ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2311/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 25 mai 2010 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 06443/99/2009, în baza dispozițiilor art. 160

b

raportat

la art. 300

2

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului I.S.A. (fiul lui S. și al L.).

Instanța a constatat

că materialul probator conferă date din care rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie

îndeplinită cerința înscrisă în art. 143 C. proc. pen., precum și condițiile

prevăzute la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând actele și

lucrările dosarului prin prisma legalității și temeiniciei măsurii de arest

preventiv, Curtea a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și

menținută până în prezent cu respectarea tuturor dispozițiilor ce reglementează

această instituție de drept procesual penal, motiv pentru care a constatat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul I.S.A., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile

care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul I.S.A. a fost condamnat prin Sentința

penală nr. 110 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași, secția

penală și de minori, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de

pedeapsă de 480 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6

luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 1057 din 6 aprilie 2006 a

Judecătoriei Vaslui, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință, inculpatul I.S.A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6

ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, deci pedeapsa totală

de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 4 ani.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen. pe durata și

condițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, prin actul

de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 01 septembrie 2009,

inculpatul I.S.A., zis R., a abordat-o pe minora I.A., în vârstă de 14 ani,

într-o zonă izolată de la marginea satului D., unde a încercat, prin

constrângere fizică să o supună unui raport sexual, sens în care inculpatul i-a

aplicat părții vătămate repetate lovituri în zona feței, a încercat să o

sugrume, căutând să-i înfrângă rezistența, însă nu a reușit să consume actul

infracțional datorită opoziției minorei, care s-a dovedit a fi eficientă.

Curtea constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și la acest moment, întrucât, pe de o parte, în cauză

există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către

inculpat a faptei ce i se impută (fiind de altfel, și condamnat în primă

instanță), iar pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o

infracțiune privitoare la viața sexuală și împrejurarea în care a fost comisă),

justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în

stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.A. împotriva Încheierii din 25

mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 06443/99/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2010.