ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4213/2009

Deliberând asupra recursului, se

reține:

Prin Decizia penală nr. 133 din 10 iunie 2009 Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Sentinței penale nr. 445 de la

27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr.

8007/63/2008, privind pe intimatul-inculpat G.I.

A desființat în parte sentința

apelată.

În baza art. 334 C. proc. pen.;

A schimbat încadrarea juridică dată

faptei prin rechizitoriul, din art. 257 alin. (1) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.;

A condamnat pe inculpatul G.I. la

pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen.;

A dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.

pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A constatat recuperată - prin

restituire către denunțător - suma de 100 euro dobândită de inculpat prin

săvârșirea infracțiunii.

A menținut dispozițiile din sentința

atacată, privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului.

Cheltuielile judiciare, în acea fază

procesuală, au rămas în sarcina statului.

În esență, instanța de apel a

apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită, din probele

administrate reieșind că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență. Au fost înlăturate dispozițiile art. 18

1

C.

pen. pe motiv că infracțiunea este de pericol iar inculpatul nu a recunoscut

faptele și nu le-a regretat.

De asemenea, a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C.

pen. în aceeași infracțiune însă cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 pe

motiv că din moment ce inculpatul avea calitatea cerută de legiuitor pentru

aplicarea legii speciale, în momentul săvârșirii infracțiunii este lipsit de

relevanță că fapta nu a fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de

apel pentru greșita schimbare a încadrării juridice, în sensul aplicării și a

disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 din moment ce nu s-a prevalat de calitatea

sa de agent al poliției comunitare, iar pe de altă parte greșit au fost

înlăturate disp. art. 18

1

C. pen., sancțiunea cu caracter

administrativ fiind suficientă pentru a conștientiza că a greșit,

circumstanțele sale personale îndreptățindu-l la o asemenea sancțiune.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de

casare ce se iau în considerare din oficiu, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că numai

cea privind greșita schimbare a încadrării juridice este fondată.

Astfel, atât instanța de fond cât și

cea de apel just au reținut că inculpatul G.I. era agent de poliție comunitară

cât și instructor auto în cadrul Școlii de șoferi "A.R." din Craiova,

în timpul liber.

În intervalul de timp noiembrie -

decembrie 2007, numita P.L.A. a urmat cursurile acelei școli de șoferi pentru

obținerea permisului de conducere auto, instructor fiind inculpatul,

contravaloarea școlarizării ridicându-se la 650 RON.

Pe parcursul efectuării orelor de

conducere auto, P.L.A. deși și-a achitat obligațiile financiare către inculpat,

fără a primi vreun înscris în acest sens, inculpatul i-a mai solicitat încă 100

euro sub pretextul mituirii pe polițistul examinator când va susține proba

practică.

La data de 15 februarie 2008

sus-numita a susținut și promovat proba teoretică, fiind programată pentru

proba practică la data de 14 martie 2008.

Deoarece inculpatul susținea să-i

fie înmânați cei 100 euro, la data de 18 februarie 2008, martora a sesizat

organele de urmărire penală, care la 14 martie 2008 i-au înmânat suma de 350

RON marcată criminalistic.

În aceeași zi denunțătoarea a

susținut proba practică pe care a și promovat-o, după care a plecat împreună cu

inculpatul spre Stadionul "T." din Craiova, înmânându-i suma de 350

RON, capcanată criminalistic.

Procesul-verbal de transcriere

parțială a înregistrării convorbirilor dintre inculpat și denunțătoare,

declarațiile acesteia, recunoașterea personală făcută de inculpat în momentul

prinderii în flagrant (dosar urmărire penală) confirmă fără putință de tăgadă

scopul pretinderii și primirii sumei de 350 RON, respectiv pentru a-i fi

înmânată polițistului examinator de la proba practică, infirmând astfel

susținerile ulterioare ale inculpatului, cum că ar reprezenta contravaloarea

orelor suplimentare de conducere.

Așa cum reiese din economia art. 1

și art. 2 din Legea nr. 78/2000 în calitatea specială a persoanelor respective

trebuie săvârșite faptele care sunt incriminate ca și infracțiuni la legea

specială. Dispozițiile art. 2 din actul normativ menționat obligă persoanele de

la art. 1 să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor,

atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor

și a normelor de conduită profesională și să asigure ocrotirea și realizarea

drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de

funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele

sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Ca atare, inculpatul, chiar dacă

avea funcția de polițist comunitar, în timpul liber practica meseria de

instructor auto, pretinderea și primirea banilor neavând nimic în comun cu

atribuțiile de polițist comunitar.

Fiind justificată critica

referitoare la greșita încadrare juridică, în cauză subzistă numai infracțiunea

în formă tipică, prevăzută de disp. art. 257 C. pen.

Critica privind netemeinicia

hotărârii atacate în sensul aplicării disp. art. 18

1

C. pen. nu

subzistă, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege nefiind minimă în

condițiile proliferării și incidenței fenomenului corupției în societatea

românească.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi admis, casată în parte

decizia atacată numai sub aspectul greșitei rețineri a art. 6 din Legea nr.

78/2000.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 10 iunie 2009 a Curții de

Apel, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată,

numai sub aspectul greșitei rețineri a disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000, text

a cărei aplicare o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 decembrie 2009.