ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1731/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Iași, în baza disp. art. 300

1

cu ref. la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., verifică și constată

legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul

I.S.A., fiul lui S. și L.,

deținut în Penitenciarul Iași.

În temeiul disp. art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului I.S.A. aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași,

urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 de zile.

Pentru a dispune această soluție

instanța de fond a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au determinat

luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului I.S.A. nu s-au

schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S.A. solicitând judecarea în

libertate.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și

din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de

inculpatul I.S.A. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Inculpatul I.S.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prev.de

art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. constând în aceea că la data de 1 septembrie 2009 în jurul orelor 19.30 a

abordat-o pe minora I.A. în vârstă de 14 ani și 2 luni, într-o zonă izolară de

la marginea localității de domiciliu și a încercat prin constrângere fizică să

o supună unui raport sexual.

Inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri cu intensitate încercând să-i înfrângă rezistența dar nu a

reușit să consume actul infracțional întrucât opoziția minorei a fost

eficientă.

La data de 3 septembrie

2009, Tribunalul Iași a dispus arestarea preventivă a inculpatului reținând că

în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

În mod corect a apreciat prima

instanță că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

În cauză sunt îndeplinite

cerințele prev. de art. 143 C. proc. pen. existând la dosar prove și indicii

temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care a

fost trimis în judecată, relevante în acest sens, fiind declarațiile părții

vătămate, procesul verbal de ridicare obiecte, planșe fotografice, procesul

verbal de conducere în teren a părții vătămată, concluziile certificatului

medico-legal efectuat în cauză, declarațiile martorilor.

Și condițiile prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză atât sub aspectul

cuantumului pedepsei prevăzut de lege cât și sub aspectul pericolului pe care

l-ar reprezenta pentru ordinea publică, punerea în libertate a inculpatului,

pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei ca și faptul că inculpatul a comis fapta în

stare de recidivă postcondamnatorie reglementată de disp. art. 37 lit. a) C.

pen.

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte reține că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 110 din 23

februarie 2010 a Tribunalului Iași la pedeapsa de 6 ani închisoare, cauza

aflându-se pe rolul Curții de Apel Iași pentru judecarea apelului declarat de

inculpat împotriva sentinței de condamnare.

Această condamnare la

pedeapsa închisorii nu are rolul să înlăture prezumția de nevinovăție însă

existența ei face imposibilă punerea în libertate a inculpatului în acest

moment procesual, Înalta Curte apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură ce a fost dispusă cu

respectarea dispozițiilor legale în materie.

În raport de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.S.A. împotriva încheierii din 14 aprilie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 06443/99/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 aprilie 2010.