ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 225 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. combinat cu art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N., la 10 (zece) ani închisoare și au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus reținerea și arestul preventiv de la 27 mai 2010, la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului B.N. A fost obligat inculpatul la 8.000 lei daune morale către partea vătămată minoră T.D.A.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.700 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 245/P/2010 din 07 iulie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a reținut că inculpatul B.N. locuiește în comuna M. județul Gorj, iar în blocul de vis-a-vis, locuiește partea vătămată T.D.A., în vârstă de 10 ani. Inculpatul cunoștea vârsta persoanei vătămate, întrucât aceasta este colegă cu fiul său care are vârsta tot de 10 ani. În ziua de 26 mai 2010, în jurul orelor 16 00 , inculpatul a coborât în fața blocului pentru a lua apă de la o pompă, unde a întâlnit persoana vătămată T.D.A. Acesta a ademenit-o în garsoniera sa, spunându-i că îi va da un telefon mobil să vorbească cu fiul său.

În momentul în care au ajuns în garsonieră, inculpatul a tras pantalonii și chilotul părții vătămate până la genunchi și a început să o sărute pe organele genitale. Apoi a întreținut raport sexual oral cu partea vătămată, iar după ce a ejaculat, a șters-o la gură cu un prosop, s-a șters și el la organele genitale cu același prosop, pe care l-a pus în baie. După ce partea vătămată a părăsit locuința inculpatului, a spus mamei sale ce s-a întâmplat, fiind sesizate organele de poliție. S-a solicitat Tribunalului Gorj emiterea unei autorizații pentru efectuarea percheziției domiciliare, iar în prezența inculpatului, au fost ridicate două prosoape, care au fost supuse unei expertize medico-legale serologice.

Din buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că pe prosopul de culoare alb cu bleu s-au pus în evidență capete de spermatozoizi și spermatozoizi întregi. Inculpatul a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este încadrat în muncă. Inculpatul a fost reținut 24 ore, de la data de 27 mai 2010, ora 00 45 , până la 28 mai 2010, ora 00 45 . Prin ordonanța din 27 mai 2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului.

Tribunalul Gorj, prin încheierea nr. 34 din 27 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. 6995/95/2010, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 27 mai 2010, până la data de 24 iunie 2010, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 10 din 27 iunie 2010. Prin încheierea nr. 44 din 18 iunie 2010, a Tribunalului Gorj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.N., cu 30 zile, începând cu data de 24 iunie 2010, până la 23 iulie 2010. La data de 6 iulie 2010, inculpatului, în prezența apărătorului din oficiu, avocat C.C.V., i s-a prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care a recunoscut fapta și nu a solicitat administrarea altor probe.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate T.D.A., declarațiile inculpatului B.N. care a recunoscut fapta, declarațiile martorilor T.A., S.L. și M.E., procesul-verbal de percheziție domiciliară și buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 eliberat de I.N.M.L. Craiova. Ascultat de către instanță, în prezența apărătorului ales, inculpatul B.N. a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, învederând că a săvârșit această infracțiune pe fondul unor tulburări psihice generate de starea de sănătate a fiului său, fiind de acord cu despăgubirea părții vătămate, în măsura în care aceasta își va dovedi pretențiile.

În cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați: partea vătămată minoră T.D.A., în prezența reprezentantului legal și martorii T.A., S.L. și M.E., depozițiile acestora neaducând elemente noi față de starea de fapt expusă în rechizitoriu. În drept, fapta inculpatului de a întreține raport sexual cu partea vătămată T.D.A., în vârstă de 10 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, reținută de către instanță, în descrierea de mai sus, după terminarea cercetării judecătorești, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia acesta urmează să fie condamnat.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului, constatând totodată că acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele. Așa fiind, tribunalul urmează să dispună condamnarea inculpatului B.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la pedeapsa închisorii cu orientare spre minimul special, iar în temeiul art. 65 combinat cu art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., i se va aplica acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

pe o durată în cuantum moderat, apreciindu-se că acesta față de gravitatea faptei săvârșite, este nedemn de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator. II. Împotriva acestei sentinței penale a declarat apel – în termen legal – inculpatul B.N., care a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii și, pe fond, reducerea pedepsei aplicată de prima instanță, până la cuantumul minim special prevăzut de textul de lege incriminator, dându-se eficiență sporită circumstanțelor prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen., față de poziția sa procesuală sinceră, întrucât a colaborat cu organele de cercetare penală și a contribuit la aflarea adevărului.

Analizându-se apelul formulat în cauză, potrivit art. 378 C. proc. pen., s-a constatat constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la starea de fapt și încadrarea în drept a faptei săvârșite de inculpat, reanalizând probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut că acestea au fost corespunzător reținute de instanța de fond, din probele administrate rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și pentru care s-a stabilit răspunderea penală a acestuia.

Probatoriul administrat în cauză confirmă de asemenea și elementele circumstanțiale în care s-a săvârșit fapta, așa cum au fost reținute prin actul de sesizare, elemente care deși nu sunt de natură a pune în discuție fapta penală reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, circumstanțiază răspunderea penală a inculpatului prin analizarea lor subsumat criteriului gradului de pericol social al faptei și periculozității sociale a acestuia. Aceste elemente privesc modul în care victima a fost ademenită în garsoniera în care inculpatul locuia, modul în care fapta penală s-a săvârșit în concret și care sunt de natură a agrava răspunderea penală a inculpatului. De precizat că, deși inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, a negat pe parcursul procesului penal până la acest moment împrejurările mai sus menționate, împrejurări în care fapta a fost comisă în concret.

În consecință, s-a reținut că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a aplicat în mod complet și temeinic criteriile de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. având în vedere atât persoana inculpatului, caracterizat prin aceea că nu are antecedente penale și atitudinea sa pe parcursul procesului penal, dar și natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, a cărei victimă este un minor de 10 ani, astfel că pedeapsa aplicată de prima instanță, la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de natură să atingă față de inculpat scopul punitiv și preventiv al său în concordanță cu art. 52 C. pen. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., a căror aplicare a fost solicitată de inculpat s-a reținut că, deși art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. este situat topic în cuprinsul Codului de procedură penală conține o normă de drept material, reglementând o cauză legală de reducere a pedepsei. Astfel, în principiu, în situațiile tranzitorii, cum este și situația prezentului proces, aplicarea acesteia se poate face potrivit art. 13 C. pen. chiar și în căile de atac. Pentru aplicarea însă în concret a acestei cauze legale de reducere a pedepsei se cere ca, în speță, să fie întrunite celelalte condiții de fond care atrag incidența acestei dispoziții, respectiv ca inculpatul să fi recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, în totalitate, înainte de începerea cercetării judecătorești.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu a recunoscut în totalitate fapta așa cum a fost reținută în actul de sesizare, astfel că dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. nu sunt incidente în speță. În raport de aceste considerente și potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul formulat de inculpat urmează a fi respins ca fiind nefondat. Așa fiind, prin decizia penală nr. 11 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N. – deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova – împotriva sentinței penale nr. 225 de la 02 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în dosarul cu nr. 8444/95/2010.

S-a dedus în continuare arestul preventiv de la 02 noiembrie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului B.N. A fost obligat apelantul B.N. la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.N., criticând-o ca netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și redozarea pedepsei aplicate. În acest sens, a arătat că recurentul inculpat a recunoscut și regretă cele întâmplate, că acesta nu are antecedente penale, că a avut o atitudine cooperantă, că are o vârstă înaintată și suferă de afecțiuni grave.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de cazul de casare invocat, Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul B.N. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința instanței de fond și menținută prin decizia instanței de prim control judiciar este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului B.N., cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni de gravitate extremă precum este cazul în speța de față.

Concomitent, se are în vedere că pedeapsa stabilită în regim de executare și cuantumul acesteia sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., în raport de pericolul social, generic și concret, extrem de sporit al faptei comise – cu referire la care se reține că în baza unui examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză și anume: declarațiile părții vătămate T.D.A., declarațiile inculpatului B.N. care a recunoscut fapta, declarațiile martorilor T.A., S.L. și M.E., procesul-verbal de percheziție domiciliară și buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 eliberat de I.N.M.L. Craiova, ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut corect ca situație de fapt imputată, constând în aceea că inculpatul B.N.

locuia în comuna Mătăsari, județul Gorj, iar în blocul de vis-a-vis locuia partea vătămată T.D.A., minoră în vârstă de 10 ani. Inculpatul cunoștea vârsta persoanei vătămate, întrucât aceasta este colegă cu fiul său, care are vârsta tot de 10 ani. În ziua de 26 mai 2010, în jurul orelor 16 00 , inculpatul a coborât în fața blocului pentru a lua apă de la o pompă, întâlnindu-se cu partea vătămată T.D.A., pe care a ademenit-o în garsoniera sa, spunându-i că îi va da un telefon mobil să vorbească cu fiul său. În momentul în care au ajuns în garsonieră, inculpatul a tras pantalonii și chilotul părții vătămate până la genunchi și a început să o sărute pe organele genitale, apoi a întreținut raport sexual oral cu aceasta, iar după ce a ejaculat, a șters-o la gură cu un prosop, s-a șters și el la organele genitale cu același prosop, pe care l-a pus în baie.

După ce partea vătămată a părăsit locuința inculpatului, a spus mamei sale ce s-a întâmplat, fiind sesizate organele de poliție. Din buletinul de analiză nr. 120 din 15 iunie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că, pe prosopul de culoare alb cu bleu, s-au pus în evidență capete de spermatozoizi și spermatozoizi întregi. Tot astfel, au fost avute în vedere, în mod corespunzător, datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat B.N., fără antecedente penale, studii 8 clase și școală profesională, necăsătorit, fără ocupație, cu o poziție procesuală constant sinceră de recunoaștere a faptei imputate. Față de cele sus-expuse, se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite.

Urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenția recurentului inculpat de la 27 mai 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 11 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 mai 2010 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.