ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1579/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul C.I., (fiul lui I. și G.) la 3 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. din C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv. Inculpatul C.I. a fost obligat să plătească părții civile B.I.P. daune morale în sumă de 10.000 lei. Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut că inculpatul minor provine dintr-o familie numeroasă cu o situație materială precară.

Părinții sunt consumatori de băuturi alcoolice și cu un mod de viață parazitar, astfel că inculpatul și frații săi nu beneficiază de o educație adecvată. Mai mult, lipsit de supraveghere inculpatul minor a abandonat școala după ce a absolvit 6 clase. Mai reține instanța fondului că între familia inculpatului minor și a părții vătămate B.I.P. în vârstă de 10 ani existau relații de amiciție, fiind vecini. În ziua de 21 iulie 2008, inculpatul C.I. s-a deplasat la o stână din apropierea locuinței sale. În apropierea unei fântâni a întâlnit-o pe partea vătămată B.I.P. care venise cu mama sa, B.L., suferindă de o afecțiune psihică, pentru a lua apă. În termeni vulgari, inculpatul C.I. a cerut consimțământul mamei minore pentru a întreține relații sexuale cu fiica sa.

Cum era și firesc, B.L. a refuzat, a început să țipe având o stare de temere și să-i ceară inculpatului să o lase în pace. La intervenția verbală a martorului B.S., inculpatul C.I. a părăsit perimetrul fântânii. După circa 1 oră, având nevoie de apă pentru a pregăti hrana, B.L., mama părții vătămate, i-a cerut acesteia să aducă apă de la fântână. Ajunsă în zona fântânii, partea vătămată l-a întâlnit din nou pe inculpat care i-a cerut minorului B.V., împreună cu care se afla, să o prindă pe B.I.P. Minorul B.V. a dat curs cererii inculpatului, iar acesta din urmă a imobilizat victima, i-a acoperit gura cu palma și a lovit-o peste față. Concomitent, minorul B.V. o ținea pe partea vătămată de mâini, însă, la un moment dat, a abandonat în fugă locul faptei.

Rămas singur cu victima, inculpatul C.I. i-a desfăcut fermoarul rochiei și a dezbrăcat-o de lenjeria intimă. Inculpatul s-a dezbrăcat și a încercat să introducă penisul în vaginul minorei. Instanța fondului reține că nu s-a consumat un act sexual normal datorită lipsei de experiență a inculpatului. Din raportul de constatare medico-legală nr. 5366/OF din 22 iulie 2008 rezultă că minora prezintă atribute morfo-funcționale de virginitate. Mai reține instanța fondului că în timp ce inculpatul încerca să consume actul sexual cu victima a fost surprins de tatăl părții vătămate, B.P., care a intervenit, inculpatul fiind nevoit să se retragă în fugă. Față de concluziile constatării medico-legale instanța fondului a motivat că percepțiile părții vătămate și ale inculpatului în sensul că au consumat actul sexual sunt greșite.

Pentru acest motiv a constatat că infracțiunea a rămas în faza tentativei. În reținerea situației de fapt menționate instanța fondului a enumerat probele administrate respectiv, declarațiile martorilor A.T., A.L., B.V., B.L. și B.P., declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, actele medico-legale întocmite în cauză. Prin Decizia penală nr. 24 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul inculpatului C.I. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. În ședința din 23 aprilie 2010 inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă.

Curtea observă că motivul de casare invocat poate fi examinat și din oficiu în favoarea inculpatului, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Recursul inculpatului este fondat în ce privește critica cu privire la individualizarea pedepsei. Potrivit art. 86 1 C. pen. instanța poate dispune suspendarea pedepsei aplicate dacă aceasta este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; se apreciază ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Înalta Curte observă că în cauză condiția limitei sub 4 ani a pedepsei închisorii aplicate inculpatului este îndeplinită.

Mai constată că inculpatul a comis fapta în minorat, când avea 16 ani, și nu mai suferise condamnări. Cât privește conduita sa după comiterea infracțiunii se constată că acesta a avut o conduită sinceră, a recunoscut fapta. Înalta Curte observă, pe de altă parte, că inculpatul are o educație precară ce nu se datorează exclusiv culpei sale, ci mai ales părinților săi care l-au neglijat și l-au crescut într-un mediu promiscuu. Prin urmare, se poate aprecia că responsabilitatea relei sale conduite nu se datorează exclusiv inculpatului. În acest sens a concluzionat și referatul de evaluare întocmit de consilierul de probațiune. În raport de vârsta inculpatului minor, de datele ce caracterizează personalitatea sa, astfel cum a fost definită și în referatul de evaluare, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși fapte penale.

Așa fiind, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată și va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Se va face aplicarea art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. și se va atrage atenția asupra disp. art. 86 4 C. pen. Pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 633 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală și rejudecând: În baza art. 110 1 raportat la art. 86 1 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Constată că inculpatul a fost arestat în cauză la data de 10 iunie 2009. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2010.