ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2009

Asupra recursului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Iași a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

a inculpatului C.I., dispunând totodată menținerea acesteia.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea

inculpatului și acestea impun în continuare privarea de libertate.

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal a declarat recurs inculpatul

C.I., solicitând înlăturarea măsurii arestării preventive cu

obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât s-au schimbat temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii recurate conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Inculpatul C.I. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută de art.20 C. pen.

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., prin încheierea din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Iași dispunându-se

arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 20 zile.

În fapt, inculpatul în seara zilei de 21

iulie 2008, a acostat-o pe partea vătămată B.I.P., a trântit-o la pământ cu

ajutorul minorului B.V., după care, prin constrângere, a încercat să întrețină

cu aceasta un raport sexual normal, care însă nu a avut loc datorită

intervenției tatălui minorei – B.P.

Prin sentința penală nr. 633 din 27

octombrie 2009 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul

C.I. la pedeapsa închisorii

de 3 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 300

2

C. proc.

pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare

să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Dispozițiile art.160

b

alin.

(3) C. proc. pen. prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de

4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise.

De asemenea, în cauză a fost deja

pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpatul fiind legal deținut în baza

acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.

Față de cele expuse, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să îl respingă, iar inculpatul obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.I. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 02039/99/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.