ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2010

Prin sentința penală nr. 303 din 4

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Mureș a fost condamnat inculpatul V.C.O.,

la pedeapsa de 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă

continuată, prevăzută și pedepsită de

art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea

dispozițiilor

art. 99 și urm. C. pen.

Au fost interzise inculpatului, pe durata exercitării

pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 17 și art. 364

alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea

civilă

exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima

minoră M.I.T. și a fost obligat inculpatul în

solidar cu părțile

responsabile

civilmente F.I. și V.M. la plata sumei de 10.000 lei

daune morale. Au

fost respinse restul pretențiilor civile.

A mai fost obligat

inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la

plata sumei de 650 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că în perioada mai - octombrie 2006, minorul M.I.T. a fost victima mai

multor acte de agresiune sexuală din partea inculpatului minor V.C.O.

Astfel, inculpatul, care

este vecin cu partea vătămată, a propus acesteia într-o

zi să vină cu el

pe terenul de fotbal pentru a merge la un izvor să bea apă și să se

joace cu mingea. Partea vătămată 1-a refuzat și a

intenționat să meargă acasă, dar

inculpatul a prins-o de mână și a

tras-o după el, astfel au ajuns pe un câmp în

apropierea

unității de jandarmi din cartierul, s-au jucat cu mingea,

după care,

inculpatul i-a propus victimei să vină în niște tufe pentru a-i arăta un șarpe,

întrucât victima l-a refuzat, inculpatul l-a amenințat că-l omoară, iar în

momentul în care au ajuns într-un spațiu marcat

de vegetație, 1-a forțat să se așeze în

genunchi, i-a pus palma la ochi

și i-a dat pantalonii jos. Deși victima i-a cerut

inculpatului să o lase în pace, acesta a continuat să o amenințe, apoi a

declarat că a

simțit o durere în

fund, fără a realiza ce s-a întâmplat. După aceea, inculpatul a cerut

victimei să nu povestească nimic din ce s-a

întâmplat, altfel, va veni cu o gașcă mare

și-1 va bate, iar pe tatăl

lui îl va omorî. Toate acestea au creat victimei o stare de

temere întrucât era atașat de tatăl lui și știa că

inculpatul avea un frate care fusese la

închisoare.

A mai reținut instanța

de fond că scena a fost observată de doi minori, prieteni

ai victimei, repectiv M.D.A. și

F.D.C. care au asistat la

discuția celor doi despre izvor și care au vrut să meargă

și ei acolo, dar inculpatul le-

a

spus că este un izvor secret. Fiind curioși, cei doi martori i-au urmărit pe

inculpat

și pe partea vătămată și astfel

i-au văzut în iarbă dezbrăcați de pantaloni și de chiloți,

iar

inculpatul era peste I., aflat cu fața în iarbă.

Același lucru s-a

repetat după câtva timp, victima mergând cu inculpatul sub imperiul

amenințărilor și sub pretextul de a vedea un câine mare. Cei doi martori au

vrut să meargă și ei să vadă câinele, dar

inculpatul s-a opus spunându-le că este un câine foarte periculos. Martorul F.D.

i-a urmărit și i-a văzut pe același teren, dezbrăcați de pantaloni și de

chiloți, în picioare, inculpatul fiind în spatele părții vătămate, pe care o

ținea cu mâinile de șolduri și „îi dădea în fund". Când

martorul a întrebat pe partea vătămată ce i-a

făcut inculpatul, acesta i-a spus „mi-o

dădea în fund" și dacă nu se duce, inculpatul l-a amenințat că îl

bate pe tatăl lui.

S-a mai reținut că inculpatul a propus

același lucru și martorilor F.D. și M.D.A., dar aceștia au refuzat.

Asemenea agresiuni au mai avut loc încă de

două ori, una dintre ele chiar în

prima

săptămână de școală în cursul lunii septembrie 2006, iar ultimul act material a

avut loc la sfârșitul lunii

octombrie 2006. De această dată, inculpatul a dus victima

sub balconul

unui bloc.

Raportul medico-legal

efectuat în cauză a concluzionat că minorul M.I.T.

a prezentat fisuri anale,

fiecare cu infiltrat hemoragie, leziuni care s-au

putut produce la 23 octombrie 2006,

data ultimului act sexual. De asemenea s-a mai stabilit

că nu este exclusă o penetrare anală anterioară,

leziunile cu infiltrat producându-se pe fondul unor cicatrici ale leziunilor

anterioare. Totodată, la data examinării,

26

octombrie 2006 pe corpul minorului s-au pus în evidență și alte leziuni

traumatice.

Î

n raport de aspectele menționate și ținând

cont de concluziile psihologului

care a

avut în consiliere pe partea vătămată, instanța a apreciat că există probe cu

privire

la săvârșirea de către inculpat prin violență și amenințări a cinci raporturi

sexuale anale cu minorul M.I., în vârstă de 9 ani.

Î

mpotriva sentinței instanței

de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș,

inculpatul și partea civilă.

Prin decizia penală nr.

65/A din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș s-au admis apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mureș, de

inculpatul V.C.O. și partea civilă M.I.

prin reprezentant legal M.T.,

s-au înlăturat din sentința atacată

dispozițiile

privitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

pe

timp de 2 ani, impuse în sarcina inculpatului, s-a majorat cuantumul

daunelor morale, stabilite în sarcina inculpatului, de la 10.000 lei la 40.000

lei și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că vinovăția

inculpatului și pedeapsa

aplicată acestuia au fost corect stabilite.

S-a apreciat însă că

potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. pen., în cazul

inculpaților minori,

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b), e) C. pen.,

nu se aplică, iar în ce privește latura civilă, cuantumul daunelor

morale la 10.000 lei este prea mic în raport

de prejudiciul fizic, psihic și moral pe care l-a suferit partea vătămată.

Î

mpotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj și

inculpatul V.C.O.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu

privire la pedeapsa aplicată

inculpatului,

prea blândă în raport de atitudinea acestuia în cursul cercetării

judecătorești întrucât nu a recunoscut săvârșirea

faptei și față de impactul pe care 1-a

avut fapta săvârșită asupra

părții vătămate minore.

Inculpatul a criticat

hotărârea instanței de apel cu privire la greșita reținere a vinovăției sale și

cu privire la pedeapsa aplicată. A solicitat în principal achitarea

întrucât nu este autorul faptei, iar în

subsidiar, redozarea pedepsei și aplicarea art. 86/1 C. pen.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Din probele

administrate în cauză rezultă că situația de fapt și vinovăția inculpatului au

fost corect stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel.

S-a

mai reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar având în

vedere că la acea dată era minor și se afla

la primul contact cu legea penală, se

apreciază

că pedeapsa de 6 ani închisoare este de natură să-și atingă scopul prevăzut

de

art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare. Ca atare,

critica formulată de parchet este nefondată.

Pe de altă parte, având în vedere împrejurările și modalitatea în care

s-a comis

fapta,

pericolul social deosebit al acesteia și traumele la care a fost supusă partea

vătămată, nu se impune o reducere a pedepsei, aceasta fiind corect

individualizată,

atât în ce privește cuantumul, cât și în ce privește modalitatea de

executare.

În ce privește vinovăția inculpatului, aceasta rezultă fără dubiu din

probele

administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor, raportul medico-legal,

concluziile raportului efectuat de psiholog,

coroborate cu declarațiile părții vătămate

care a arătat că a fost

amenințată de inculpat și obligată să întrețină cu acesta

raporturi sexuale anale, probe care infirmă

susținerile inculpatului în sensul că în

perioada martie 2006 până la

Crăciun a lucrat ca oier la o fermă din localitatea Corunca. Legat de acest

aspect, martorul M.I. nu a exclus posibilitatea ca

inculpatul să fi plecat de la fermă în anumite situații, așa încât

apărările inculpatului

nu pot fi primite.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea

instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel Târgu Mureș și inculpatul V.C.O. sunt nefondate, astfel că în temeiul art.

385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș și inculpatul V.C.O. împotriva

deciziei penale nr. 65/A din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei

reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

azi 12 ianuarie 2010.