ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2311/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 25 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 06443/99/2009, în baza dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.S.A. (fiul lui S. și al L.). Instanța a constatat că materialul probator conferă date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită cerința înscrisă în art. 143 C. proc. pen., precum și condițiile prevăzute la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma legalității și temeiniciei măsurii de arest preventiv, Curtea a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută până în prezent cu respectarea tuturor dispozițiilor ce reglementează această instituție de drept procesual penal, motiv pentru care a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.S.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent. Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.S.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 110 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală și de minori, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 480 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 1057 din 6 aprilie 2006 a Judecătoriei Vaslui, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul I.S.A.

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, deci pedeapsa totală de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen. pe durata și condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 01 septembrie 2009, inculpatul I.S.A., zis R., a abordat-o pe minora I.A., în vârstă de 14 ani, într-o zonă izolată de la marginea satului D., unde a încercat, prin constrângere fizică să o supună unui raport sexual, sens în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate repetate lovituri în zona feței, a încercat să o sugrume, căutând să-i înfrângă rezistența, însă nu a reușit să consume actul infracțional datorită opoziției minorei, care s-a dovedit a fi eficientă.

Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, întrucât, pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind de altfel, și condamnat în primă instanță), iar pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o infracțiune privitoare la viața sexuală și împrejurarea în care a fost comisă), justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel. În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.A. împotriva Încheierii din 25 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 06443/99/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.