ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 258 din 27 iulie 2010 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul S.C.,

în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), b) și e) C. pen..

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și

arestării preventive de la 31 martie 2010 la zi.

Potrivit

dispozițiilor art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la

art. 998 și art. 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părților

civile M.C. și M.M.M. sumele de 10750 lei daune materiale și 80.000 lei daune

morale.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut în fapt că, la 31 martie 2010, în jurul

orelor 19.00 , victima M.C. în vârstă de 23 de ani se afla în gospodăria lui B.G.

și împreună cu acesta și cu numiții M.V.S., B.N. și B.I., consumau băuturi

alcoolice.

Întrucât vitele

proprietarului urmau să fie adăpate, M.C. s-a oferit să scoată el apa din

fântâna aflată la o distanță de 40-50 m, pe stradă.

În acest timp

inculpatul S.C. trecea dinspre locuința sa spre câmp.

Când a ajuns în

dreptul fântânii, C.M. a ieșit în fața sa, cei doi ajungând să se îmbrâncească

și să se lovească reciproc.

Pe fondul acestei

altercații, inculpatul l-a lovit pe M.C. cu un cuțit cu lungimea de 20 cm de

trei ori în zona capului și a trunchiului.

Victima a fost

transportată la spital, unde, cu toate îngrijirile acordate a decedat din cauza

leziunilor grave suferite.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

șocului hemoragic - consecința unei hemoragii masive mixte-interne și externe,

urmare a mai multor plăgi tăiate-înțepate, dintre care una penetrantă în zona

toracelui, cu interesarea peretelui posterior al ambilor ventriculi și a

septului interventricular.

S-a apreciat prin

același act medico-legal că leziunile s-au putut produce prin lovire repetată

cu un corp tăietor-înțepător - cuțit, briceag - cu lățimea maximă a lamei de

2-2,5 cm și lungimea minimă de 7,5 cm, între leziuni și decesul victimei

existând o legătură directă de cauzalitate, necondiționată.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare

la fața locului, a raportului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor

oculari B.N., B.G., B.I. și M.V.S., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului.

Apărarea formulată de

inculpat în sensul că victima i-ar fi adresat amenințări cu moartea și că

astfel a reacționat lovindu-l cu briceagul, nu a fost confirmată de probatoriul

administrat.

Referitor la

individualizarea pedepsei instanța a considerat că se impune aplicarea unei

sancțiuni privative de libertate situată înspre maximul prevăzut de lege,

avându-se în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, de o violență

extremă și nejustificată, îndreptată împotriva vieții unui tânăr.

În legătură cu latura

civilă, s-au apreciat ca dovedite cheltuielile de înmormântare precum și cele

cu parastase și pomeniri, însumând 10750 lei.

S-a mai apreciat că

pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea vieții fiului lor, părțile

civile sunt îndreptățite la plata unor daune morale de 80000 lei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul S.C. care a fost respins prin decizia

penală nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile

formulate de inculpat, în principal în sensul că partea vătămată ar fi provocat

altercația și că ar fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și în

subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă.

Astfel, s-a constatat

că înaintea agresiunii nu au existat gesturi violente ale victimei, ori

atitudini ofensive care să poată fi considerate acțiuni ilicite grave în sensul

textului invocat.

Privitor la pedeapsă,

s-a apreciat că ea a fost individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen. și că nu este cazul reducerii ei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.C. care, invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că

pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea acesteia prin

aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen. precum și a

circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din același

cod.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S.C. în săvârșirea la 31

martie 2010 a infracțiunii de omor calificat, comis în loc public, prevăzută de

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele administrate

în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată inculpatul și

victima M.C. s-au întâlnit la o fântână, între ei a izbucnit un conflict

spontan în cadrul căruia cei doi s-au îmbrâncit și s-au lovit reciproc.

Pe fondul acestui

conflict, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul în zone

vitale, respectiv cap și torace, cauzându-i leziuni incompatibile cu viața.

Martorii oculari

audiați în cauză: B.N., M.V.S., B.I. și B.G., nu au confirmat că premergător

agresiunii, victima ar fi comis acte sau gesturi care să îi producă

inculpatului o puternică tulburare și cărora să le fie conferită semnificația

juridică a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Dimpotrivă, a

rezultat că incidentul a fost generat de atitudinea violentă a inculpatului,

situație în care fapta comisă îi este imputabilă în totalitate.

Privitor la pedeapsa

principală aplicată de 20 ani închisoare se constată că aceasta a fost

individualizată înspre maximul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit

art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările

comiterii ei și persoana inculpatului care a dovedit o agresivitate excesivă,

nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o conduită sinceră pe

parcursul procesului penal.

Se mai constată că

această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen.,

constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a acestuia.

Întrucât au fost

respectate dispozițiile legale menționate și nu există motive de reconsiderare

a cuantumului pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

Față de

considerentele arătate, constatând întemeiat motivul de recurs invocat și

nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același

cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C. cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 martie

2010 la 14 februarie 2011 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din

oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 95 din 1 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii

și al arestării preventive de la 31 martie 2010 la 14 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

februarie 2011.