și înregistrarea audio și

video a convorbirilor pe o perioadă de 24 de ore de la data de 16 februarie

2006 la 17 februarie 2006.

După emiterea

ordonanței de mai sus, martorul M.I. s-a întâlnit cu inculpatul B.I.M. în barul

E.M.D. de pe str. C.D., întâlnire care a fost interceptată și înregistrată

audio și video.

La întâlnirea

respectivă, inculpatul a venit cu martorul M.T., discuțiile dintre martorul

M.I. și inculpatul B.I.M. purtându-se și cu privire la procurarea legitimației

de polițist. Cu același prilej martorul a dat inculpatului suma de 100 euro, 4

fotografii și copia cărții de identitate.

Situația de fapt mai

sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în

cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv denunțul și

declarațiile martorului denunțător M.I., date în cursul urmăririi penale

coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire A.M., cu

înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental

interceptate în baza ordonanței din 16 februarie 2009 emisă în Dosarul nr.

944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu

procesele-verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor purtate în mediu

ambiental între inculpat și martorul M.I. la data de 16 februarie 2006, la data

de 6 martie 2006 și la data de 20 februarie 2006, cu procesul-verbal privind

imaginile video și planșa fotografică în care sunt redate aspectele acestei

întâlniri și cu suportul magnetic pe care se află aceste înregistrări, precum

și declarațiile inculpatului B.I.M., în care acesta recunoaște parțial

comiterea infracțiunii.

Prima instanță a

înlăturat apărarea inculpatului, referitoare la împrejurarea că legitimația de

care a vorbit cu martorul M.I. era o legitimație de voluntar al poliției rutiere,

înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental

infirmând în totalitate o asemenea susținere. Astfel, fiind întrebat de

martorul M.I. dacă îi face „de aia bună" inculpatul îi răspunde că „da,

săptămâna viitoare". La întrebarea martorului „de care face, d-asta de-a

voastră?", inculpatul îi răspunde „Păi da! De care vrei?", iar

martorul îi spune inculpatului „păi de care știi tu mai bună", „Dă-o

dracu. Îmi faci una d-asta de-a ta și eventual om mai face noi ceva și

(...)".

Cu ocazia convorbirii

purtate în data de 6 martie 2006, după ce inculpatul i-a arătat legitimația de

serviciu investigatorului sub acoperire A.M., martorul M.I. l-a întrebat pe

inculpat „Legitimația mea tot așa apare?", iar inculpatul a răspuns „Vedem".

În discuția

telefonică din data de 22 februarie 2006, ora 14:25:32, inculpatul B.I.M. de la

postul telefonic X l-a apelat pe martorul M.I., aflat la postul telefonic Z,

martorul M.I. l-a întrebat „Ce se mai aude cu legitimația mea?", iar

inculpatul a răspuns „Măi (...) vorbim de-astea prin telefoane?"'.

Având în vedere toate

aceste convorbiri și ținând seama că nici în cuprinsul lor și nici în

declarațiile martorului M.I. nu se vorbește de procurarea unei legitimații de

voluntar al poliției, prima instanță a înlăturat aceste susțineri ale

inculpatului, ca nesincere.

De asemenea, prima

instanță nu a luat în considerare declarația dată în fața instanței de martorul

M.I., în care acesta a arătat că nu a dat nicio sumă de bani inculpatului

pentru obținerea legitimației de polițist, întrucât acest aspect a rezultat cu

evidență, atât din cuprinsul înregistrărilor audio-video, cât și din

declarațiile martorului date în fața organului de urmărire penală și din

declarațiile inculpatului.

A concluzionat

instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută,

care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor polițiști din cadrul

D.G.P.M.B., Serviciul Management Resurse Umane și a pretins suma de 300 de euro

de la martorul M.I., pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe

acești funcționari publici, asupra cărora a pretins că are influență, să îi

elibereze martorului M.I. o legitimație de polițist pe numele acestuia, primind

din suma pretinsă 200 euro, întrunește atât pe latura obiectivă, cât și pe

latura subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

II. În denunțul

formulat la data de 15 februarie 2006, martorul M.I. a învederat că în data de

15 februarie 2006, inculpatul B.I.M. l-a întrebat pe martor dacă nu dorește și

un pașaport diplomatic, iar martorul i-a spus că vor vorbi când se vor întâlni,

fapt confirmat și de notele de redare a convorbirii telefonice în mediul

ambiental între martorul M.I. și inculpatul B.I.M.

În data de 06 martie

2006, martorul M.I. a aranjat la barul E.M.D. o întâlnire între investigatorul

sub acoperire A.M. și inculpatul B.I.M., pentru a se discuta detaliile

procurării unui pașaport diplomatic, întâlnirea dintre aceștia fiind

înregistrată cu mijloace tehnice.

La bar au ajuns întâi

martorul M.I. și investigatorul sub acoperire A.M., iar după circa 15 minute a

apărut și inculpatul B.I.M.

Investigatorul sub

acoperire A.M. a spus inculpatului că l-ar interesa un pașaport diplomatic

pentru că vrea să plece în Statele Unite, întrebându-l dacă este o persoană

serioasă.

Investigatorul a spus

inculpatului „Deci e pe bune pașaportul, că nu vreau să fie vreo porcărie, că

mie mi-e târșeală dracu de (...)".

Pentru a-l asigura pe

investigator de seriozitatea sa, inculpatul i-a spus acestuia: „Marius, în

primul rând eu sunt polițist, nevastă-mea e polițistă, lucrează în poliție. Eu

dacă o fac pe asta mă mănâncă pușcăria, pe tine nu", apoi inculpatul a

scos și a arătat investigatorului legitimația de polițist.

În discuțiile

purtate, inculpatul i-a spus investigatorului că „Dacă tu vreodată (...)

Pașaportul acela poți să mergi cu el ca orice om normal (...)". „Dacă ție

și se întâmplă ceva, pe tine te doare în giovani. Cine ți l-a făcut? Un

polițist. Îți dau buletinul meu, tot, vezi unde lucrez". „Pe mine mă

mănâncă pușcăria. Tu cam pe ce sumă ai risca pușcăria?".

La răspunsul

investigatorului că nu ar risca pentru nicio sumă, inculpatul i-a spus: „(...)

și eu am un copil clasa I. Crezi că eu risc pușcăria așa că este frumos

afară?".

La întrebarea

investigatorului dacă poate face pașaportul în două săptămâni, inculpatul a

arătat că „Da, în două săptămâni e gata, că a găsit el o portiță", iar

martorul M.I. l-a întrebat pe inculpat: „cine, cunoștința aia a ta?", apoi

spune investigatorului: "Eu ți-am zis că are unul tare."

Imediat inculpatul

l-a întrebat pe investigator dacă „azi nu se poate să te scremi ca să ai

încredere 100%", cu referire la cheltuielile cu pașaportul, iar

investigatorul i-a răspuns că nu poate și că trebuie să meargă acasă pentru

bani.

În continuare

inculpatul i-a explicat investigatorului demersurile pe care trebuie să le facă

pentru obținerea pașaportului și a arătat că banii trebuie pentru plata

cotizațiilor pentru a deveni membru P.S.D., pentru a „omeni pe aia de la

calculator, care te bagă cu 2 săptămâni înainte."

Inculpatul a arătat

că „Toată treaba e legală. Deci pașaportul este legal, dar perioadele astea nu

prea sunt (...) trebuie să bage aia cu 2 luni în urmă, aia este singura

șmecherie care se face".

Ca să îl asigure pe

investigator de seriozitatea sa, inculpatul i-a spus acestuia că după ce va lua

pașaportul merge cu inculpatul și cu martorul M.I. la aeroport, unde inculpatul

cu M.I. beau o sticlă de vin, iar investigatorul pleacă.

Apoi inculpatul i-a

spus investigatorului: „Trimite și tu azi, că am garanție 100%".

Investigatorul a spus

inculpatului: „Nu pot azi. Eu trebuie să merg azi acasă să iau banul, că eu am

o parte din bani. Dar spuneți-mi cum să facem că zicea domn N. să vă dau toți

banii înainte. Eu ziceam să vă dau jumătate-jumătate, așa (...) mi se pare mai

(...)".

La această afirmație

a investigatorului, inculpatul l-a întrebat câți bani are acum acasă, iar

investigatorul i-a spus că are „o mie jumătate și mai (...)".

Față de acest răspuns,

inculpatul i-a spus investigatorului să îi dea în aceeași zi pe cei o mie

jumătate, o copie după buletin și pozele, dar investigatorul i-a spus că nu

poate că trebuie să meargă acasă la G. la tatăl său după bani.

Pentru a-l ajuta pe

investigator, inculpatul s-a oferit să meargă cu acesta la G. să ia banii, ca

să dea banii și pozele până la ora 4 persoanei care urmează să se ocupe de

procurarea pașaportului diplomatic.

În timpul discuției

investigatorul a făcut schimb de numerele de telefon cu inculpatul, apoi

inculpatul i-a spus că a doua zi trebuie să vină cu 4 poze și măcar 1.500 euro

și i-a spus investigatorului să îl caute în aceeași zi și ca să îi asigure de

buna sa credință i-a învederat că poate să îi dea o copie după buletinul său,

pe care să scrie că a împrumutat de la investigator suma ce i-o va da ca să fie

liniștit.

Cu același prilej

inculpatul l-a asigurat pe investigator că pașaportul diplomatic pe care i-l va

procura este autentic și nu trebuie să își facă nicio problemă.

După circa o oră de la

despărțire, investigatorul a fost sunat de inculpat care l-a întrebat dacă a

făcut rost de bani, iar în seara aceleiași zile (06 martie 2006),

investigatorul a vorbit cu inculpatul pe un alt număr, acesta spunându-i că

vrea să-i dea măcar 500 de euro în seara respectivă, pentru că a vorbit cu

persoana din P.S.D. și a blocat celelalte cereri, așteptând cererea

investigatorului. Cu acest prilej, cei doi au stabilit să se vadă a doua zi pe

la ora 12.00, la același bar, iar investigatorul i-a spus că sigur va avea

1.500 de euro și că îi va mai da 2.500 de euro când îi va da pașaportul.

În ziua următoare (07

martie 2006), organele de urmărire penală au organizat un flagrant, punând la

dispoziția investigatorului A.M. suma de 1.500 euro pentru a i-o da inculpatului

în contul sumei totale de 4.000 euro, cât aceasta a pretins pentru obținerea

pașaportului, consemnându-se seriile bancnotelor.

În data de 07 martie

2006, investigatorul a sunat pe inculpat pe la ora 1.00, iar acesta i-a spus că

nu mai poate veni în acel bar pentru că este de serviciu și i-a cerut să vină

la Secția 8 Poliție, unde s-au deplasat și organele de urmărire penală.

În jurul orei 12.00,

investigatorul, martorul M.I. și inculpatul s-au întâlnit în fața Secției 8

Poliție, toți trei mergând vreo 10 - 20 de metri către Piața Iancului, după

care au intrat în patiseria A. și s-au așezat la o tejghea, lângă geam.

În patiserie,

investigatorul a numărat suma de 1.500 euro pe care apoi a înmânat-o

inculpatului. După ce acesta a băgat-o în buzunar, la solicitarea

investigatorului, inculpatul a început să scrie chitanța ce atesta primirea

banilor cu titlu de împrumut, chitanță scrisă pentru a se da o garanție, așa

cum stabiliseră în discuția din ziua anterioară.

Înainte de a termina

inculpatul scrierea chitanței respective, la fața locului au apărut organele de

poliție, care au imobilizat pe inculpat, iar la percheziția corporală asupra

inculpatului s-a găsit suma de 1.500 euro înseriată de organele de poliție și

dată investigatorului pentru a fi înmânată inculpatului.

Situația de fapt mai

sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în

cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv denunțul și

declarațiile martorului denunțător M.I., date în cursul urmăririi penale, coroborate

cu declarațiile investigatorului sub acoperire A.M., date atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul judecății, cu înregistrările audio-video ale

convorbirilor purtate în mediul ambiental interceptate în baza ordonanței din

16 februarie 2009 emisă în Dosarul nr. 944/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, conformate și autorizate prin încheierea din dat de 17

februarie 2009 a Tribunalului București, emisă în Dosarul nr. 97/A.I./2006, cu

procesele-verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor purtate în mediu

ambiental între inculpat, martorul M.I. și investigatorul A.M. la data de 16

februarie 2006 și la data de 06 martie 2006, cu imaginile video interceptate și

înregistrate cu aceste prilejuri, cu procesul-verbal de consemnare a seriilor

bancnotelor puse la dispoziția martorului A.M., cu procesul-verbal de

percheziție corporală a inculpatului, cu suportul magnetic pe care se află

aceste înregistrări, precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în ce acesta a

recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Prima instanță a

înlăturat apărarea inculpatului că a fost de acord să ajute pe investigatorul

A.M. să dobândească pașaportul diplomatic pentru a putea recupera de la

martorului M.I. o sumă pe care acesta i-o datora.

Din conținutul

convorbirilor purtate cu investigatorul sub acoperire și cu martorul M.I. a

rezultat fără umbră de îndoială, atât intenția fățișă a inculpatului care a

încercat să îl convingă pe A.M. de seriozitatea sa și de influența pe care o

are asupra unor persoane cu putere politică pentru a obține un pașaport

diplomatic pe numele investigatorului.

Netemeinicia

susținerilor inculpatului s-a desprins cu evidență din atitudinea acestuia,

care aproape că a făcut orice ca să primească de la investigator măcar 500 euro,

aceste insistențe îmbrăcând forma stăruințelor disperate, cum este cazul

propunerii făcute martorului de a merge la G. să ia bani pentru a urgenta

demersurile de eliberare a pașaportului.

S-a apreciat, de

asemenea, că neseriozitatea apărărilor inculpatului a fost dovedită și de

prezentarea legitimației de serviciu și a actului de identitate, precum și

promisiunile ferme făcute de inculpat că va da investigatorului o garanție,

prin încheierea unei chitanțe, în care să se arate că suma de 1.500 euro reprezintă

un împrumut.

Tribunalul a mai

reținut că apărarea inculpatului este subminată în mare măsură de înseși

afirmațiile acestuia, redate în cuprinsul situației de fapt, afirmații în care

inculpatul a arătat că știe care sunt consecințele unei asemenea fapte și că

este dispus să riște pentru o sumă de bani consistentă.

Aceste considerații

au infirmat în totalitate și apărarea inculpatului că suma primită de la

investigator reprezenta un împrumut pe 30 de zile. Atât declarațiile

investigatorului, cât și convorbirile înregistrate de organele de anchetă și

redate în esență de tribunal dovedesc netemeinicia susținerilor inculpatului,

ale cărui declarații s-au schimbat constant în timpul procesului penal, fiind

evidentă încercarea inculpatului de a găsi o justificare acceptabilă pentru

banii primiți de la investigator.

De asemenea,

conținutul convorbirilor telefonice și declarațiile martorului M.I., date în

tot cursul procesului penal au dovedit faptul că nu există o datorie pe care

martorul să o fi avut față de inculpat, astfel că apare ca neîntemeiată și

apărarea că martorul M.I. i-ar fi solicitat inculpatului să îl „vrăjască"

pe A.M. pentru a obține de la acesta o sumă de bani, pe care să o păstreze în

contul acestei datorii. În contextul în care aceste susțineri ale inculpatului

nu au fost confirmate de niciun alt mijloc de probă, potrivit dispozițiilor

art. 69 C. proc. pen., tribunalul nu le-a putut lua în considerare.

În acest sens, prima

instanță a avut în vedere și conținutul discuției purtate de inculpat cu martorul

M.I. la data de 16 februarie 2006 din care a rezultat în mod neîndoielnic că

inculpatul a pretins că poate procura un pașaport diplomatic autentic, dând

martorului M.I. și detalii în legătură cu modul în care poate face acest lucru.

De asemenea, tribunalul

a înlăturat declarația dată în fata instanței de martorul M.I., în care acesta

a arătat că nu își amintește că ar fi vorbit cu inculpatul despre eliberarea

unui pașaport diplomatic, întrucât acest aspect a rezultat cu evidență, atât

din cuprinsul înregistrărilor audio-video mai sus redate, cât și din

declarațiile martorului în fața organului de urmărire penală și din

declarațiile inculpatului și investigatorului A.M.

Prima instanță a mai

reținut că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat

să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul

aparatului administrativ al Senatului României, solicitând investigatorului sub

acoperire suma de 4.000 de euro, pentru ca în schimbul acestei sume să îi

determine pe funcționarii asupra cărora a pretins că are influență să elibereze

investigatorului un pașaport diplomatic pe numele acestuia, sumă din care la

data de 07 martie 2006 inculpatul a primit 1.500 de euro - întrunește, atât pe

latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

III. La data de 22

februarie 2006, martorul M.I. a dat martorului H.G. numărul de telefon al

inculpatului, cu încuviințarea acestuia din urmă, pentru discutarea unei

probleme.

Ulterior, la câteva

minute, martorul H.G. l-a sunat pe inculpatul B.I.M., stabilind să se

întâlnească în fața sediului Poliției Sectorului 4 București la data de 22

februarie 2006.

În discuțiile purtate

între cei doi, lăsând să se creadă că are influență asupra unor organe de

urmărire penală din cadrul Poliției Sectorului 4 București și Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatul a pretins de la martorul

H.G. suma de 2.000 dolari SUA pentru ca în schimbul acestei sume să determine

pe polițiști și pe procurori, asupra cărora a pretins că are influență, să

instrumenteze dosarul penal nr. 10806/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 4 București sub nr. 1256.541/2006, în așa fel încât

martorul H.G. să nu fie tras la răspundere penală. În acest dosar martorul era

cercetat pentru faptul că, în calitate de administrator al unei societăți

comerciale, nu a înregistrat în evidențele contabile mai multe importuri

efectuate în perioada aprilie - august 2005.

În ziua următoare, la

data de 23 februarie 2006, ora 08:36:36, B.I.M. de la postul telefonic X l-a

apelat pe martorul H.G., aflat la postul telefonic XY, ocazie cu care

inculpatul i-a spus martorului că trebuie să se întâlnească imediat, deoarece a

fost trimisă adresa de expertiză.

Cu același prilej

inculpatul i-a spus martorului că „E important să vii cu ceva putere, vitamine.

Ceva mai ca lumea să îi iau io scrisu. Cum am vorbit. Hai mișcă-te că dacă nu

ne mișcăm acuma nu mai pot să te ajut cu absolut nimic. Oricum, vorbim altfel

când vii tu. Da când vii, să vii dejaaa (...) pregătit."

Din suma de 2.000 de

euro pretinsă, inculpatul B.I.M. a primit de la martorul H.G. suma de 200 de

dolari, sumă primită în fața sediului Poliției Sectorului 4 București la data

de 22 februarie 2006.

Situația de fapt mai

sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în

cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv din declarațiile

martorului H.G. coroborate cu procesele-verbale privind redarea convorbirilor

telefonice purtate de către inculpat și martorii H.G. și M.I., cu adresa emisă

de Poliția Sectorului 4 București cu privire la dosarul penal privind pe

martorul H.G., precum și cu declarațiile inculpatului B.I.M. în care acesta a

recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Așa cum s-a reținut

mai sus, din conținutul convorbirilor purtate între inculpat și martorii H.G.

și M.I. la data de 22 februarie 2006 a rezultat faptul că declarațiile

martorului H.G. cu privire la împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul

B.I.M. sunt nereale, martorul M.I. fiind cel care i-a pus în legătură și i-a

dat martorului H.G. în chiar acea zi numărul de telefon al inculpatului.

Cu privire la

apărările formulate de către inculpat, în sensul că ar fi solicitat bani de la

martorul H.G., pentru a-și recupera pretinsa datorie a martorului M.I. față de

el, tribunalul a învederat că din convorbirile telefonice purtate între

martorul M.I. și inculpat a rezultat fără îndoială că nu a existat o asemenea

datorie, susținerile inculpatului nefiind confirmate de niciun alt mijloc de

probă, astfel că potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., tribunalul le-a

înlăturat.

Tot netemeinică a

fost apreciată și apărarea inculpatului potrivit căreia nu a lăsat să se

înțeleagă că ar avea vreo influență asupra organelor de cercetare penală care

instrumentau dosarul martorului H.G., din declarațiile martorului H.G. și din

convorbirile telefonice rezultând exact contrariul celor invocate de inculpat

și nesusținute de nicio altă probă. Mai mult, din aceste probe a rezultat că

suma de bani solicitată de la martori a fost cerută tocmai pentru a interveni

pe lângă aceste organe de urmărire penală în favoarea martorului.

În drept, s-a reținut

de tribunal că fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat să se

creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul

Poliției Sectorului 4 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 4 București și care a pretins suma de 2.000 de euro, pentru ca în

schimbul acestei sume să determine organele de urmărire penală, asupra cărora a

pretins că are influență, să instrumenteze Dosarul penal nr. 10806/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la Poliția

Sectorului 4 București sub nr. 1256.541/2006, în așa fel încât martorul H.G. să

nu fie tras la răspundere penală, primind din suma pretinsă doar 200 de dolari,

întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen.

IV. În data de 15

ianuarie 2006, martorul I.G.S. a fost surprins în trafic de organele de

poliție, conducând un autoturism sub influența băuturilor alcoolice peste

limita legală, constituindu-se Dosarul penal nr. 2072/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat la Brigada de Poliție

Rutieră sub nr. 575311/2006.

În după amiaza

aceleiași zile, martorul I.G.S. a sunat pe martorul M.T., prietenul său, cu

care a vorbit despre ceea ce i s-a întâmplat, acest din urmă martor spunându-i

că are un prieten M., care are relații la Institutul Național de Medicină

Legală, care l-ar putea ajuta să afle rezultatele testelor de alcoolemie, iar

dacă se depășește cu mult limita legală, vor vedea ce se poate face.

A doua zi, martorul

I.G.S. și martorul M.T. s-au întâlnit cu inculpatul B.I.M. la sediul I.N.M.L.

Aici, inculpatul i-a cerut martorului I.G.S. să scrie pe o hârtie datele lui,

inclusiv codul numeric personal, apoi inculpatul a intrat în sediul I.N.M.L. de

unde a revenit după 10 minute, spunând martorului că rezultatele nu sunt gata

și să stea liniștit că se ocupă el.

Cu această ocazie,

inculpatul i-a lăsat martorului să înțeleagă că are influență asupra unor

persoane din conducerea I.N.M.L. „P.D.M.M." și asupra unor organe de

urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B..

Ulterior, martorul

M.T. i-a comunicat martorului I.G.S. că „toată povestea îl va costa 700 - 800

euro și că totul se îngroapă la I.N.M.L., la final, urmând ca martorul să îl

cinstească și pe inculpat."

În data de 23

ianuarie 2006, martorul I.G.S. s-a întâlnit cu martorul M.T. căruia i-a dat

suma de 400 euro pentru a fi înmânați inculpatului, iar inculpatul i-a confirmat

în aceeași zi că a primit suma respectivă de bani și că îi va rezolva problema

cu alcoolemia, însă momentan nu se poate că la I.N.M.L. este un control.

Ulterior, martorul

M.T. i-a comunicat martorului I.G.S. că pentru a rezolva problema, atât la

poliție, cât și la I.N.M.L. trebuie să îi mai trimită inculpatului încă 500

euro, astfel că martorul a trimis lui M.T. suma de 500 euro, în echivalent lei,

prin mandat on-line, banii fiind apoi dați inculpatului B.I.M.

După ce martorul

I.G.S. a dat și această sumă de bani, s-a întâlnit cu inculpatul la București,

acesta din urmă spunându-i că îi garantează că îi rezolvă problema și că are o

cunoștință în poliția rutieră, cu funcție de conducere.

În ziua de 27

februarie 2009, inculpatul l-a sunat pe martorul I.G.S. și i-a spus că îi vine

un fax la Brașov și că, în aceeași zi, pe la ora 15,30 se poate interesa ca să

își ridice permisul de conducere, fapt care se dovedește ulterior neadevărat.

Constatând că

promisiunile făcute de inculpat nu se materializează în niciun fel, martorul

I.G.S. începe să facă demersuri pentru recuperarea sumelor de bani, în acest

sens fiind nenumăratele mesaje trimise inculpatului în care i se aducea la

cunoștință acestuia că „omul se retrage. Luni vrea înapoi materialul!". În

contul acestor sume, martorul M.G., intermediar între martorul I.G.S. și

inculpat a restituit martorului I.G.S. suma de 500 euro.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută a fost dovedită pe baza materialului probator

administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv din

declarațiile martorului I.G.S., declarațiile martorului M.T., notele de redare

a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat, martorul M.T. și martorul

I.G.S. și adresa Brigăzii de Poliție Rutieră privind dosarul penal al

martorului I.G.S. și copiile de pe dosarul penal al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 2 București al acestui martor, precum și declarațiile

inculpatului B.I.M., în care acesta a recunoscut parțial comiterea

infracțiunii.

Din analiza declarațiilor

inculpatului și martorilor M.T. și I.G.S., în raport cu convorbirile purtate de

cei trei în mediul ambiental și înregistrate conform dispozițiilor legale,

tribunalul a reținut că aceștia au urmărit constant să prezinte organelor de

anchetă o situație de fapt deformată care să înlăture incidența legii penale cu

privire la faptele săvârșite, atât de inculpat, cât și de martorul I.G.S.,

cumpărătorul de influență.

Astfel, la data de 27

februarie 2006, ora 15,35, în discuția telefonică purtată de inculpat cu

martorul M.T., inculpatul i-a spus martorului că mai are doar 50.000 în

buzunar, iar martorul i-a zis că dacă vine comunicarea faxului ce îi permitea

martorului I.G.S. să își ridice permisul, acesta îi va trimite bani.

Imediat, la ora

15,37, martorul M.T. l-a sunat pe martorul I.G.S. și i-a spus că a vorbit cu

inculpatul B.I.M. și că a plecat comunicarea de un sfert de oră. Totodată i-a

spus martorului I.G.S. că inculpatul i-a transmis că după ce se convinge că i

s-a făcut comunicarea, să îi pună ăia (banii) on-line.

Din aceste convorbiri

a rezultat, atât încercările inculpatului de a convinge pe martorul I.G.S. că

face demersuri pentru recuperarea permisului său de conducere, cât și motivul

pentru care inculpatul a făcut aceste demersuri, respectiv obținerea unui folos

material injust.

Mai mult, din

convorbirea purtată de martorul M.T. cu o altă persoană a rezultat că în cazul

ridicării permisului de conducere al martorului I.G.S., ar fi urmat să

primească de la acesta prin mandat on-line suma de 600 euro, pe care trebuia să

îi împartă cu altcineva, fiind evident că e vorba de inculpatul B.I.M., care a

cerut martorului M.T. să spună martorului I.G.S. să trimită „ăia on-line",

după ce verifică și se asigură de primirea confirmării că poate să își ridice

permisul de conducere.

La data de 1 martie

2006, în convorbirea telefonică a inculpatului cu martorul M.T., inculpatul i-a

cerut martorului să îi spună martorului I.G.S. că i-a restituit sumele de bani

primite cu dobândă 100% și că este gata să îi dea lanțul de aur de la gât și

chiar legitimația de serviciu.

Atât din aceste

convorbiri, cât și din celelalte aflate la dosarul de urmărire penală s-a

apreciat că rezultă în mod clar temeinicia situației de fapt reținute de

tribunal și netemeinicia apărătorilor inculpatului.

Astfel, tribunalul a

concluzionat că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care,

lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul

I.N.M.L. „P.D.M.M." și asupra unor organe de urmărire penală din cadrul

Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. a primit de la martorul I.G.S. suma de

aproximativ 900 de euro, dintr-o sumă mai mare, restul urmând să fie dat

ulterior, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe medicii legiști

și polițiști, asupra cărora a pretins că are influență, să efectueze acte de

urmărire penală și acte medico-legale, într-un dosar penal având ca obiect

săvârșirea de către martorul I.G.S. a unei infracțiuni de conducere a unui

autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, în așa fel încât martorul să nu

fie tras la răspundere penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni (prin

stabilirea unei alcoolemii inferioare celei de la care fapta intră în sfera

ilicitului penal) și pentru ca acestuia să-i fie facilitată recuperarea permisului

de conducere, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen.

V. În data de 16

iunie 2005, martorul S.V.A. a fost implicat într-un accident de circulație

soldat cu decesul unui motociclist. În urma acestui accident, pe numele acestui

martor s-a întocmit Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 1 București.

La scurt timp,

martorul S.V.A. a întrebat pe patronul său, martorul N.A.C. dacă îl poate ajuta

să-și recupereze carnetul de conducere.

Martorul N.A.C. a

apelat la martorul M.T., care i-a spus că știe pe cineva care are o firmă ce se

ocupă de înmatriculări la U. și care ar putea să îl îndrume pe martorul S.

La câteva zile,

martorii S.V.A., N.A.C., M.T. și inculpatul B.I.M. s-au întâlnit la terasa

„F." din Parcul Herăstrău și au discutat despre ceea ce trebuie să facă

martorul S.V.A. pentru a-și recupera permisul de conducere.

În discuțiile purtate,

atât cu prilejul primei întâlniri, cât și ulterior, inculpatul a lăsat să se

creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul

Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. și asupra unor medici-legiști din

cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M.", solicitând o sumă de bani, pentru ca în

schimbul acestei sume să îi determine pe polițiști și medici-legiști, asupra

cărora a pretins că are influență să efectueze acte de urmărire penală și

lucrări medico-legale în Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care martorul S.V.A. era cercetat

pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în așa fel încât martorul

să nu fie tras la răspundere penală.

Din suma pretinsă, în

perioada iulie - august 2005, inculpatul a primit de la martorul S.V.A. doar

suma de 4.000.000 lei (ROL).

La scurt timp, după

întâlnirea din Herăstrău, martorul S.V.A. l-a sunat pe inculpat, s-a întâlnit

cu acesta și împreună au mers la sediul B.P.R. din str. U., unde inculpatul i-a

indicat o cameră, în care au intrat împreună. Aici, inculpatul i-a arătat

lucrătorul de poliție cu care martorul a vorbit și de la care a primit dovadă

de circulație cu drept de circulație pe 15 zile.

După acest moment,

martorul N.A.C. l-a întrebat pe martorul S.V.A. ce a făcut cu permisul, acesta

din urmă spunându-i că îl costă foarte mult pentru a-și putea rezolva problema

cu carnetul.

Într-o discuție

telefonică, purtată în data de 2 martie 2009, inculpatul s-a plâns că a dat

bani de la el pentru martorul S.V.A., bani pe care trebuie să-i recupereze de

la acesta, întrebându-l pe martorul N.A.C. în cât timp vine martorul S.V.A. cu

o mie.

Martorul N.A.C. i-a

spus inculpatului că „o să vorbesc cu unchiul martorului S.V.A., în legătură cu

această problemă", iar inculpatul îi spune că "martorul are noroc de

faptul că inculpatul este prieten cu martorul M.T. și că dacă nu era vorba de

acest martor și de inculpat nu s-ar fi băgat" și că martorul S.V.A.

„trebuia de mult să fie pa".

Tot în cadrul acestei

convorbiri, inculpatul i-a spus martorului N.A.C. că vorbise cu procurorul și

că „procurorul i-a zis clar, procuror pe care îl cunoaște, lucrând anterior

împreună cu acesta la omoruri nouă ani și că a băut votcă cu el cu fundul pe

mort."

Inculpatul a mai spus

martorului că procurorul i-a zis „Lasă-l frate că nu știu ce. Da M. da cinstea

a cui e. Lăsați șefu că rezolvăm noi de cinste. Deci îmi pare (...) nu că-mi

pare rău (...) ești tu cu T. Că s-au pierdut niște bani. Că trebuia să mai dau

niște bani. Rămâne datoria mea (...)".

De asemenea,

inculpatul i-a spus martorului N.A.C. că urmează să vorbească abia când are

unchiul martorului S.V.A. banii și că ar fi vorbit anterior cu martorul, care

i-a promis inculpatului că îi dă banii „până vineri", iar de atunci ar fi trecut

cinci-șase luni.

În ziua de 3 martie

2009, inculpatul a purtat o altă discuție telefonică cu martorul N.A.C., în

care inculpatul i-a spus: „nu pot să mă duc acolo și să îi zic lu ăsta haide mă

dă-i drumu, când am frâna de mână trasă acolo (...) că omu (...)".

Inculpatul mai spune: „Eu dacă-l activez p-acela, asta erau pașii pe care

trebuia să îi fac anu trecut și (...) era omu acum îl durea în m(...) .

A arătat tribunalul

că, fapta, astfel cum a fost descrisă mai sus a fost dovedită pe baza următoarelor

acte: declarațiile martorului S.V.A. date în cursul urmăririi penale,

coroborate cu declarațiile martorului N.A.C., declarațiile martorului M.T.,

notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat, martorul

M.T. și martorul N.A.C., precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în care

acesta a recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Cu privire la

apărările inculpatului, prima instanță le-a înlăturat, întrucât înregistrările

telefonice din dosarul de urmărire penală au dovedit cu prisosință temeinicia

situației de fapt reținute de instanță, precum și nesinceritatea declarațiilor

inculpatului.

Astfel, a

concluzionat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus

reținută, care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de

urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. și asupra

unor medici-legiști din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M.", solicitând o sumă de

bani, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe polițiști și

medici-legiști, asupra cărora a pretins că are influență să efectueze acte de

urmărire penală și lucrări medico-legale în Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care martorul

S.V.A. era cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în așa

fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală și pentru ca acestuia

să-i fie facilitată recuperarea permisului de conducere întrunește, atât pe

latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru cele cinci infracțiuni

reținute în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de

textele incriminatoare, natura și gravitate fiecărei fapte, pericolul social

concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorului.

Astfel, la stabilirea

cuantumului pedepsei cu închisoarea, tribunalul a ținut seama de

periculozitatea foarte ridicată și rezonanța deosebit de negativă a faptelor de

corupție în rândul cetățenilor, de prejudiciile grave aduse prestigiului

actului de justiție și credibilității autorităților judiciare și a celor

medico-legale, de sumele medii solicitate de inculpat, de lipsa antecedentelor

penale, de vârsta inculpatului, de recunoașterea chiar parțială a săvârșirii

faptelor, de înscrisurile depuse în circumstanțiere (caracterizări, acte

medicale, acte de stare civilă).

Față de gravitatea

deosebită a pericolului social al faptelor comise de inculpat, față de

insistența acestuia în acțiunea de a obține diverse sume de bani de la

cumpărătorii de influență, pentru pretinsul ajutor dat acestora, în raport cu

declarațiile oscilante și nesincer ale inculpatului, care, deși cunoștea toate

probele ce îl incriminau, nu a recunoscut și regretat sincer săvârșirea

faptelor, ținând seama și de nevoia de reprimare a infracțiunilor de corupție ce

afectează major imaginea și prestigiul justiției, tribunalul a apreciat că, în

cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

B.I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 233 de la 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 15000/3/2008 (1798/2009) a fost admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.

648 din data de 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

A fost desființată,

în totalitate, Sentința penală nr. 648 din data de 15 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, și în fond:

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 1

rechizitoriu.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 2

rechizitoriu.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 3

rechizitoriu.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 4

rechizitoriu.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 5 rechizitoriu.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.I.M.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani conform art. 35 alin. (3) C. pen.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 7 martie 2006 până la 4 iunie 2006.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la

inculpat 450 euro, 200 dolari SUA și 4.000.000 ROL.

În fond, în conf. cu

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

2.100 RON cheltuieli judiciare către stat.

A fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva aceleiași hotărâri.

În conf. cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, deși prin însăși hotărârea atacată s-a arătat că la individualizarea

pedepselor este necesar a se avea în vedere periculozitatea foarte ridicată și

rezonanța deosebit de negativă a faptelor de corupție în general, precum și, în

special, prejudiciile grave aduse imaginii autorităților judiciare și a

serviciilor medico-legale, instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită nici

atunci când a stabilit cuantumul pedepsei și nici când a procedat la

individualizare judiciară a executării acesteia.

Cum însăși motivarea

soluției adoptate de instanța de fond conduce la concluzia orientării către o

pedeapsă al cărei cuantum să reflecte gravitatea faptei și periculozitatea

inculpatului, curtea de apel a notat că sancționarea acestuia din urmă trebuie

reconsiderată în lumina criteriilor consacrate de art. 72 C. pen., context în

care s-a impus a fi analizat gradul de pericol social al faptelor săvârșite de

inculpat, nu numai prin prisma examinării conținutului concret, ci și prin

evaluarea tuturor circumstanțelor, în care fiecare faptă s-a consumat,

circumstanțe care - deși exterioare conținutului faptelor - cu aptitudinea de a

le particulariza și a le spori potențialul criminogen concret, impunându-se

astfel o reacție represivă mai severă din partea autorităților judiciare.

Astfel, inculpatul,

la momentul comiterii celor cinci fapte exercita funcția de agent de poliție în

cadrul S.C.P.R. din cadrul D.G.P.M.B., calitate care constituie indubitabil un

element circumstanțial agravant în baza căruia acesta a putut comite cu mai

multă ușurință faptele, dobândind încrederea deplină a persoanelor cu care a

intrat în contact.

Nu a putut fi trecută

cu vederea împrejurarea că, inculpatul, așa cum bine a reținut instanța de

fond, a manifestat o insistență deosebită în obținerea sumelor de bani de la

cele cinci persoane certate cu legea penală, activitatea infracțională

desfășurându-se pe o durată foarte mare de timp, de aproximativ 9 luni,

interval în care s-a realizat de două ori și prinderea în flagrant a acestuia

la datele de 16 februarie 2006 și 7 martie 2006, împrejurări ce atestă în mod

indubitabil o perseverență infracțională foarte ridicată, dar și o

neconștientizare corespunzătoare a consecințelor faptelor sale.

De altfel, după cum a

rezultat din lucrările dosarului, inculpatul a mai comis anterior prinderii

sale în flagrant și alte infracțiuni de trafic de influență pentru care, după

cum s-a arătat și în partea dispozitivă a actului de sesizare, s-a dispus

disjungerea cauzei.

La operațiunea de

individualizare a pedepselor nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul

a cunoscut de la bun început că persoanele cu care a intrat în contact au avut

sau aveau la momentul respectiv probleme cu legea penală, precum și interesele

obscure pe care acestea din urmă le urmăreau prin primirea sprijinului din

partea inculpatului.

Astfel, martorul M.I.

urmărea să obțină de la inculpat o legitimație de polițist pe care să o

folosească apoi pentru a comite infracțiuni de înșelăciune prin metoda

„Maradona", în dauna unor cetățeni străini; martorul H.G. dorea să nu fie

tras la răspundere penală, la vremea respectivă fiind cercetat de Poliția

Sectorului 4 ca urmare a neînregistrării în evidențele contabile ale firmei în

care deținea calitatea de administrator a mai multor importuri efectuate în

perioada aprilie - august 2005; martorul I.G.S. era cercetat de Poliția

Sectorului 2 sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 79 din O.U.G. nr.

195/2002 ca urmare a depistării sale în trafic având în sânge o îmbibație

alcoolică de 1,20 gr. ‰, iar martorul S.V.A. avea calitatea de învinuit într-un

dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ca urmare a

uciderii în trafic a unui motociclist.

De asemenea, la

evaluarea gradului de pericol social concret al faptelor se impune a fi avute

în vedere sumele mari de bani în valută, ce au fost pretinse de inculpat de la

cei cinci martori, respectiv 6.300 euro, din care a primit efectiv sumele de

2.550 euro, 200 dolari și 400 RON, elemente care atestă pe de-o parte

îndrăzneala și înclinația deosebit de periculoasă a inculpatului în obținerea

de foloase ilicite dar și obișnuința sa în desfășurarea unor astfel de

activități antisociale prin care a discreditat activitățile oneste desfășurate

de funcționarii din cadrul D.G.P.M.B., Senatul României, Ministerul Public și

I.N.M.L. „M.M.", făcându-i pe aceștia să apară în ochii opiniei publice

drept elemente coruptibile sau în alt mod influențabile.

Gradul de pericol

social al faptelor săvârșite de inculpat se impune a fi analizat și prin prisma

urmării imediate, realizarea elementelor materiale ale infracțiunii de trafic

de influență, atât prin intermediul acțiunilor de primire, cât și a celor de

pretindere de bani generând în mod indubitabil o stare de pericol pentru bunul

mers al activității autorităților publice