ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
Prin încheierea de ședință din 5
aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,
având pe rol judecarea apelurilor formulate de parchet și inculpatul C.M., a
dispus printre altele „menținerea măsurii arestării preventive față de acesta”.
Pentru a pronunța această încheiere,
instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 253 din 30 noiembrie
2010 inculpatul a fost condamnat în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu
aplicarea art. 41-42 și art. 65 la 10 ani închisoare, apreciind că se mențin
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării față de complexitatea
cauzei, modalitatea de săvârșire a faptei și urmările produse asupra părții
vătămate în vârstă de 10 ani.
Împotriva acestei încheieri
inculpatul a declarat recurs solicitând personal și prin apărător că la dosar
sunt probe din care rezultă că nu s-a sustras urmăririi penale, iar condamnarea
s-a dispus doar pe baza declarațiilor oscilante ale părții vătămate.
Recursul este nefondat.
Din lucrările dosarului se reține
că, inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu P.I. circa 5 ani locuind
împreună cu aceasta și fiica ei de 13 ani și începând cu 2007 a întreținut
relații sexuale cu partea vătămată care nu împlinise încă 10 ani, situație ce a
trenat până în 2010 când au fost sesizate organele de poliție.
Ca atare, în cauză subzistând
condițiile legale și de fapt care au condus la luarea măsurii arestării preventive,
existând indicii rezonabile de a se crede că s-au comis faptele pentru care a
fost urmărit penal și condamnat în fond și de asemenea că persoana inculpatului
prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta desprinzându-se,
alături de natura faptelor, persistența și premeditarea lor și nu în ultimul rând
valoarea arătată – integritatea persoanei – ținând seama că partea vătămată era
minoră.
Pentru considerentele sus-arătate,
încheierea fiind legală și temeinică, recursul formulat va fi respins în temeiul
art.385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.
împotriva încheierii din 05 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 8164/95/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 aprilie 2011.