ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1579/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat

inculpatul C.I., (fiul lui I. și G.) la 3 ani și 2 luni închisoare

pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99

și urm. din C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat

din pedeapsă durata arestului preventiv.

Inculpatul C.I.

a fost obligat să plătească părții civile B.I.P. daune

morale în sumă de 10.000 lei.

Pentru a

hotărî astfel instanța fondului a reținut că inculpatul

minor provine dintr-o familie numeroasă cu o situație materială

precară. Părinții sunt consumatori de băuturi alcoolice

și cu un mod de viață parazitar, astfel că inculpatul

și frații săi nu beneficiază de o educație

adecvată. Mai mult, lipsit de supraveghere inculpatul minor a abandonat

școala după ce a absolvit 6 clase.

Mai reține

instanța fondului că între familia inculpatului minor și a

părții vătămate B.I.P. în vârstă de 10 ani existau

relații de amiciție, fiind vecini.

În ziua de 21

iulie 2008, inculpatul C.I. s-a deplasat la o stână din apropierea

locuinței sale. În apropierea unei fântâni a întâlnit-o pe partea

vătămată B.I.P. care venise cu mama sa, B.L., suferindă de

o afecțiune psihică, pentru a lua apă. În termeni vulgari,

inculpatul C.I. a cerut consimțământul mamei minore pentru a

întreține relații sexuale cu fiica sa. Cum era și firesc, B.L. a

refuzat, a început să țipe având o stare de temere și să-i

ceară inculpatului să o lase în pace. La intervenția

verbală a martorului B.S., inculpatul C.I. a părăsit perimetrul

fântânii. După circa 1 oră, având nevoie de apă pentru a

pregăti hrana, B.L., mama părții vătămate, i-a cerut

acesteia să aducă apă de la fântână.

Ajunsă în

zona fântânii, partea vătămată l-a întâlnit din nou pe inculpat

care i-a cerut minorului B.V., împreună cu care se afla, să o

prindă pe B.I.P. Minorul B.V. a dat curs cererii inculpatului, iar acesta

din urmă a imobilizat victima, i-a acoperit gura cu palma și a

lovit-o peste față. Concomitent, minorul B.V. o ținea pe partea

vătămată de mâini, însă, la un moment dat, a abandonat în

fugă locul faptei.

Rămas

singur cu victima, inculpatul C.I. i-a desfăcut fermoarul rochiei și

a dezbrăcat-o de lenjeria intimă. Inculpatul s-a dezbrăcat

și a încercat să introducă penisul în vaginul minorei.

Instanța

fondului reține că nu s-a consumat un act sexual normal datorită

lipsei de experiență a inculpatului.

Din raportul de

constatare medico-legală nr. 5366/OF din 22 iulie 2008 rezultă că

minora prezintă atribute morfo-funcționale de virginitate.

Mai reține

instanța fondului că în timp ce inculpatul încerca să consume

actul sexual cu victima a fost surprins de tatăl părții

vătămate, B.P., care a intervenit, inculpatul fiind nevoit să se

retragă în fugă.

Față

de concluziile constatării medico-legale instanța fondului a motivat

că percepțiile părții vătămate și ale

inculpatului în sensul că au consumat actul sexual sunt greșite.

Pentru acest

motiv a constatat că infracțiunea a rămas în faza tentativei.

În

reținerea situației de fapt menționate instanța fondului a

enumerat probele administrate respectiv, declarațiile martorilor A.T., A.L.,

B.V., B.L. și B.P., declarațiile părții vătămate

și ale inculpatului, actele medico-legale întocmite în cauză.

Prin Decizia penală

nr. 24 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat

apelul inculpatului C.I.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul care nu l-a motivat în termenul legal

prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

În

ședința din 23 aprilie 2010 inculpatul a invocat cazul de casare

prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la

individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă.

Curtea

observă că motivul de casare invocat poate fi examinat și din

oficiu în favoarea inculpatului, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Recursul

inculpatului este fondat în ce privește critica cu privire la

individualizarea pedepsei.

Potrivit art. 86

1

C. pen. instanța poate dispune suspendarea pedepsei aplicate dacă

aceasta este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat

anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază ținând

seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea

faptei că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai

săvârși infracțiuni.

Înalta Curte

observă că în cauză condiția limitei sub 4 ani a pedepsei

închisorii aplicate inculpatului este îndeplinită.

Mai constată

că inculpatul a comis fapta în minorat, când avea 16 ani, și nu mai

suferise condamnări.

Cât

privește conduita sa după comiterea infracțiunii se

constată că acesta a avut o conduită sinceră, a recunoscut

fapta.

Înalta Curte

observă, pe de altă parte, că inculpatul are o educație

precară ce nu se datorează exclusiv culpei sale, ci mai ales

părinților săi care l-au neglijat și l-au crescut într-un

mediu promiscuu. Prin urmare, se poate aprecia că responsabilitatea relei

sale conduite nu se datorează exclusiv inculpatului.

În acest sens a

concluzionat și referatul de evaluare întocmit de consilierul de

probațiune.

În raport de

vârsta inculpatului minor, de datele ce caracterizează personalitatea sa,

astfel cum a fost definită și în referatul de evaluare, Curtea

apreciază că pronunțarea condamnării constituie un

avertisment suficient pentru acesta și chiar fără executarea

pedepsei nu va mai săvârși fapte penale.

Așa fiind,

Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată și va

suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 5 ani.

Se va face

aplicarea art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. și se va

atrage atenția asupra disp. art. 86

4

C. pen.

Pe durata

suspendării sub supraveghere a pedepsei se va suspenda și executarea

pedepselor accesorii.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 18

februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr.

633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală

și rejudecând:

În baza art.

110

1

raportat la art. 86

1

C. pen. suspendă

executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5

ani.

În baza art.

86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen. pe durata termenului de încercare

inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., respectiv:

a) să

se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor

și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul

Iași;

b) să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8

zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență.

În baza art.

359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor

accesorii.

Constată

că inculpatul a fost arestat în cauză la data de 10 iunie 2009.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Dispune

punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat

în altă cauză.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.